Sărutul nostru
Sărutul nostru e universal
Și delicat și cald,
Nemuritor cu viață de la zei
Nu știe a muri deloc,
E purul adevăr...
Este din foc și din lumină,
Sărutul nostru are forma sa
Rotund precum o lună!
Sărutul vostru nu-l cunosc
Cu sigurantă este altceva
Sincer vă spun,nu-i treaba mea
Eu am iubirea prea frumoasă
De ce să-mi pese de ceva
Ce nu îmi aparține?
Sarutul meu are ceva
Ce nu-i din lumea asta,
Mi-a spus-o cineva
Dar oare cine...
Acum vorbesc de tine!
(24 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Horia Stănicel
Дата публикации: 24 февраля
Просмотры: 124
Стихи из этой категории
Frumoasa mea iubită
O să m-arunc in brațele amorului nebun,
Am să te strig precum e tunetul furtunii,
Să știi că vin,
Că-s eu cel care urlă ca un lup,
Iar tu să mă aștepți în timp,
Trecutul trist și mort să îl petreci cu mine!
Vreau să îți șterg ce-ai suferit,
Să-ți dăruiesc a mea iubire vie,
Atâta timp s-a irosit,
Și-atâta dragoste ce-n moarte s-a topit...
Frumoasa mea iubită eu astăzi știu că te-am găsit,
Noi vom privi doar înainte dar și-acolo sus,
De unde Dumnezeu ne vede și ne știe,
Nu vom avea vreo teamă de eșec,
Și nici de trista sau blestemata despărțire!
(17 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Zeița
„Apollo, ți-am oferit bunătate și respect,
Așa că te rog ca și tu să fi corect.
Să îmi împlinești și mie o dorință,
O zi vreau să petrec ca a ta ființă.”
"Admetus sau dacă așa dorești să te numești, Andrei,
O să îți dau aceea ce tu vrei.
Pentru generozitatea ta, din mâncarea mea vei gusta,
Pentru această zi, în corpul meu vei exista."
Totul în jur a devenit pur alb...
Și am ajuns într-un loc atât de dalb.
Eram chiar în vârful muntelui Olympus,
Și aveam până la apus pentru orice aveam să îmi fi propus.
M-am întâlnit întâia oară cu maestrul apelor, Poseidon,
M-a întrebat de un zvon de al meu, un piton.
I-am răspuns că de mult s-a rezolvat,
Și că nici atunci nu trebuia să fiu salvat.
L-am întrebat cum îi mai este al lui imperiu.
“Imperiu? Nu credeam că întrunește un așa criteriu, “
Îmi răde și cu un zâmbet îmi vorbește,
“Este extraordinar dar dacă nu mă crezi, vin-o și privește.”
Îi zâmbesc și îi promit că o să vin,
Imediat ce niște treburi termin...
"Dar crezi că aș putea pe Zeus să îl întâlnesc?"
Majoritatea dintre noi lipsesc, de diferite probleme se îngrijesc.
Văzând cât m-a întristat știrea, cât de jos îmi era privirea...
Îmi pune mâna pe spate, pentru a îmi mai liniști gândirea.
Mulțumindu-i și mergând mai departe, m-am întalnit...
Cu Leto, femeia din care în lume am venit.
Mă întreabă pe unde este sora mea,
Deoarece pentru siguranța ei se temea.
Așa că dacă acum eu înapoi în Grecia,
M-aș întoarce și pe ea aș căuta-o, ea pe veci ar aprecia...
Nevrând să stric relațiile lui Apollo ,
Pe Pământ mă întorc, pentru a încerca a o găsii acolo.
Într-o pădure eu încep a o căuta,
Când văd o femeie ce animale vâna...
Părul ei, curgea ca valurile unei mări de cafea,
Ochii ei, o fântână albă-nu de apă ci de ciocolată,
Buzele ei, păreau moi ca de catifea,
Atât de frumoasă, calculată, concentrată...
