Creating life
If the Moon is lighting the face,
The Sun is warming the soul.
The heart is beating for a pace
And the way of love is a coal.
Remembers and visions' dream,
Deep thoughts and reasons,
There are like a life full of cream,
Nice moments and pleasant seasons.
God gave us Ten Commandments
To follow them in generations.
To create good life, no comments
And build so many happy emotions.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Cornelia Buzatu
Дата публикации: 5 августа 2023
Просмотры: 1140
Стихи из этой категории
Pe drumul cel bun
Iubito,
Noi suntem cei care făurim drumul cel bun..
Nebun este omul care crede că drumul este dinainte parcurs,
Sau că destinul distrus vine implacabil pe ascuns,
Iar cel ce se lasă condus de așa zisa soartă să cadă în groapă,
Este lașul ce fuge de viață
Ori mai degrabă sinucigașul ce nu merită să se bucure de viață!
Iubito,eu te iubesc pe drumul cel bun ca un nebun,
De restul nu-mi pasă,
Asta vroiam să îți spun,
Și îți spun că drumul e bun sau nebun,
Depinde de cine îl cheamă...
(Vasilica dragostea mea 4 oct 2023)
Et si tu n'existais pas în română
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pourquoi j'existerais.
Pour traîner dans un monde sans toi,
sans espoir et sans regret.
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pour qui j'existerais.
Des passantes endormies dans mes bras
que je n'aimerais jamais.
Et si tu n'existais pas,
je ne serais qu'un point de plus
dans ce monde qui vient et qui va,
je me sentirais perdu.
J'aurais besoin de toi.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi comment j'existerais.
Je pourrais faire semblant d'être moi,
mais je ne serais pas vrai.
Et si tu n'existais pas,
je crois que je l'aurais trouvé,
le secret de la vie, le pourquoi
simplement pour te créer,
et pour te regarder.
Et si tu n'existais pas
Dis-moi pourquoi j'existerais
Pour traîner dans un monde sans toi
Sans espoir et sans regret
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Iar dacă tu n-ai exista
Dacă tu n-ai exista
Spune-mi, eu de ce aş exista
Să rătăcesc de unul singur într-o lume fără tine
Fără speranţă, fără regrete
Şi dacă tu n-ai exista
Aş încerca să inventez dragostea
Ca un pictor ce vede cum din degetele sale
Se nasc culorile zilei
Şi cum nu mai revin nicicând
Şi dacă tu n-ai exista
Spune-mi, eu de ce aş exista
Aventuri trecătoare adormite în braţele mele
Pe care nu le-aş putea iubi niciodată
Şi dacă tu n-ai exista
N-aş fi decât un punct în plus
În această lume care vine şi pleacă
M-aş simţi pierdut
Aş avea nevoie de tine
Şi dacă tu n-ai exista
Spune-mi cum aş putea eu să exist
Aş putea să mă prefac că sunt eu
Dar n-aş fi real
Şi dacă tu n-ai exista
Cred că aş putea găsi
Secretul vieţii, întrebările
Doar pentru a te crea
Şi pentru a te privi
Dacă tu n-ai exista
Spune-mi, eu de ce aş exista
Să rătăcesc de unul singur într-o lume fără tine
Fără speranţă, fără regrete
Şi dacă tu n-ai exista
Aş încerca să inventez dragostea
Ca un pictor ce vede cum din degetele sale
Se nasc culorile zilei
Şi cum nu mai revin nicicând.
Stele în Fuziune: Noaptea Pasiunii
În alchimia iubirii noastre, suntem două stele fără echivoc,
Topindu-ne într-un ocean de lumină pură și foc,
În care fiecare scânteie devine o galaxie,
Și fiecare sărut e o gală a cosmosului în extaz.
Ca o fântână veșnică de sentimente, suntem izvorul vieții,
În care fiecare picătură devine o filă de poveste,
În care fiecare undă devine o cântare a sufletului,
Și fiecare adiere de vânt e o călătorie spre nemurire.
În noaptea noastră de pasiune, suntem ca două flăcări într-un dans de amor,
Consumându-ne unul pe altul într-o fuziune divină,
În care fiecare scânteie devine un secret al universului,
Și fiecare tremur e o călătorie spre o altă dimensiune.
