În tăcere!

Ieri am primit un mesager,

Venit din depărtări uitate,

Nu m-am gândit de loc la el,

Deși sunt om cu ani în spate

Am stat de vorbă mult în doi,

Și amintiri trecute-am depănat,

Eram surprinși cu totul amândoi,

De câți ani în cârcă s-au adunat

Știa și data când m-am născut,

Și foarte multe din viața mea,

Mi-a zis că m-ansoțit de la-nceput,

Stând lângă mine în clipa grea

Ai fost de multe ori părăsit,

Pe drumul încurcat al vieții,

De oameni apropiați păcălit,

Și înapoi n-ai dat găsind soluții

Așa mi-a spus necunoscutul,

Și-apoi încovoiat s-a prezentat,

Numele meu se cheamă,,timpul",

Și-n timp eu pavăză ți-am stat

De ce-ai venit acum spre mine?

Eu curios, surprins l-am întrebat?

Un troc sunt nevoit să fac cu tine,

Mi-a spus ferm, direct și răspicat

Ce îți propun, nu e deloc negociabil,

Că voi lua cu mine de la tine tinerețea,

Și-ți voi lăsa la schimb în mod inevitabil,

Anii ce vin și-ți vor aduce...bătrânețea

Pentru moment am rămas mut,

Și am simțit teribil gustul tristeții,

Nu îmi explic cum vremea a trecut,

Dar Timpul mi-a șoptit,

prietene...e roata și cursul vieții!

Atunci am înțeles pe loc venirea sa,

Și schimbul nevoit l-am acceptat,

Am vrut să-l mai întreb pe timp ceva,

Nu mi-a răspuns, s-antors și a plecat!

Scrisă pentru voi,

Nascut, Mai "62,

Cezar,

Pe curând!

Iertare, cer Celui de Sus

Iertare azi, vă cer și vouă

În zi de post, pe dimineață

Când ceasul bate ora nouă. 

Îs pregătit să merg la slujbă

Cuvântul Învierii să primesc,

Și rugă să înalt spre Domnul

Rostind întâi..Îți mulțumesc. 

Voi duce ouă, pască la sfințit

Și cozonaci pufoși și rumeniți,

Din care dimineața vom gusta

Părinți, copii și musafiri poftiți. 

Un ou în grup cu toții vom ciocni

Rostind cu bucurie,  Hristos a Inviat "

Iar când oul roșu ne-a fost spart

Răspunsu-l dăm,,Adevărat a Înviat ".

Cât de frumoasă e seara Învierii

A Domnului pe cruce răstignit,

Dorind ca omul să fie mântuit

Dacă nu uită cum..Iisus..a murit!

Mă uit în buletin și văd un an

Care nu știu ce vrea să spună,

Probabil, că am acum o vârstă

Și timpul mă trimite la odihnă. 

Nu dau prea multă importanță

La cât am adunat și pus în spate,

Tânăr mă simt și bun de muncă

Chiar dacă unii zic, că-s în etate. 

În minte am, încă, multe proiecte

Pe care le doresc, duse spre capăt,

Ce-am început, vreau să finalizez

Și doar apoi, speranței, îi pun lacăt. 

Desigur, nu pot s-ascund ce doare

Și bani pe leacuri și doctori irosesc,

Dar cine azi, nu are boli și suferinți

Când grijile, nevoile...ne copleșesc. 

Cu toate astea, refuz să-mbătrânesc

Și fericit trăiesc, langă scumpa soție,

Rugi către Domnul, mereu, voi înălța

Până ce voi pleca, la Cer, spre veșnicie!

Azi cu nepotul am participat

La un concurs de șah la sat,

Premiul cel mare nu l-a luat,

Pentru că tare prost a judecat

Au fost partide mult disputate

Și unele din ele greu câștigate,

Iar unde a mutat făra-gândi,

Șat mat a încasat cât ai clipi

Ne vom întoarce din nou la joc

 După o analiză a rundelor jucate,

Să apelăm la intelect, nu la noroc

Iar greșelile, să nu mai fie repetate

De la concurs multe s-au reținut

Și mai presus să nu te lași bătut,

Și chiar și-atunci când idei nu-s,

În minte mai există...o mutare-n plus!

