Стихи из этой категории
Doar amintirea!
Ce mult a mai trecut de când tu ai plecat
Și ai lăsat în urmă doar amintirea,
Acelor ani când mult ne mai iubeam
Făra-găndi că va veni și despărțirea
Eram atât de tineri, doi visători
Trăind prezentul, crezând în viitor,
Fără a ști că-n astă lume strâmbă
Nimic nu este veșnic și totu-i trecător
Duminica o așteptam cu nerăbdare
Să mergem la un film și la plimbare,
De mână să o țin și să ne-mbrățișăm
Să povestim și-apoi să fur o sărutare
Timpul s-a scurs, n-a stat pe loc
Și ne-a trimis la studii pe-amândoi,
Pe mine-n țară, iar ea peste hotare
Și ofilit a fost a nost trifoi cu patru foi
Pentru o vreme am ținut legătura
Sperând încă-n iubirea mult visată,
Dar când ochii verzi nu se mai văd
Ușor și dragostea dispare și e uitată
Așa s-a terminat iubirea noastră
Și pot să zic că inainte să înceapă,
A fost una curată, pur nevinovată
Ce a lăsat o lacrimă sub pleoapă
Acum când răsfoiesc prin amintiri
Mă simt atins de-o tandră nostalgie,
Sorb din cafea și scriu aceste rânduri
Și multe povestim cu a mea soție!
Zâmbet și îngeri
Văzut-am îngerii valsând pe chipul tău...
Purtau cu ei a Cerului culoare,
Iar ochii-ți luminoși și calzi
Pluteau pe-albastrul mării calme parcă adormite,
Precum doi pescăruși frumoși și zvelți,
Simbol de nemurire!
Iar ființa ta era atât de vie,
Avea veșminte aurite,
Iar norii se mișcau și ei,
Îți desenau conturul și pe tine,
Spectacol ca de vis sosit
Din alte sfere greu de-nchipuit,
Ce nimeni nu le știe!
Pe mine Cerul m-a trimis,
Să-ți povestesc amorul,
Dar nu cel pământesc,grotesc
Ci cel sosit din veșnicie!
Nu ești tu îngerul din vis,
Cel ce-a pierdut demult acel sărut,
Și rătăcit este acum
Iar drumul nu-l mai știe?
Să-ți fie resemnarea un blestem,
Singurătatea apă vie?
Nicidecum!
Tu ești doar bucurie!
(1 septembrie 2023 H.S-Irepetabila iubire)
Asculta....
O șoaptă pierdută în foșnet de-amintiri,
Doi ochi ce nu se mai usucă de-o vreme
Rătăciți prin mulţime caută vechi priviri
Și speranță sub un cer de noiembrie.
Ascultă-mi tăcerea, și nu adăuga nimic
E târziu.. cuvintele ar fi de prisos,
Urmărește cum încet mă ridic
După ce m-ai împrăștiat fără milă pe jos.
Ascultă-mi tăcerea, simte cum totul s-a stins,
Deși sufletul meu , uneori te mai cheamă,
E tot acel suflet fraged, usor de atins
Doar că azi poartă un scut de aramă.
Ascultă-mi tăcerea, e liniște acum..
Nu știu ce va fi mai departe!
Zbuciumată de-atâta scânteie și fum,
Probabil iți voi duce dorul în șoaptă..
Un suflet rătăcit, pierdut în amintiri,
0 inimă frântă, ce-a devenit tăcută,
Un gând diVIN și-o mână de sclipiri.
Atât mi-a mai rămas, într-o poveste mută.
Poveste de iubire!
Pe tine când printre fete te-am văzut,
Era în anotimpul toamnă, pe la-nceput,
Nu îmi explic de ce pe loc tu mi-ai plăcut,
Și cât de dulce-a fost al tău sărut
Îmi amintesc mereu, cum tu mi-ai spus,
Că ai venit la Iași să îți încerci norocul,
Și cât de mândra-i fost când lista s-a adus,
Cum ai sărit în sus și mai călcat cu tocul
Am tresărit simțind un pic de durere,
Ce mi-a trecut când tu mi te-ai scuzat,
Privirea ta suavă m-a lăsat fără repere,
Și instinctiv cu drag eu te-am îmbrățișat
Nu te-ai retras, ai acceptat a mea pornire,
Pe mână m-ai atins, eu iute m-am aprins,
Și-n mine-a năvalit un torent de iubire,
Mulțimile de mreje, puternic m-au încins
Ce a urmat a fost o lungă poveste,
Scrisă zi cu zi, fără punct în iubire,
Iar când în viață a apărut tristețe,
Nu am căzut, sperând în fericire
Vă spun acum că a fost la prima vedere,
O dragoste ce a rămas cu noi peste ani,
Din dăinuirea ei, noi ne-am extras putere,
Și i-am învins pe-acei ,,prieteni"...deveniți
dușmani!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Amintire
E umbra ta iubite și nu te văd.
