Cuvinte de iubire
Iubito, să ne rostim cuvinte de iubire,
Amorul să ne fie dialog,
Iar noi îmbrățișați să stăm pe-un nor în formă de săgeată,
Ce-i tras de zeul Cupidon...
Iar marea care-ți place ție
Să ne privească cu ochi din valuri liniștite,
Iar tu să mă săruți fără oprire,
Cum ne-am promis la început de drum!
Iubito, eu am secretul cuvintelor vrăjite,
Ți le trimit mereu să le săruți și tu,
E vorba despre a noastră poveste de iubire,
Cu mine și noi doi și-o melodie,
Ce spune magic taina ei...
Să fie însăși fericirea cea promisă,
De undeva Din Cer chiar de la Zei?!
Iubito, să ne rostim cuvinte de iubire,
Amorul să ne fie dialog,
Iar noi îmbrățișați să stăm pe-un nor în formă de săgeată,
Ce-i tras de zeul Cupidon...
(2 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Horia Stănicel
Data postării: 2 martie 2024
Vizualizări: 501
Poezii din aceiaşi categorie
De mine oricât fugi...
De mine oricât fugi, mă jur,
Iubitul tău că am să fiu,
Al tău sărut ca să ţi-l fur...
Că pot şi vreau şi ştiu.
Şi-oricât de mult mă ocoleşti,
În braţe eu am să te iau,
Aşa că să te pregăteşti...
Că pot şi ştiu şi vreau.
Şi parcă-ai da să fugi, dar stai
Să te sărut cu foc,
Când mâna-ţi cer şi tu mi-o dai...
Că şti că vreau şi pot.
Incert
Când dezolarea-mi lovește privirea
Și norii negri tot apar,
Te rog din suflet
Adu-mi sclipirea și lacrimile din pahar!
M-am săturat să strig, să plâng!
M-am saturat și de-al meu gând!
M-am săturat de-a vieții farsă,
Ce pare a fi doar o pedeapsă!
Nu știu măcar...cum să încep?
Și ce să fac? Să mai aștept?
Cum scap de golul meu din piept?
Să tot renunț, eu tot încerc!
Nu reușesc să-nfăptuiesc
Nimic din ceea ce-mi doresc.
"Procrastinare" îmi e prenume
Și "Agonie" mi-e-al doilea nume!
De ce oare
Copacii trosnesc
sub greutatea gândurilor
Florile curg șuvoi
Ochii le primesc
Vântul norii a risipit
și liniștea pletelor.
Tu… de ce oare
pui mâna mea
pe mâna ta
Și amândouă unesc
Frunţile fierbinţi
La apus de soare.
Gânduri și flori
Amurg răvășit
Într-un cerc numai doi
Așteptăm răsplătiți
Roua din zori.
-La nesfârșit-
Străpunge-mă cu acea privire,
Din care să nu-mi mai revin,
Cântă-mi în limba neștiută,
Căci glasul tău este divin.
De ce plângi când vezi că s trist?
Mai bine nu ne mai vedem!
În viața ta ,rămân turist,
Și tu-n a mea,mereu poem.
Citește mi despre o zi nouă,
Unde noi doi ne revedem,
Nu mă lăsa să scriu finalul,
Compune l tu,căci eu mă tem.
Unde sa plec sa nu ma vezi?
Privirea ta imi da fiori!
În lumea ta,tu ma salvezi,
Eu în a mea,raman dator.
Să vi să dormi la pieptul meu,
Când noaptea afară a înghețat,
În mâna ta sa ma topesc,
De ochii tai sa fiu secat.
Marcat de cele netraite,
În continuare te doresc,
Desprins de propria mi libertate,
Sunt condamnat sa te iubesc.
Și totusi daca uiți de noi,
Și ce-am clădit s-a prăbușit,
Nu voi putea sa ma opresc
Să te ador la nesfarșit.
Mi-a zâmbit
Mi-a zâmbit viața intr-un pahar
Vino să guști jumătatea ta!
Să ne spunem șoapte fermecate,
Să ne dăm îmbrățișarea uitată!
În ochi să-ți mai văd strălucirea
În suflet să răsune fericirea,
Cu ochii să privim apusul
În minte să-mi rămână râsu-ți!
Mi-a zâmbit viața într-un pahar
Plin de-al strugurilor nectar
Am simțit din nou pe buze fericire
Mi-am imaginat...că-i un vin de la tine!
Fără titlu
O noapte ca o piatră,
grea,
fără stele.
