TRENUL FOAMEI 1947
Lângă stâlp ca o statuie
Împietrită mama tace,
Inima-i încetinește
Și cu mâna semn ne face.
Cu privirea grea cernită
Urmărește buna-mi mamă
Cu ochi duși ce parcă cheamă
Blesteme pentru ursită.
Doar ursita-i vinovată,
Pentru tot ce se întâmplă
Pui luați de lângă mamă
Duși în lumea neștiută.
Puii micuți infricoșați,
Scumpii mei unde plecați?
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Fată dulce
Поэма: Scrum
Câte cărți din această listă de 130 de romane din literatura română și universală le-ai citit?
Поэма: Îngerii de gheață
Поэма: NEDUMERIRE
Atmosferă de basm în tren. O garnitură a CMF, gazda unei întâlniri de suflet cu scriitorul Spiridon Vangheli (FOTO)
Поэма: 8 Martie
Поэма: Un gram de om pentru eternitate
Dragi autori și cititori ai poezii.online