Cel mai trist prizonier
Cel mai trist prizonier,cel mai trist prizonier,
În lanțuri mai grele ca cele de fier,
In celula cea mai întunecată,
Cel mai trist prizonier
E omul ce a pierdut un suflet iubit.
Cel mai trist prizonier,
In întuneric,la zenit,.
Cel mai trist prizonier,
Mangaiat doar de al lui asfințit..
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Monica BP
Data postării: 29 mai 2023
Vizualizări: 704
Poezii din aceiaşi categorie
For you my dear 3
Your eyes are like the sun,
Your voice is like a sire's melody,
Your hair is like silk,
Deep into your eyes I sink.
My thoughts are like ink,
They're permanent when about you I think
When a photo of you I took,
For a goddess you were mistook.
Cu ochii tăi senini, albaștri
Cu ochii tăi senini,albaștri
Sub clar de lună mă privești
Și când te văd, te rătăcești,
Cu ochii tăi senini,albaștri.
Sufletul ochilor
Ascunzi tristeţi care ştiu să râdă,
Te închizi în cuşti cu zăbrelele rupte,
Încerci să porţi o mască prea hâdă,
Dar ochii te trădează şi-mi spun multe.
Arhitectura disperării o cunoşti,
Zeii tăi pe un cer subteran transpir,
Sânge decolorat de nopţi albe împroşti,
Prin strălucirea amară a unor ochi de safir.
Sub călcătura ta piatra se sfarmă,
Te plimbi poetic într-o mantie de ceaţă,
Oricine te-ntâlneşte nu mai vrea să doarmă,
Căci e vrăjit de privirea ce sufletul îngheaţă.
Sărbătoreşti monştrii căci sfinţii te-au părăsit,
Îndoieli aromate arunci şi-n Dumnezeu,
Ai frânt zâmbetele îngerilor ce te-au iubit,
Asta îmi strigă ochii tăi umezi … mereu.
Ascultă tăcerea şi înăbuşă-i glasul,
Culege speranţe şi împleteşte-ţi cununa,
Cu zeul iubirii ţine mereu pasul,
Acum, aici, acolo, niciodată şi întotdeauna.
Sa nu mă uiți în era glaciară
"SA NU MĂ UIȚI ÎN ERA GLACIARĂ"
Sa nu mă uiți NEVINOVATĂ PRIMĂVARĂ,
TU SA MĂ STRIGI
Sa nu mă lași s-adorm în RAPIȚĂ ...a câtă oară ?!
SA NU MA UITI
Tu să mă strigi de-i zi,ori noapte de o fi
SĂ NU MĂ UITI
De plouă,de nu plouă,de bate vant sau nu,tu să mă strigi,
SA NU MA UITI
De stele vei trezi cu vocea ta,tu să mă strigi PLACERE,
Tu să mă strigi...
SI UITE ASA ,
BUZE de lut se nasc din vocea ta și-s moi și-s dulci mierose
In timp ce NURI tai, fiori trezesc și pofte
SA NU MA UITI
Tu drag buchet de flori de câmp, de vara și de toamnă
Pun DECOLTEU albumului cu poze,ca lumea sa ne vază in vreun fel
Era să uit...a nu știu câta oară!
TU SA MA STRIGI
SA NU MA UITI, promite-mi ...ca nu cumva în era glaciară,să prindă iarna-n trupul meu!
25.04.2023
Florin Ristea.
,,Ne cunoaștem din vedere" în norvegiană
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor
nu şi-au oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor nu ne-am oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Vi kjenner hverandre av synet
hvor mange flyktige øyeblikk
aldri i veien for dem
de stoppet ikke
trygg og rask gange
Vi kjenner hverandre av synet
bare øynene i stillhet
sa de så mange ganger
alt de ønsket seg
da de møtte lyset sitt...
Ikke engang ved et uhell
Jeg sa ikke et ord
I så mange møter,
dette stirrende spillet
det underholdt oss begge.
Vi kjenner hverandre av synet
men det er alltid en glede
minnet å beholde
og anmeldelse
øynene du har kjent i en mannsalder
møtes om morgenen
og når det snør, og når det regner
i bil 179.