Sunt doar eu,
se aud și greierii.
Vor mai fi astfel de nopți
opace,
imaginându-mi
altceva,
fără să mă gândesc prea mult,
nimic care să mă tulbure.
E târziu...
Liniștea mă ține trează.
În depărtare, se ivește
o lumină slabă.
Vreau să mă apropii
dar închid ochii
și le las să treacă.
Dincolo de farmecul întunericului,
incerte
idei needitate.
De mine oricât fugi...
De mine oricât fugi, mă jur,
Iubitul tău că am să fiu,
Al tău sărut ca să ţi-l fur...
Că pot şi vreau şi ştiu.
Şi-oricât de mult mă ocoleşti,
În braţe eu am să te iau,
Aşa că să te pregăteşti...
Că pot şi ştiu şi vreau.
Şi parcă-ai da să fugi, dar stai
Să te sărut cu foc,
Când mâna-ţi cer şi tu mi-o dai...
Că şti că vreau şi pot.
Incert
Când dezolarea-mi lovește privirea
Și norii negri tot apar,
Te rog din suflet
Adu-mi sclipirea și lacrimile din pahar!
M-am săturat să strig, să plâng!
M-am saturat și de-al meu gând!
M-am săturat de-a vieții farsă,
Ce pare a fi doar o pedeapsă!
Nu știu măcar...cum să încep?
Și ce să fac? Să mai aștept?
Cum scap de golul meu din piept?
Să tot renunț, eu tot încerc!
Nu reușesc să-nfăptuiesc
Nimic din ceea ce-mi doresc.
"Procrastinare" îmi e prenume
Și "Agonie" mi-e-al doilea nume!
De ce oare
Copacii trosnesc
sub greutatea gândurilor
Florile curg șuvoi
Ochii le primesc
Vântul norii a risipit
și liniștea pletelor.
Tu… de ce oare
pui mâna mea
pe mâna ta
Și amândouă unesc
Frunţile fierbinţi
La apus de soare.
Gânduri și flori
Amurg răvășit
Într-un cerc numai doi
Așteptăm răsplătiți
Roua din zori.
-La nesfârșit-
Străpunge-mă cu acea privire,
Din care să nu-mi mai revin,
Cântă-mi în limba neștiută,
Căci glasul tău este divin.
De ce plângi când vezi că s trist?
Mai bine nu ne mai vedem!
În viața ta ,rămân turist,
Și tu-n a mea,mereu poem.
Citește mi despre o zi nouă,
Unde noi doi ne revedem,
Nu mă lăsa să scriu finalul,
Compune l tu,căci eu mă tem.
Unde sa plec sa nu ma vezi?
Privirea ta imi da fiori!
În lumea ta,tu ma salvezi,
Eu în a mea,raman dator.
Să vi să dormi la pieptul meu,
Când noaptea afară a înghețat,
În mâna ta sa ma topesc,
De ochii tai sa fiu secat.
Marcat de cele netraite,
În continuare te doresc,
Desprins de propria mi libertate,
Sunt condamnat sa te iubesc.
Și totusi daca uiți de noi,
Și ce-am clădit s-a prăbușit,
Nu voi putea sa ma opresc
Să te ador la nesfarșit.
Mi-a zâmbit
Mi-a zâmbit viața intr-un pahar
Vino să guști jumătatea ta!
Să ne spunem șoapte fermecate,
Să ne dăm îmbrățișarea uitată!
În ochi să-ți mai văd strălucirea
În suflet să răsune fericirea,
Cu ochii să privim apusul
În minte să-mi rămână râsu-ți!
Mi-a zâmbit viața într-un pahar
Plin de-al strugurilor nectar
Am simțit din nou pe buze fericire
Mi-am imaginat...că-i un vin de la tine!
Fără titlu
O noapte ca o piatră,
grea,
fără stele.
Sunt doar eu,
se aud și greierii.
Vor mai fi astfel de nopți
opace,
imaginându-mi
altceva,
fără să mă gândesc prea mult,
nimic care să mă tulbure.
E târziu...
Liniștea mă ține trează.
În depărtare, se ivește
o lumină slabă.
Vreau să mă apropii
dar închid ochii
și le las să treacă.
Dincolo de farmecul întunericului,
incerte
idei needitate.
Alte poezii ale autorului
Sărut
Te-ai intrebat iubita mea
Ce stă ascuns în spatele unui sărut?
