Dorul!
Vreau să te văd fericită,
Cu cine ești acum,
Am crezut că-mi ești iubită,
Dar ne-am pierdut pe drum
Credeam în sensul unic,
Cu mers doar înainte,
N-ai respectat nimic,
Din ce ne-am pus în minte
Nu știu unde-am greșit,
Sau poate nu,
M-acuz că n-am simțit,
Ce rece ai fost tu
Eu mă gândeam la viitor,
Și la copii făcuți cu tine,
Tu ai ales un alt decor,
Crezând, că-așa-i mai bine
Dacă cumva nu-ți va fi bine,
Și de mine ți-aduci aminte,
Să știi că dorul pentru tine,
Rămâne-aprins și e fierbinte
Voi aștepta un timp să treacă,
Și focul inimii, poate îl sting,
Să-mi vindec boala cardiacă,
Și un nou dor, să-ncerc...s-aprind!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Zugun
Дата публикации: 5 марта 2023
Добавлено в избранное: 1
Комментарий: 2
Просмотры: 740
Комментарий
Стихи из этой категории
Același dor diVIN
In nopțile senine, cu luna cât un glob,
Mai depan amintiri si mi-amintesc de tot..
As vrea sa vin spre tine,
Sa vin sa te gãsesc
Sa te imbratisez străine,
Şi..vin sa-mi daruiesti.
Știu..n-ai fi bucuros,
Decât atunci o clipa,
Și m-ai abandona,
De mine ar fi risipă.
Sunt tot aceeași blondă tristă
Cu-aceiași ochi, același glas...
Sunt tot sensibilă...naivă
Si imi e dor la fiecare pas.
Imi curg subtil stările triste,
Cum curge vinul in pahar,
După o folie de sedative,
După un dor stupefiant.
Si-mi vine- o stare de-amorțeală,
Și somnolenţă..în sfârșit...
Atâția nervi si oboseală,
Atâta stres înghesuit.
Încă mai am stări sufocante,
Si scriu ades cu ochii grei..
O fi ok ca-n miez de noapte
In loc să dormi..să vrei ...să bei???
Spaima
Iubire, unde răsari?
Ajută-mă să fiu lumina
Să nu uit unde e inima..
Pornești lent printre sărmani
Cauți, omori și apoi dispari!
Te descifrez în mii de gânduri,
Tu, ignori aceste visuri:
"- Nu e bine să cunoști,
Căci după ai să recunoști,
Tot ce ascunde acest decor,
Plin de spaimă și de dor.."
Cu timpul ai să descoperi
Că minciuna e printre morți,
Lumina care o să răsară,
O sa fie mult mai clară,
Cu tristețe, o să doară..
SA fi bogat
SA fi bogat,maret,falos
Toti si-ar dori d-ai cu folos?
Nu toti bogati-s fericiti
Au piedici multe -s rataciti
Maret in viata poti fi cand
Faci bine-n lume,ajutand
Falos ar fi bine sa fi
Cand impartí doar bucuri
Au totul si putin le pare
Ar vrea mai mult, dar timp nu are
Timpul e viata ce-o traim
Am vrea mai multe,ne grabim
Cu mult efort le faci pe toate
Viata si timpul ne desparte
Si din bogat,maret,falos
Nu ai nimic,e de prisos
Sărut pe stradă
Un plus în fiecare zi
Sau poate o altfel de iubire,
Mai colorată cu noi nuanțe
Ce-mi vestesc,
Aceeași dragoste alcătuită din optimista nemurire,
Cu ființa ei ce-a renăscut
Din vocea-ți ce iubesc,
Iubire fără vreo măsură,
Nemăsurată îmi ești îți jur,
Adevărate jurămintele îmi sunt,
Și-aștept să crezi în mine...
Iar buzele-ți frumoase îmi spun să le sărut ,
Dar surd îmi zic că sunt,
Știind că nu-i pe stradă momentul care-ți place să te sărut,
Și mă prefac că nu vreau să te-ating,
Dar eu vreau să te fur definitiv
Să te iubesc fără măsură!
Un plus fie oricât de mic
Chiar și-o sclipire ce pleacă de la tine,
Înseamnă același infinit
O veșnică iubire pentru mine,
Și totusi te sărut!
(21 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Lacrimi și iubire
Nu-i dragostea alcătuită și din lacrimi,
Nu-s lacrimile perlele iubirii?
Cum să iubești fără să plângi tăcut,
Cum să te-audă Dumnezeu
De nu faci legamânt cu jertfa?
Primește lașul darul Lui cel sfânt,
De nu-și cerșește-n sânge fericirea?
