Autorul Antonina
Total
4 creaţiiCreaţii aleatorii :)
Baladă iubirii
Din umbrele rămase pe retină,
Ți-aș construi un cer, dar n-ai să-l vrei,
Căci port în mâini o toamnă clandestină,
Ce-și pierde frunza-n ochii tăi.
Iar taina nopții ce veșnicia cere,
Se lasă-n noi ca plumbul în cuvânt,
Tu ești un foc ce arde în tăcere,
Eu, umbra lui, întinsă pe pământ.
Și vom pleca, când stelele apun,
Fugind de noi prin timpuri vinovate,
Cu rătăciri pe-un cer pierdut și brun,
Ce ne desparte-n lumi îndepărtate.
Din amintiri răzlețe, dezgolite,
Ți-aș naște lumea care îți lipsește,
Dar fiecare vis al meu se zbate,
Și fiecare pas, subit îmi împietrește.
Sub pleoape grele curge anotimpul,
Prea plin de clipe ce n-au fost să fie,
Iar noi luptăm mereu cu timpul,
Dintr-un destin ucis cu apă vie.
Și, totuși, parcă umbrele mai cântă,
În strălucirea unui trist apus,
E cântecul tăcerii ce cuvântă,
Un legământ ce încă nu l-am spus.
Rămânem două maluri de tăcere,
Pe râul care curge între noi,
Iubirea noastră, fulgeră durere,
Se stinge-n cer, dar arde-n amândoi.
🎤 Întoarcere la copilărie
Azi e ziua pentru tine,
Pentru pruncul din suspine,
Cel ce râdea fără teamă,
Și credea că lumea-l cheamă.
Cu timpul l-ai făcut tăcut,
Și l-ai ascuns în dor durut,
L-ai pus să uite joc și vis,
Să pară rece și închis.
Te-a așteptat mereu în piept,
Cu ochii blânzi și pasul drept,
Nu cere mult, doar să-l asculți,
Când zilele te fac să uiți.
Azi mai oprește-te puțin,
Și fă-i loc în gând senin,
Zâmbește azi fără motiv,
Redă-i avântul lui naiv.
Maximă
Când dezorientarea generală acceptă superficialitatea, lipsa de inițiativă și depravarea, a vedea lucid realitatea te transformă automat în 'ciudatul' și 'expiratul' societății. În fapt, luciditatea este singurul semn de sănătate într-un corp social bolnav.
Marius Ene, Noiembrie, Sibiu
Joi
Joi
se da la..
OI OI!!
Nu-i de bine!
Baiatu vine
si loveste.
AU!
Nu puteau
sa ii zica,
ca amuzant
nu este?
Epilog
Cum poți să iubești fără să cunoști durerea,
Când inima îți plânge dar buzele rămân tăcute?
Cum poți să găsești răspunsuri în mijlocul nopții,
Când lumea ta se clatină și sufletul e rănit?
Gandacelul
Vad morminte somptuoase,
Și morți trebuie sa fim cineva,
Eu vreau doar o cruce de lemn
Sa mă vegheze noaptea sub o stea..
Am fost precum un gândăcel ce trece
Neobservat,neimportant,banal,
Căci n-avea aripi colorate,
Și nu știa să cânte magistral..
Și nimeni n-a văzut sub pieptu-i negru
Culoarea universului din el,
Simtirile-i din sufletu-i integru,
Și sentimentele-i că un albastru cer..
Noutăți literare, poezii și ecouri culturale direct pe telefonul tău.
Urmărește canalul
Yin-Yang
anca_nistor
25 octombrie
"Și moartea însăși naște o iubire"- atât de frumos descrisă speranța în continuitatea vieții. 🙏
Străin în sinele său
anca_nistor
24 octombrie
Ai descris perfect omul zilelor noastre, îndepărtat de sinele său autentic, rătăcit în plăcerile și cerințele deșarte ale lumii exterioare. Frumoase v...
Eu cred că-s lacrima lui Dumnezeu
Gabriel Trofin
23 octombrie
Mulțumesc frumos pentru apreciere!
Eu cred că-s lacrima lui Dumnezeu
Silvia Mihalachi
23 octombrie
Și eu cred că sunteți ,,lacrima lui Dumnezeu,,… Dovadă sunt frumoasele , creștine motivații în versurile poeziei, o poezie binecuvântată de Biblie...
Caut un om
Gabriel Trofin
22 octombrie
Mulțumesc frumos Anca... Mă bucur că îți plac versurile mele!
Caut un om
anca_nistor
22 octombrie
Ai un talent desăvârșit! Mulțumesc pentru toate stările pe care reușești să le transpui in vers🙏
Poem
Deea
21 octombrie
Mulțumesc
Sunt singur
anca_nistor
21 octombrie
Profund și răscolitor de frumos descrisă însingurarea .Felicitări!
Catastrofa din mine
Monica P
20 octombrie
Profund și frumos,felicitări!!!💌
Un lup printre oi
Irina Alexandra
18 octombrie
Superb!!!