Pielea ta e ca o pânză de catifea, pe care degetele mele o străbat cu nesăbuință,
În care fiecare atingere devine o melodie a plăcerii,
În care fiecare mângâiere e o călătorie spre extazul absolut,
Și fiecare strângere e o promisiune de fericire fără margini.
În această seară de extaz, suntem doar doi amanți,
Iubindu-ne cu raze de patimă și adiere de fior
În care fiecare tremur e o chemare la păcat,
Și fiecare clipă e o eternitate a plăcerii.
Labirintul
Când urma ne-o vom pierde, infinitul va cădea,
Fiind departe sau aproape oricum nu vom vedea,
Decât, o umbră ne-nțeleasă din trecutul cel uitat
Ce-n inimă rămâne o amintire-n timp nelimitat...
Când speranța va pleca, luna se va depărta,
Mistic lumea va vedea, un tablou ce-ar arăta
Pustiu în jurul lor, făr' de tine, făr' de mine,
Făr' de căldura ce stătea cândva-n cămine..
Când drumul nu vom memora, apa va ardea,
Neștiind ce să mai facem pentru a ne vedea,
Focul, brusc va inunda gândurile noastre
Conducându-ne-n drum spre unicile astre.
Când inima ne-o vom uita, vom fi ca-ntr-un abis,
De parcă am fi într-un coșmar ce l-am numi ca vis.
Nu vom ajunge la asta atât cât inima ne va zâmbi,
Cât inima fără cuvinte ne vamai putea vorbi...
26.10.24
Latrinae sordidae sunt
Plimbându-mă așa printre mesele aglomerate
De mulțimi neîngrijorate,
Mă bucur de farmecul festivalului anual al băutorilor de bere
Pesemne, oameni care au la ei tot, chiar și unghiere,
În lung și-n lat, cât cu privirea reușesc să străbat,
Trebuie să-mi croiesc drum cu coatele ca să răzbat,
Cu o pătrime a eforturilor mele
De toate formele,
Ajung și în zone mai solitare,
Ce îmi ațâță curiozitatea foarte tare.
Trec timid de porțile zugrăvite în nuanțe fistichii,
Lucrurile pe care le văzui îmi clătiră ochii,
De la jocurile cu popice,
La care lumea se distra propice,
Până la concertele toboșarilor din cartier,
Care mai decare, cu cazier,
Îmi place și mai mult,
Iar voința mi-o ascult,
Mergând mai departe, mai departe,
Până unde miresmele o să mă poarte,
Ajung în dreptul unor uși care ascund suspine
Și zgomote de botine,
Ridicând privirea, scria "Toilette",
O încăpere a doamnelor cochete,
Îmbrăcate la patru ace,
Cu câte trei-patru cojoace,
Deci, oricât aș fi căutat, nu-mi găseam locul,
Constatarea am făcut-o după ce am alunecat cu tocul,
De 15 cm, pe gresia de o finețe rară de turcoaz presărat cu coji de semințe,
Că nu au avut răgaz să molfăie în acele temnițe,
În care s-a ținut berea special pentru eveniment,
De la care nu poți fi absent,
Bifez totul, cu multă grijă și atenție,
Să constat că s-a produs o contravenție:
Nerespectarea normelor minime de igienă și bun-simț,
Pe care, de cum intri, le resimți,
Așa că părăsesc acel colaj,
Cu aminitiri și emoții,
Pe care le reduc în cele mai mici porții.
Dorul
am un nod un gât
și simt cum mă apasă
pe dinăuntru sunt urât
cu un dor ce nu mă lasă
un dor, de vremurile noastre
care cândva au contat
acum sunt alea voastre
altceva n am căutat
voiam doar sa fiu iubit
dar acum ce s a ales
in inimă sunt zdorbit
păcat că nu ai înțeles
uneori îmi vine să fug
căci mă apasă dorul
pe mine însuși mă distrug
și simt cum îmi iau zborul
Pe drumul cel bun
Iubito,
Noi suntem cei care făurim drumul cel bun..
