Înlătură tristețea
O tristețe necruțătoare
Sufletu-mi vrea să doboare,
Și-și împlântă ghiarele
Precum colții fiarele.
Iară inima-mi suspină
Căci nu are o grapină
S-acosteze gândurile
Ca să-mi aline rănile.
Ziua totul se destramă,
Noaptea totul pare dramă,
Luna, nu mai luminează,
Soarele nu mă mai minunează.
O! Tristețe, haide fugi,
De la mine să te duci,
Tocmai într-un alt hotar,
De tine să n-am habar.
Fugi la alții ce te vor,
Căci, mie mi-e tare dor
Să văd câmpul plin cu flori
Și soarele ieșind din nori.
Să am zâmbetul pe buze,
Gândul vesel plin de muze,
Și în caldu-mi suflet să fie
Doar cântec și armonie.
Iară inima-mi să bată
Zgomotos, ca și-altădată,
Pentru un strop de convorbire
Și o clipă de iubire.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Cornelia Buzatu
Дата публикации: 19 сентября 2023
Просмотры: 617
Стихи из этой категории
Azi te am
Azi te am pierdut , uitat pe frunzele de August
Uitat in pasii pe nisipul cald
Caci s a racit fiorul pentru tine
S-a stins visarea atator ani…
Azi te am pierdut pe Cerul limped’
Si-n adierea de tarzie vara,
Caci e tarziu si-n inima si-n suflet
Iar timpul a inceput sa nu mai doara…
Azi te am pierdut si te am lasat în urma
Stralucitor , perfect si infinit
Îți multumesc ca-n ciuda atator ani
Inima mi ai hranit!
Epigrame VIII
Vizită
Iar e-n vizită mamaia,
De-alaltăieri de pe la zece,
A venit c-a prins-o ploaia,
Dar uită ca să mai plece.
Uneia care a dat de bani
Când nu aveai serviciu şi lovele,
Erai un stup cu miere şi nectar,
Iar azi cu milioane în portofele,
Te-ai transformat într-un viespar.
Unor români – corona virus
A fost nevoie de o pandemie,
Şi multe sfaturi cu-nţeles,
Ca întreaga Românie,
Să se spele un pic mai des.
Epigrama
Un catren cu poanta-n cioc,
Şi cu patru versuri bune,
Primele te ţin la foc,
După ultimul vei fi cărbune.
Unui bețiv
Când se uită spre podgorii,
I se dilatează porii,
Și se vaită la vecin,
Că îi lasă gura vin.
Pantofii
Pe mama pantofii o băteau,
Și aproape zilnic suferea,
Dar într-o zi când se certau,
Văzui că tata pantofii îi purta.
Umor
E plin de umor vecinul meu,
Iar altul ca el nu întâlneşti,
I-atât de dezvoltat umorul său,
Că râde şi la un Banc de peşti.
Magicianul
Pe un fost magician vestit,
Bibliotecarul școlii l-au făcut,
Dar un eşec cumplit s-a dovedit,
Că încet din cărţi au disparut.
Şcolarizare forţată,
Cam târziu veni la şcoală,
Avea şaipe ani şi oleacă,
Dar din tot ce studia,
Doar si-laba îi plăcea s-o facă.
Sărăcie
Fiind sărac de nedescris,
N-a mai suportat ruşinea crasă,
Servicii Funerare şi-a deschis,
Să aibă ce pune pe masă.
Ce simt?
Oare ce simt acum,
E doar în astă seară?
Dar nu știu ce e,
căci mintea e scrum,
Să fie explozie solară?
Ce simt acum?
Mă întreb, dar iată,
Că nu am răspuns.
Amintiri cu iz de parfum,
Abundă în mintea-mi inundată.
Să fie dor, să fie doar gând,
Nu știu ce ar putea să fie…
Aș vrea să găsesc,
Doar un răspuns blând,
În noaptea asta târzie.
