TRENUL FOAMEI 1947
Lângă stâlp ca o statuie
Împietrită mama tace,
Inima-i încetinește
Și cu mâna semn ne face.
Cu privirea grea cernită
Urmărește buna-mi mamă
Cu ochi duși ce parcă cheamă
Blesteme pentru ursită.
Doar ursita-i vinovată,
Pentru tot ce se întâmplă
Pui luați de lângă mamă
Duși în lumea neștiută.
Puii micuți infricoșați,
Scumpii mei unde plecați?
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Gothik
Poem: Fluture
foto | S-a întors acasă cu „69% de dor”. Doina Strulea a îmbătat inimile și sufletul cititorilor cu cea de-a doua carte de poezii
Poem: Gaură-ntre lumi
Poem: DOR DE TINE
Compozitorul Eugen Doga va susține un concert la Botoșani
Poem: Ochii tăi doi licurici
Poem: Încă un copil
Poezia răsare la apus. Lansarea volumului de debut al Rominei Chetraru, o tânără poetă originară din Republica Moldova, stabilită în Italia