Cercetează-mă Doamne
Cearcă-mă de vrei Părinte
Mă cercetează Te rog
Să nu mai fac neajunsuri
Că-s slăbit și-s al Tău rob
Că așa îmi dau silința
Și mă ostenesc mereu
Dar nu pot săvârși lucrul
Fără ajutorul Tău
Să veghem în zi și-n noapte
La glasul Lui cel ceresc
Care spune și mă-ndeamnă
Să-L caut să mă smeresc
De demult din depărtare
Din copilăria mea
Pe El l-am avut aproape
Calea Domnul mi-o păzea
Parcă văd și azi aievea
Din acele depărtări
De prin văi și munți și dealuri
Toate-a Lui bune lucrări
Că prin multele primejdii
Ce-am trecut în a mea viață
Domnul nostru s-a-ndurat
Și mereu mi-a dat speranță
Și m-a scos din curse grele
Și mereu m-a întărit
Ajutor mi-a fost în toate
Duhul mi l-a liniștit
Și când îmi aduc aminte
Drumul ce parcurs-am eu
Gândurile îmi inundă
Ca o apă duhul meu
Văd a mea copilărie
Ce-am avut și am trăit
Și îmi văd și-a mele fapte
Ce pe mine m-au vădit
Îmi aduc aminte bine
Când mică eram de tot
Cum părinții mă-nvătară
Cum în viață să mă port
Și pe Tine să știu bine
Să Te rog și să Te cat
Să fiu trează-n tot momentul
De Tine să nu mă despart
Slavă Ție Domn Preasfinte
Că părinți mie mi-ai dat
Să mă crească și să-mi spună
Lucrul Tău cel minunat
Te rog dă-le-n dar iertare
Pentru ce-au mai făptuit
A mea inimă Te roagă
Căci ca oameni au greșit
A Ta milă Bun Părinte
Cu noi pururea a fost
Și cu drag ne-ai ocrotit
Fiindu-ne Bun adăpost
Cum Te îndurași, o! Doamne
Că știai ce eu voi face
Dar, o! mare-i a Ta milă
Și-ale Tale binefaceri
Mulțumiri trimitem Ție
Pentru sprijinul divin
Acum în această viață
Și-ntru veci de veci amin
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Antonina
Data postării: 5 martie 2023
Vizualizări: 928
Poezii din aceiaşi categorie
Liceu de George Bacovia în islandeză
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele –
Pedanti profesori
Si examene grele...
Si azi ma-nfiori
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele! –
Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare –
Azi nu mai sunt eu
Si mintea ma doare...
Nimic nu mai vreau –
Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare... –
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele –
In lume m-ai dat
In valtorile grele,
Atat de blazat...
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele!
Menntaskóli
Menntaskóli, - kirkjugarður
Af æsku minni -
Pedan kennarar
Og erfið próf...
Og í dag lætur þú mig hrolla
Menntaskóli, - kirkjugarður
Af æsku minni! –
Menntaskóli, - kirkjugarður
Með löngum göngum -
Í dag er ég ekki lengur ég
Og hugurinn er sár...
Ég vil ekki neitt lengur -
Menntaskóli, - kirkjugarður
Með löngum göngum... –
Menntaskóli, - kirkjugarður
Af æsku minni -
Þú gafst mér í heiminn
Í þungum öldunum,
Svo blasé...
Menntaskóli, - kirkjugarður
Af æsku minni!
Desculț prin hârtie
Sunt umbra tăcută-a unei seri ce coboară,
Un vis rătăcit între noapte și zori,
Un om ce-și așterne pe file ușoară,
Povara tăcerii în vechi scrisori.
Din gânduri mi-am făcut o lume-n cuvinte,
Unde dorul se plimbă desculț prin hârtie,
Și fiecare vers e o rană sau punte,
Spre-o clipă de cer sau o melancolie.
N-am stele în frunte, nici faimă-n privire,
Doar inima plină de focuri nespuse,
Sunt simplu — dar scrisul îmi dă strălucire,
Și-mi poartă tăcerile-n zări nepătrunse.