M-am apropiat tiptil, ușor,
Am strigat-o încet...cu o voce joasă...
Neștiind dacă îmi va oferi vreun ajutor.
Se întoarce dintr-o dată și se apropie curioasă.
“Ce cauți pe aici, dragă zeu?
Și de ce îmi întrerupi a mea vânătoare?
Ai ceva tupeu, știi bine că să vânezi e greu,
Haide, vorbește, sau nu o să mai fiu așa binevoitoare.”
"Mă numesc Apollo și sora nu mi-o pot găsii,
Pare că petreci mult timp pe aici,
M-am gândit că poate tu o să știi,
Dacă da, te rog să îmi zici…"
Se apropie cu mult avânt,
Mă ia cu puțină forță de mână...
Și fără vreun alt cuvânt,
Începe a merge fără frână.
De mână, m-a dus pe un vârf de munte,
Unde o femeie îmbrăcată într-o rochie de cărbune,
Părea că cea mai mare frică avea să și-o înfrunte.
Plângea și nimic nu putea spune...
Pentru ore în șir nu ne-am oprit din vorbit,
Frumusețea ei cu a Aphroditei era de comparat,
Ceva de neobservat până când de farmecele ochiilor ei m-am izbit...
A ei grație era imposibil de măsurat, de explicat…
De mână m-a dus pe un mic deal...
Deasupra unei sulițe din pământ.
Unde în jur, totul încă părea ireal...
Unde umbra unui măslin s-a resfrânt...
Degetele ei fine mă țineau atât de bine,
Povestindu-mi de Socrate, Platon și Herodot,
Se uita cu așa o înfierbântare, ardoare la mine,
Eu o ascultam și tăceam ca un netot.
M-a întrebat dacă o pauză vreau să facem,
Să stăm jos măcar pentru o clipă,
Că nu vrem să ne sărutăm să ne prefacem,
Simțeam cum o dragoste se înfiripă.
Pe lângă noi, zbura unul dintre frații mei,
Eros, care pentru mine a venit.
Părea că era supărat dar fără vreun temei,
Dintr-o dată, mi-a zâmbit, de parcă țelul și l-ar fii împlinit.
Nimic nu se schimbase, așa am crezut,
Dar când la Daphne m-am uitat…
Numai la ale ei picioare m-am holbat,
Corpul meu nu mai făcea ce am vrut...
Ea de mine s-a speriat,
Și ușor s-a îndepărtat,
Numai de dorință eram purtat,
Aerul se simțea rarefiat,
Imaginându-mi pieptul ei dezgolit,
Decolteul ei, îmi dădea tot felul de idei,
De cum aș săruta-o pe gât ducând-o pe alei,
Pe care nu s-a mai oprit, pe care nu le-a mai trăit.
De la dorința mea am încercat să mă rețin...
Să îi ating pielea de mătase și între picioare să o dezmierd,
Dar în silueta...în corpul ei, încep să mă pierd,
De la ea nu mai pot să mă abțin...
Speriată, ea începe să fugă,
Dar în adâncul ei știe,
Că lumea e prea pustie.
Așa că se decide să se distrugă.
Se transformă într-un prea frumos copac,
Când...din spatele meu se aude o voce mică și pitică,
Care întreabă dacă acum sunt mai deschis la critică.
Deoarece cu ea nu voi reușii niciodată să mă împac.
Lacrimile mele au umplut râurile și mările,
Rădăcinile ei le-am sărutat,
Minute, ore au trecut dar acolo eu am stat.
Încercând să îmi alin tulburările...
Din frumusețea, eleganța ei am făcut o liră,
Un arc și niște săgeți de lemn,
Și un lucru pe care am jurat solemn,
Să îl prețuiesc și când focul vieții mi s-o potoliră.
M-am trezit, cu memoriile care mă urmăriră,
Nu în Olympus, nu în lumea zeilor.