Nebun este omul care crede că drumul este dinainte parcurs,
Sau că destinul distrus vine implacabil pe ascuns,
Iar cel ce se lasă condus de așa zisa soartă să cadă în groapă,
Este lașul ce fuge de viață
Ori mai degrabă sinucigașul ce nu merită să se bucure de viață!
Iubito,eu te iubesc pe drumul cel bun ca un nebun,
De restul nu-mi pasă,
Asta vroiam să îți spun,
Și îți spun că drumul e bun sau nebun,
Depinde de cine îl cheamă...
(Vasilica dragostea mea 4 oct 2023)
Et si tu n'existais pas în română
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pourquoi j'existerais.
Pour traîner dans un monde sans toi,
sans espoir et sans regret.
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pour qui j'existerais.
Des passantes endormies dans mes bras
que je n'aimerais jamais.
Et si tu n'existais pas,
je ne serais qu'un point de plus
dans ce monde qui vient et qui va,
je me sentirais perdu.
J'aurais besoin de toi.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi comment j'existerais.
Je pourrais faire semblant d'être moi,
mais je ne serais pas vrai.
Et si tu n'existais pas,
je crois que je l'aurais trouvé,
le secret de la vie, le pourquoi
simplement pour te créer,
et pour te regarder.
Et si tu n'existais pas
Dis-moi pourquoi j'existerais
Pour traîner dans un monde sans toi
Sans espoir et sans regret
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Iar dacă tu n-ai exista
Dacă tu n-ai exista
Spune-mi, eu de ce aş exista
Să rătăcesc de unul singur într-o lume fără tine
Fără speranţă, fără regrete
Şi dacă tu n-ai exista
Aş încerca să inventez dragostea
Ca un pictor ce vede cum din degetele sale
Se nasc culorile zilei
Şi cum nu mai revin nicicând
Şi dacă tu n-ai exista
Spune-mi, eu de ce aş exista
Aventuri trecătoare adormite în braţele mele
Pe care nu le-aş putea iubi niciodată
Şi dacă tu n-ai exista
N-aş fi decât un punct în plus
În această lume care vine şi pleacă
M-aş simţi pierdut
Aş avea nevoie de tine
Şi dacă tu n-ai exista
Spune-mi cum aş putea eu să exist
Aş putea să mă prefac că sunt eu
Dar n-aş fi real
Şi dacă tu n-ai exista
Cred că aş putea găsi
Secretul vieţii, întrebările
Doar pentru a te crea
Şi pentru a te privi
Dacă tu n-ai exista
Spune-mi, eu de ce aş exista
Să rătăcesc de unul singur într-o lume fără tine
Fără speranţă, fără regrete
Şi dacă tu n-ai exista
Aş încerca să inventez dragostea
Ca un pictor ce vede cum din degetele sale
Se nasc culorile zilei
Şi cum nu mai revin nicicând.
Stele în Fuziune: Noaptea Pasiunii
În alchimia iubirii noastre, suntem două stele fără echivoc,
Topindu-ne într-un ocean de lumină pură și foc,
În care fiecare scânteie devine o galaxie,
Și fiecare sărut e o gală a cosmosului în extaz.
Ca o fântână veșnică de sentimente, suntem izvorul vieții,
În care fiecare picătură devine o filă de poveste,
În care fiecare undă devine o cântare a sufletului,
Și fiecare adiere de vânt e o călătorie spre nemurire.
În noaptea noastră de pasiune, suntem ca două flăcări într-un dans de amor,
Consumându-ne unul pe altul într-o fuziune divină,
În care fiecare scânteie devine un secret al universului,
Și fiecare tremur e o călătorie spre o altă dimensiune.
Pielea ta e ca o pânză de catifea, pe care degetele mele o străbat cu nesăbuință,
În care fiecare atingere devine o melodie a plăcerii,
În care fiecare mângâiere e o călătorie spre extazul absolut,
Și fiecare strângere e o promisiune de fericire fără margini.
În această seară de extaz, suntem doar doi amanți,
Iubindu-ne cu raze de patimă și adiere de fior
În care fiecare tremur e o chemare la păcat,
Și fiecare clipă e o eternitate a plăcerii.
