Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: T.A.D.
Дата публикации: 4 декабря 2024
Комментарий: 1
Просмотры: 106
Комментарий
Стихи из этой категории
Tentație divină
M-a împins în perete
A început să mă dezbrace
Mi-a dezvăluit secrete
Cum mă va satisface
M-am uitat mirată
La abdomenul lui perfect
Eram așa desconcentrată
Încât îl priveam fără respect
Pentru a-l supăra i-am zis
”Ce faci, Adonis?
Crezi că mă seduci
Dacă te dezbraci?”
Mi-a zâmbit cu nerușinare
Asupra mea știa ce efect are
În ochii lui am văzut dominare
Cunoșteam de ce-i în stare
S-a apropiat și la ureche mi-a șoptit
”Da! Și chiar o fac....”
Atât de rău m-a ispitit
Încât am trecut la atac.
-Pentru o zi-
Dacă doar pentru o zi
Aș putea să mă iubesc,
Tu ai ști să-mi colorezi,
Ziua toată, când zâmbesc.
Și dacă doar pentru o zi,
Aș putea să nu fiu eu,
Ți-aș aduce flori grămezi,
Și ai fi artă în muzeu.
Doar o zi să nu cunosc
Că-s pierdut în bezna minții,
Aș putea să-mi amintesc
Că tu ești la fel ca sfinții.
O zi să fiu un cer senin,
Să uit să plâng, să fiu imun,
Să nu mă vezi ca pe un străin,
Când vremea toată o descompun.
Doar o zi să-ți fiu chitară
Și să-ți cânt în felul meu.
Nu s-ar rupe nici o coardă,
Când te țin de mâna eu.
Ziua toată ți-aș fi soare,
Viața să ți-o încălzesc,
Când nu poți, să-ți fiu scăpare,
Și când poți, să te păzesc.
Pentru o zi să-mi fii mireasă,
O zi să cred că sunt al tău,
Ca pe o piatră prețioasă
Te-aș păstra la Dumnezeu.
Poezie facuta din inima
1.Viata mea e complicata
Fara tine as muri,
Tot ce sunt sunt pentru tine
Si mereu te voi iubi
2.De acum pana-n vecie
Inima iti apartine,
Voi lupta mereu, mereu
Sa fi aproape mereu.
3.Ziua cand ne intalnim
Va fi o zi speciala,
Dumnezeu nea pregatit
Sa fim unu pentru altu.
4.Iar de ziua ta iubire vrau
Ca sa fiu langa tine
Sa iti daruiesc mereu
Un micut dulce cadou
5.Acel mic cadou va fi
Inima mea pentru tine,
Pusa frumos in cutie,
Speciala pentru tine.
Iar pe ea scrie asa
Te iubesc Dragostea mea
6.inima iti daruiesc
Toata viata cat traiesc,
In mana ta ea va fi,
Dragostea nu va muri.
Pentru tine draga mea
Scriu din toata inima
Te iubesc.