Vi kjenner hverandre av synet...
Og så!
Vi kjenner hverandre av synet
hvor mange flyktige øyeblikk
vi stoppet aldri på veien
trygg og rask gange
Vi kjenner hverandre av synet
bare øynene i stillhet
sa de så mange ganger
alt de ønsket seg
da de møtte lyset sitt...
Ikke engang ved et uhell
Jeg sa ikke et ord
I så mange møter,
dette stirrende spillet
det underholdt oss begge.
Vi kjenner hverandre av synet
men det er alltid en glede
minnet å beholde
og anmeldelse
øynene du har kjent i en mannsalder
møtes om morgenen
og når det snør, og når det regner
i bil 179.
Vi kjenner hverandre av synet...
Og så!
O dragoste uitată
Ochii doritori privesc,
dar degeaba se străduiesc
să găsească o sclipire
în a ta simplă privire.
„Pe cerul cuiva
ești cea mai frumoasă stea“
Dar prividu-ți cerul,
tot ce văd e negrul
rămas în urma mea
căci am fost și eu pe el cândva.
For you my dear 3
Your eyes are like the sun,
Your voice is like a sire's melody,
Your hair is like silk,
Deep into your eyes I sink.
My thoughts are like ink,
They're permanent when about you I think
When a photo of you I took,
For a goddess you were mistook.
Cu ochii tăi senini, albaștri
Cu ochii tăi senini,albaștri
Sub clar de lună mă privești
Și când te văd, te rătăcești,
Cu ochii tăi senini,albaștri.
Sufletul ochilor
Ascunzi tristeţi care ştiu să râdă,
Te închizi în cuşti cu zăbrelele rupte,
Încerci să porţi o mască prea hâdă,
Dar ochii te trădează şi-mi spun multe.
Arhitectura disperării o cunoşti,
Zeii tăi pe un cer subteran transpir,
Sânge decolorat de nopţi albe împroşti,
Prin strălucirea amară a unor ochi de safir.
Sub călcătura ta piatra se sfarmă,
Te plimbi poetic într-o mantie de ceaţă,
Oricine te-ntâlneşte nu mai vrea să doarmă,
Căci e vrăjit de privirea ce sufletul îngheaţă.
Sărbătoreşti monştrii căci sfinţii te-au părăsit,
Îndoieli aromate arunci şi-n Dumnezeu,
Ai frânt zâmbetele îngerilor ce te-au iubit,
Asta îmi strigă ochii tăi umezi … mereu.
Ascultă tăcerea şi înăbuşă-i glasul,
Culege speranţe şi împleteşte-ţi cununa,
Cu zeul iubirii ţine mereu pasul,
Acum, aici, acolo, niciodată şi întotdeauna.
Sa nu mă uiți în era glaciară
"SA NU MĂ UIȚI ÎN ERA GLACIARĂ"
Sa nu mă uiți NEVINOVATĂ PRIMĂVARĂ,
TU SA MĂ STRIGI
Sa nu mă lași s-adorm în RAPIȚĂ ...a câtă oară ?!
SA NU MA UITI
Tu să mă strigi de-i zi,ori noapte de o fi
SĂ NU MĂ UITI
De plouă,de nu plouă,de bate vant sau nu,tu să mă strigi,
SA NU MA UITI
De stele vei trezi cu vocea ta,tu să mă strigi PLACERE,
Tu să mă strigi...
SI UITE ASA ,
BUZE de lut se nasc din vocea ta și-s moi și-s dulci mierose
In timp ce NURI tai, fiori trezesc și pofte
SA NU MA UITI
Tu drag buchet de flori de câmp, de vara și de toamnă
Pun DECOLTEU albumului cu poze,ca lumea sa ne vază in vreun fel
Era să uit...a nu știu câta oară!
TU SA MA STRIGI
SA NU MA UITI, promite-mi ...ca nu cumva în era glaciară,să prindă iarna-n trupul meu!
25.04.2023
Florin Ristea.
