Fecioarei
Te intimidează cu glas rânjit
O lume ce nu ți-a înțeles
Neputința dorului tău cel îndârjit
Și al tău principiu este smuls.
Dar răsărind din buchetul de fete
Fecioara cu obraji ca de bujor,
Și cu împlinirile sale complete,
Poate totul în viață va deveni ușor.
Și-atuncea rânjetul zăcut
De pe-a lor buze se va duce,
Și s-or așterne într-un tăcut
Uimiți, ne mai având ce zice.
Iară fecioara, în faptul serii
Ca o copilă sub clar de lună,
Își va accepta clipa trecerii
Încuvințând un dor sub pază bună.
Категория: Посвящены стихи
Все стихи автора: Cornelia Buzatu
Дата публикации: 17 сентября 2023
Просмотры: 435
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Amurg de toamnă
Поэма: Iluzie perfectă
O tânără de 13 ani din Pakistan și-a propus să citească cărți din fiecare țară
Поэма: Viata
Поэма: Bătrânica hoață în norvegiană
Curiozități despre viaţa secretă a marilor scriitori
Поэма: Cine oare?
Поэма: Asemeni bradului în zile de An Nou
Federico Moccia, autorul cărţii „Trei metri deasupra cerului” a fost invitat la Chişinău. Cine este el?