Conpozitor ziua ora data
Cosmin Greurus vineri 10:03 10.01.2025
Singur
Fără să vrei, fără să știi, te-ndrăgostești
Să te iubească cel iubit sigur dorești
Dar ce te faci când doar în vise curg povești
Singur umblând înstrăinat nu te găsești
Nu te ajungi, nu mai poftești, nu mai voiești
Singur te-alungi și-apoi te chemi, singur pășești
De dor orbit te otrăvești, te amăgești
N-ai vrea să știi cum este singur să trăiești
Printr-e mulțimi încerci fugind să te lipești
Dar când privești spre umbra ta tot singur ești
Cine-ți șoptește ‚noapte bună’ să-i zâmbești
Cine-ți va spune ‚Te Iubesc’ când te trezești
Îți cere inima flămândă s-o hrănești
Mușcându-ți sufletul de nu o mulțumești
Bătând împinge foc în vene să gonești
Fugind de singur te trimite să-ndrăznești
Când lupți degeaba ți se spune că cerșești
Sufletul, lumea te îndeamnă, să-l golești
Dar ce e unic n-ai să poți să-nlocuiești
Și-atunci pe față zâmbet rece îți vopsești
Ești condamnat singur cu oameni să trăiești
N-ai să vorbești despre iubirea ce-o nutrești
De-ai să grăiești cu umiliț-ai să plătești
Singur asculți tot ce gândești, te cheltuiești
Te-aruncă singur închizându-te-n iubești
Te-a ocupat lipsindu-ți găndul ce gândești
Să te întrebi singur pe tine cine ești
Să-ți piardă mințile ascunse-n ce iubești
De s-ar putea, singur certând, să-l izgonești
Departe-ajuns să poți oricând să-l ocolești
Să nu stea singur cu tristețea-l împletești
Să-l lași pe singur fără singur, să-l uimești
Ce-ar fi pe singur lângă tine să-l primești
Să nu mai fie-atât de singur, să-l iubești
Lipsindu-i singur să vă pierdeți în povești
Fără de singur să adormi, să te trezești
Mistuie foc
Iubito-ascultă rătăcirile din mine
Atins de patimă ființa ta e tot
Cresc însetate rădăcinile spre tine
Stârnite-n inimă bat clopote de foc
Un infinit ascund privirile divine
Răsare soarele sclipind din ochii tăi
Lumina curge înflorind zile senine
Oprește mut în contemplare timpu-n loc
Șoptește zâmbetul pe buzele rubine
Obrazul tremură sub purpura de foc
Urmele caută să vindece suspine
Mă colorează în albastru dulce joc
Vioara glasului aprinde poezie
Arcușul mângâie oceanele de foc
Sunetul corzillor vibrează cristaline
Tristețea fumegă primindu-și antidot
Vrăjește freamătul petalelor caline
Mâinile picură în vene aprig foc
Topește lacătul durerilor peline
Îmbată sufletul miresmele de soc
Ne-am întâlnit între bătăile de inimi
Ne-am despărțit între hotarele de foc
A mai rămas praful cărunt al amintirii
Visele zboară împletind absurdul mort
Visează
Visează cu mine iubito
Cât încă cerul este albastru și-i al nostru...
Lasă-te purtată de visele tale
Ce eu ți le-am trimis decolorate,alb-negru,
Tu pune-le culorile doar
Și spune-mi ce-ți place sau nu
Primește sărutul meu,
Ti-am povestit unde-i locul lui
Pe buzele tale,
Și ține-l acolo o mie de ani,
Ce par o clipă doar,
Mai bine așa,
Și spune-mi ce pot face
Când ești departe de mine,
Sau cum să scap de o mie de suspine..
Visează cu mine iubito
Cât încă cerul este albastru și-i al nostru
Sau poate-i mai bine să poarte culorile tale,
Iubirea noastră-i aproape să se nască,
N-o vom lăsa să moară vreodată....
Eu îți promit ție iar tu îmi vei promite mie,
O mie de vise ,o mie de ani,
Atâtea clipe-mpreună cu noi doi ținându-ne de mână,
Sau îmbrățișați cum îți place
Nu-i oare așa începutul de Rai,
Nu-s îngerii acum printre noi,
Cine știe ar putea să ne spună și nouă ....!
(15 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Другие стихотворения автора
STRĂMOȘII MEI
Cu mulți ani în urmă să fie două-trei sute de ani
prin părțile noastre ,una din îndeletnicirile oamenilor
era creșterea animalilor ,mai ales cea a oilor .Cine nu
a crescut oi nu știe cât sunt ele de docile și de pe urma
lor ,omul , folosea tot : din lână își făcea haine și zestre
laptele și brânza , carnea era hrana lor de toate zilele .
Creșterea oilor era meseria celor harnici ,îndrăzneți ,cutezători .
Nu este o muncă ușoară ,să fii mereu departe de casă ,
de familie .Din primăvară până toamna târziu ,erau pe drum .