Ce buni prieteni am fost odată

Când mult mai tànăr eu eram,

Încredere-am avut în oameni

Trădarea pe atunci nu o știiam

Ne întâlneam pentru distracții

Găsind prilejuri pentru asta,

Ce bucurie mai aveam în suflet

Când masa o-ntindea nevasta

În jurul mesei abia-n-căpeam

Dar se găsea loc pentru fiecare,

Gustam și un pahar de băutură

După atâtea feluri de mâncare

Tot timpul era o bună dispoziție

Când împreună petreceam,

Mereu trăgeam câte-o cântare

Vecinii din somn noi îi trezeam

Țin minte că nu era supărare

Unii cu alții mereu glumeam,

Astăzi am fost noi la butoane

Mâine e rândul vostru la bairam

Și cum nimic nu ține-o veșnicie

Iar timpul ne-a mușcat din ani,

După o viață lungă de prietenie

Câțiva din ei îmi sunt dușmani

Când te gândești din ce motive

Noi spatele ni l-am întors,

Aș spune...minte n-am avut

Când ne-am certat de la un borș

................................

Cum timpul are sens doar înainte

Și niciodată nu s-a oprit minutul,

Bine ar fi să ne iertăm pân'a ne duce

Să-ne-mpăcăm și să uităm trecutul!

E mult prea frig la tine

Și nici n-am unde să m-așez,

Mi-e sufletul plin de tristețe

Și leac nu am să mi-l tratez

Am încercat căldură să-ți aduc

Și inima ta rece s-o dezgheț,

Dar n-am putut la tine să ajung

Că m-ai tratat cu mult dispreț

Sunt lângă tine, atât de-aproape

Pot să te-ating, dar nu-ndrăznesc

Ești lângă mine, dar prea departe

Refuzi să mă auzi când îți vorbesc

Nu știu de unde a venit răceala

Când intre noi era multă iubire,

Sau poate doar m-am înșelat pe mine

Și totul pân'acum a fost doar amăgire

Chiar dacă-mi este greu voi încerca

Să-ți cuceresc din nou cumva inima,

Iar dacă îmi vei spune..s-a terminat

Voi înțelege și-n timp îmi voi usca..lacrima!

Tocmai ce a mai trecut o zi

Cu soarele stingându-se-ntr-o lacrimă târzie.

Iar eu mă plimb pe alei în ore târzii

Căutând răspunsuri într-o lume pustie.

Unde aș putea să găsesc puțină odihnă?

Într-un colț de tăcere, unde gândul nu plânge.

Să nu-mi mai aud inima cum îngână,

Ci doar să tac, sub cerul ce mă strigă.

O rază palidă tremură-n noapte,

Speranța fuge printre pași greoi.

O șoaptă blândă cade peste frunze,

Dorul stă tăcut, fără noi.

Intamplator…

Te iubesc Pana la sfarsitul fericirii…

Intamplator,

Cu adevarat,

Intr-o zi cu soare,

Cumva….

Mi-ai aparut in cale,

Si in sufletul meu scria,

Initial…

“Lipsa rezervare”,

Nu final,

Te-am ascultat,

Ajutat,

Niciodata nu am pregetat,

De ce?

Sufletul tau,

Inima ta,

Continuu ma impingea,

Sa scap de o lupta…

Cea m-ai grea,

Cu mine insumi,

Draga mea,

La orice propozitie a ta,

Al tau suflet il descifram,

Mereu asta…

Imi doream,

Nu stiam ce sa m-ai intreb,

Ce sa zic,

Sufletul sa mi-l deschid,

Bunatatea ta,

Nemarginita,

M-a topit…

Intr-o clipita,

Si….

Stii ca tot m-ai pierzi,

In continuare,

Cu atata bunastare,

Si totusi…

Arati o blanda nepasare,

Unde ai fost tu oare,

Atatia ani…

La departare,

Intamplator,

Viata ne-a adus,

Ne-a interpus,

Sa stiu …

Pur si simplu,

Ce ai in suflet,

Cand ai furtuna,

Zambesti,

Sau esti steluta de sub soare,

Cea m-ai frumoasa,

Dintr-o stare,

Si totusi…

Vorbesti cu mine,

Plangi,

Imi spui, imi arati..