OMAGIU (pentru Eminescu)
Pe acest tărâm presărat cu piscuri
Presărat cu dealuri și cu verzi câmpii
Este marea-albastră, ce ni se deschide
Și ne-ndeamnă zilnic să mai fim copii
Este țara toată, eul nostru demn
Doruri multe poartă, doruri mult dorite
"O, rămâi, Luceafăr!" viu în vremuri mute
Eminescu astăzi, Eminescu mâine
Viu în cărți, în suflet, viu și în cuvinte
Știm că "Vreme trece,", știm că "vreme vine"
Până când, din nou ne-om aminti de tine,
"O, rămâi" al nostru, "O, rămâi" cu bine!
Marius Ene, 15.01.2025, Polonia
Regret
Astăzi inima îmi zboara,
Și m-a prins de subsoară.
Adiindu-mi, în miresme de nemurire,
Dragostea, învelită în petale de iubire
Se zbate în furtuni de dor,
Și printre valuri de amor,
Formând rafale de suspine,
Și flori ce au miros a tine.
Nori de vânturi și ploi,
Așterni-mi-s-e in cale,
Făcând doar prafuri și noroi,
Iubiri ce mi-ai pus-o în cale.
Mixt de lacrimi și stropi de ploaie,
Alcătuiesc perfect decorul,
Umplându-mi trupul de șiroaie,
Ce astăzi fac complet tabloul.
Să fie om
Să fie lumină, și întunericul a sucombat
Să fie om, și plămădită e făptură
Să fie doi, și o tăcere-a amuțit
Dintr-o cutie o tristețe s-a ivit
Să fie rău unde e bine, și-a stricat
Să fie noapte între zile, și-a venit
Să fie cer, și luna stele-a invitat
Să fie umbră când plâng norii ascuțit
Să fie azi căci poate măine a plecat
Trecând prin noapte întunericul l-a luat
Să fie inimă bătând adevărat
Să fie om când o lumină a strigat
Optimist/ pesimist?
Demult mi-am spus să nu mai scriu
Despre ce simt și mai ales ce văd,
Despre minciună și ura dintre noi
Să zic că totu-i bine și..nu prăpăd.
Tot timpul am crezut că-s optimist
Și răul, nedreptatea..au vindecare,
Spre adevăr mereu gândul m-a dus
Și am sperat că omu-i în schimbare.
Privesc în jur și greu pot să 'nțeleg
De ce este război și mor nevinovați,
Iar pacea, parcă nimeni n-o dorește
Și pruncii nenăscuți, nu știu..de tați.
Privirea mi se duce și înspre oameni
Care mai ieri trăiau în dulce armonie,
Iar azi nu știu pe cine vina s-o arunc
Că tot ce noi trăim..e mare dușmănie.
Astfel, am devenit și eu un pesimist
Și mi-am pierdut busola, ce-mi arăta,
Direcția cea bună, acum necunoscută
Așa că'ncerc, prin vers..ceva a corecta!
Liceu de George Bacovia în islandeză
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele –
Pedanti profesori
Si examene grele...
Si azi ma-nfiori
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele! –
Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare –
Azi nu mai sunt eu
Si mintea ma doare...
Nimic nu mai vreau –
Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare... –
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele –
In lume m-ai dat
In valtorile grele,
Atat de blazat...
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele!
Menntaskóli
Menntaskóli, - kirkjugarður
Af æsku minni -
Pedan kennarar
Og erfið próf...
Og í dag lætur þú mig hrolla
Menntaskóli, - kirkjugarður
Af æsku minni! –
Menntaskóli, - kirkjugarður
Með löngum göngum -
Í dag er ég ekki lengur ég
Og hugurinn er sár...
Ég vil ekki neitt lengur -
Menntaskóli, - kirkjugarður
Með löngum göngum... –
Menntaskóli, - kirkjugarður
Af æsku minni -
Þú gafst mér í heiminn
Í þungum öldunum,
Svo blasé...
Menntaskóli, - kirkjugarður
Af æsku minni!
Desculț prin hârtie
Sunt umbra tăcută-a unei seri ce coboară,
Un vis rătăcit între noapte și zori,
Un om ce-și așterne pe file ușoară,
Povara tăcerii în vechi scrisori.