Doar cu coroana mea, care să mă mai ducă în acea lume a ideilor,
Un singur lucru, care să îmi amintească, că un om și o zeiță se iubiră…
Din Neagra Strainatate
Liniste!
In sufletul meu
Nu mai e timp
Pentru distractii...
Pentru bucurii...
Pentru iubire...
Acum,
In intunericul meu
Recapitulez
Iarasi
Evenimentele
Vietii mele
Si simt ca
Nu mai am
Sanse
La evadare...
Asa ca
Las moartea cea oarba
Sa caute-n mine cu mana de moasa.
Basm
Aș vrea să-ți fie dor de mine,
Aș vrea șă pot să îți fiu umbră,
Aș vrea să pot să-ți fiu poveste,
Și să lăsăm destinul să o spună.
Poveste unde, iubirea este sensul vieții
Și unde un spiriduș se îndrăgostește deo zână.
Ei nu își spun adio până în târziul dimineții
Și își unesc destinele, ținându-se de mână.
Fericirea nu au căutat-o, dar ea a venit
Și le-a transformat povestea într-un infinit.
Mai frumoasă de Laura Stoica în turcă
Ești departe și ai asupra mea
O putere imensă
Mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Ce șansă că te-am cunoscut
Nu mai credeam în iubire de mult.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
N-am mai fost îndrăgostită așa nicicând
Fericirea pe care-o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț să iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
Să mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț sa iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Uneori fără tine
Drumul e greu
Aș vrea să fii cu mine,
Cu mine mereu.
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Daha güzel
Uzaktasın ve bana sahipsin
Muazzam bir güç
Her gün gülümseyerek uyanıyorum
Seninle tanışmak ne şans
Uzun süre aşka inanmadım.
Senin sevgi dolu dünyanda kalmak istiyorum
Daha önce hiç böyle aşık olmamıştım
Aldığım mutluluk
Bunu sadece seninle yaşamak istiyorum
Seninle sevmeyi öğreniyorum.
Beni görüyorsun
Bildiğimden daha güzel
beni hissettiriyorsun
Dünyanın merkezi olduğumu
Ve beni rahatlatıyorsun, beni rahatlatıyorsun, beni rahatlatıyorsun
Tatlı sözlerle
Kalbim ona yalan söylemek istemiyor
Unutmanı istemiyor.
Senin sevgi dolu dünyanda kalmak istiyorum
Her güne gülümseyerek uyanmak
Aldığım mutluluk
Bunu sadece seninle yaşamak istiyorum
Seninle sevmeyi öğreniyorum.
Beni görüyorsun
Bildiğimden daha güzel
beni hissettiriyorsun
Dünyanın merkezi olduğumu
Ve beni rahatlatıyorsun, beni rahatlatıyorsun, beni rahatlatıyorsun
Tatlı sözlerle
Kalbim ona yalan söylemek istemiyor
Unutmanı istemiyor.
Bazen sensiz
Yol zor
yanımda olmanı isterdim
Daima benimle.
Aldığım mutluluk
Bunu sadece seninle yaşamak istiyorum.
Beni görüyorsun
Bildiğimden daha güzel
beni hissettiriyorsun
Dünyanın merkezi olduğumu
Ve beni rahatlatıyorsun, beni rahatlatıyorsun, beni rahatlatıyorsun
Tatlı sözlerle
Kalbim ona yalan söylemek istemiyor
Unutmanı istemiyor.
Rămas-bun
Ne luarăm rămas-bun
Cu aceleași cuvinte pe care mi le șopteai
Noaptea, când amorțeam împreună,
Iar dragostea era îndeajuns.
Ai plecat pe același drum
Pe care ne plimbam de mână
Strâns lipiți, cu foc în suflet
Nestins nici de cea mai aprigă furtună
Sau de gelozia lunii solitare.