,,Ne cunoaștem din vedere" în norvegiană
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor
nu şi-au oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor nu ne-am oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Vi kjenner hverandre av synet
hvor mange flyktige øyeblikk
aldri i veien for dem
de stoppet ikke
trygg og rask gange
Vi kjenner hverandre av synet
bare øynene i stillhet
sa de så mange ganger
alt de ønsket seg
da de møtte lyset sitt...
Ikke engang ved et uhell
Jeg sa ikke et ord
I så mange møter,
dette stirrende spillet
det underholdt oss begge.
Vi kjenner hverandre av synet
men det er alltid en glede
minnet å beholde
og anmeldelse
øynene du har kjent i en mannsalder
møtes om morgenen
og når det snør, og når det regner
i bil 179.
Vi kjenner hverandre av synet...
Og så!
Vi kjenner hverandre av synet
hvor mange flyktige øyeblikk
vi stoppet aldri på veien
trygg og rask gange
Vi kjenner hverandre av synet
bare øynene i stillhet
sa de så mange ganger
alt de ønsket seg
da de møtte lyset sitt...
Ikke engang ved et uhell
Jeg sa ikke et ord
I så mange møter,
dette stirrende spillet
det underholdt oss begge.
Vi kjenner hverandre av synet
men det er alltid en glede
minnet å beholde
og anmeldelse
øynene du har kjent i en mannsalder
møtes om morgenen
og når det snør, og når det regner
i bil 179.
Vi kjenner hverandre av synet...
Og så!
O dragoste uitată
Ochii doritori privesc,
dar degeaba se străduiesc
să găsească o sclipire
în a ta simplă privire.
„Pe cerul cuiva
ești cea mai frumoasă stea“
Dar prividu-ți cerul,
tot ce văd e negrul
rămas în urma mea
căci am fost și eu pe el cândva.
Alte poezii ale autorului
Veșnic cu tine
Decât fara tine in rai
Mai bine cu tine-n infern..
Nici îngerii albi nu-mi pot da
Pacea și surâsul etern.
Doar tu..
Mi-ar fi sufletul tern
Destinul de ne-ar despărți.
Când gânduri în noapte se cern,
O rugă am doar:
Cu tine etern sa pot fi..
Mă iubesc
Știu,pentru oameni nu însemna ceva,
Dar eu mă iubesc,
Mă iubesc pentru culorile gândurilor mele,
Pentru melodia sufletului,
Pentru ochii mei ca două stele,
Pentru frumusețea cu care văd marea,și omul,
Pentru ceea ce mă fac cuvintele mele,
Pentru viața ce pulseaza in mine..
Atât de imperfecta,și totuși,frumoasa,
Poate nu la chip,poate nu la trup,
Ce la imaginea aceea ce tine de inimă.
(Monica)
Eu fara tine
Eu fara tine,
Pasare fara aripi,
Castel in ruine,
Fulg topit,
Dimineți fara soare,
Pași pierduți în noapte,
Bărcuța rătăcind pe mare,
Stinse șoapte,
Glas trist de clopot,
Inimă înlănțuită de dor,
Amurg însângerat,
Frânt zbor,
Val zbuciumat,
Stea fără raze,
Lacrima adâncă,
Abis,singuratică stanca,
Curmat vis...
Pulsul vietii
Uneori, când în noapte tăcerea
Canta trist că un clopot greu
Mă rog vieții să îmi lase placerea
Sa simt pulsul vieții,mereu.
Uneori, când se stinge un suflet
Și te- ntrebi: Ce sunt Doamne, eu?
Doar prin inimi poți învinge durerea,
Prin glasuri vii, ca un curcubeu.
Marea și stanca
Știi marea ce lovește stanca-nalta?
Ea,implacabilă,tristă și tăcută ,priveste-n zare,
Uitând de marea visătoare ce-și canta-n valuri iubirea ei albastra,
Din zori și până când pe cer apare-o astra.
Așa și noi ades iubim zadarnic,
Și ne legăm cu lanțuri de-o poveste ce e sortita la pierzare,
Căci rătăcește pe întinderea vasta a deșertului iubirii goale,
Canta la poarta unei inimi inchisa-n nepăsare...
