A mai trecut un an!
A mai trecut un an și tot aștept
Să te întorci la mine toamna asta,
Să stăm de vorbă, să ne povestim
Și sper să poți, chiar, s-o uiți pe fosta
Nu pot să-ți cer să vii și să rămâi
Când știu ce mult eu te-am rănit,
Că am plecat fără să spun o vorbă
Iar tu în urmă, ai plâns și suferit
Acum și eu îmi trăiesc suferința
Când înșelat și părăsit am fost,
Aș îndrăzni, ție să-ți cer iertare
Și să accept că și prostia are cost
Mult mi-a trebuit să aflu unde stai
Dar n-am avut curaj să vin spre tine,
Doar mesage de pe telefon am dat
Făr' a se-ntoarce vreun răspuns la mine
Dar voi lăsa mândria mult în spate
Și voi călători s-ajung degrab' la tine,
Pentru că simt că încă se mai poate
Să-ne-mpăcăm și să-te-ntorci la mine!
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Zugun
Data postării: 3 octombrie 2023
Vizualizări: 631
Poezii din aceiaşi categorie
As vrea sa simt din nou
Au trecut 2 ani si nu mai stiu ce inseamna sa iubesti
Am iubire de oferit, dar din pacate nu am cui
Ce aleg eu e gresit, iar ce e dat de la Dumnezeu nu accept..
Vreau sa simt ca alaturi de cineva am TOTUL si pot face TOTUL
Dar ma intreb oare exist ceea ce-mi doresc..
Simt ca da, dar timpul asta.. vezi tu
Trebuie sa treaca si inima sa mai fie ranita
Pentru a invata sa iubesc la bine si rau..
Orice ar fi cu speranta si credinta in Dumnezeu
Stiu ca o sa vina si randul meu
Sa iubesc si sa fiu iubita
Cărarea iubirii!
Astăzi vreau să fim doar noi
La o plimbare scurtă pe cărare,
Să ne-amintim acum în doi
De-a noastră primă sărutare
Eu, un tânăr educat la țară
Tu cu școală-aleasă la oraș,
Eu, visând să te sărut pe seară
Tu distantă, rece ca un pisc golaș
Demult n-am mai fost pe cărare
Poate nici locul nu-l mai găsim,
Dar nu cred c-ar fi vreo supărare
Dacă pe drum ne-oprim și povestim
Și multe avem noi să ne spunem
De când am căpătat primul sărut,
Prin câte încercări am putut trece
Și ce puțin noi de la viață am cerut
Cărarea căutată, demult a dispărut
Așa că pe o bancă noi ne-am așezat,
Și n-a fost greu soția să-mi sărut
De care de o viață sunt amorezat
............................
Acum călătorim și mergem în plimbări
Și-am renunțat demult să adunăm averi,
Ne respectăm și des ne spunem pe cărări
Cuvinte de iubire, ce n-au fost spuse...ieri!
Despre tine
Încet...ușor ușor
Mă apropii iar de tine
Ca frunza-n vînt, iubirea mea
Zboară iar la tine.
Și mă strecor sub haina ta
Simținduți pielea caldă
Căldura și iubirea ta
În mine o să ardă.
Dorul
O umbra trece lin pe langa prag,
În taină-și poartă pașii pe alei,
Un vechi parfum ramas dintr un șirag,
De vise-nchise între foi de tei
E glasul mut ce l port adânc în piept,
Și ascult chemarea noptilor tacute,
Un nor pe cer ce pare ca aștept,
Din zori închise-n zilele pierdute
Prin colturi moi, adie gândul dus,
Ca frunza-n vântul care o rătăcește,
Un timp ascuns, căzut de mult de sus,
Dar încă-n minte parcă se trezește.
Pe un drum ascuns, pășește visul stins,
Și ochii s marea unui dor ce-apasă,
În fiecare clipă ce s-a prins,
De-un loc pierdut, ce încă mă apasă.
O lume....
Trăim în lumea în care nunta e mai importanta ca iubirea...
În lumea în care înmormântarea e mai importanta ca cel înmormântat ... Unde mamele semidezbracate explică fetițelor despre decentă și modestie ...
Iar tații cu paharul în mână arată exemplu clar cum e să fii bărbat onorat....
O lume care caută să își perfecționeze imperfecțiunile trupești evitadusi lumea interioară și sufletul
Toți vor să devina mai buni în ochii altora .. Dar în ochii voștri suferă inecanduse în nelegiuiri ...