Și-aș vrea nespus să te revăd.
Să-ți spun cât de iubesc
Că am un dor de tine nebunesc.
Și mereu să ne îmbrățișăm,
Pe alei să ne furișăm,
Duși de un gând sublim
Și împreună veșnic să iubim.
La bătrânețe aș vrea să fim
Aici, tot la fel să ne iubim.
Să admirăm flori de salcâm
Tot aici pe acest tărâm.
Întoarce-te din neant la mine,
Trecutu-ți să nu mai pomine,
Și vei afla că-n veci, tu plecând
Poți vedea ce ai lăsat plângând.
Mâine
mi se pierde răsuflarea în ecoul nopților
și-mi simt corpul pe podeaua rece
mi-ai zis că mă bandajezi nopțile trecute,
dar în schimb ai numărat stropii,zece
zece clipe ce au trecut fără oprire
în simpla irizare a unor trupuri
prinse într-un viscol de murire
ce ne aruncă pe mai multe câmpuri
mi-ai scufundat gleznele în smoală
și-ai țipat până ai oprit tunetul
mi-ai aruncat sufletul într-o lună goală
doar să ascunzi divinul foșnet
la ce oare te refereai prin versuri ?
pe care tot eu le-am scris pentru tine
cu ale mele tălpi pline de arsuri
și trupul fără simpatine...
Doar amintirea!
Ce mult a mai trecut de când tu ai plecat
Și ai lăsat în urmă doar amintirea,
Acelor ani când mult ne mai iubeam
Făra-găndi că va veni și despărțirea
Eram atât de tineri, doi visători
Trăind prezentul, crezând în viitor,
Fără a ști că-n astă lume strâmbă
Nimic nu este veșnic și totu-i trecător
Duminica o așteptam cu nerăbdare
Să mergem la un film și la plimbare,
De mână să o țin și să ne-mbrățișăm
Să povestim și-apoi să fur o sărutare
Timpul s-a scurs, n-a stat pe loc
Și ne-a trimis la studii pe-amândoi,
Pe mine-n țară, iar ea peste hotare
Și ofilit a fost a nost trifoi cu patru foi
Pentru o vreme am ținut legătura
Sperând încă-n iubirea mult visată,
Dar când ochii verzi nu se mai văd
Ușor și dragostea dispare și e uitată
Așa s-a terminat iubirea noastră
Și pot să zic că inainte să înceapă,
A fost una curată, pur nevinovată
Ce a lăsat o lacrimă sub pleoapă
Acum când răsfoiesc prin amintiri
Mă simt atins de-o tandră nostalgie,
Sorb din cafea și scriu aceste rânduri
Și multe povestim cu a mea soție!
Zâmbet și îngeri
Văzut-am îngerii valsând pe chipul tău...
Purtau cu ei a Cerului culoare,
Iar ochii-ți luminoși și calzi
Pluteau pe-albastrul mării calme parcă adormite,
Precum doi pescăruși frumoși și zvelți,
Simbol de nemurire!
Iar ființa ta era atât de vie,
Avea veșminte aurite,
Iar norii se mișcau și ei,
Îți desenau conturul și pe tine,
Spectacol ca de vis sosit
Din alte sfere greu de-nchipuit,
Ce nimeni nu le știe!
Pe mine Cerul m-a trimis,
Să-ți povestesc amorul,
Dar nu cel pământesc,grotesc
Ci cel sosit din veșnicie!
Nu ești tu îngerul din vis,
Cel ce-a pierdut demult acel sărut,
Și rătăcit este acum
Iar drumul nu-l mai știe?
Să-ți fie resemnarea un blestem,
Singurătatea apă vie?
Nicidecum!
Tu ești doar bucurie!
(1 septembrie 2023 H.S-Irepetabila iubire)
Asculta....
O șoaptă pierdută în foșnet de-amintiri,
Doi ochi ce nu se mai usucă de-o vreme
Rătăciți prin mulţime caută vechi priviri
Și speranță sub un cer de noiembrie.
Ascultă-mi tăcerea, și nu adăuga nimic
E târziu.. cuvintele ar fi de prisos,
Urmărește cum încet mă ridic
După ce m-ai împrăștiat fără milă pe jos.
Ascultă-mi tăcerea, simte cum totul s-a stins,
Deși sufletul meu , uneori te mai cheamă,
E tot acel suflet fraged, usor de atins
Doar că azi poartă un scut de aramă.
Ascultă-mi tăcerea, e liniște acum..
Nu știu ce va fi mai departe!
