Pierdută în ochii străinului
Iubesc acei ochi ai tăi
Ochi de care m-am îndrăgostit
Ți-ai ales un risipitor poet.
Cât îți voi mai scrie ?
Ce mai faci ,dragul meu străin,
Mă mai crezi tu divină?
Pururi veci te-aș săruta
Inima-mi spune să te simt mai mult
Iar eu doar pe ea știu să o ascult.
Ia-mi trupul și fă-l al tău
Doar ție-ți aparțin, sunt iubirea ta
Prin tine a avut loc Renașterea mea.
Când de-abia răsar zorii
Tu deja-mi ești pătruns în gând
Satisfăcându-mă,trupu-mi atingând.
Îmi aud urechile tale șoapta?
“Te iubesc”.(spus încet)
“Te iubesc din toată inima”.
Te-aș iubi tot mai mult
Nu te-aș mai lăsa, te-aș sprijini
Așa vom putea îmbătrâni.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Irina Patraș
Дата публикации: 23 февраля
Просмотры: 85
Стихи из этой категории
Fluturii amorului !
Printre oase-ndestulate ..
Prin ruinele de ceata ,
Zac paginii mei de fluturi
Nu se vad printre albeata .
Stau paginii mei de fluturi ,
Pling saracii sau duc dorul ,
Nu mai pot fara saruturi ..
Simt distanta si amorul .
Au fost fluturi .. dar ruina
Dragostei inflacarate ,
Au distrus din ei regina
Cicatrici lasing urmate .
Nu ii mai simt , probabil ..
Zac in loc printre morminte
Ingrijiti nu sunt amabil
Au ramas doar oseminte .
Parca-i rupt ceva din mine ..
Pulsul bate-ncetisor ,
E blestem sau dorul vine ?
E al dracului AMOR!
Mi te-aș povesti tuturor
Mi te-aș povesti tuturor
Fie că îi știu sau nu
Îmi doresc să vorbesc despre tine
Ești la începutul fiecărei mele fraze
Cu tine închei orice conversație…
Nu mai contează nimic
Important e doar preaplinul meu de tine
Care debordează.
Aproape că nu te mai pot ține în propria-mi ființă…
Mă înflorești pe dinăuntru
Simt cum ieși cu înflorirea mea cu tot din mine
Și îmi doresc să o faci.
Însă când simt cum ieși
Te vreau înapoi închis în mine
Devin taciturnă, te cuprind cu florile mele cu tot înapoia sufletului meu
Te forțez să mă viețuiești.
Nu vreau să te împărtășesc…
Tăceri la sat
La sat, sub cerul greu de stele reci,
Se-aștern tăceri ce nu le poți culege,
Și-o vorbă mută-n ceasul fără lege
Încearcă plânsul, să răzbată-n veci.
Din curți tăcute, strigătele-s frânte,
Ascunse-n umbra serii, în ogrăzi,
Copiii prind în ochi să își înfrunte
Durerea grea ce-n inimă o vezi.
Săteni grăbiți, cu vorba îngropată,
Dezleagă boii, pleacă peste deal,
Dar nu văd urme, palme vinovate,
Ce-au frânt iubirea, au topit moral.
O mamă-și strânge pruncii-ntr-o cămară,
Șoptindu-le povești de-adevărat,
Când tata strigă-n casa lor amară
Iar visul pașnic le e iar stricat.
E greu la sat să spui, să ceri dreptate,
Căci gura lumii-nchide adevărul,
Iar glasul prinde doar pe jumătate
Ce rana-ascunde-n trup și-n piept amarul.
Și viața merge, tristă, în tăcere,
Sub cerul plin de stele vechi și reci,
Căci rănile ce dor se-ntorc, severe,
La sat rămân ascunse, peste veci.
Farul din noapte
Pe cer sunt stele mii de mii,
Cu licăriri ce par zglobii,
Dar nici o rază n-a pătruns
Cum tu o faci, cum tu ai spus.