Iubito tu ești îngerul cel blând,
Pe care îl gonesc și îl alung,
Când las păcatul meu cel strâmb,
Să prindă glas întunecat rostit...
Iți cer iertare în drumul meu ce pare infinit,
Știind că doar cu tine împreună
Îl vom cunoaște pe Dumnezeu într-un sfârșit,
Ținându-ne de mână, Îmbrațișați de taina dulcelui sărut,
Ce vine de la tine!
(19 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Același dor diVIN
In nopțile senine, cu luna cât un glob,
Mai depan amintiri si mi-amintesc de tot..
As vrea sa vin spre tine,
Sa vin sa te gãsesc
Sa te imbratisez străine,
Şi..vin sa-mi daruiesti.
Știu..n-ai fi bucuros,
Decât atunci o clipa,
Și m-ai abandona,
De mine ar fi risipă.
Sunt tot aceeași blondă tristă
Cu-aceiași ochi, același glas...
Sunt tot sensibilă...naivă
Si imi e dor la fiecare pas.
Imi curg subtil stările triste,
Cum curge vinul in pahar,
După o folie de sedative,
După un dor stupefiant.
Si-mi vine- o stare de-amorțeală,
Și somnolenţă..în sfârșit...
Atâția nervi si oboseală,
Atâta stres înghesuit.
Încă mai am stări sufocante,
Si scriu ades cu ochii grei..
O fi ok ca-n miez de noapte
In loc să dormi..să vrei ...să bei???
Spaima
Iubire, unde răsari?
Ajută-mă să fiu lumina
Să nu uit unde e inima..
Pornești lent printre sărmani
Cauți, omori și apoi dispari!
Te descifrez în mii de gânduri,
Tu, ignori aceste visuri:
"- Nu e bine să cunoști,
Căci după ai să recunoști,
Tot ce ascunde acest decor,
Plin de spaimă și de dor.."
Cu timpul ai să descoperi
Că minciuna e printre morți,
Lumina care o să răsară,
O sa fie mult mai clară,
Cu tristețe, o să doară..
SA fi bogat
SA fi bogat,maret,falos
Toti si-ar dori d-ai cu folos?
Nu toti bogati-s fericiti
Au piedici multe -s rataciti
Maret in viata poti fi cand
Faci bine-n lume,ajutand
Falos ar fi bine sa fi
Cand impartí doar bucuri
Au totul si putin le pare
Ar vrea mai mult, dar timp nu are
Timpul e viata ce-o traim
Am vrea mai multe,ne grabim
Cu mult efort le faci pe toate
Viata si timpul ne desparte
Si din bogat,maret,falos
Nu ai nimic,e de prisos
Sărut pe stradă
Un plus în fiecare zi
Sau poate o altfel de iubire,
Mai colorată cu noi nuanțe
Ce-mi vestesc,
Aceeași dragoste alcătuită din optimista nemurire,
Cu ființa ei ce-a renăscut
Din vocea-ți ce iubesc,
Iubire fără vreo măsură,
Nemăsurată îmi ești îți jur,
Adevărate jurămintele îmi sunt,
Și-aștept să crezi în mine...
Iar buzele-ți frumoase îmi spun să le sărut ,
Dar surd îmi zic că sunt,
Știind că nu-i pe stradă momentul care-ți place să te sărut,
Și mă prefac că nu vreau să te-ating,
Dar eu vreau să te fur definitiv
Să te iubesc fără măsură!
Un plus fie oricât de mic
Chiar și-o sclipire ce pleacă de la tine,
Înseamnă același infinit
O veșnică iubire pentru mine,
Și totusi te sărut!
(21 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Lacrimi și iubire
Nu-i dragostea alcătuită și din lacrimi,
Nu-s lacrimile perlele iubirii?
Cum să iubești fără să plângi tăcut,
Cum să te-audă Dumnezeu
De nu faci legamânt cu jertfa?
Primește lașul darul Lui cel sfânt,
De nu-și cerșește-n sânge fericirea?
Iubito tu ești îngerul cel blând,
Pe care îl gonesc și îl alung,
Când las păcatul meu cel strâmb,
Să prindă glas întunecat rostit...
Iți cer iertare în drumul meu ce pare infinit,
Știind că doar cu tine împreună
Îl vom cunoaște pe Dumnezeu într-un sfârșit,
Ținându-ne de mână, Îmbrațișați de taina dulcelui sărut,
Ce vine de la tine!
(19 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Другие стихотворения автора
Iubito, să ne-amintim!