Zbuciumată de-atâta scânteie și fum,
Probabil iți voi duce dorul în șoaptă..
Un suflet rătăcit, pierdut în amintiri,
0 inimă frântă, ce-a devenit tăcută,
Un gând diVIN și-o mână de sclipiri.
Atât mi-a mai rămas, într-o poveste mută.
Poveste de iubire!
Pe tine când printre fete te-am văzut,
Era în anotimpul toamnă, pe la-nceput,
Nu îmi explic de ce pe loc tu mi-ai plăcut,
Și cât de dulce-a fost al tău sărut
Îmi amintesc mereu, cum tu mi-ai spus,
Că ai venit la Iași să îți încerci norocul,
Și cât de mândra-i fost când lista s-a adus,
Cum ai sărit în sus și mai călcat cu tocul
Am tresărit simțind un pic de durere,
Ce mi-a trecut când tu mi te-ai scuzat,
Privirea ta suavă m-a lăsat fără repere,
Și instinctiv cu drag eu te-am îmbrățișat
Nu te-ai retras, ai acceptat a mea pornire,
Pe mână m-ai atins, eu iute m-am aprins,
Și-n mine-a năvalit un torent de iubire,
Mulțimile de mreje, puternic m-au încins
Ce a urmat a fost o lungă poveste,
Scrisă zi cu zi, fără punct în iubire,
Iar când în viață a apărut tristețe,
Nu am căzut, sperând în fericire
Vă spun acum că a fost la prima vedere,
O dragoste ce a rămas cu noi peste ani,
Din dăinuirea ei, noi ne-am extras putere,
Și i-am învins pe-acei ,,prieteni"...deveniți
dușmani!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Amintire
E umbra ta iubite și nu te văd.
Și-aș vrea nespus să te revăd.
Să-ți spun cât de iubesc
Că am un dor de tine nebunesc.
Și mereu să ne îmbrățișăm,
Pe alei să ne furișăm,
Duși de un gând sublim
Și împreună veșnic să iubim.
La bătrânețe aș vrea să fim
Aici, tot la fel să ne iubim.
Să admirăm flori de salcâm
Tot aici pe acest tărâm.
Întoarce-te din neant la mine,
Trecutu-ți să nu mai pomine,
Și vei afla că-n veci, tu plecând
Poți vedea ce ai lăsat plângând.
Mâine
mi se pierde răsuflarea în ecoul nopților
și-mi simt corpul pe podeaua rece
mi-ai zis că mă bandajezi nopțile trecute,
dar în schimb ai numărat stropii,zece
zece clipe ce au trecut fără oprire
în simpla irizare a unor trupuri
prinse într-un viscol de murire
ce ne aruncă pe mai multe câmpuri
mi-ai scufundat gleznele în smoală
și-ai țipat până ai oprit tunetul
mi-ai aruncat sufletul într-o lună goală
doar să ascunzi divinul foșnet
la ce oare te refereai prin versuri ?
pe care tot eu le-am scris pentru tine
cu ale mele tălpi pline de arsuri
și trupul fără simpatine...
Другие стихотворения автора
Cine ne ajută -sinistrații-
Pe drumul desfundat de apa
Văzduhului deslănțuit
Șuvoaile se duc la vale
Cu tot ce în viață am avut .
De câte ori mă încearcă soarta ,
Destinul greu, de zeci de ani
Că pierd pe rând tot ce adun,
Recoltele-s făcute scrum.
Din norii grei ne cade piatră
Sfărâmă tot pe unde cade,
Mă doare sufletul ce văd
Că nu a mai rămas din casă.
Sătenii mei sunt năuciții
De ce Doamne ne tot loviți ?
Noi și așa o ducem prost ,
Învățați ,să ținem post!...
Ce foamete va fi la noi !...
Recoltele-s toate în noroi
Ce vom mai pune oare-n oală?
E cineva căruia îi pasă
De așa soartă nemiloasă?
URĂRII DE AN NOU
CU OCAZIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ , DORESC TUTUROR
CITITORILOR , UN AN CU MULTE BUCURII
ȘI TOT CE-ȘI DOREȘTE FIIECARE. LA MULȚI ANI !...
CU DRAGOSTE ȘI RESPECT
T. A . D.
SFAT PESTE TIMP
AUD IAR ȘOAPTE, VIN DE DEPARTE,
VIN PARCĂ DIN NOAPTE,PE FRUNZA ÎN DUNGĂ,
VÂNTUL LE-ALUNGĂ,LE MÂNĂ ÎN ZARE,
SPRE SOARE RĂSARE.
VIN IAR ȘOAPTE DE PRETUTINDENI ,SE CER CHEMATE
SE CER CHEMATE,VEȘNICE ȘOAPTE...