Din gânduri mi-am făcut o lume-n cuvinte,
Unde dorul se plimbă desculț prin hârtie,
Și fiecare vers e o rană sau punte,
Spre-o clipă de cer sau o melancolie.
N-am stele în frunte, nici faimă-n privire,
Doar inima plină de focuri nespuse,
Sunt simplu — dar scrisul îmi dă strălucire,
Și-mi poartă tăcerile-n zări nepătrunse.
OMAGIU (pentru Eminescu)
Pe acest tărâm presărat cu piscuri
Presărat cu dealuri și cu verzi câmpii
Este marea-albastră, ce ni se deschide
Și ne-ndeamnă zilnic să mai fim copii
Este țara toată, eul nostru demn
Doruri multe poartă, doruri mult dorite
"O, rămâi, Luceafăr!" viu în vremuri mute
Eminescu astăzi, Eminescu mâine
Viu în cărți, în suflet, viu și în cuvinte
Știm că "Vreme trece,", știm că "vreme vine"
Până când, din nou ne-om aminti de tine,
"O, rămâi" al nostru, "O, rămâi" cu bine!
Marius Ene, 15.01.2025, Polonia
Regret
Astăzi inima îmi zboara,
Și m-a prins de subsoară.
Adiindu-mi, în miresme de nemurire,
Dragostea, învelită în petale de iubire
Se zbate în furtuni de dor,
Și printre valuri de amor,
Formând rafale de suspine,
Și flori ce au miros a tine.
Nori de vânturi și ploi,
Așterni-mi-s-e in cale,
Făcând doar prafuri și noroi,
Iubiri ce mi-ai pus-o în cale.
Mixt de lacrimi și stropi de ploaie,
Alcătuiesc perfect decorul,
Umplându-mi trupul de șiroaie,
Ce astăzi fac complet tabloul.
Să fie om
Să fie lumină, și întunericul a sucombat
Să fie om, și plămădită e făptură
Să fie doi, și o tăcere-a amuțit
Dintr-o cutie o tristețe s-a ivit
Să fie rău unde e bine, și-a stricat
Să fie noapte între zile, și-a venit
Să fie cer, și luna stele-a invitat
Să fie umbră când plâng norii ascuțit
Să fie azi căci poate măine a plecat
Trecând prin noapte întunericul l-a luat
Să fie inimă bătând adevărat
Să fie om când o lumină a strigat
Optimist/ pesimist?
Demult mi-am spus să nu mai scriu
Despre ce simt și mai ales ce văd,
Despre minciună și ura dintre noi
Să zic că totu-i bine și..nu prăpăd.
Tot timpul am crezut că-s optimist
Și răul, nedreptatea..au vindecare,
Spre adevăr mereu gândul m-a dus
Și am sperat că omu-i în schimbare.
Privesc în jur și greu pot să 'nțeleg
De ce este război și mor nevinovați,
Iar pacea, parcă nimeni n-o dorește
Și pruncii nenăscuți, nu știu..de tați.
Privirea mi se duce și înspre oameni
Care mai ieri trăiau în dulce armonie,
Iar azi nu știu pe cine vina s-o arunc
Că tot ce noi trăim..e mare dușmănie.
Astfel, am devenit și eu un pesimist
Și mi-am pierdut busola, ce-mi arăta,
Direcția cea bună, acum necunoscută
Așa că'ncerc, prin vers..ceva a corecta!