Spun cuvinte pe care nu le poți auzi
Și nu pentru că nu mai ești aici,
Ci pentru că niciodată nu ai ascultat atent
Bătăile inimii care ți le strigau în față
Sau ecoul lor muribund, ajuns până în ai mei ochi.
Când m-ai părăsit, ai uitat să îți iei și umbra,
Pentru că încă o găsesc în patul
În care îmi încălzeai trupul cu ardoare
Și dintr-un oarecare motiv inexprimabil
Evit să o alung.
Cu timpul, va pleca și ea,
La fel ca tine.
Voi pleca și eu
De fapt, am plecat deodată
Însă nu îmi dau seama unde am dispărut.
Другие стихотворения автора
Cai verzi pe pereți
De crezi iubirea o frumoasă zeitate,
Fără de care vei muri...
Minerva sau Junona
Fie Diana ce-i protejează pe amorezi...
Ce ține-nchisă-n ea
Promisiuni de viață,vesel colorate
Ce vin și pleacă zi de zi,
Bieți muritori alcătuiți doar din pământ,
Purtând de carnaval costume
Și măști pictate ce chipurile triste le ascund
Și neputând să prindă pentru sine
Amorul și iubirea care vine
De la frumoasele femei,
Frumoase coborâte ca din basme,
De care tinerii se-agață
Precum în lanțurile de la bâlci,
Cu cai ce sunt pictați in verde
Si stau semeți sau chiar nechează,
Tablou ce-i colorat și pare viu...
Ei bine,află ce îți spun acum!
Căci circulă o glumă populară
Când se vorbește prost și fără rost
Sau când prostia iese mult în față,
Demagogie ce-i proprie la hoți sau la mișei,
Oameni politici ce cred că-s zei...
Se știu și ei ,nerușinați ce-ar trebui s-atârne-n ștreang!
Atunci răspunsul despre care fac vorbire spune:
Cai verzi ce stau să pască pe pereți...
Iar de vei crede vorbele rostite
De gingașele vrăjite domnișoare,
Nu vrăjitoare spus-am,ci vrăjite,
Și prins în mrejele iubirii
Cuprins de o dorință arzătoare
Ce-i proprie doar tinereții cum se știe,
Te vei trezi purtat la trap călare
Pe-aceiași cai verzi pe pereți!
Ooohh....blestemată ești iubire....
Cu sora ta pe nume Amăgire!
Cu tot ce porți asupra ta,
Podoabele din aur,divinele parfumuri și fermecatele minciuni,
Nici cei mai bravi soldați spartani,
Nu pot ușor a te-nfrunta!
Dar nici Virgiliu,Horațiu sau
Ovidiu,
Cel exilat în Tomis din tainice motive
De Augustus Imperator,
Poet ce-a așezat erosul ca scânteie a iubirii
Pe un semeț piedestal,
Nu ar putea ca să ridice azi blestemul,
Cu tot ce ai primit de la ai tăi,
Sau mai degrabă de la mama ta...
Amor,Iubire Dragoste și Amăgire,
Rămâneți pe vecie în Infern!
(18 februarie -4 martie.2023 Horia Stănicel-Irepetabila Iubire)
Între iubire și ură
Ești pus să alegi!
Uneori ești iubire
Alteori ură...
Zbori sau cazi!
Ești înălțime sau abis,
Chiar dacă viața pare vis,
Cu lacrimi și surâs,
Singuratate,tristețe sau zarvă
Cu petrecăreți zgomotoși
Ce lasă să se audă
Râsete și voie bună!
Nu cere prea multe vieții,
Știi bine că-i zgârcită...
Ca o prostituată blamată
Ce promite nimicul și minte,
Prestează ce știe
Și pleacă nerușinată!
Fantomatică blestemată viața!
Dar noi,voi,ei....?
Alegeți între iubire și ură?