Ești liniștea din gând pierdut,
Ești focul viu ce m-a crescut,
Mai cald ca vântul primăverii,
Ești tot ce-mi umple clipa serii.
Acum e ceață pe cărări,
Și umbre cresc din depărtări,
Te caut printre nopți târzii,
De ce nu vii, de ce nu vii?
În gândul tău
În gândul tău
un gând aș vrea să fiu
să-ți dau sclipiri de dimineți
când negri nori pe suflet stau
sau crude clipe nu mai mor
și lacrimi să îți dau
în ochii tăi să fiu izvor
cât pentr’un lac
ce-n palmă să îl strângi
dureri să le îneci
și-apoi
cu gândul să mă sorbi
Aș vrea
ca eu cu gândul meu
în gândul tău
să ne-ntâlnim
Fluturii amorului !
Printre oase-ndestulate ..
Prin ruinele de ceata ,
Zac paginii mei de fluturi
Nu se vad printre albeata .
Stau paginii mei de fluturi ,
Pling saracii sau duc dorul ,
Nu mai pot fara saruturi ..
Simt distanta si amorul .
Au fost fluturi .. dar ruina
Dragostei inflacarate ,
Au distrus din ei regina
Cicatrici lasing urmate .
Nu ii mai simt , probabil ..
Zac in loc printre morminte
Ingrijiti nu sunt amabil
Au ramas doar oseminte .
Parca-i rupt ceva din mine ..
Pulsul bate-ncetisor ,
E blestem sau dorul vine ?
E al dracului AMOR!
Mi te-aș povesti tuturor
Mi te-aș povesti tuturor
Fie că îi știu sau nu
Îmi doresc să vorbesc despre tine
Ești la începutul fiecărei mele fraze
Cu tine închei orice conversație…
Nu mai contează nimic
Important e doar preaplinul meu de tine
Care debordează.
Aproape că nu te mai pot ține în propria-mi ființă…
Mă înflorești pe dinăuntru
Simt cum ieși cu înflorirea mea cu tot din mine
Și îmi doresc să o faci.
Însă când simt cum ieși
Te vreau înapoi închis în mine
Devin taciturnă, te cuprind cu florile mele cu tot înapoia sufletului meu
Te forțez să mă viețuiești.
Nu vreau să te împărtășesc…
Tăceri la sat
La sat, sub cerul greu de stele reci,
Se-aștern tăceri ce nu le poți culege,
Și-o vorbă mută-n ceasul fără lege
Încearcă plânsul, să răzbată-n veci.
Din curți tăcute, strigătele-s frânte,
Ascunse-n umbra serii, în ogrăzi,
Copiii prind în ochi să își înfrunte
Durerea grea ce-n inimă o vezi.
Săteni grăbiți, cu vorba îngropată,
Dezleagă boii, pleacă peste deal,
Dar nu văd urme, palme vinovate,
Ce-au frânt iubirea, au topit moral.
O mamă-și strânge pruncii-ntr-o cămară,
Șoptindu-le povești de-adevărat,
Când tata strigă-n casa lor amară
Iar visul pașnic le e iar stricat.
E greu la sat să spui, să ceri dreptate,
Căci gura lumii-nchide adevărul,
Iar glasul prinde doar pe jumătate
Ce rana-ascunde-n trup și-n piept amarul.
Și viața merge, tristă, în tăcere,
Sub cerul plin de stele vechi și reci,
Căci rănile ce dor se-ntorc, severe,
La sat rămân ascunse, peste veci.
Farul din noapte
Pe cer sunt stele mii de mii,
Cu licăriri ce par zglobii,
Dar nici o rază n-a pătruns
Cum tu o faci, cum tu ai spus.
Ești liniștea din gând pierdut,
Ești focul viu ce m-a crescut,
Mai cald ca vântul primăverii,
Ești tot ce-mi umple clipa serii.
Acum e ceață pe cărări,
Și umbre cresc din depărtări,
Te caut printre nopți târzii,
De ce nu vii, de ce nu vii?