Alte poezii ale autorului
La usa ta
La usa sufletului tău
E Domnul ce te cheamă
Te îngrijește sa I deschizi
Ca El ni I Tată mamă
E călătorul ce în noapte
Câtă sa poposească
Deci usa sufletului sa-i deschidem
Sa îl primim în casă
Sa nu-l lasam s-aștepte mult
Să plece supărat
El e stăpânul noii legi
Ce mult l-am așteptat
L-om aștepta în veșnicie
Cât pe pământ vom fi
Că El e sprijinul cel tare
El ne va păstori
Ne-a păstorit din totdeauna
Cu dragoste curată
În El s-avem nădejde toți
Ca grija noastr-o poartă
El nu e scump în daruri
Și nici nu-i este greu
Ci ne supraveghează pururi
C-așa e Dumnezeu
Noi mulțumiri de-aducem
Pentru-ndurarea-i mare
Ca să-l avem de-a pururi
Intru a noastră cale
Să ne-ngrinim de cele
Ce-n viață am greșit
Că mult îl supărarea
Aceasta știu și simt
Și vrednici nu suntem
De darurile Tale
Dar ne-nputernicește
Să ne-ndreptăm pe cale
Când vom putea noi oare
Ție să-ți mulțumim
Îndeajuns vreodată
Că mult asta voim
Cântare rugi de toate
Datori îți suntem noi
Slăbirii mărire Ție
La bine și-n nevoi
Te rog ne-nțelepțește
Cu dragostea ce-o ai
Și întru stricăciune
Te rog să nu ne dai
De-a noastră viață Doamne
Ye-ai îngrijit mereu
Ne-ai scos dintru necazuri
Atunci când a fost greu
Deci și la mine vino
Părinte-al meu te-aștept
Și mie Tu ajută-mi
Ca viață Să mi-o-ndrept
Să îmi îndrept gândirea
Și inima de-ar fi
Că pentru Tine Doamne
Mai trezesc le-aș voi
O cerescule-mpărate
Bun Mângâietor ne ești
Mulțumire-Ți vom aduce
Că pe noi ne pastorești
Și eu fac rugi câteodată
Doamne Bunul meu Părinte
Tare mult mă mai iubești
Văd aceasta c-a Ta milă
De la mine n-o oprești
Èști Preabun și mă rabzi veșnic
De ce, nu știu ca nu fac
Fapte bune, rugi cu lacrimi
Cât ar fi bun să Te-mpac
Fac , când îmi aduc aminte
Fac când am vreo supărare
Și mai fac de frică Doamne
Că mă tem de-a Ta certare
Mai fac chear și de rușine
Când văd iat-a Ta iubire
Aș vrea și eu să pot zice
Că-Ți aduc vreo răsplătire
Mai fac, că mă simt datoare
După câte îmi mai dai
Mai fac când gândesc că iată
Și eu aș dori-al Tău rai
Mai fac c-ale mele lacrimi
Nu pot ca să le opresc
Când văd mila-Ți infinită
Și-aș voi să-Ți mulțumesc
Mai fac dimineața seara
Peste zi câteodată
Că Preabun mai ești cu mine
Cât milă-mi arăți Bun Tată
Mai fac că văd ale Tale daruri
Cum îmi tot trimiți mereu
Fac când mă mai simt mâhnită
Că Te-am neglijat, știu eu
Și-Ți voi zice-n veci de veacuri
Slavă slavă Domnul meu
Nu voiesc a da uitării
Mila ce-Ți reverși mereu
Inima mea
Pustie inima îmi este
Mâhniri de peste tot m-apasă
C-așa e ea, loc nu-și găsește
Și liniște n-are în casă
Sunt remușcările de-o viață
Răpindu-mi pacea și e greu
Ofez și gândul mă presează
Dar mi-aminyesc de Dumnezeu
Cu îndelunga Sa răbdare
Nemărginita-i am văzut
Că peste tot Dânsul e veșnic
Ocrotitor de netemut
Fiindcă ispitele-s ca scaiul
Răgaz acestea nu ne dau
Vor fi cât lumea dăinuiește
Și pacea tihna ele-o iau
Dar sa lăsăm pe yoate-n grija
Stăpânului nostru Preasfânt
Că viața este-n a Lui mână