Lumina feței tale reci
Dragă,
Pe faleză, când apune Soarele
Îmi pare
Că fața ta albă precum ceara,
E cascada de lumine
În care dulcile vise de amor
Mi le sfințești cu a ta privire.
Brațele tale ca de marmură
Le strâng, pierzându-mă în ai tăi ochi alintați,
Negri precum cerul fără stele
Și palmele calde ți le simt,
Asemeni delicatelor petale de lalele.
Iar la ivirea Soarelui, din nou
Să-mi acoperi fața cu al tău păr bălai
Și cu al tău glasului ecou,
Viață visurilor mele să dai.
As vrea sa simt din nou
Au trecut 2 ani si nu mai stiu ce inseamna sa iubesti
Am iubire de oferit, dar din pacate nu am cui
Ce aleg eu e gresit, iar ce e dat de la Dumnezeu nu accept..
Vreau sa simt ca alaturi de cineva am TOTUL si pot face TOTUL
Dar ma intreb oare exist ceea ce-mi doresc..
Simt ca da, dar timpul asta.. vezi tu
Trebuie sa treaca si inima sa mai fie ranita
Pentru a invata sa iubesc la bine si rau..
Orice ar fi cu speranta si credinta in Dumnezeu
Stiu ca o sa vina si randul meu
Sa iubesc si sa fiu iubita
Cărarea iubirii!
Astăzi vreau să fim doar noi
La o plimbare scurtă pe cărare,
Să ne-amintim acum în doi
De-a noastră primă sărutare
Eu, un tânăr educat la țară
Tu cu școală-aleasă la oraș,
Eu, visând să te sărut pe seară
Tu distantă, rece ca un pisc golaș
Demult n-am mai fost pe cărare
Poate nici locul nu-l mai găsim,
Dar nu cred c-ar fi vreo supărare
Dacă pe drum ne-oprim și povestim
Și multe avem noi să ne spunem
De când am căpătat primul sărut,
Prin câte încercări am putut trece
Și ce puțin noi de la viață am cerut
Cărarea căutată, demult a dispărut
Așa că pe o bancă noi ne-am așezat,
Și n-a fost greu soția să-mi sărut
De care de o viață sunt amorezat
............................
Acum călătorim și mergem în plimbări
Și-am renunțat demult să adunăm averi,
Ne respectăm și des ne spunem pe cărări
Cuvinte de iubire, ce n-au fost spuse...ieri!
Despre tine
Încet...ușor ușor
Mă apropii iar de tine
Ca frunza-n vînt, iubirea mea
Zboară iar la tine.
Și mă strecor sub haina ta
Simținduți pielea caldă
Căldura și iubirea ta
În mine o să ardă.
Dorul
O umbra trece lin pe langa prag,
În taină-și poartă pașii pe alei,
Un vechi parfum ramas dintr un șirag,
De vise-nchise între foi de tei
E glasul mut ce l port adânc în piept,
Și ascult chemarea noptilor tacute,
Un nor pe cer ce pare ca aștept,
Din zori închise-n zilele pierdute
Prin colturi moi, adie gândul dus,
Ca frunza-n vântul care o rătăcește,
Un timp ascuns, căzut de mult de sus,
Dar încă-n minte parcă se trezește.
Pe un drum ascuns, pășește visul stins,
Și ochii s marea unui dor ce-apasă,
În fiecare clipă ce s-a prins,
De-un loc pierdut, ce încă mă apasă.
O lume....
Trăim în lumea în care nunta e mai importanta ca iubirea...
În lumea în care înmormântarea e mai importanta ca cel înmormântat ... Unde mamele semidezbracate explică fetițelor despre decentă și modestie ...
Iar tații cu paharul în mână arată exemplu clar cum e să fii bărbat onorat....
O lume care caută să își perfecționeze imperfecțiunile trupești evitadusi lumea interioară și sufletul
Toți vor să devina mai buni în ochii altora .. Dar în ochii voștri suferă inecanduse în nelegiuiri ...
Lumina feței tale reci
Dragă,
Pe faleză, când apune Soarele
Îmi pare
Că fața ta albă precum ceara,
E cascada de lumine
În care dulcile vise de amor
Mi le sfințești cu a ta privire.
Brațele tale ca de marmură
Le strâng, pierzându-mă în ai tăi ochi alintați,
Negri precum cerul fără stele
Și palmele calde ți le simt,
Asemeni delicatelor petale de lalele.