În gândul tău
În gândul tău
un gând aș vrea să fiu
să-ți dau sclipiri de dimineți
când negri nori pe suflet stau
sau crude clipe nu mai mor
și lacrimi să îți dau
în ochii tăi să fiu izvor
cât pentr’un lac
ce-n palmă să îl strângi
dureri să le îneci
și-apoi
cu gândul să mă sorbi
Aș vrea
ca eu cu gândul meu
în gândul tău
să ne-ntâlnim
Другие стихотворения автора
Este vară, dar tu ești cu mine?
E vară , dar tu nu ești cu mine
Mă topesc de dor în al meu bloc
Sufletul îmi aparține iubirii divine
Dar tu n-ai simțit asta deloc...
Ascult ce-mi simte inima...
Capul mi-e aplecat în jos
Și regretu-mi este aproape
Mă uit la tine... Pari nervos
Vor ochii mei să mă dezgroape?
E tot ce pot exprima...
Aș vrea să ne întâlnim diseară
Să-mi privesc amoru'-n ochii tăi
Să văd cum timpul zboară
Cum noi o luăm pe diferite căi.
Și așa mă ia spaima...
Nu te-am uitat
Au trecut aproape doi ani
Doi ani de când zaci acolo sub pământ
Nici nu te mai simt,însă tristețe îmi emani
mereu când îți pun lumânări pe mormânt.
Mi-e așa dor de tine
Nici nu știu când trece timpul
Trece,trece și te alungă departe de mine
Așa cu el trece și anotimpul…
Nu s-a mai schimbat nimic pe-aici
Totul e la fel,doar vieți normale
Eu încă port dor de ale tale îmbrățișări
și de saluturile noastre speciale.
N-am să te mint… chiar îmi lipsești
Chiar aș vrea să te mai văd în forma ta originală
Te văd doar prin poze vechi
Chiar și așa n-am nici șansa ocazională.
Sper că ești bine acolo oriunde te aflii
Sper că nu ți-e frig la mâine
Că n-am să pot a le încălzi
N-am să pot a le atinge
Fiindcă tu nu te mai întorci,tu nu mai vii…
Mama mea
Of...Mama mea cu ochii blânzi
Un foc profund în mine-aprinzi.
Mă tem că vei îmbătrâni?
Că într-o zi nu vei mai fi.
Mergi doar pe unde vrei
Și știu că ai alte idei,
Dar vreau să-ți dăruiesc
Un simplu te iubesc...
Aștepți să mă căiesc ,
Să nu mă-npotmolesc.
Am să-ți cer ceva
Ce nu vei observa.
Știu c-am greșit mereu,
Dar uneori e greu
Și vreau să-ți cer acum
Iertare oarecum.
Doar tu știi tot despre mine ,
Mereu mă vei susține ,
Pentru asta-ți mulțumesc
Și copilul tău eu mă numesc.
Ai încercat, te-ai străduit
Pentru-n viitor mai strălucit
Și-ai salvat viețile noastre
Trecând pe mările albastre.
Prima iubire nu se uită
Te ignor și-am s-o fac cât pot de mult
Te-ai pus cu orgoliul meu cumva?
Vai și-amar de ce se va întâmpla
În cel mai rău caz te arunc în Prut.
Mă arde sudoarea plină de frustrare
Am ajuns să-mi înfing unghiile în pământ
Ca apoi să îmi devină părul cărunt
Clipe frumoase de crizare.
Ți-aș smulge fanteziile alea despre controlul tău asupra mea
Nu mă dăruiesc, pleacă de aici cât mai repede
Oh, dar te iubesc atât de mult, toxica mea iubire
Am să te prind și-am să te sărut.
Toxic fiind eu, toxică fiind tu,formăm un întreg
Motiv pentru care ar trebui să nu mă mai poți enerva
Când vei putea tu observa?
Când? Căci pare că nu poți să subînțelegi.