Azi, iubito vreau să ne-amintim
De vremuri și tinerețea noastră,
Și cum timid eu mâna ți-am cerut
Iar ei în cor zicând..casă de piatră
S-a întâmplat acum mult timp
Când inima ți-am dat-o ție,
Și n-am avut nicio-ndoială
Știind că tu-mi vei fi soție
Dar nu doar eu am dăruit
Și tu mi-ai dat iubirea pură,
Și din jumăți a fost întregul
Uniți pe veci prin semnătură
Gândul m-a dus înspre Copou
Către aleea cu teii plini de flori,
Pe care ne plimbam îmbrățișați
Pătrunși de-al dragostei fiori
Și cum să mergem în altă parte
Că doar aici a început povestea,
Pe care niciodată n-am s-o uit
Și unde inima a rezonat cu mintea
Din Piatra am plecat spre Iași
Către orașul celor șapte coline,
Am mers pe-alei și-am discutat
Despre trecut, prezent și mâine
Pe unde am călcat era schimbarea
Atâtor ani ce i-am lăsat în spate,
Și doar cărarea a rămas la locul ei
Drumul iubirii, cantină...facultate
Înfometați dar plini de amintiri
Ne-am îndreptat spre un local,
Soția comandând doar o salată
Iar eu flămând, friptură de batal
Când luna a strălucit în noapte
Și raza ei calea ne-a luminat,
La pas ne-am dus către cazare
Simțind că-s omul...binecuvântat!
Speranță-mi pun!
Acum zâmbesc și-mi este bine
Că soarele ziua mă încălzește,
Dar frică-mi e că vine iarna
Cu gerul ei ce mă-ngozește.
Păstrez în suflet mare tristețe
Çă verdele se duce-n maroniu,
Iar versul meu este bacovian
Când rând pe foi încerc să scriu.
Copacii plâng că ramu-i dezgolit
Și parcă te îndeamnă să-i jelești,
Pe jos e catifea moale de frunze
Ce te îmbie puțin să te-odihnești.
E frig și toamna este tare târzie
Vara s-a dus, iarna-i pe-aproape,
Și griji îmi fac că anii tot se scurg
Rapid precum e un torent de ape.
Speranță-mi pun în primăvară
Când ochiul îmi va râde iarăși,
Văzând cum totul prinde viață
Iar eu să pedalez cu-ai mei tovarăși!
Ei da..voi nu!
Oameni decidenți, fiți asumați,
Așa cum ieri, v-au învățat pe voi,
Bunicii voștri, mai puțin învățați,
Dar pentru țară, au dus război
Ei an de an, au construit și zugrăvit,
Voi dărâmat, vândut, asta-ți știut,
Ei cu sacrificii, datoriile-au plătit,
Iar voi miliardari, pe alții, i-ați făcut
Din astă țară, mai totul s-a vândut,
De cei aleși, care putere-au căpătat,
Prin votul nostru, pe care l-au cerut,
Și drept răsplată, pe noi, ei ne-au trădat
Degeaba am sperat noi, în alegeri,
În președinte, senatori și, deputați,
Că am rămas, doar cu a lor prelegeri,
Că după vot, noi toți, am fost uitați
Vedem, că mult se construiește azi,
Dar nu de-ai noștri frați și, de străini,
Că noi am devenit în timp, bastarzi,
Și chiar uitând, că ne-am născut, creștini
Plecați suntem, prin țări străine,
Ca-ici nu am putut noi, să trăim,
În țară, ne-am întoarce noi și mâine,
De ne-ar lăsa, un viitor să făurim
Dar cum să te dedici, pentru popor,
Când porțile la vamă, sunt închise,
Și guvernanții, fac legi pentru ai lor,
Iar țelurile noastre, pe veci respinse
Speranța noastră, renaște, an de an,
Popor unit să fim și, demn în toate,
Să construim, să-ajungem la liman,
Dar trebuie, să-ne-intoarcem, toți
acasă, din străinătate!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Barza!
I-am văzut mergând pe stradă,
Cu priviri atente la ceru-nourat,
El i-a arătat pe stâlp o barză,
Ea a zâmbit, că pasărea-zburat
Sunt de ceva timp împreună,
Și noi am vrea să fim bunici,
Și ne dorim ca ei să spună,
Că vom avea de crescut prunci
Noi ne dorim să educăm nepoți,
Simțind că timpul nostru trece,
Iar să-l oprești pe loc nu poți,
Și știm că fiecare trebuie să plece
Dar nu e zor și nici o grabă mare,
Și știm că toate vin la timpul lor,
Iar când e dată binecuvântare,
Și așteptarea trece mult mai ușor!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Nu știu!