De l-om purta pe El în gând
De-ai dobândi averi cât munții
Nu e nimic, le vei lăsa
C-al nostru drum ne-ndreapt-acolo
Unde doar El ne va chema
C-așa voiește Domnul nostru
Așa va fi în veșnicie
Așa suntem pe astă lume
De ce, doar Domnul nostru știe
Din veac văzui necaz, probleme
Și piedici la tot pasul sunt
Vor fi cât dăinuie viața
Vremelnicia pe pământ
Dar știm care-i menirea noastră
Și care e al nostru țel
Să împlinim a Lui voință
C-așa din veac ne spuse El
Din veac Stăpânul mă păzește
Deși în multe am greșit
Dar cu-a Lui mila și iubire
Și-a Sa răbdare, m-a-ntărit
Deși nevrednic sunt adesea
Și-anevoios în fapte bune
El nu mă lasă fiindcă eu
Gândind la Dânsul, voi apune
Cu-a Sa putere mă-nconjoară
M-ajută doar privindu-mă
Mi-e Tată mamă în tot locul
La dreapta Lui păzindu-mă
O, Doamne rogu-Te mă iartă
Că mult răbdare-ai arătat
Și mi-ai păzit cu strășnicie
A mea viață ce mi-ai dat
Îți voi trimite colo-n slavă
Cât voi mai fi pe-acest pământ
Suspine, rugi, cântări și versuri
Spre Tine să își ia avânt
La usa ta
La usa sufletului tău
E Domnul ce te cheamă
Te îngrijește sa I deschizi
Ca El ni I Tată mamă
E călătorul ce în noapte
Câtă sa poposească
Deci usa sufletului sa-i deschidem
Sa îl primim în casă
Sa nu-l lasam s-aștepte mult
Să plece supărat
El e stăpânul noii legi
Ce mult l-am așteptat
L-om aștepta în veșnicie
Cât pe pământ vom fi
Că El e sprijinul cel tare
El ne va păstori
Ne-a păstorit din totdeauna
Cu dragoste curată
În El s-avem nădejde toți
Ca grija noastr-o poartă
El nu e scump în daruri
Și nici nu-i este greu
Ci ne supraveghează pururi
C-așa e Dumnezeu
Noi mulțumiri de-aducem
Pentru-ndurarea-i mare
Ca să-l avem de-a pururi
Intru a noastră cale
Să ne-ngrinim de cele
Ce-n viață am greșit
Că mult îl supărarea
Aceasta știu și simt
Și vrednici nu suntem
De darurile Tale
Dar ne-nputernicește
Să ne-ndreptăm pe cale
Când vom putea noi oare
Ție să-ți mulțumim
Îndeajuns vreodată
Că mult asta voim
Cântare rugi de toate
Datori îți suntem noi
Slăbirii mărire Ție
La bine și-n nevoi
Te rog ne-nțelepțește
Cu dragostea ce-o ai
Și întru stricăciune
Te rog să nu ne dai
De-a noastră viață Doamne
Ye-ai îngrijit mereu
Ne-ai scos dintru necazuri
Atunci când a fost greu
Deci și la mine vino
Părinte-al meu te-aștept
Și mie Tu ajută-mi
Ca viață Să mi-o-ndrept
Să îmi îndrept gândirea
Și inima de-ar fi
Că pentru Tine Doamne
Mai trezesc le-aș voi
O cerescule-mpărate
Bun Mângâietor ne ești
Mulțumire-Ți vom aduce
Că pe noi ne pastorești
Și eu fac rugi câteodată
Doamne Bunul meu Părinte
Tare mult mă mai iubești
Văd aceasta c-a Ta milă
De la mine n-o oprești
Èști Preabun și mă rabzi veșnic
De ce, nu știu ca nu fac
Fapte bune, rugi cu lacrimi
Cât ar fi bun să Te-mpac
Fac , când îmi aduc aminte
Fac când am vreo supărare
Și mai fac de frică Doamne
Că mă tem de-a Ta certare
Mai fac chear și de rușine
Când văd iat-a Ta iubire
Aș vrea și eu să pot zice
Că-Ți aduc vreo răsplătire
Mai fac, că mă simt datoare
După câte îmi mai dai
Mai fac când gândesc că iată
