Lipsa Mamei

O scumpă ,minunată mamă

Mi -as fi dorit sa -ti spun mereu

 

Dar tu din viața noastră crudă 

Ai ales drumuri teleleu.

 

Nu te-ai gândit ca-n urma ta 

Lași durere ,lacrimi și suspine 

 

O tu inconștiență mama

Tu te-ai gândit numai la tine.

 

Nu ti -ai simțit copiii bolnavi,

Nu te n ntrebai dacă sunt bine 

 

Când noi stateam pe prispa casei,

ne întrebam "mama mai vine?"

 

Și asa treceau nopți de vara 

Iar eu priveam la stele

 

Eram atent ,le-numărăm,

Puteam să jur cu adevărat 

 Ca tu tu ești una dintre ele.

 

Tu singura ti-ai ales destinul

Ai ales sa nu ne iubești.

 

Acum copiii mici sunt mari 

 E prea târziu sa te căiești.

 

Ai ajuns bătrână acum 

Timpul e neiertător 

 

Tu vii acum si chiar implori

Sa ceri iertare tuturor.

 

O tu inconștiență mamă 

E prea târziu sa mai repari 

 

Trecutul nostru cel amar 

Nu poți topii niște ghețari.

 

Acum sunt bine vindecat 

Eu cu gândul m-am împăcat .

 

O scumpă minunată mamă.

Nu te -a durut ,nu ți- a păsat.

 

Nici în ochii nu nu ne-ai privit 

Ti -aruncat geanta pe umăr. 

 

Intr-un moment tu te-ai oprit.

Dar după iar te-ai răzgândit.

 

Iti spun acum la revedere 

Cu vocea fără de regret 

 

Căci tu în amintirile mele 

Nu ai contur și nici portret.


Serban Ion Georgian


Categoria: Gânduri

Toate poeziile autorului: ANONIM poezii.online Lipsa Mamei

Data postării: 18 martie

Vizualizări: 341

Loghează-te si comentează!

Poezii din aceiaşi categorie

transfigurare 1/7

muțenia-

unei foi albe de hârtie,

 poate trezi  din adâncuri

lumini nebănuite

de iubire.

muțenia

unei foi imaculate

inspăimântă

stăpânul.

Mai mult...

Gândul! ( pentru tata)

Ziua se duce, seara se lasă

Și frigul rece mă cuprinde,

Mă uit prelung la poartă

Dar nimeni n-o deschide

 

Nu știu c-aș aștepta pe cineva

Când sunt convins că tu nu vii,

Doar sper că poate se va întâmpla

În visul meu în noapte să revii

 

Gândul mereu mă duce către tine

Nu pot să-i spun te rog așteaptă,

E plin de amintiri și greu mai urcă

Acolo sus la Cer, treaptă cu treaptă

 

Într-un târziu din scaun mă ridic

Simțind dureri în ale mele oase,

Îmi spun încet că tânăr nu mai sunt

Și trebuie să port haine mai groase

 

Înfrigurat și trist pătrund în casă

Dezamăgit că n-o să vină nimeni,

Sunt resemnat și îmi duc anii

În cârcă adunați, uitat de oameni!

 

 

Mai mult...

Ce ne-am face

Ce ne-am face
fără instinctul
de a ne opri….
Am fi infiniți
și cu noi durerea.
Ce ne-am face
fără dorința
de a uita…
Am fi răstigniți
și cu noi tăcerea.
Ce ne-am face
fără lacrima
din plâns…
Am fi secați
și cu noi iubirea.

Mai mult...

De azi...

 

De azi e viața mai frumoasă,

De azi mi-e sângele mai cald,

De azi și iarba e mai deasă,

De azi în fericire eu mă scald.

 

De azi m-am împăcat cu viața,

De azi e totul sau nimic,

De azi voi risipi și ceața,

De azi o vorbă nu mai zic.

 

De azi voi sta numa-n tăcere,

De azi voi fi și orb și mut,

De azi vă zic la revedere,

De azi doar liniștea ascult.

 

De azi cu mine reîncepe viața,

De azi și umbra mi-i străină,

De azi sunt rece precum gheața,

De azi cu toate se termină.

 

De azi și poezia mea există,

De azi accept doar circ și pâine,

De azi sunt primul de pe listă,

Dar azi, e-ntotdeauna...Mâine!

Mai mult...

Viata este scurta

Omule feriga slaba

Un te-indrepti cu atata graba

Ia macar drumul cel bun

Nu alerga ca un nebun

Viata nu-ti mai da o sansa

Iubeste, uita si iarta

Inima saraca stie

Cat orgoliu ai in tine

Iubeste-ti aproapele

Lasa-ti sentimentele

Iubeste nu te opri

Intr-o clipa poti muri

Mai mult...

Îmi pasă

-Te-ai trezit? Acum îți pasă?

 

-Nu sunt treaz, dar vreau o șansă.

 

-Puiule,

Șansele sunt infinite.

Inima!

Las-o să profite!