Nu știu cum e mai bine
Să plâng că-mbătrânesc,
Sau poate să mă bucur
Lângă femeia ce-o iubesc
Nu știu cum pot să-i iert
Pe cei ce mi-au greșit,
Și cum să-i dau uitării
Pe toți ce m-au rănit
Nu știu dacă e cineva
Îndreptățit să judece,
Pe cel ce piatra o ridică
Dar nu vrea să o arunce
Nu știu de-i calea dreaptă
Pe care azi pășesc,
Sau poate sensul duce
Greșit..și-am să plătesc
Nu știu unde e adevăr
Și unde e minciună,
Naiv am fost în viață
Crezând că lumea-i bună
Nu știu ce e prietenia
Și care sunt amicii mei,
Că ajutor când am cerut
Doar spate am văzut la ei
Nu știu ce-i bine-n lumea asta
Și cum să nu fac rău în ea,
Mă rog la Domnul să nu-mi ia
Speranța, nădejdea și dragostea
........................
Dar știu că suntem muritori
Și nu vom moșteni pământul,
Nimic din ce avem nu vom lua
Cu noi, la drum..spre Sfântul!
Fericirea!
Dacă vei veni și pe la mine
Să știi că te aștept de mult,
Am auzit că ți se zice fericire
Nu te cunosc, chiar de-s adult
Aș vrea să te invit să povestim
Să-ntreb și să primesc răspuns,
De ce doar pe la unii tu ajungi?
Iar pentru mulți tu te-ai ascuns?
Nu sper să aflu foarte multe
Dar totuși vreau să îți vorbesc,
Să-ți cer să-mi dai puțin noroc
Și poate jumătatea mi-o găsesc
Nu mica-fost a mea mirare
Că cineva mi-a șters lacrima,
Și mi-a șoptit doar eu s-aud
E lângă tine, deschide-ți inima
Atunci în jur atent eu am privit
Și am văzut unde-mi este iubirea,
Atât de-aproape, era colega mea
Și uite-așa mi-am aflat fericirea
Ce greu ne este uneori în viață
Când dragostea nu o găsești,
Și cât de fericit poți să trăiești
Când ai jumatea, pe care o iubești!
Iubito, să ne-amintim!
Azi, iubito vreau să ne-amintim
De vremuri și tinerețea noastră,
Și cum timid eu mâna ți-am cerut
Iar ei în cor zicând..casă de piatră
S-a întâmplat acum mult timp
Când inima ți-am dat-o ție,
Și n-am avut nicio-ndoială
Știind că tu-mi vei fi soție
Dar nu doar eu am dăruit
Și tu mi-ai dat iubirea pură,
Și din jumăți a fost întregul
Uniți pe veci prin semnătură
Gândul m-a dus înspre Copou
Către aleea cu teii plini de flori,
Pe care ne plimbam îmbrățișați
Pătrunși de-al dragostei fiori
Și cum să mergem în altă parte
Că doar aici a început povestea,
Pe care niciodată n-am s-o uit
Și unde inima a rezonat cu mintea
Din Piatra am plecat spre Iași
Către orașul celor șapte coline,
Am mers pe-alei și-am discutat
Despre trecut, prezent și mâine
Pe unde am călcat era schimbarea
Atâtor ani ce i-am lăsat în spate,
Și doar cărarea a rămas la locul ei
Drumul iubirii, cantină...facultate
Înfometați dar plini de amintiri
Ne-am îndreptat spre un local,
Soția comandând doar o salată
Iar eu flămând, friptură de batal
Când luna a strălucit în noapte
Și raza ei calea ne-a luminat,
La pas ne-am dus către cazare
Simțind că-s omul...binecuvântat!
Speranță-mi pun!
Acum zâmbesc și-mi este bine
Că soarele ziua mă încălzește,
Dar frică-mi e că vine iarna
Cu gerul ei ce mă-ngozește.
Păstrez în suflet mare tristețe
Çă verdele se duce-n maroniu,
Iar versul meu este bacovian
Când rând pe foi încerc să scriu.
Copacii plâng că ramu-i dezgolit
Și parcă te îndeamnă să-i jelești,
Pe jos e catifea moale de frunze
Ce te îmbie puțin să te-odihnești.
E frig și toamna este tare târzie
Vara s-a dus, iarna-i pe-aproape,
Și griji îmi fac că anii tot se scurg
Rapid precum e un torent de ape.
Speranță-mi pun în primăvară
Când ochiul îmi va râde iarăși,
Văzând cum totul prinde viață
Iar eu să pedalez cu-ai mei tovarăși!
