Fecioarei
Te intimidează cu glas rânjit
O lume ce nu ți-a înțeles
Neputința dorului tău cel îndârjit
Și al tău principiu este smuls.
Dar răsărind din buchetul de fete
Fecioara cu obraji ca de bujor,
Și cu împlinirile sale complete,
Poate totul în viață va deveni ușor.
Și-atuncea rânjetul zăcut
De pe-a lor buze se va duce,
Și s-or așterne într-un tăcut
Uimiți, ne mai având ce zice.
Iară fecioara, în faptul serii
Ca o copilă sub clar de lună,
Își va accepta clipa trecerii
Încuvințând un dor sub pază bună.
Категория: Посвящены стихи
Все стихи автора: Cornelia Buzatu
Дата публикации: 17 сентября 2023
Просмотры: 447
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Să mă suni la miezul nopții
Поэма: Lume decăzută...
foto | S-a întors acasă cu „69% de dor”. Doina Strulea a îmbătat inimile și sufletul cititorilor cu cea de-a doua carte de poezii
Поэма: Scumpi profesori
Поэма: Speranta
Un robot a felicitat femeile cu 8 Martie. A recitat o poezie de Dumitru Matcovschi
Поэма: Ani
Поэма: Testament
Cartea ”Blocaţi în labirint” este lansată ASTĂZI la Soroca