Trashumanța de prin Ardeal , Oltenia ,a ajuns și prin
părțile noastre pe malul Prutului În satul acela vechi ,era o fată
orfană ,care nu avea nici un rost.Au cunoscut-o ciobanii și au
făcut-o părtașă la paza oilor pe timp de vară .Această întânlire
i-a hotărât destinul .Era fericită ,avea un rost ,oile o iubeau .
Câ era fericită Că era fericită o descoperă ,cei care o descoperă
cântând la fluier .Până și oile se opreau să asculte doinele ,baladele
și dorurile fetei singuratice .Povestea spune că ciobănița Ileana
în zilele călduroase se oprea la umbra sălciilor de pe malul Prutului ,
și cântecul ei răsuna în toată valea .În toamnă turmele s-au retras la
iernat ,cu promisiunea că se intorc la primăvaă .Povestea se repetă
,Ileana ia turma în primire și-îș urmează destinul !,,,Pe malul stâng
al Prutului era un tânăr Basarabean ce-ș pășrea oile lui o turnă mică .
Încă din vara trecută fusese fermecat de melodiile ce îi
mângâiau singurătatea .Începuse iar să răsune valea de cântec .
Vasile era curios să vadă cine cântă ,se apropie încet de mal și vede
cine era fluierașl .Cu picioarele în apa limpede o fată se răcorea și oile
în jurul ei, se adăpau .S-a făcut nevăzut în stufăriș ,meditând la ce văzuse!.
Până la urmă Ileana și Vasile s-au văzut și au descoperit că deși îi desparte un
hotar de țară ei vorbesc aceiasi limbă -limba moldovenească -
In toamnă când turmele s-au retras la iernat , Vasile a trecut Prutul
cu mica lui turmă de oi ,a luat-o pe Ileana de mână ,și au făcut casă nouă
și au avut urmași și urmașii lor alți din generație în generație pănă a ajuns la
mine .ILEANA și VASILE ALEXA sunt strămoșii mei și ssunt mândră că le
cunosc povestea și că mai trăiesc cu tot neamul ALEXA
ȚARĂ FURATĂ
Nu plânge maica mea bătrână
Că fii tăi de azi te fură.
Își pun vată în urechi
Iar ție îți pun căluș în gură.
Ce vrei să faci la tine acasă
Voie la străini tu cei
Stăpânii lumii cântă hora ,
În ajutorul cui să speri?
O-măicuță esti bătrână și săracă
Nepoților ce le mai lași?
Povara țării înstrăinate
Căci tații lor ,sunt lacomi,lași.
Mai sper și eu ca tine ,maică
Din cele patru zării ai țării
Să se înalțe în lumină
Un Mircea ,un Ștefan un Mihai .
Pământul țării îi scump și-i sfănt
Și strgă în atâta sînge
Trimite-i Doamne un viteaz
Căci pentru noi și cerul plânge.
ROȘU APRINS
Trec ades pe strada ta
Că mă cheamă dorul ,
Ochilor tăi de viorea
Ochi adânci ca marea.
I-am văzut ș-i lesne de înțeles
De ce trec atât de des
Pe stăduța ta!
Fredonând un viers.
Dar și tu ai pus la geam
Un crin însângerat
Ca și dorul meu flămând
Tainic și curat.
Mă opresc să gust culoarea
Roșului aprins ,
Am în suflet vâlvătaie,
Și-un dor necuprins!...
Cele două surori part..3
În curând ,le atrage atenția tufele impesionante de leandru sălbatic de diverse culori
de pe marginea autostrăzii. Prin geamul deschis pătrunde parfumul dulce-amărui al
florilor.Aristița își roagă sora să oprească mașina să rupă câteva ramuri cu care să îm-
podobească parbizul încălzit de soare.Deosebiții de frumoși erau și lămâii sălbateci ,
plini de fructe și flori .Pe ceul de un albastru senin nu era nici un nor.iar vântul ,pare că
doarme printre ramuri.Se făcuse abia ora 10.00.Soarele ardea generos,iar până acasă
mai era cale lungă .Ștefania începe să-i povestească fapte pe care ,nu și le-ar fi putut
închipui ,cu ceva timp în urmă.