Și eu aș dori-al Tău rai
Mai fac c-ale mele lacrimi
Nu pot ca să le opresc
Când văd mila-Ți infinită
Și-aș voi să-Ți mulțumesc
Mai fac dimineața seara
Peste zi câteodată
Că Preabun mai ești cu mine
Cât milă-mi arăți Bun Tată
Mai fac că văd ale Tale daruri
Cum îmi tot trimiți mereu
Fac când mă mai simt mâhnită
Că Te-am neglijat, știu eu
Și-Ți voi zice-n veci de veacuri
Slavă slavă Domnul meu
Nu voiesc a da uitării
Mila ce-Ți reverși mereu
Inima mea
Pustie inima îmi este
Mâhniri de peste tot m-apasă
C-așa e ea, loc nu-și găsește
Și liniște n-are în casă
Sunt remușcările de-o viață
Răpindu-mi pacea și e greu
Ofez și gândul mă presează
Dar mi-aminyesc de Dumnezeu
Cu îndelunga Sa răbdare
Nemărginita-i am văzut
Că peste tot Dânsul e veșnic
Ocrotitor de netemut
Fiindcă ispitele-s ca scaiul
Răgaz acestea nu ne dau
Vor fi cât lumea dăinuiește
Și pacea tihna ele-o iau
Dar sa lăsăm pe yoate-n grija
Stăpânului nostru Preasfânt
Că viața este-n a Lui mână
De l-om purta pe El în gând
De-ai dobândi averi cât munții
Nu e nimic, le vei lăsa
C-al nostru drum ne-ndreapt-acolo
Unde doar El ne va chema
C-așa voiește Domnul nostru
Așa va fi în veșnicie
Așa suntem pe astă lume
De ce, doar Domnul nostru știe
Din veac văzui necaz, probleme
Și piedici la tot pasul sunt
Vor fi cât dăinuie viața
Vremelnicia pe pământ
Dar știm care-i menirea noastră
Și care e al nostru țel
Să împlinim a Lui voință
C-așa din veac ne spuse El
Din veac Stăpânul mă păzește
Deși în multe am greșit
Dar cu-a Lui mila și iubire
Și-a Sa răbdare, m-a-ntărit
Deși nevrednic sunt adesea
Și-anevoios în fapte bune
El nu mă lasă fiindcă eu
Gândind la Dânsul, voi apune
Cu-a Sa putere mă-nconjoară
M-ajută doar privindu-mă
Mi-e Tată mamă în tot locul
La dreapta Lui păzindu-mă
O, Doamne rogu-Te mă iartă
Că mult răbdare-ai arătat
Și mi-ai păzit cu strășnicie
A mea viață ce mi-ai dat
Îți voi trimite colo-n slavă
Cât voi mai fi pe-acest pământ
Suspine, rugi, cântări și versuri
Spre Tine să își ia avânt
La usa ta
La usa sufletului tău
E Domnul ce te cheamă
Te îngrijește sa I deschizi
Ca El ni I Tată mamă
E călătorul ce în noapte
Câtă sa poposească
Deci usa sufletului sa-i deschidem
Sa îl primim în casă
Sa nu-l lasam s-aștepte mult
Să plece supărat
El e stăpânul noii legi
Ce mult l-am așteptat
L-om aștepta în veșnicie
Cât pe pământ vom fi
Că El e sprijinul cel tare
El ne va păstori
Ne-a păstorit din totdeauna
Cu dragoste curată
În El s-avem nădejde toți
Ca grija noastr-o poartă
El nu e scump în daruri
Și nici nu-i este greu
Ci ne supraveghează pururi
C-așa e Dumnezeu
Noi mulțumiri de-aducem
Pentru-ndurarea-i mare
Ca să-l avem de-a pururi
Intru a noastră cale
Să ne-ngrinim de cele
Ce-n viață am greșit
Că mult îl supărarea
Aceasta știu și simt
Și vrednici nu suntem
De darurile Tale
Dar ne-nputernicește
Să ne-ndreptăm pe cale
Când vom putea noi oare
Ție să-ți mulțumim
Îndeajuns vreodată
Că mult asta voim
Cântare rugi de toate
Datori îți suntem noi
Slăbirii mărire Ție