LE SIMT LÂNGĂ MINE ,SUB BRAZDĂ-N GRĂDINĂ
UNDE SUNT MOȘII ȘI STRĂMOȘII ACESTORI MELEAGURI.
NE CHEAMĂ LA FAPTE , NE-NVAȚĂ DE BINE:
CLĂDIȚI VIITOR PESTE RUINE,
NE SPUN ,STAȚI DE STRAJĂ LA PORȚI DE CETATE,
AVEȚI O VATRĂ ȘI -O CASĂ , E ÎN PUTEREA VOASTRĂ
SĂ FIE FRUMOASĂ. ALĂTURI , UMĂR LA UMĂR,
CÂND VREMEA O CERE ȘI LA BUCURIE ȘI LA DURERE.
SĂ FLUTURE STINDARDUL ÎN VÂNT ;
ROMÂNIE, VATRĂ STRĂBUNĂ ,
TREI FRUMUSEȚI LEGATE ÎN CUNUNĂ!
SECUNDE SUNTEM
Ceasul î-și măsoară secunda ...
Secunde suntem ,
Suntem ca fulgul de nea ,
Suntem ca roua dimineții pe floare ,
Ca lacrima ochilor triști ...
Suntem sărutul vântului pe creastă ,
Ca frunza purtată de vânt ,
Ca visul nopții de vară ,
Suntem o secundă în timp ...
Cât de efemeră e trecerea noastră ...?
Veșnic e doar jurământul iubirii
Și dorul , când pe cel drag l-ai pierdut .
Cine ne ajută -sinistrații-
Pe drumul desfundat de apa
Văzduhului deslănțuit
Șuvoaile se duc la vale
Cu tot ce în viață am avut .
De câte ori mă încearcă soarta ,
Destinul greu, de zeci de ani
Că pierd pe rând tot ce adun,
Recoltele-s făcute scrum.
Din norii grei ne cade piatră
Sfărâmă tot pe unde cade,
Mă doare sufletul ce văd
Că nu a mai rămas din casă.
Sătenii mei sunt năuciții
De ce Doamne ne tot loviți ?
Noi și așa o ducem prost ,
Învățați ,să ținem post!...
Ce foamete va fi la noi !...
Recoltele-s toate în noroi
Ce vom mai pune oare-n oală?
E cineva căruia îi pasă
De așa soartă nemiloasă?
URĂRII DE AN NOU
CU OCAZIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ , DORESC TUTUROR
CITITORILOR , UN AN CU MULTE BUCURII
ȘI TOT CE-ȘI DOREȘTE FIIECARE. LA MULȚI ANI !...
CU DRAGOSTE ȘI RESPECT
T. A . D.
SFAT PESTE TIMP
AUD IAR ȘOAPTE, VIN DE DEPARTE,
VIN PARCĂ DIN NOAPTE,PE FRUNZA ÎN DUNGĂ,
VÂNTUL LE-ALUNGĂ,LE MÂNĂ ÎN ZARE,
SPRE SOARE RĂSARE.
VIN IAR ȘOAPTE DE PRETUTINDENI ,SE CER CHEMATE
SE CER CHEMATE,VEȘNICE ȘOAPTE...
LE SIMT LÂNGĂ MINE ,SUB BRAZDĂ-N GRĂDINĂ
UNDE SUNT MOȘII ȘI STRĂMOȘII ACESTORI MELEAGURI.
NE CHEAMĂ LA FAPTE , NE-NVAȚĂ DE BINE:
CLĂDIȚI VIITOR PESTE RUINE,
NE SPUN ,STAȚI DE STRAJĂ LA PORȚI DE CETATE,
AVEȚI O VATRĂ ȘI -O CASĂ , E ÎN PUTEREA VOASTRĂ
SĂ FIE FRUMOASĂ. ALĂTURI , UMĂR LA UMĂR,
CÂND VREMEA O CERE ȘI LA BUCURIE ȘI LA DURERE.
SĂ FLUTURE STINDARDUL ÎN VÂNT ;
ROMÂNIE, VATRĂ STRĂBUNĂ ,
TREI FRUMUSEȚI LEGATE ÎN CUNUNĂ!
SECUNDE SUNTEM
Ceasul î-și măsoară secunda ...
Secunde suntem ,
Suntem ca fulgul de nea ,
Suntem ca roua dimineții pe floare ,
Ca lacrima ochilor triști ...
Suntem sărutul vântului pe creastă ,
Ca frunza purtată de vânt ,
Ca visul nopții de vară ,
Suntem o secundă în timp ...
Cât de efemeră e trecerea noastră ...?
Veșnic e doar jurământul iubirii
Și dorul , când pe cel drag l-ai pierdut .