Labirintul
Când urma ne-o vom pierde, infinitul va cădea,
Fiind departe sau aproape oricum nu vom vedea,
Decât, o umbră ne-nțeleasă din trecutul cel uitat
Ce-n inimă rămâne o amintire-n timp nelimitat...
Când speranța va pleca, luna se va depărta,
Mistic lumea va vedea, un tablou ce-ar arăta
Pustiu în jurul lor, făr' de tine, făr' de mine,
Făr' de căldura ce stătea cândva-n cămine..
Când drumul nu vom memora, apa va ardea,
Neștiind ce să mai facem pentru a ne vedea,
Focul, brusc va inunda gândurile noastre
Conducându-ne-n drum spre unicile astre.
Când inima ne-o vom uita, vom fi ca-ntr-un abis,
De parcă am fi într-un coșmar ce l-am numi ca vis.
Nu vom ajunge la asta atât cât inima ne va zâmbi,
Cât inima fără cuvinte ne vamai putea vorbi...
26.10.24
Latrinae sordidae sunt
Plimbându-mă așa printre mesele aglomerate
De mulțimi neîngrijorate,
Mă bucur de farmecul festivalului anual al băutorilor de bere
Pesemne, oameni care au la ei tot, chiar și unghiere,
În lung și-n lat, cât cu privirea reușesc să străbat,
Trebuie să-mi croiesc drum cu coatele ca să răzbat,
Cu o pătrime a eforturilor mele
De toate formele,
Ajung și în zone mai solitare,
Ce îmi ațâță curiozitatea foarte tare.
Trec timid de porțile zugrăvite în nuanțe fistichii,
Lucrurile pe care le văzui îmi clătiră ochii,
De la jocurile cu popice,
La care lumea se distra propice,
Până la concertele toboșarilor din cartier,
Care mai decare, cu cazier,
Îmi place și mai mult,
Iar voința mi-o ascult,
Mergând mai departe, mai departe,
Până unde miresmele o să mă poarte,
Ajung în dreptul unor uși care ascund suspine
Și zgomote de botine,
Ridicând privirea, scria "Toilette",
O încăpere a doamnelor cochete,
Îmbrăcate la patru ace,
Cu câte trei-patru cojoace,
Deci, oricât aș fi căutat, nu-mi găseam locul,
Constatarea am făcut-o după ce am alunecat cu tocul,
De 15 cm, pe gresia de o finețe rară de turcoaz presărat cu coji de semințe,
Că nu au avut răgaz să molfăie în acele temnițe,
În care s-a ținut berea special pentru eveniment,
De la care nu poți fi absent,
Bifez totul, cu multă grijă și atenție,
Să constat că s-a produs o contravenție:
Nerespectarea normelor minime de igienă și bun-simț,
Pe care, de cum intri, le resimți,
Așa că părăsesc acel colaj,
Cu aminitiri și emoții,
Pe care le reduc în cele mai mici porții.
Dorul
am un nod un gât
și simt cum mă apasă
pe dinăuntru sunt urât
cu un dor ce nu mă lasă
un dor, de vremurile noastre
care cândva au contat
acum sunt alea voastre
altceva n am căutat
voiam doar sa fiu iubit
dar acum ce s a ales
in inimă sunt zdorbit
păcat că nu ai înțeles
uneori îmi vine să fug
căci mă apasă dorul
pe mine însuși mă distrug
și simt cum îmi iau zborul
Другие стихотворения автора
Efectele "furtunii"
Un gând întrebător se înfiripă
Și-mi însoțește această clipă.
Privesc în sus, îndelung în zare
La norii plumburii în forme bizare.
Prin picăturile de rouă în zori
Intuiesc regia unor regizori,
Ce împletesc efectele naturii
Cu sentimentele încărcăturii.
Pe scena plumburie a cerului
Norii sunt personajele teatrului,
Unde se joacă o piesă cunoscută
Dintr-o furtună aprig născută.
Dintr-o aglomerație de fulgere
Și tunete intense-n străfulgere,
Bat la cauzele unor interacțiuni
Dar sunt oare binedicțiuni?