Pe jumate,

De ce cu mine,

Si te opresti din propozitie,

Si totusi vrei,

Te lupti ca si mine,

Cu mine,

Pentru tine,

Si cu tine,

Oare este fericire?

Iubire….

Iubire,

Te cunosc atat de bine,

De parca in alta viata,

Am fost o intreaga simtire,

Un simplu intreg,

Nimic premeditat,

Din suflet aratat,

Intamplator,

Cu adevarat,

Am cugetat,

Sufletul meu,

S-a dezghetat,

Sper ca si al tau,

M-a incorsetat,

In inima,

Mintea,

TA,

Nu-mi doresc altceva,

Ce stiu eu,

Si poate nu stii tu,

Anii pierduti…

Ei spun tot,

Nu e vina ta,

Nici a mea,

Asa fost sa fie,

Acum ne-am intalnit,

Un singur gand,

Un singur strop,

De adevar,

Am in minte,

Puisor,

Intamplator,

Si nimic voit,

M-am decis,

Sa-ti spun,

Sa simti,

Sa te dezmierd,

Cu al meu foc,

Gravat in suflet,

Minte,

Si fapte,

Sufletul transmite,

Mintea executa,

Gura saruta,

Dar m-ai ales,

SPUNE:

“ A fost INTAMPLATOR” … (vreau) … TE IUBESC PANA LA SFARSITUL FERICIRII…” draga mea…

Iubita mea frumoasă,

Acest poem nu are titlu,

Universal este precum ești tu în frumusețea ta...

Cum poate crede cineva,

Că dragostea nu-i însuși cerul în libertatea sa,

Cu-acel albastru necuprins,

Ce poartă norii cei pufoși

Și care capătă ciudate forme,

Ce par să ne vorbească fără rost?

Dar rostul lor este chiar frumusețea pusă-n ei...

Iubito tu ești fata unor zei,

Știam din prima clipă, cu siguranță am știut,

Căci inima-mi șoptește mai mereu tăcut,

Să te iubesc fără să știu a pierde drumul început,

Iubito crede-mă, eu o ascult!

(4 martie 2024 Vasilica dragostea mea)

spune-mi cărțile preferate

și ce muzică asculți

ca să pot să te cunosc mai bine

Tăcerea mea acum să-ți spună

cât de multe ți-aș fi spus,

Și un gând de-al meu să îți rămână

unde dorul te-a ajuns.

Când vei fi singură să mă citești

mișunând prin inimioara ta,

Și prin timp să mă privești…

să mă vezi curgând prin ea.

(autor: Aurel Alexandru Donciu / Volum: Cub de gheață, Editura Etnous, Brasov, 2020. ISBN: 978-606-712-760-7 )

 E noapte-n cămin și plouă încet,

Pe holuri se stinge lumina,

Iar eu te ascund într-un vechi alfabet,

În care doar noaptea-mi știe vina.

Te văd uneori și nu spun nimic,

De teamă să nu-mi fugă privirea,

Căci tot ce ating în suflet e frig,

Dar tu ai aprins amintirea.

Și poate nu știi ce lași în urma ta,

Când treci pe sub lampa cea rece,

Ce e în  mine, de-atunci, e mereu altceva —

Un dor care vine și pleacă, dar trece.

Mi-e teamă de tine, mi-e teamă de noi,

De tot ce iubirea ar cere,

Căci oamenii singuri se tem de apoi

Și mor câte puțin de plăcere.

Dar dacă vreodată, în noaptea târzie,

Vei simți că tăcerea-i mai grea,

Să știi că în mine mai crește-o făclie

De câte ori treci pe lângă ea.

Nu vreau să te am, nu vreau să te schimb,

Nici dragostea mea să te doară.

Vreau doar, când e noapte și sufletul plânge,

Să știu că exiști... și ești afară.

Iar dacă iubirea-i un fel de păcat,

Atunci lasă-mă singur cu vina —

Că poate în iadul în care-am intrat

Tu ești singura mea lumină.