Puneți-vă mâna la gură,
Tăceți și cereți-vă iertare,
Aruncați sacii plini cu păcate,
Ați mâncat destul pe săturate,
Alegerea uneori doare,
Diferența dintre viață și moarte nu-i mare!
Nimeni nu știe ce-i viața,
Cu atât mai mult moartea!
Întreabați-vă ce să alegeți
Între iubire și ură,
Voi,bărbați și femei,
Oameni neputincioși,muritori făcuți din zgură...
Și totuși chemați la Veșnicie,
La dragoste și nesfârșită bucurie!
(19/20 februarie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Tăcere
Tăcere, tu ești blestem!
Să pleci degrabă de la mine
Și să nu stai vreodată-n preajma iubitei mele!
Mai bine mor decât să fiu cuprins de tine,
De a iubitei mele groaznică tăcere!
Iubito ,de-ai știi ce groaznică e a iubirii neagră tăcere,
Ai tot cânta sau ai striga la mine,
Știind că poți blestema de moarte pe oricine,
Doar cu tăcere!
Vai Doamne ce blestem este tăcerea
Când vrei să pedepsești Tu Însuți Doamne,
Nu dai răspuns la rugăciuni decât tăcere...
Iar bietul muritor primește dureroasa pedeapsă fără leac,
Tăcerea!
Piei blestemato,arzi in zgomote și vorbe,
Fie și șoapte sau o blândă adiere!
(2 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Lacătul de la inima mea
Se tot vorbește că moartea-i dureroasă,
Că este neagră și are coasă,
Că n-are chip și-i tare fioroasă,
Dar nouă celor căzuți în ale amorului visări nici că ne pasă!
Îndrăgostiții știu că dragostea și viața-i tot ce contează!
Iubito astăzi am aflat o taină a iubirii
Căci Duhul Sfânt vorbește și prin tine...
Mi-ai spus cum o iubire mare
Se sechestrează.....
Chiar dacă termenul ăsta nu sună bine...
Căci eu adusul-am în pomenire
Ei bine cum?
Să afle fiecare!
Noi doi iubito știm...
Cum să poți face o iubire pe veci nemuritoare,
Sau să n-o lași să zboare...
Voi însă cititorii,
Citiți titlul la poezie,fiecare!
(11 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Timpul și noi
Credeai că timpul există ?
Nu!
Timpul este doar o amăgire;
Idee fixă lipsită de ființă,înțelege!
Tu și cu mine suntem timpul!
Noi ardem,suntem viață;
Eu te respir pe tine,
Tu ești timpul meu,
Iar tu mă respiri pe mine
Eu sunt timpul tău!
Noi existăm perpetuum
Chiar dacă se zice că timpul ne trece,
Noi suntem aici și acolo,
Dincolo de zidul de care nu se vede Adevărul!
Creatorul ne iubește prin fiecare culoare dăruită,
Prin foșnetul copacilor sau prin glasul păsărilor,
Simte asta!
Spatiul este doar sclavul pe care călcăm,
Timpul este doar imaginația care se plimbă
Purtată de-un secundar de ceas!
Eu sunt ora,tu ești minutele,
Secundele sunt dragostea,
Ritmul,pulsul,inima!
(6 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Fetița de la strungă
Tu ești fetița de la strungă
Poate greșesc,de la colibă sigur,
Pe tine te iubesc!
Ești fata zeului de peste dealuri
Sau poate ești fetița Cerului fără sfârșit,
Eu cred la fel de bine și așa...
Ori ești adusă de vânturile verii
Căci barza vara te-a adus...
Astăzi tu ești cea mai frumoasă pentru mine
Și știu că zilnic pot să-ți spun
Că te iubesc,
Chiar dacă ieri ți-am spus-o
Și îți voi spune iarăși și iarăși
Dar altfel de fiecare dată ,te asigur..
Tu ești fetița de la strungă,
Poate greșesc, de la colibă sigur,
Pe tine te iubesc!
(12 feb 2024 Vasilica dragostea mea)