La bine și-n nevoi
Te rog ne-nțelepțește
Cu dragostea ce-o ai
Și întru stricăciune
Te rog să nu ne dai
De-a noastră viață Doamne
Ye-ai îngrijit mereu
Ne-ai scos dintru necazuri
Atunci când a fost greu
Deci și la mine vino
Părinte-al meu te-aștept
Și mie Tu ajută-mi
Ca viață Să mi-o-ndrept
Să îmi îndrept gândirea
Și inima de-ar fi
Că pentru Tine Doamne
Mai trezesc le-aș voi
O cerescule-mpărate
Bun Mângâietor ne ești
Mulțumire-Ți vom aduce
Că pe noi ne pastorești
Și eu fac rugi câteodată
Doamne Bunul meu Părinte
Tare mult mă mai iubești
Văd aceasta c-a Ta milă
De la mine n-o oprești
Èști Preabun și mă rabzi veșnic
De ce, nu știu ca nu fac
Fapte bune, rugi cu lacrimi
Cât ar fi bun să Te-mpac
Fac , când îmi aduc aminte
Fac când am vreo supărare
Și mai fac de frică Doamne
Că mă tem de-a Ta certare
Mai fac chear și de rușine
Când văd iat-a Ta iubire
Aș vrea și eu să pot zice
Că-Ți aduc vreo răsplătire
Mai fac, că mă simt datoare
După câte îmi mai dai
Mai fac când gândesc că iată
Și eu aș dori-al Tău rai
Mai fac c-ale mele lacrimi
Nu pot ca să le opresc
Când văd mila-Ți infinită
Și-aș voi să-Ți mulțumesc
Mai fac dimineața seara
Peste zi câteodată
Că Preabun mai ești cu mine
Cât milă-mi arăți Bun Tată
Mai fac că văd ale Tale daruri
Cum îmi tot trimiți mereu
Fac când mă mai simt mâhnită
Că Te-am neglijat, știu eu
Și-Ți voi zice-n veci de veacuri
Slavă slavă Domnul meu
Nu voiesc a da uitării
Mila ce-Ți reverși mereu
Inima mea
Pustie inima îmi este
Mâhniri de peste tot m-apasă
C-așa e ea, loc nu-și găsește
Și liniște n-are în casă
Sunt remușcările de-o viață
Răpindu-mi pacea și e greu
Ofez și gândul mă presează
Dar mi-aminyesc de Dumnezeu
Cu îndelunga Sa răbdare
Nemărginita-i am văzut
Că peste tot Dânsul e veșnic
Ocrotitor de netemut
Fiindcă ispitele-s ca scaiul
Răgaz acestea nu ne dau
Vor fi cât lumea dăinuiește
Și pacea tihna ele-o iau
Dar sa lăsăm pe yoate-n grija
Stăpânului nostru Preasfânt
Că viața este-n a Lui mână
De l-om purta pe El în gând
De-ai dobândi averi cât munții
Nu e nimic, le vei lăsa
C-al nostru drum ne-ndreapt-acolo
Unde doar El ne va chema
C-așa voiește Domnul nostru
Așa va fi în veșnicie
Așa suntem pe astă lume
De ce, doar Domnul nostru știe
Din veac văzui necaz, probleme
Și piedici la tot pasul sunt
Vor fi cât dăinuie viața
Vremelnicia pe pământ
Dar știm care-i menirea noastră
Și care e al nostru țel
Să împlinim a Lui voință
C-așa din veac ne spuse El
Din veac Stăpânul mă păzește
Deși în multe am greșit
Dar cu-a Lui mila și iubire
Și-a Sa răbdare, m-a-ntărit
Deși nevrednic sunt adesea
Și-anevoios în fapte bune
El nu mă lasă fiindcă eu
Gândind la Dânsul, voi apune
Cu-a Sa putere mă-nconjoară
M-ajută doar privindu-mă
Mi-e Tată mamă în tot locul
La dreapta Lui păzindu-mă
O, Doamne rogu-Te mă iartă
Că mult răbdare-ai arătat
Și mi-ai păzit cu strășnicie
A mea viață ce mi-ai dat
Îți voi trimite colo-n slavă
Cât voi mai fi pe-acest pământ
Suspine, rugi, cântări și versuri
Spre Tine să își ia avânt