Îmi lipsește aroma ta la nebunie
Să-ți simt trupul e doar un vis plăcut
L-am simțit cândva demult, în al nostru trecut
Păcat că deja ai ales pe altcineva pentru cununie…
Tu, prima mea iubire, nu te pot uita
Unde am să te găsesc ,din nou, a mea?
Noul tău soț când vei dormi te va veghea?
Ce te-a făcut să mă lași în urmă, să te măriți cu altcineva?
Gingășia primăverii
În ghiveciul din verandă
Șade-un mic boboc de floare
Ce să fie oare,
Un bujor sau o garoafă?
Ce să vezi, e-o lăcrămioară
Este mică,delicată
Și de-un alb imaculat
Se confundă cu o comoară.
Are formă ușor ovală
Chiar globulară
Gingașă și elegantă
Dă apă la moară.
Se prinde de o tulpină
Alături de alți boboci
Așteptând să înflorească
În clopoțeii parfumați.
Frunzele verzi și alungite
Oferă un contrast frumos
Cu albul pur dăruit bobocului
Dă un aer norocos.
Nebunia Unei Iubiri
Ai zis că vrei să-ți dedic o poezie doar ție
Pot să-ți îndeplinesc dorințele,dar când te vei căsători cu mine?
Nu rezist să nu te știu al meu,să nu îți fiu soție
Știu că la finalul timpului meu îmi vei aparține.
Ce-ar putea glasul meu mort să împărtășească despre noi,
Dacă iubim așa mult, încât ne evităm și ne ascundem?
Poveștile de dragoste mereu se vor termina în doi
Astfel cei goi,și anume noi,sufletul unul altuia îl pătrundem.
Dacă am juca vreodată într-o piesă de teatru,
Eu aș fi acea femeie care e nebună după tine,
Iar tu, tu ai fi acel bărbat pe care l-ar împărți dracu-n patru,
Încercând din răsputeri să mă facă să nu-l pot obține.
Ești un mare porc care nu-și vede de treaba lui.
Ți-aș da în cap cu tot ce aș prinde la mâna dreaptă,
Dar și când te-oi prinde te voi săruta în noapte până vei simți razele soarelui…
Până atunci las ca relația dintre noi să rămână tăcută,să vorbească în șoaptă.
Este vară, dar tu ești cu mine?
E vară , dar tu nu ești cu mine
Mă topesc de dor în al meu bloc
Sufletul îmi aparține iubirii divine
Dar tu n-ai simțit asta deloc...
Ascult ce-mi simte inima...
Capul mi-e aplecat în jos
Și regretu-mi este aproape
Mă uit la tine... Pari nervos
Vor ochii mei să mă dezgroape?
E tot ce pot exprima...
Aș vrea să ne întâlnim diseară
Să-mi privesc amoru'-n ochii tăi
Să văd cum timpul zboară
Cum noi o luăm pe diferite căi.
Și așa mă ia spaima...
Nu te-am uitat
Au trecut aproape doi ani
Doi ani de când zaci acolo sub pământ
Nici nu te mai simt,însă tristețe îmi emani
mereu când îți pun lumânări pe mormânt.
Mi-e așa dor de tine
Nici nu știu când trece timpul
Trece,trece și te alungă departe de mine
Așa cu el trece și anotimpul…
Nu s-a mai schimbat nimic pe-aici
Totul e la fel,doar vieți normale
Eu încă port dor de ale tale îmbrățișări
și de saluturile noastre speciale.
N-am să te mint… chiar îmi lipsești
Chiar aș vrea să te mai văd în forma ta originală
Te văd doar prin poze vechi
Chiar și așa n-am nici șansa ocazională.
Sper că ești bine acolo oriunde te aflii
Sper că nu ți-e frig la mâine
Că n-am să pot a le încălzi
N-am să pot a le atinge
Fiindcă tu nu te mai întorci,tu nu mai vii…
Mama mea
Of...Mama mea cu ochii blânzi
Un foc profund în mine-aprinzi.