Barca vietii
Pe barca fragilă a vieții plutim
Si-atatea valuri ne lovesc,
În depărtare ne-asteapta țărmul finalului,
Privim spre soare,ignorandu-l,
Ființe ce clipa trăiesc..
Dar țărmul se-apropie,implacabil,nemilos,
Odată,tristețea va pune stăpânire peste noi,
Căci drumul bărcuței are un sfârșit,
Odată,veni-va durerosul asfințit,
Transformandu-ne in amintire..
O lacrimă cade,căci ultima filă din cartea vieții,
Cuprinde apusul,nu raza dimineții..
Ce tristă poveste e viața,
Cu furtuni și grele,reci ploi,
Si-apoi,la final,cu teribila încercare a vieții,
Odată bărcuța va acosta solitară
Pe țărmul veșniciei,ca un tren în ultimă gara...
Veșnic cu tine
Decât fara tine in rai
Mai bine cu tine-n infern..
Nici îngerii albi nu-mi pot da
Pacea și surâsul etern.
Doar tu..
Mi-ar fi sufletul tern
Destinul de ne-ar despărți.
Când gânduri în noapte se cern,
O rugă am doar:
Cu tine etern sa pot fi..
Mă iubesc
Știu,pentru oameni nu însemna ceva,
Dar eu mă iubesc,
Mă iubesc pentru culorile gândurilor mele,
Pentru melodia sufletului,
Pentru ochii mei ca două stele,
Pentru frumusețea cu care văd marea,și omul,
Pentru ceea ce mă fac cuvintele mele,
Pentru viața ce pulseaza in mine..
Atât de imperfecta,și totuși,frumoasa,
Poate nu la chip,poate nu la trup,
Ce la imaginea aceea ce tine de inimă.
(Monica)
Eu fara tine
Eu fara tine,
Pasare fara aripi,
Castel in ruine,
Fulg topit,
Dimineți fara soare,
Pași pierduți în noapte,
Bărcuța rătăcind pe mare,
Stinse șoapte,
Glas trist de clopot,
Inimă înlănțuită de dor,
Amurg însângerat,
Frânt zbor,
Val zbuciumat,
Stea fără raze,
Lacrima adâncă,
Abis,singuratică stanca,
Curmat vis...
Pulsul vietii
Uneori, când în noapte tăcerea
Canta trist că un clopot greu
Mă rog vieții să îmi lase placerea
Sa simt pulsul vieții,mereu.
Uneori, când se stinge un suflet
Și te- ntrebi: Ce sunt Doamne, eu?
Doar prin inimi poți învinge durerea,
Prin glasuri vii, ca un curcubeu.
Marea și stanca
Știi marea ce lovește stanca-nalta?
Ea,implacabilă,tristă și tăcută ,priveste-n zare,
Uitând de marea visătoare ce-și canta-n valuri iubirea ei albastra,
Din zori și până când pe cer apare-o astra.
Așa și noi ades iubim zadarnic,
Și ne legăm cu lanțuri de-o poveste ce e sortita la pierzare,
Căci rătăcește pe întinderea vasta a deșertului iubirii goale,
Canta la poarta unei inimi inchisa-n nepăsare...
Barca vietii
Pe barca fragilă a vieții plutim
Si-atatea valuri ne lovesc,
În depărtare ne-asteapta țărmul finalului,
Privim spre soare,ignorandu-l,
Ființe ce clipa trăiesc..
Dar țărmul se-apropie,implacabil,nemilos,
Odată,tristețea va pune stăpânire peste noi,
Căci drumul bărcuței are un sfârșit,
Odată,veni-va durerosul asfințit,
Transformandu-ne in amintire..
O lacrimă cade,căci ultima filă din cartea vieții,
Cuprinde apusul,nu raza dimineții..
Ce tristă poveste e viața,
Cu furtuni și grele,reci ploi,
Si-apoi,la final,cu teribila încercare a vieții,
Odată bărcuța va acosta solitară
Pe țărmul veșniciei,ca un tren în ultimă gara...