Fecioarei
Te intimidează cu glas rânjit
O lume ce nu ți-a înțeles
Neputința dorului tău cel îndârjit
Și al tău principiu este smuls.
Dar răsărind din buchetul de fete
Fecioara cu obraji ca de bujor,
Și cu împlinirile sale complete,
Poate totul în viață va deveni ușor.
Și-atuncea rânjetul zăcut
De pe-a lor buze se va duce,
Și s-or așterne într-un tăcut
Uimiți, ne mai având ce zice.
Iară fecioara, în faptul serii
Ca o copilă sub clar de lună,
Își va accepta clipa trecerii
Încuvințând un dor sub pază bună.
Categoria: Dedicaţii
Toate poeziile autorului: Cornelia Buzatu
Data postării: 17 septembrie 2023
Vizualizări: 441
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: “La ce-i bună iubirea?”
Poem: Confuzie
Care sunt cele mai bune cărți scrise în Moldova în 2018, potrivit Uniunii Scriitorilor
Poem: Echilibru
Poem: Neînțelegerea
Imnul Limba noastra a rasunat azi in toata tara. Versurile patriotice au deschis festivitatile dedicate sarbatorii limbii romane. Oficialii au depus flori la busturile poetilor - VIDEO
Poem: Diezi
Poem: Amorf
După șase ani de așteptare, Zilele literaturii române revin la Chișinău