Simfonia La porțile Crăciunului
La ferestre sunt ghivece cu flori albe, ce priveliște!
În inimi înmuguresc sentimente pure și de liniște.
Pe fețe se imprimă sentimentul fericirii și mulțumirii.
Spre noi, așteptăm să vină adierea bunăstării și împlinirii.
Din toate părțile se adună sămânța înțelegerii astrale,
Cu care forțele spiritului depășesc momentele banale,
Și toate gândurile se concentrează asupra celor dragi.
Pentru momentele ce se întâmplă în această zi minunată,
Când toată suflarea familiei cu mic cu mare este adunată,
Sub toate acoperișurile, brazii împrospătează căminele
Așa cum reproducerea florii prin polen staminele.
Și prin verdele crud și îmiresmat ce însuflețesc atmosfera,
De ramurile vieții veșnice-s simboluri ce crează umbelifera
Și exprimă micile și marile creații ale omului și naturii.
Prin spiritul Crăciunului se transmit stări sufletești.
Deci nenumărate clipe plăcute, emoționale vestești.
Sărbătoare caldă a întregii suflări acoperită de neaua albă,
Strălucitoare atmosferă aducătoare de plumburie salbă,
Noapte sfântă luminată de dragostea nutrită acestei tradiții.
Toate într-un dans cu prepoziții, conjuncții sunt apariții,
Ce crează simfonia feerică a unui ideal dorit în sfera realului.
Romantismul
Romantismul încă există.
Nu-l lăsați afară s-aștepte.
Bucuria și dorul coexistă
În inimi și minți înțelepte.
Invitați-l în lumina din suflet
Și oferind sentiment cu căldură,
Așezați-l într-un frumos triolet
Amintind anii care se pierdură.
Primiți în dar ale lui învățăminte
De a crea clipe lirice de neuitat,
Rostiți iubire prin sincere jurăminte
Și ascultați poemul ce este recitat.
În vis, natura
În poiana încărcată cu flori
Soarele răsare dis în zori.
Mândru se-așează în zare
Și încălzește întreaga suflare.
Din tulpina verde și firavă
Creând o întreagă dumbravă,
Se naște din boboc o floare
Frumoasă ca ruptă din culoare.
Deschisă într-o noanță albastră
Cu ochiul îndreptat printr-o fereastră,
Spre orizont, nevoia spre a lumina
Și caută-n aer vântul spre a germina.
Un nor se-mprietenește cu Soarele
Și își descarcă tunând izvoarele,
Dăruind împreună, de milenii
Viață înmiresmată, multicoloră poienii.
Descătușare
Ești prea înzestrată de Zei
Să dai valoarea pe slugărnicie,
Să schimbi virtutea-n viciu,
Sinceritatea gândului-n nemernicie
Și licuricii în negri gândăcei.
Gândirea, simțurile și voința
În mii de fărâme mărunțite,
Devin mici cioburi ale vieții
Ce vor croi îndreptățite
Obstacolul ce va-nfrunta dorința.
Strângând mereu tot firmituri,
Puterea fizică și a minții
Se vor împrăștia-n neant.
Și vei afla că bucuria vieții
Ți-apare palidă și în frânturi.
Dedicație
Așa cum firul ierbii răsare verde crud
Și crește mândru și înmulțit din pământ,
Liniștea, sănătatea și bucuria-n simțământ,
Așa și anii mulți în sfera vieții se includ.
Pe frunte petale de trandafir îmbobocit
Să îți aducă mireasma dimineților de mai,
Plăcerea nopților de care te entuziasmai
Și suflul arzător al vieții pururi prorocit.
Sunetele unui cântec ca romanță,
Cuvintele dulci și ademenitoare,
Să fie toate laolaltă puse în balanță,
Și să creeze momentele strălucitoare.
Efectele "furtunii"
Un gând întrebător se înfiripă
Și-mi însoțește această clipă.
Privesc în sus, îndelung în zare
La norii plumburii în forme bizare.
Prin picăturile de rouă în zori
Intuiesc regia unor regizori,
Ce împletesc efectele naturii
Cu sentimentele încărcăturii.