De este cuibărită blând dorința ta
Ori nebunia unei iubiri târzii de-a mea
Ce prinde un răspuns sosit
Dintr-un sărut?
Al cui sărut?
Al tău, al meu,al nostru?
Este sărutul un copil ce ne-aparține nouă
Cei fără de copii?
Nu suntem amândoi din veșnicie prinși așa
Într-un sărut?
Nu crezi că dragostea cerșește
Lipsită de rușine săruturi mii si mii?
Contează oare mult mai mult
Ultimul sau primul tău sarut?
(2 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Nepăsarea
Pentru cei care spun că nepăsarea altora doare,
Copilărește este aceasta!
Amintirile toate au ceva efemer,
Demult nu mai există!
Regretele sunt asemenea,
Clipe moarte care dor,
Și vor să ne muște acum
Venite din trecutul ireversibil,
Precum lupii intrați într-o stână!
Alungă ciobanul adormit din tine,
Care-și uită înalta menire,paza...
Gândurile noastre toate se vor născute,
Eu spun că trebuie închise,
Precum fiarele salbatice în cuști ferecate,
Izolate de noi înșine!
Gândurile toate au colți ascuțiți ce sfâșie
Fie de ură sau iubire egoistă,
Ce-i doar soră tristă cu nepăsarea!
(1 noiembrie 2022 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Doamna și toamna
Cad frunzele, moartă e vara!
Ai zice că-i doar veșnica toamnă!
Anotimp singular solitar...
Eternă, calmă ,roșcată galbenă
Lipsită de vlagă....
La noi în ogradă se plimbă o doamnă...
Ce poartă neagră năframă,
Și duce un coș de nuiele,
Cu frunze vorbitoare zic gurile rele..
Eu n-am grădină și nici curte,
Privesc doar trist pe fereastră,
Cum trece și doamna și toamna,
Ținându-se delicat de mână!
Tomnatică e doamna, târzie e toamna,
Se bea must, depinde de gust,
Pe stradă mai sus sfarâie pastrama!
Amorul din gândul apus tresare...
Ar vrea să guste viața acum,
Când dusă-i iubirea,
Trăind doar speranța,
Fată bătrână,uitată fecioară
Prinsă în vrajă sau cântec de cioară...!
Vinul își are vesel refrenul,
Tristețea fuge departe,
Iar cei ce-o urăsc și pe doamna sau toamna,
Nu fac decât să-i sporească misterul!
(30 octombrie 2022 Horia Stănicel)
Îmi placi așa
Îmi placi așa cum ești,
Tu preafrumoaso crede!
Căci nu te mint cu vorbe aurite,
Chiar dacă stai învăluită-n tăcere!
Iar pacea ta, ce-i așternută ca fulgii de zăpadă, pe chipul luminos ce-n liniște îl cerne,
E doar răspunsul tău!
Cum aș putea să spun,
Că tu nu ești cea care vine,
Ca mesagerul Cerului ce-i coborât pe treptele iubirii mele?
Te plac așa chiar si atunci când vocea ta lipsește,
Sau când alegi în locul vorbelor tăcerea,
Nu ești misterul viselor mele?
Și ce-i iubirea dacă nu-i doar nevorbirea!?
(9 noiembrie2023 H.S Vasilica dragostea mea)
De te iubesc
De te iubesc,și o știi bine
Chiar dacă te mai îndoiești,
E bucuria ce mă ține
Mai fericit decât am fost vreodată,
Dar pentru mine tot ce contează,
Nu-s eu,nici gândurile mele,
Ci doar simțirea ce-i la tine,
Seninătatea zâmbetului tău.
(22 ianuarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Neiubire
Dacă iubirile toate dor
Căci n-am auzit să existe amor,dragoste sau iubire fără revers sau durere,
Neiubirea doare cel mai tare!
Lumina aduce culoare,
Amorul aduce amagire dulce,se pare,
Sare ca un bufon când promite,
Minte frumos aproape perfect,
Are glasul duios,răspândește miros de zambile și dispare!
Nu-i dragostea doar perfectul actor
Ce-și arată talentul tuturor celor care vor să-l privească?
Și ce dacă,spune poetul!
Fericirea e acolo unde nepăsarea gonește neiubirea ce blesteamă amorul care vine nepoftit,nedorit..
Adio neiubire....
Hulită,urâtă,alungată de toată lumea ești!
(12 septembrie 2023 H.S-Irepetabila iubire)
Sărut
Te-ai intrebat iubita mea
Ce stă ascuns în spatele unui sărut?