Aristița ,eu nu merg la biserică ,dar cred în Dumnezeu .Mă consider prea păcătoasă
să întru în casa Domnului.Simt nevoia să mă spovedesc ție .Știu că o să te surprindă ceia ce
ai să auzi ,dar cât de bună ești și milostivă , cât de mult mă iubeși ,socot că mă vei ierta.Mă
întreb uneori cum două surori pot fi atât de diferite una de alta .Eu cui îi semăn?Al cui blestem
îl port ?.Dacă ai știi cât mă frământă aceste gândur!...
- Surioară ,dacă așa simți și dacă te va ajuta să te descarci,eu sunt aici să te ascult.A vem
timp destul .Ia să vedem ce te doare cel mai mult!...
-Surioară ,cred că ai să rămâi șocată, dar te rog să ai răbdare până la sfârșit.
-Ai ucis pe cineva ,atunci păcatul e mare !
-Ascultă,te rog ,și apoi ,dacă poți , să-mi dai binecuvântarea ta.Tot ții tu loc de mamaă ,nu?!
-Seriozitatea și gravitatea cu care vorbești chiar îmi dau fiori..Ai conștiința încărcată,se vede.
-Nu neg și am să-ți mărturisesc acum Nu am avut curajul să spun nimănui.Se spune că păca-
tul mărturisit e pe jumătate iertat ,e o vorbă din bătrâni . Când am plecat prima oară ,mai ții minte?
Mi-am făcut prietenii și relații printre cei mai decăzuți oameni ,fără să știu ce hram poartă sau cu se
ocupă .Mă fascina doar că aveau bani mulți ,pe care îi cheltuiau ,făcând risipă .Mă aflam într-un cerc
deocheat din toate punctle de vedere
-Știu ceva despre unul ,Gabi ,erai atrasă de el , îmi spuneai câte ceva ,atât cât voiai tu să știu.
-Gabi era un fost luptător ,după care fetele alergau înebunite,avea bani ,se îmbrăca modern ,
avea mașină scumpă ...Fetele după ce aleargă ?Era ușor penrtu el să cucerească o fată naivă ca mine.
Am fost flatată că m-a ales pe mine ca prietenă.Apoi am aflat că era căsătorit.El era mai tot timpul cu
gașca .Se adunau la o bere ,vorbeau codificat,își dădeau întânliri nocturne.Mai târziu am aflat că puneau
la cale lovituri ,spargeri, șantaje și chiar asasinate foarte bine plătite .Primeau bani grei pentru serviciile
lor ,iar angajatorii rămâneau în umbră ,scpând de concurența din diferite domenii Comenzile curgeau și
banii primiți le permiteau să trăiască în huzur.
-Dar tu ce făceai? Nu prea veneai pe acasă .Îmi spuneai că esti într-o relație și că totul este bine.
Atunci am făcut niște boacăne .Aveam nevoie de niște bani și am împrumutat de la Gabi .Ca șă-și
recupereze banii mi-a propus să le fiu șofer în treburile lor murdare .Așa am devenit părtașă la faptele la
faptele condamnabile.Atacau în special străini pentru valoti și acte ,pentr care cereau răscumpărare
Avea o relație printre polițiști ,încât mulți dintre reclamanți nu erau luați în seamă.După o vreme sunt cău-
tați de poliție .Cineva i-a avertizat ,au intrat în alertă și au fugit în grabă din țară În ace moment nu aveau
bani iar mașinile lor erau sub observație .Le-am oferit mașina mea ,cu condiția să mă ia și pe mine cu ei.
În graba lor ,au uitat să mă ia sau au vrut să scpe de mine ,nu știu Am plecat după ei și i-am ajuns la
Brăila .Când m-a văzut Gabi a devenit furios ,gesticula și înjura ,dar nu știu cărui gând ,s-a liniștit ,s-a
înseninat .Însă sistemul meu de apărare a întrat în alertă .Dacă atunci a-și fi rămas în țară ,nu mai treceam
prin atâtea umilințe ,...suferințe...Le știam planul ,aveau o legătură prin ASIA Mică de unde luau ponturi
pentru jafuri și spargeri .Am ajuns la Istambul și au început să sune telefoanele conform înțelegerilor .