De-aș putea
Te privesc și gânduri vin mii
În ochi arzi dar nu vrei să știi
De-aș putea cumva să mă mint
Nici iubire nici dor să nu simt
‘Te iubesc’ nu mai mișcă nimic
L-am trimis din suflet plutind
N-ai răspuns, l-ai înfipt în nisip
De-aș putea absentând, să-l desprind
Stau în pat să aștept dulcele somn
Zboară gândul, nu pot să adorm
Cine crezi că-i prin vise din nou
Mă trezesc, iar mă chinui s-adorm
Noaptea-i lungă și grea fără șoapte
Ziua-i goală, pustie, mă arde
Seacă sufletul, țipă, se zbate
Ace-n inim-abia de mai bate
De-aș putea să-ți aduc soare-n zori
Conversând s-alung stropii din nori
Deschizând dimineața cu flori
S-aduc zâmbet și zile-n culori
De-aș putea să fiu fir de nisip
Talpa să ți-o sărut când m-atingi
De-ai fi doar un vis trecător
N-ar mai arde în inimă dor
De-ai putea să mă lași să te-alint
De-aș putea umbra ta să devin
Să m-ascunzi între aripi plutind
De-aș putea-n mâna ta să mă sting
A nins mult
A nins mult peste suflet cu noapte
Așternându-se iarnă pe toate
Mă ascund între litere moarte
Căutându-mi cuvintele-n fapte
Fremătând biată inimă arde
Ascultând la o poartă departe
Amintirea șoptind ne-ntrebate
A nins mult cu tăceri adresate
Gândul lung meditând se abate
Umblă strâmb printr-e vise abstracte
Mă înfrâng două stele plecate
A nins mult cu secunde-alungate
Întrebând urma tălpii nomade
Îmi răspunde clădind baricade
Înghețând drumul pasului șade
A nins mult astupând orice cale
Fuge timpul crescându-mi etate
Goale ore zburând anulate
Unde sunt nu mai știe nici poate
A nins mult așteptându-ți aproape
Azi te am
Azi te am pierdut , uitat pe frunzele de August
Uitat in pasii pe nisipul cald
Caci s a racit fiorul pentru tine
S-a stins visarea atator ani…
Azi te am pierdut pe Cerul limped’
Si-n adierea de tarzie vara,
Caci e tarziu si-n inima si-n suflet
Iar timpul a inceput sa nu mai doara…
Azi te am pierdut si te am lasat în urma
Stralucitor , perfect si infinit
Îți multumesc ca-n ciuda atator ani
Inima mi ai hranit!
Epigrame VIII
Vizită
Iar e-n vizită mamaia,
De-alaltăieri de pe la zece,
A venit c-a prins-o ploaia,
Dar uită ca să mai plece.
Uneia care a dat de bani
Când nu aveai serviciu şi lovele,
Erai un stup cu miere şi nectar,
Iar azi cu milioane în portofele,
Te-ai transformat într-un viespar.
Unor români – corona virus
A fost nevoie de o pandemie,
Şi multe sfaturi cu-nţeles,
Ca întreaga Românie,
Să se spele un pic mai des.
Epigrama
Un catren cu poanta-n cioc,
Şi cu patru versuri bune,
Primele te ţin la foc,
După ultimul vei fi cărbune.
Unui bețiv
Când se uită spre podgorii,
I se dilatează porii,
Și se vaită la vecin,
Că îi lasă gura vin.
Pantofii
Pe mama pantofii o băteau,
Și aproape zilnic suferea,
Dar într-o zi când se certau,
Văzui că tata pantofii îi purta.
Umor
E plin de umor vecinul meu,
Iar altul ca el nu întâlneşti,
I-atât de dezvoltat umorul său,
Că râde şi la un Banc de peşti.
Magicianul
Pe un fost magician vestit,
Bibliotecarul școlii l-au făcut,
Dar un eşec cumplit s-a dovedit,
Că încet din cărţi au disparut.
Şcolarizare forţată,
Cam târziu veni la şcoală,
Avea şaipe ani şi oleacă,
Dar din tot ce studia,
Doar si-laba îi plăcea s-o facă.
Sărăcie
Fiind sărac de nedescris,
N-a mai suportat ruşinea crasă,
Servicii Funerare şi-a deschis,
Să aibă ce pune pe masă.
Ce simt?
Oare ce simt acum,
E doar în astă seară?
Dar nu știu ce e,
căci mintea e scrum,
Să fie explozie solară?
Ce simt acum?
Mă întreb, dar iată,
Că nu am răspuns.
Amintiri cu iz de parfum,
Abundă în mintea-mi inundată.
Să fie dor, să fie doar gând,
Nu știu ce ar putea să fie…
Aș vrea să găsesc,
Doar un răspuns blând,
În noaptea asta târzie.
