Fecioarei
Te intimidează cu glas rânjit
O lume ce nu ți-a înțeles
Neputința dorului tău cel îndârjit
Și al tău principiu este smuls.
Dar răsărind din buchetul de fete
Fecioara cu obraji ca de bujor,
Și cu împlinirile sale complete,
Poate totul în viață va deveni ușor.
Și-atuncea rânjetul zăcut
De pe-a lor buze se va duce,
Și s-or așterne într-un tăcut
Uimiți, ne mai având ce zice.
Iară fecioara, în faptul serii
Ca o copilă sub clar de lună,
Își va accepta clipa trecerii
Încuvințând un dor sub pază bună.
Categoria: Dedicaţii
Toate poeziile autorului: Cornelia Buzatu
Data postării: 17 septembrie 2023
Vizualizări: 547
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: In cautarea lui ....Dory
Poem: Dulcele meu hoinar
Grigore Vieru, omagiat la Chișinău. Poetul ar fi împlinit 84 de ani
Poem: Apa trece, pietrele si faptele rămân!
Poem: Incantații
Scrie o poezie si primeste o carte cadou.
Poem: Arma în jos!
Poem: Cort
Morțile ciudate ale marilor scriitori români. Eminescu, ucis cu o cărămidă în cap