Ai căutat: "cavalerul danubian"
Nervi de toamnă de George Bacovia în daneză publicată de Pisica amuzantă, Categoria Poezii despre natura
Emoție de toamnă de Nichita Stănescu în daneză publicată de Pisica amuzantă, Categoria Poezii despre natura
Octombrie de George Topârceanu în daneză publicată de Pisica amuzantă, Categoria Poezii despre natura
Iubesc ploaia de Nichita Stănescu în daneză publicată de Pisica amuzantă, Categoria Poezii despre natura
Creaţii aleatorii :)
Draga mea
Soarele apune iar eu
Mă gândesc la tine draga mea,
Cu ochii plini de lacrimii
Îmi înghit în sec amarul
Zi și noapte plâng de dorul tău
Că-i plecat, iar acum inima
Îmi geme de durere...
Întoarce-te la mine draga mea!
Recitaluri - Frământările gândurilor
Uneori mă gândesc la tine
La soarta ce mă așteaptă
La temnița de răni
Ce am adunat -o.
Eu vreau a ta durere
S-o pon la inima mea
Să simți fericirea
De la mine cândva.
Nu vreau să te alung
Pe tine, rană dulce,
Căci vreau ca să te am
La mine mereu.
Te-am iubit enorm de mult
Vreau să te păstrez mereu
Căci vreau să te am
La inima mea.
Meditation
Nothing is more important as life.
The fillings for human race too.
A shadow of a wild, unhappy life
Bring wild, said thoughts too.
A sunray over an indefinable life
Gives safety and defines it too.
Nature and abstract to our life
Live we reach to their stimulus too.
Povestea unui vis
Unde-s nopţile în care
Tu fiind un visător,
Printre stele, ca în mare
Te plimbai neştiutor.
Fiind zeu, sau un copac
Rătăcind prin amintiri,
Şi bogat, dar şi sărac
Tot copil, şi versuri scrii.
Adorai să vezi lumina
Liniştea, în plină noapte,
Încercînd să afli taina,
De parcă citeai o carte.
Eşti copil, dar şi matur
Te impui sau nu cu paşi!
Timpul e nemuritor,
Apa curge, tu o laşi.
...
Nudul unei picături de ploaie
Într-o zi
Am admirat nudul unei picături de ploaie
Coborând în dans, zâmbind
Sătulă de singurătatea cerului
Spre a îmbrățișa pământul
Pentru prima și ultima dată
Din lunga ei existență infimă
De la cer la țărână.
................
22.04.2024
02:00.
Întâmplătorul univers
Cu universul nostru strâmt și efemer
Se vor ciocni din întâmplare universuri
Din coliziune luminând strălucitor
Ori implozând ne vom topi în triste versuri
Spre imposibil strămutați ne-om prăvăli
Goliți de noi trăim pierduți într-o absență
Sau ne trezim din abdicare în roboți
Ștergând memorii fumegând convalescență
Rămânem singuri chimizând univalent
Tot căutând întâmplătoare congruență
Ne-aleargă zilele scăzându-le prezent
Imensul surd cioplind în suflete carență
De nu putem a ne desprinde vom pieri
Evaporându-ne imaterial în aparență
Întâmplător, sau poate nu, rămânem vii
Doar dacă poate universul o clemență