TRENUL FOAMEI 1947
Lângă stâlp ca o statuie
Împietrită mama tace,
Inima-i încetinește
Și cu mâna semn ne face.
Cu privirea grea cernită
Urmărește buna-mi mamă
Cu ochi duși ce parcă cheamă
Blesteme pentru ursită.
Doar ursita-i vinovată,
Pentru tot ce se întâmplă
Pui luați de lângă mamă
Duși în lumea neștiută.
Puii micuți infricoșați,
Scumpii mei unde plecați?
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Grosso modo
Poem: Un an mai bun
Top 5 motive pentru a alege FOTOCARTEA cadou de Crăciun
Poem: Cu moartea vreau să mă însor acum
Poem: Lazaret - Dincolo de zid (roman foileton) 13. Fata cu coroniță
Care e prima bibliotecă agricolă digitală din Moldova
Poem: Alchimistul
Poem: Mama🤗
Federico Moccia, autorul cărţii „Trei metri deasupra cerului” a fost invitat la Chişinău. Cine este el?