Iar la ivirea Soarelui, din nou
Să-mi acoperi fața cu al tău păr bălai
Și cu al tău glasului ecou,
Viață visurilor mele să dai.
Alte poezii ale autorului
Gânduri!
Nu căuta fericirea,
Unde alții au pierdut-o,
Acolo vei afla dezamăgirea,
Pe care n-ai cerut-o
Nu căuta adevărul,
Unde e multă minciună,
Ni l-a adus Eva cu mărul,
Îl ocolim ne place pruna
Nu căuta a înțelege,
Unde nimic nu e de înțeles,
Și nici nu-ți fă propria lege,
Că in final, prin ea, altu-i ales
Nu căuta să afli,
Unde s-a dus tinerețea,
Pentru că știi și nu te păcăli,
Spune-i adio și mergi cu bătrânețea
....................................
Caută drumul și calea dreaptă,
Ce te conduc spre mântuire,
Mai dă un ban, mai fă o faptă,
Că firul vieții se-ntinde și e subțire!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Îmi place!
Îmi place mult să citesc poezii
Care prin versul lor ne zic ceva,
O întâmplare sau o povestioară
Trăită de scriitor sau altcineva.
Îmi place să-l ascult pe învățat
Care prin trudă, mult a cumulat,
Fără a cere laudă sau vreun onor
Și doar pedeapsă pentru plagiat.
Îmi place să călătoresc prin țară
Și frumuseți s-adun de peste tot,
Pe care-apoi să le trimit în lume
Scriind pe poze..român..un patriot.
Îmi place să vorbesc și de copilărie
Și de sătucu-n care m-am născut,
De vorba dulce a omului moldav
Ce-ți gâdilă auzul în mod plăcut.
Nu-mi place ce aud de România
Spuse de-acei ce-aruncă cu noroi,
Și care niciodată nu ne-au vizitat
Dar spun minciuni pe niște foi.
Am scris că foarte mult îmi place
Să dăinuiesc pe aste meleaguri,
Și despre care cu drag voi povesti
Mereu, prin ale mele
...modeste versuri!
Străini prin viață!
Mă uit atent în jur, nu pot să cred
Că e din nou final și început de an,
Și ca și voi mirat și eu mă-ntreb
Sunt zilele mai scurte, decât știam?
Văd peste tot mulțimile-n mișcare
Și cum unii pe lânga alții trecem,
N-avem timp de vreo îmbrățișare
Nici cu acei pe care îi cunoaștem.
Străini am devenit în țara noastră
Și nu mai suntem hotărâți români,
Am devenit ca florile din glastră,
Ce se usucă făra apa, de la stăpâni
Venim acasă din lumea-ntreagă
Pe unde noi familii, ne-am făcut,
Să trecem pe la rude și ființa dragă
Care cândva pe toți, ea ne-a născut.
În țară revenim mai rar de sărbători,
Cu daruri multe și încarcați de dor,
Dar am uitat de-a noastre trei culori,
De sângele și holda sub cerul fără nor.
Avem în suflet multă recunoștința
Pentru a noastră țară românească,
Și-n inimă purtăm o aprigă dorință
Ca nația română, să se trezească.
Grăbiți suntem și timp n-avem
Pentru o faptă bună pe pământ,
Cu toate că simțim și ntelegem
Că toți vom fi chemați la...Sfânt.
Vă-ndemn să fim cum scrie-n carte
Să semănăm iubire pentru-a culege,
Din pomul vieții unde-am pus fapte
Că viața trece și coasa uneori....alege!
Dulce-i somnul!
E dimineața cu soare-nșelător
Și vremea destul de răcoroasă,
Nu știu deloc cu ce să mă-mbrac
Că s-a anunțat a fi o zi ploioasă
Deschid fereastra cât mai larg
Să văd lumea pe ea ce poartă,
Privesc la cerul presărat cu nori
Și-mi pun veston și iau o gheată
Mă uit la orologiul din perete
Care indică ora șapte jumatate,
Spun Tatăl Nostru și mă-nchin
Cerând iertare și ceva sănătate
În grabă mare servesc micul dejun
Și strig către soție să se trezească,
Beau rapid o ceașcă mică de cafea
Și nu uit să-i spun să se grăbească
Cobor pe scări și îmi salut vecinii
Pornesc mașina și-ncep s-aștept,
Până apare Ea, mereu cu-ntârziere
Și cu viteză spre servici mă-ndrept
De luni și până vineri și ani buni
Eu dimineața spun să se grăbească,
Dar ce să faci când dulce-i somnul
Iar de o cert, începe să zâmbească!