Lasă-ți gândul pentr-o zi!

Și vezi oare cum o fi.

 

-Mi-a păsat azi de-o furnică.

Se zbătea, murea de frică.

Am salvat-o de la moarte.

M-o fi salvat și ea, poate?

 

-Poate, poate, te-ai trezit.

Poate, poate, te-ai mințit.

Ascultă aici! fii chibzuit:

De înoți în nepăsare,

Te vei îneca în mare!

 

Să-ți pese de toate, copile!

Să-ți pese, nu-i obositor.

E vital.

E-nălțător.

 

-Acum îmi pasă.

Mai mult...

Alte poezii ale autorului

La cosit

Am rãdãcini ale locului și am știut de mic asta, prin prisma unui pãrinte care, deși, la vremea de cinci ani, pleca din munte împreunã cu ai lui pãrinti, respectiv bunicii mei, nu uita ca periodic sã se mai întoarcã. Și așa mi-am petrecut multe dintre vacanțele de varã la casa bunicilor din Galda de Jos din Munții Apuseni.Vară de vară îmi luam într-o joacã serioasã, pentru mine, 'responsabilitățile' unei zile petrecute la cosit, spre bucuria bunicului și încântarea bunicãi, dar chiar și a pãrinților mei. Nu ajungea cucul sã cânte de șase ori, la ceasul avut deasupra capului, și eu eram deja îmbrãcat, pregãtit sã alerg spre cuhnia care mã ademenea cu plãcute mirosuri și unde era prima oprire. Apoi aerul tare de munte mã întampina în fuga spre izvor, unde umpleam gãletușa pe mãsura mea, cu cea mai bunã apã. Și era cea mai bunã apã, chiar dacã era și singura sursã de altfel sau cel puțin așa am crescut eu, cu gândul la "cea mai bunã apã de izvor, pe care nu o gãseam decât la Galda".

Mai mult...

Lacrimile ploii

Aud furtuna plângând
Îmi alină al meu gând:
Să plec de aici, departe,
Cu un stilou și-a mea carte.

"Într-o liniște profundă,
Doar cerul ce o alungă,
A mea fericire, al meu zâmbet,
Mi-e urmat de un regret.

Un izvor melancolic în ai mei ochi
Mă lasă doborâtă în genunchi,
Doar ploaia mă aude, mă-nțelege,
Și un loc printre nori ea îmi alege."

Mai mult...

Piesă lipsă

Sunt un puzzle și nicio combinație nu îmi iese

Mă grăbesc și cu timpul se mai adună piese

Acum, astept a mă cunoaște, desface și reface,

Dar sufletul ce-mi zace și tace-mi stă ca pe ace

Mă pierd prin gânduri și mă simt ca-ntr-o ceață

Mă simt legat de-amintiri, dar mă-ntreb: "cu ce ață?"

Când totul se împrăștie și uiți ce ai fost sau ce esti

Ce iubești? Ce dorești? N-ai răspuns și nici nu poți să zâmbești

Este greu pentru tine, pentru mine... pentru oricine

Când ceva îți lipsește, îl aștepți, dar nu mai vine.

Mai mult...

Pe ale vieții

Pe ale vieții izvor 

se vărsa al meu dor.

Ceva netrait, 

ceva nemaipomenit 

 

Cand închid ochii nu mai văd numic

pentru ca acel ceva candva a pierit 

 

la o viața frumoasa candva visam 

dar când adorm doar coșmaruri văd in somn

si ziua e la fel de-altfel 

cum scap de-al vieții umor?

 

Iubirea nu se arată usor 

Fericirea nu răsare in zori 

 

Cum pot eu trai asa 

Cu o inima de catifea?

 

Tabloul pare-a fi perfect 

fara oameni cuprinși in portret 

 

Dar inima-i iubeste asa 

Si eu fac parte din mulțimea asta 

 

Totu-i defect asa perfect 

unde-i Frumusețea din defect ?

 

Totul pare-a dispărea 

Si odată cu totul și fericirea 

Mai mult...

Soarele meu care nu mai strălucește

Despre tine, nu mai scriu

Am scris mult și m-a durut și mai mult

Vreau sa tac acum și pentru totdeauna

Sa te las in urma cu tot ce ai avut

 

M-ai inspirat întotdeauna

Când la tine ma gândeam

Scriam versuri de durere

Le citeam, si iar plângeam

 

Dar totul se oprește aici

Cu tine, cu mine, dar fără noi

Nu mai pot sa sufăr și sa văd

Cum strălucești și mai tare printre nori

 

Vreau sa trec mai departe și sa uit de tine

Sa fug in depărtare și sa privesc in urma

Și sa te văd uitându-te la mine

Privind cum îți dispare a cerului Luna

Mai mult...

Of, ce dor...

Of, ce tare dor mi-a fost de tine...

Deşi încercat-am să te uit,

De dorul tău sunt încă chinuit.

Ține-mă te rog de mâna bine,

Of, ce tare dor mi-a fost de tine…

Mai mult...