Ei da..voi nu!
Oameni decidenți, fiți asumați,
Așa cum ieri, v-au învățat pe voi,
Bunicii voștri, mai puțin învățați,
Dar pentru țară, au dus război
Ei an de an, au construit și zugrăvit,
Voi dărâmat, vândut, asta-ți știut,
Ei cu sacrificii, datoriile-au plătit,
Iar voi miliardari, pe alții, i-ați făcut
Din astă țară, mai totul s-a vândut,
De cei aleși, care putere-au căpătat,
Prin votul nostru, pe care l-au cerut,
Și drept răsplată, pe noi, ei ne-au trădat
Degeaba am sperat noi, în alegeri,
În președinte, senatori și, deputați,
Că am rămas, doar cu a lor prelegeri,
Că după vot, noi toți, am fost uitați
Vedem, că mult se construiește azi,
Dar nu de-ai noștri frați și, de străini,
Că noi am devenit în timp, bastarzi,
Și chiar uitând, că ne-am născut, creștini
Plecați suntem, prin țări străine,
Ca-ici nu am putut noi, să trăim,
În țară, ne-am întoarce noi și mâine,
De ne-ar lăsa, un viitor să făurim
Dar cum să te dedici, pentru popor,
Când porțile la vamă, sunt închise,
Și guvernanții, fac legi pentru ai lor,
Iar țelurile noastre, pe veci respinse
Speranța noastră, renaște, an de an,
Popor unit să fim și, demn în toate,
Să construim, să-ajungem la liman,
Dar trebuie, să-ne-intoarcem, toți
acasă, din străinătate!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Barza!
I-am văzut mergând pe stradă,
Cu priviri atente la ceru-nourat,
El i-a arătat pe stâlp o barză,
Ea a zâmbit, că pasărea-zburat
Sunt de ceva timp împreună,
Și noi am vrea să fim bunici,
Și ne dorim ca ei să spună,
Că vom avea de crescut prunci
Noi ne dorim să educăm nepoți,
Simțind că timpul nostru trece,
Iar să-l oprești pe loc nu poți,
Și știm că fiecare trebuie să plece
Dar nu e zor și nici o grabă mare,
Și știm că toate vin la timpul lor,
Iar când e dată binecuvântare,
Și așteptarea trece mult mai ușor!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Nu știu!
Nu știu cum e mai bine
Să plâng că-mbătrânesc,
Sau poate să mă bucur
Lângă femeia ce-o iubesc
Nu știu cum pot să-i iert
Pe cei ce mi-au greșit,
Și cum să-i dau uitării
Pe toți ce m-au rănit
Nu știu dacă e cineva
Îndreptățit să judece,
Pe cel ce piatra o ridică
Dar nu vrea să o arunce
Nu știu de-i calea dreaptă
Pe care azi pășesc,
Sau poate sensul duce
Greșit..și-am să plătesc
Nu știu unde e adevăr
Și unde e minciună,
Naiv am fost în viață
Crezând că lumea-i bună
Nu știu ce e prietenia
Și care sunt amicii mei,
Că ajutor când am cerut
Doar spate am văzut la ei
Nu știu ce-i bine-n lumea asta
Și cum să nu fac rău în ea,
Mă rog la Domnul să nu-mi ia
Speranța, nădejdea și dragostea
........................
Dar știu că suntem muritori
Și nu vom moșteni pământul,
Nimic din ce avem nu vom lua
Cu noi, la drum..spre Sfântul!
Fericirea!
Dacă vei veni și pe la mine
Să știi că te aștept de mult,
Am auzit că ți se zice fericire
Nu te cunosc, chiar de-s adult
Aș vrea să te invit să povestim
Să-ntreb și să primesc răspuns,
De ce doar pe la unii tu ajungi?
Iar pentru mulți tu te-ai ascuns?
Nu sper să aflu foarte multe
Dar totuși vreau să îți vorbesc,
Să-ți cer să-mi dai puțin noroc
Și poate jumătatea mi-o găsesc
Nu mica-fost a mea mirare
Că cineva mi-a șters lacrima,
Și mi-a șoptit doar eu s-aud
E lângă tine, deschide-ți inima
Atunci în jur atent eu am privit
Și am văzut unde-mi este iubirea,
Atât de-aproape, era colega mea
Și uite-așa mi-am aflat fericirea
Ce greu ne este uneori în viață
Când dragostea nu o găsești,
Și cât de fericit poți să trăiești
Când ai jumatea, pe care o iubești!
Zugun