Barza!
I-am văzut mergând pe stradă,
Cu priviri atente la ceru-nourat,
El i-a arătat pe stâlp o barză,
Ea a zâmbit, că pasărea-zburat
Sunt de ceva timp împreună,
Și noi am vrea să fim bunici,
Și ne dorim ca ei să spună,
Că vom avea de crescut prunci
Noi ne dorim să educăm nepoți,
Simțind că timpul nostru trece,
Iar să-l oprești pe loc nu poți,
Și știm că fiecare trebuie să plece
Dar nu e zor și nici o grabă mare,
Și știm că toate vin la timpul lor,
Iar când e dată binecuvântare,
Și așteptarea trece mult mai ușor!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Un petic de hârtie!
Îți scriu din nou iubita mea
Puține rânduri pe-o hârtie,
Și sper să capăt un răspuns
Până când plec în cătănie.
Nu te-am văzut de șase luni
Și-am auzit că ești supărată,
Că m-ai văzut după cum spui
La braț mergând cu altă fată.
Tu ești plecată în străinătate
Iar eu aici trăiesc cu dorul tău,
Și te aștept să te întorci în țară
Că fără tine îmi este tare greu.
Nu știu cum pleacă către tine
Atât de multe zvonuri false,
Iar tu le crezi c-ar fi adevărate
Și nu minciuni de lume scoase.
Când vei primi scrisoarea mea
Să știi că sunt cu arma la picior,
Că am primit un ordin de-nrolare
Și-o perioadă voi fi al țării slujitor.
De-mi vei trimite vreun răspuns
Să pui adresa de la noi din sat,
Iar dacă nu vrei să-mi răspunzi
Trist, voi înțelege că mai uitat.
Așa a scris bunicul meu demult
Pe-un petic de hârtie c-un creion,
Pe care l-am găsit ascuns în cufăr
Purtând o ștearsă semnătură...Ion.
Concluzia am tras-o...îndurerat
Că epistola n-a mai ajuns la fată,
Dar poate-acolo Sus s-au întâlnit
Și își trăiesc povestea lor...ciudată!
Gânduri!
Nu căuta fericirea,
Unde alții au pierdut-o,
Acolo vei afla dezamăgirea,
Pe care n-ai cerut-o
Nu căuta adevărul,
Unde e multă minciună,
Ni l-a adus Eva cu mărul,
Îl ocolim ne place pruna
Nu căuta a înțelege,
Unde nimic nu e de înțeles,
Și nici nu-ți fă propria lege,
Că in final, prin ea, altu-i ales
Nu căuta să afli,
Unde s-a dus tinerețea,
Pentru că știi și nu te păcăli,
Spune-i adio și mergi cu bătrânețea
....................................
Caută drumul și calea dreaptă,
Ce te conduc spre mântuire,
Mai dă un ban, mai fă o faptă,
Că firul vieții se-ntinde și e subțire!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Îmi place!
Îmi place mult să citesc poezii
Care prin versul lor ne zic ceva,
O întâmplare sau o povestioară
Trăită de scriitor sau altcineva.
Îmi place să-l ascult pe învățat
Care prin trudă, mult a cumulat,
Fără a cere laudă sau vreun onor
Și doar pedeapsă pentru plagiat.
Îmi place să călătoresc prin țară
Și frumuseți s-adun de peste tot,
Pe care-apoi să le trimit în lume
Scriind pe poze..român..un patriot.
Îmi place să vorbesc și de copilărie
Și de sătucu-n care m-am născut,
De vorba dulce a omului moldav
Ce-ți gâdilă auzul în mod plăcut.
Nu-mi place ce aud de România
Spuse de-acei ce-aruncă cu noroi,
Și care niciodată nu ne-au vizitat
Dar spun minciuni pe niște foi.
Am scris că foarte mult îmi place
Să dăinuiesc pe aste meleaguri,
Și despre care cu drag voi povesti
Mereu, prin ale mele
...modeste versuri!
Străini prin viață!
Mă uit atent în jur, nu pot să cred
Că e din nou final și început de an,
Și ca și voi mirat și eu mă-ntreb
Sunt zilele mai scurte, decât știam?