Mă tem că vei îmbătrâni?
Că într-o zi nu vei mai fi.
Mergi doar pe unde vrei
Și știu că ai alte idei,
Dar vreau să-ți dăruiesc
Un simplu te iubesc...
Aștepți să mă căiesc ,
Să nu mă-npotmolesc.
Am să-ți cer ceva
Ce nu vei observa.
Știu c-am greșit mereu,
Dar uneori e greu
Și vreau să-ți cer acum
Iertare oarecum.
Doar tu știi tot despre mine ,
Mereu mă vei susține ,
Pentru asta-ți mulțumesc
Și copilul tău eu mă numesc.
Ai încercat, te-ai străduit
Pentru-n viitor mai strălucit
Și-ai salvat viețile noastre
Trecând pe mările albastre.
Prima iubire nu se uită
Te ignor și-am s-o fac cât pot de mult
Te-ai pus cu orgoliul meu cumva?
Vai și-amar de ce se va întâmpla
În cel mai rău caz te arunc în Prut.
Mă arde sudoarea plină de frustrare
Am ajuns să-mi înfing unghiile în pământ
Ca apoi să îmi devină părul cărunt
Clipe frumoase de crizare.
Ți-aș smulge fanteziile alea despre controlul tău asupra mea
Nu mă dăruiesc, pleacă de aici cât mai repede
Oh, dar te iubesc atât de mult, toxica mea iubire
Am să te prind și-am să te sărut.
Toxic fiind eu, toxică fiind tu,formăm un întreg
Motiv pentru care ar trebui să nu mă mai poți enerva
Când vei putea tu observa?
Când? Căci pare că nu poți să subînțelegi.
Îmi lipsește aroma ta la nebunie
Să-ți simt trupul e doar un vis plăcut
L-am simțit cândva demult, în al nostru trecut
Păcat că deja ai ales pe altcineva pentru cununie…
Tu, prima mea iubire, nu te pot uita
Unde am să te găsesc ,din nou, a mea?
Noul tău soț când vei dormi te va veghea?
Ce te-a făcut să mă lași în urmă, să te măriți cu altcineva?
Gingășia primăverii
În ghiveciul din verandă
Șade-un mic boboc de floare
Ce să fie oare,
Un bujor sau o garoafă?
Ce să vezi, e-o lăcrămioară
Este mică,delicată
Și de-un alb imaculat
Se confundă cu o comoară.
Are formă ușor ovală
Chiar globulară
Gingașă și elegantă
Dă apă la moară.
Se prinde de o tulpină
Alături de alți boboci
Așteptând să înflorească
În clopoțeii parfumați.
Frunzele verzi și alungite
Oferă un contrast frumos
Cu albul pur dăruit bobocului
Dă un aer norocos.
Nebunia Unei Iubiri
Ai zis că vrei să-ți dedic o poezie doar ție
Pot să-ți îndeplinesc dorințele,dar când te vei căsători cu mine?
Nu rezist să nu te știu al meu,să nu îți fiu soție
Știu că la finalul timpului meu îmi vei aparține.
Ce-ar putea glasul meu mort să împărtășească despre noi,
Dacă iubim așa mult, încât ne evităm și ne ascundem?
Poveștile de dragoste mereu se vor termina în doi
Astfel cei goi,și anume noi,sufletul unul altuia îl pătrundem.
Dacă am juca vreodată într-o piesă de teatru,
Eu aș fi acea femeie care e nebună după tine,
Iar tu, tu ai fi acel bărbat pe care l-ar împărți dracu-n patru,
Încercând din răsputeri să mă facă să nu-l pot obține.
Ești un mare porc care nu-și vede de treaba lui.
Ți-aș da în cap cu tot ce aș prinde la mâna dreaptă,
Dar și când te-oi prinde te voi săruta în noapte până vei simți razele soarelui…
Până atunci las ca relația dintre noi să rămână tăcută,să vorbească în șoaptă.