Pe rând toate ofertele au căzut .Banii s-au dus pe nimicuri .Peste o săptămână nu mai erau banii penrtu
hotel și pentru mâncare.
-Te-ai gândit atunci să vii acasă?
-Ba da ,dar nu mai aveam bani .Nu concepeam să te anunț Credeam că sunt la răscruce și mai
speram în miracole .Presimțeam că inevitabilul era posibil .Gabi mi-a spus mai în glumă mai în serios :
-Ștfania ,acm numai tu ne poți scoate din impas ,ce zici ?O femeie poate să facă ușor rost de bani -
va continua
DIALOG CU FIUL MEU -contiuare-
- Fă și tu calculele ,din 1997 sunt pensionară. Însă ,propiu -zis nu am ieșit atunci la pensie pentru că în 1990 ne-am privatizat și am înființat o societate familială ,un bar ,de ne-am ocupat noi. A fost un fel de muncă necunoscută . A fost foarte greu ,dar a funcționat aproape 30 de ani când toate întreprinderile din jur au falimentat și am rămas fără clienți . În ultima vreme ,rămăsesem cu patru ,cinci fideli care veneau încă de la început și mă rugau să nu închid ,că ar trebui să meargă până la gară și este prea departe pentru ei. Unul din clienți era regretatul ANGELO om bun la toate și foarte serviabil .
- Dar ce bucurii mai poți să ai acum ? întreabă fiul !..
- Nu mă refer la bucurii materiale,că nu le pot realiza, și nici la bucuriile tinereții ,că nu pot întoarce timpuli Vorbesc despre bucurii mărunte,cum ar fi faptul că voi familia ,sunteți sănătoși și pe linia de plutire în această viață zbuciumată și nesigură ,zise mama
- Cum poți să te bucuri de lucruri mărunte?
- Nu știu de unde am moștenit asta ,dar când mă scol dimineața, mă bucur că sunt sănătoasă,, mă uit afară și parcă o rază de soare îmi zâmbește numai mie, și-mi urează bună dimineața, Mă salută Ina și Sara (cățelușele mele), bucuroase că mă văd. Mai încolo , în grădină florile udate aseară sunt vesele ,dansează în bătaia vântului. În copacul mic de lângă fereastră ,păsărelele își fac gimnastica de dimineață. Zorelele de pe gardul de plasă îmi înfrumusățează măsuța unde îmi beau cafeaua în fiecare dimineață
- Spune..tu ,poți ignora toate acestea?
- Acum înțeleg de ce îți place aici,deși ai foarte mult de muncă.
- îmi place chiar și atunci când se deslănțuie natura cu ploi torenți-ale,tunete și fulgere. Stau sub umbrar și o ascult. În concluzie iubesc foarte mult natura, dar voi vă pierdeți mult timp cu internetul, nu mai citiți o carte , nu mai mergeți în oraș să vă plimbați.. Sunt locuri frumoase de prmenadă: faleza, grădina publică ,stradaDomnească ,locuri preferate altă dată pentru plimbările în amurg.Unde sunt balurile ,reuniunele cu farmecul lor? Ce se întâmplă acum în cluburi ,și cine le patronează Unde e bunul gust,unde-i decența? Fete mai mult dezbrăcate,muzică asurzitoare,,tineret amețit de băutură și de alte bazaconii pe care le fumează...doamne ..ce schimbări în rău!...
TE-AM ÎNTÂNLIT
Te am întânlit eu
M-ai întânlit tu pe mine ,
Amândoi ne-am întânlit !...
Ce zi să fi fost ,oare?
Și tu nu știi că mi te-ai
Lipit de suflet ,
Ca marca pe-o scrisoare ?
De atunci persoana ta
E mereu cu mine ,
Câteodată îmi și zâmbește
Și mă apucă râsul ...
Râd așa sunt bucuros
Că te-am întânlit ...
Că ma-ai întânlit!...
RAO