Văd peste tot mulțimile-n mișcare
Și cum unii pe lânga alții trecem,
N-avem timp de vreo îmbrățișare
Nici cu acei pe care îi cunoaștem.
Străini am devenit în țara noastră
Și nu mai suntem hotărâți români,
Am devenit ca florile din glastră,
Ce se usucă făra apa, de la stăpâni
Venim acasă din lumea-ntreagă
Pe unde noi familii, ne-am făcut,
Să trecem pe la rude și ființa dragă
Care cândva pe toți, ea ne-a născut.
În țară revenim mai rar de sărbători,
Cu daruri multe și încarcați de dor,
Dar am uitat de-a noastre trei culori,
De sângele și holda sub cerul fără nor.
Avem în suflet multă recunoștința
Pentru a noastră țară românească,
Și-n inimă purtăm o aprigă dorință
Ca nația română, să se trezească.
Grăbiți suntem și timp n-avem
Pentru o faptă bună pe pământ,
Cu toate că simțim și ntelegem
Că toți vom fi chemați la...Sfânt.
Vă-ndemn să fim cum scrie-n carte
Să semănăm iubire pentru-a culege,
Din pomul vieții unde-am pus fapte
Că viața trece și coasa uneori....alege!
Dulce-i somnul!
E dimineața cu soare-nșelător
Și vremea destul de răcoroasă,
Nu știu deloc cu ce să mă-mbrac
Că s-a anunțat a fi o zi ploioasă
Deschid fereastra cât mai larg
Să văd lumea pe ea ce poartă,
Privesc la cerul presărat cu nori
Și-mi pun veston și iau o gheată
Mă uit la orologiul din perete
Care indică ora șapte jumatate,
Spun Tatăl Nostru și mă-nchin
Cerând iertare și ceva sănătate
În grabă mare servesc micul dejun
Și strig către soție să se trezească,
Beau rapid o ceașcă mică de cafea
Și nu uit să-i spun să se grăbească
Cobor pe scări și îmi salut vecinii
Pornesc mașina și-ncep s-aștept,
Până apare Ea, mereu cu-ntârziere
Și cu viteză spre servici mă-ndrept
De luni și până vineri și ani buni
Eu dimineața spun să se grăbească,
Dar ce să faci când dulce-i somnul
Iar de o cert, începe să zâmbească!
Barza!
I-am văzut mergând pe stradă,
Cu priviri atente la ceru-nourat,
El i-a arătat pe stâlp o barză,
Ea a zâmbit, că pasărea-zburat
Sunt de ceva timp împreună,
Și noi am vrea să fim bunici,
Și ne dorim ca ei să spună,
Că vom avea de crescut prunci
Noi ne dorim să educăm nepoți,
Simțind că timpul nostru trece,
Iar să-l oprești pe loc nu poți,
Și știm că fiecare trebuie să plece
Dar nu e zor și nici o grabă mare,
Și știm că toate vin la timpul lor,
Iar când e dată binecuvântare,
Și așteptarea trece mult mai ușor!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Un petic de hârtie!
Îți scriu din nou iubita mea
Puține rânduri pe-o hârtie,
Și sper să capăt un răspuns
Până când plec în cătănie.
Nu te-am văzut de șase luni
Și-am auzit că ești supărată,
Că m-ai văzut după cum spui
La braț mergând cu altă fată.
Tu ești plecată în străinătate
Iar eu aici trăiesc cu dorul tău,
Și te aștept să te întorci în țară
Că fără tine îmi este tare greu.
Nu știu cum pleacă către tine
Atât de multe zvonuri false,
Iar tu le crezi c-ar fi adevărate
Și nu minciuni de lume scoase.
Când vei primi scrisoarea mea
Să știi că sunt cu arma la picior,
Că am primit un ordin de-nrolare
Și-o perioadă voi fi al țării slujitor.
De-mi vei trimite vreun răspuns
Să pui adresa de la noi din sat,
Iar dacă nu vrei să-mi răspunzi
Trist, voi înțelege că mai uitat.
Așa a scris bunicul meu demult
Pe-un petic de hârtie c-un creion,
Pe care l-am găsit ascuns în cufăr
Purtând o ștearsă semnătură...Ion.
Concluzia am tras-o...îndurerat
Că epistola n-a mai ajuns la fată,
Dar poate-acolo Sus s-au întâlnit
Și își trăiesc povestea lor...ciudată!