De este cuibărită blând dorința ta
Ori nebunia unei iubiri târzii de-a mea
Ce prinde un răspuns sosit
Dintr-un sărut?
Al cui sărut?
Al tău, al meu,al nostru?
Este sărutul un copil ce ne-aparține nouă
Cei fără de copii?
Nu suntem amândoi din veșnicie prinși așa
Într-un sărut?
Nu crezi că dragostea cerșește
Lipsită de rușine săruturi mii si mii?
Contează oare mult mai mult
Ultimul sau primul tău sarut?
(2 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Nepăsarea
Pentru cei care spun că nepăsarea altora doare,
Copilărește este aceasta!
Amintirile toate au ceva efemer,
Demult nu mai există!
Regretele sunt asemenea,
Clipe moarte care dor,
Și vor să ne muște acum
Venite din trecutul ireversibil,
Precum lupii intrați într-o stână!
Alungă ciobanul adormit din tine,
Care-și uită înalta menire,paza...
Gândurile noastre toate se vor născute,
Eu spun că trebuie închise,
Precum fiarele salbatice în cuști ferecate,
Izolate de noi înșine!
Gândurile toate au colți ascuțiți ce sfâșie
Fie de ură sau iubire egoistă,
Ce-i doar soră tristă cu nepăsarea!
(1 noiembrie 2022 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Doamna și toamna
Cad frunzele, moartă e vara!
Ai zice că-i doar veșnica toamnă!
Anotimp singular solitar...
Eternă, calmă ,roșcată galbenă
Lipsită de vlagă....
La noi în ogradă se plimbă o doamnă...
Ce poartă neagră năframă,
Și duce un coș de nuiele,
Cu frunze vorbitoare zic gurile rele..
Eu n-am grădină și nici curte,
Privesc doar trist pe fereastră,
Cum trece și doamna și toamna,
Ținându-se delicat de mână!
Tomnatică e doamna, târzie e toamna,
Se bea must, depinde de gust,
Pe stradă mai sus sfarâie pastrama!
Amorul din gândul apus tresare...
Ar vrea să guste viața acum,
Când dusă-i iubirea,
Trăind doar speranța,
Fată bătrână,uitată fecioară
Prinsă în vrajă sau cântec de cioară...!
Vinul își are vesel refrenul,
Tristețea fuge departe,
Iar cei ce-o urăsc și pe doamna sau toamna,
Nu fac decât să-i sporească misterul!
(30 octombrie 2022 Horia Stănicel)
Îmi placi așa
Îmi placi așa cum ești,
Tu preafrumoaso crede!
Căci nu te mint cu vorbe aurite,
Chiar dacă stai învăluită-n tăcere!
Iar pacea ta, ce-i așternută ca fulgii de zăpadă, pe chipul luminos ce-n liniște îl cerne,
E doar răspunsul tău!
Cum aș putea să spun,
Că tu nu ești cea care vine,
Ca mesagerul Cerului ce-i coborât pe treptele iubirii mele?
Te plac așa chiar si atunci când vocea ta lipsește,
Sau când alegi în locul vorbelor tăcerea,
Nu ești misterul viselor mele?
Și ce-i iubirea dacă nu-i doar nevorbirea!?
(9 noiembrie2023 H.S Vasilica dragostea mea)
De te iubesc
De te iubesc,și o știi bine
Chiar dacă te mai îndoiești,
E bucuria ce mă ține
Mai fericit decât am fost vreodată,
Dar pentru mine tot ce contează,
Nu-s eu,nici gândurile mele,
Ci doar simțirea ce-i la tine,
Seninătatea zâmbetului tău.
(22 ianuarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Neiubire
Dacă iubirile toate dor
Căci n-am auzit să existe amor,dragoste sau iubire fără revers sau durere,
Neiubirea doare cel mai tare!
Lumina aduce culoare,
Amorul aduce amagire dulce,se pare,
Sare ca un bufon când promite,
Minte frumos aproape perfect,
Are glasul duios,răspândește miros de zambile și dispare!
Nu-i dragostea doar perfectul actor
Ce-și arată talentul tuturor celor care vor să-l privească?
Și ce dacă,spune poetul!
Fericirea e acolo unde nepăsarea gonește neiubirea ce blesteamă amorul care vine nepoftit,nedorit..
Adio neiubire....
Hulită,urâtă,alungată de toată lumea ești!
(12 septembrie 2023 H.S-Irepetabila iubire)