Pe scena plumburie a cerului
Norii sunt personajele teatrului,
Unde se joacă o piesă cunoscută
Dintr-o furtună aprig născută.
Dintr-o aglomerație de fulgere
Și tunete intense-n străfulgere,
Bat la cauzele unor interacțiuni
Dar sunt oare binedicțiuni?
Simfonia La porțile Crăciunului
La ferestre sunt ghivece cu flori albe, ce priveliște!
În inimi înmuguresc sentimente pure și de liniște.
Pe fețe se imprimă sentimentul fericirii și mulțumirii.
Spre noi, așteptăm să vină adierea bunăstării și împlinirii.
Din toate părțile se adună sămânța înțelegerii astrale,
Cu care forțele spiritului depășesc momentele banale,
Și toate gândurile se concentrează asupra celor dragi.
Pentru momentele ce se întâmplă în această zi minunată,
Când toată suflarea familiei cu mic cu mare este adunată,
Sub toate acoperișurile, brazii împrospătează căminele
Așa cum reproducerea florii prin polen staminele.
Și prin verdele crud și îmiresmat ce însuflețesc atmosfera,
De ramurile vieții veșnice-s simboluri ce crează umbelifera
Și exprimă micile și marile creații ale omului și naturii.
Prin spiritul Crăciunului se transmit stări sufletești.
Deci nenumărate clipe plăcute, emoționale vestești.
Sărbătoare caldă a întregii suflări acoperită de neaua albă,
Strălucitoare atmosferă aducătoare de plumburie salbă,
Noapte sfântă luminată de dragostea nutrită acestei tradiții.
Toate într-un dans cu prepoziții, conjuncții sunt apariții,
Ce crează simfonia feerică a unui ideal dorit în sfera realului.
Romantismul
Romantismul încă există.
Nu-l lăsați afară s-aștepte.
Bucuria și dorul coexistă
În inimi și minți înțelepte.
Invitați-l în lumina din suflet
Și oferind sentiment cu căldură,
Așezați-l într-un frumos triolet
Amintind anii care se pierdură.
Primiți în dar ale lui învățăminte
De a crea clipe lirice de neuitat,
Rostiți iubire prin sincere jurăminte
Și ascultați poemul ce este recitat.
În vis, natura
În poiana încărcată cu flori
Soarele răsare dis în zori.
Mândru se-așează în zare
Și încălzește întreaga suflare.
Din tulpina verde și firavă
Creând o întreagă dumbravă,
Se naște din boboc o floare
Frumoasă ca ruptă din culoare.
Deschisă într-o noanță albastră
Cu ochiul îndreptat printr-o fereastră,
Spre orizont, nevoia spre a lumina
Și caută-n aer vântul spre a germina.
Un nor se-mprietenește cu Soarele
Și își descarcă tunând izvoarele,
Dăruind împreună, de milenii
Viață înmiresmată, multicoloră poienii.
Descătușare
Ești prea înzestrată de Zei
Să dai valoarea pe slugărnicie,
Să schimbi virtutea-n viciu,
Sinceritatea gândului-n nemernicie
Și licuricii în negri gândăcei.
Gândirea, simțurile și voința
În mii de fărâme mărunțite,
Devin mici cioburi ale vieții
Ce vor croi îndreptățite
Obstacolul ce va-nfrunta dorința.
Strângând mereu tot firmituri,
Puterea fizică și a minții
Se vor împrăștia-n neant.
Și vei afla că bucuria vieții
Ți-apare palidă și în frânturi.
Dedicație
Așa cum firul ierbii răsare verde crud
Și crește mândru și înmulțit din pământ,
Liniștea, sănătatea și bucuria-n simțământ,
Așa și anii mulți în sfera vieții se includ.
Pe frunte petale de trandafir îmbobocit
Să îți aducă mireasma dimineților de mai,
Plăcerea nopților de care te entuziasmai
Și suflul arzător al vieții pururi prorocit.
Sunetele unui cântec ca romanță,
Cuvintele dulci și ademenitoare,
Să fie toate laolaltă puse în balanță,
Și să creeze momentele strălucitoare.