De-aș putea
Te privesc și gânduri vin mii
În ochi arzi dar nu vrei să știi
De-aș putea cumva să mă mint
Nici iubire nici dor să nu simt
‘Te iubesc’ nu mai mișcă nimic
L-am trimis din suflet plutind
N-ai răspuns, l-ai înfipt în nisip
De-aș putea absentând, să-l desprind
Stau în pat să aștept dulcele somn
Zboară gândul, nu pot să adorm
Cine crezi că-i prin vise din nou
Mă trezesc, iar mă chinui s-adorm
Noaptea-i lungă și grea fără șoapte
Ziua-i goală, pustie, mă arde
Seacă sufletul, țipă, se zbate
Ace-n inim-abia de mai bate
De-aș putea să-ți aduc soare-n zori
Conversând s-alung stropii din nori
Deschizând dimineața cu flori
S-aduc zâmbet și zile-n culori
De-aș putea să fiu fir de nisip
Talpa să ți-o sărut când m-atingi
De-ai fi doar un vis trecător
N-ar mai arde în inimă dor
De-ai putea să mă lași să te-alint
De-aș putea umbra ta să devin
Să m-ascunzi între aripi plutind
De-aș putea-n mâna ta să mă sting
A nins mult
A nins mult peste suflet cu noapte
Așternându-se iarnă pe toate
Mă ascund între litere moarte
Căutându-mi cuvintele-n fapte
Fremătând biată inimă arde
Ascultând la o poartă departe
Amintirea șoptind ne-ntrebate
A nins mult cu tăceri adresate
Gândul lung meditând se abate
Umblă strâmb printr-e vise abstracte
Mă înfrâng două stele plecate
A nins mult cu secunde-alungate
Întrebând urma tălpii nomade
Îmi răspunde clădind baricade
Înghețând drumul pasului șade
A nins mult astupând orice cale
Fuge timpul crescându-mi etate
Goale ore zburând anulate
Unde sunt nu mai știe nici poate
A nins mult așteptându-ți aproape
Другие стихотворения автора
Amintire
E umbra ta iubite și nu te văd.
Și-aș vrea nespus să te revăd.
Să-ți spun cât de iubesc
Că am un dor de tine nebunesc.
Și mereu să ne îmbrățișăm,
Pe alei să ne furișăm,
Duși de un gând sublim
Și împreună veșnic să iubim.
La bătrânețe aș vrea să fim
Aici, tot la fel să ne iubim.
Să admirăm flori de salcâm
Tot aici pe acest tărâm.
Întoarce-te din neant la mine,
Trecutu-ți să nu mai pomine,
Și vei afla că-n veci, tu plecând
Poți vedea ce ai lăsat plângând.
Așteptarea
Aștept de mult să te zăresc
Și ochii dragi să ți-i privesc.
Să pot atinge negru-ți păr
Și buzele-ți dulci ca de măr.
Să-ți aud glasul masculin
Suflarea ta ca vântul lin,
Și ale tale vorbe care sunt
Foșnetul frunzelor în vânt.
Cum soarele radiază
Din zori până în amiază,
Așa sufletu-mi să fie
Plin mereu de bucurie.
Fără tine, a mea viață
Se topește ca un cub de ghiață.
Și fără tine dragul meu
Nu mai pot să fiu doar eu.
Privește-mă și ai să vezi
Ființa, ce nu ai să crezi
Că ți-a păstrat același dor
Ascuns sub fiecare nor.
Aș fi dorit să pot s-ating
Iubirea ce nu pot s-o sting.
Și-aș vrea ca-n anii ce vor trece
Să nu mai plâng că-mi este rece.
Noapte de vară
Întinsă pe patul moale, cu miresme aparte
Prin fereastră priveam către cer departe,
Într-o noapte caldă de vară, la luna plină
Și-n minte aveam cânturi ca de mandolină.
Un freamăt în suflet palpitând a izvorât
Căci în gând de mult timp era zăvorât,
Dând naștere unui sentiment romantic
Și simțuri dezvăluindu-se anacreontic.
Lumina misterioasă a lunii pătrundea
În interiorul camerei prin perdea,
Creând un joc magic profund liniștitor,
Dar în același timp destul de ispititor.
În caleidoscopul ritmului din inimă
Și al sentimentelor ce îl animă,
Încet pleoapele ochilor s-au îngreunat
Și dorințele cu visul s-au împreunat.
#My Angel
Why I want to be so calm
When I read a biblical psalm?
The feeling that an angel
By my side is not a stranger.
His halo guards me and freshen
And directs me from the heaven,
It gives me the strength to hope
Like the flower opening its lobe.
In my dream it appears as a blessing
Intertwines my thought with refreshing,
It lights up my mind and heart
Following them according to a chart.
My being flooded with feelings
He can have with me some dealings,
But I feel ennobled and protected
As if I were to heaven connected.
Mareea gândului
Telefonu-mi sună în noapte
Și-o voce rece se aude-n șoapte.
Te-ntrebi de ce ai mai răspuns
La un gând și un cuvânt ascuns.
Apelul este un abis necunoscut
Și îți dorești să nu fi fost înăscut.
Să îl înlături aprig din agendă
Și-ncet să devină legendă.
Poate dacă apelul ar fi ziua
Și în suflet nu ar mai ploua,
Ai încerca șoapta să o înțelegi
Și cuvintele să le dezlegi.
Să pot aduce prin speranță
Un sentiment de siguranță,
O garanție în aura de adevăr
Și-n inimă să nu mai sufăr.
Frământări interioare
Frumos este gândul
Cu care îmbrățișezi cuvântul.
Vioaie ți-e privirea
Cu care cuprinzi marea.
Caldă și dulce-i vorbirea
Cu care destăinui iubirea.
Inima gingaș tresaltă
La amintiri de altădată.
Freamăt e-n suflet acum
Ca frunza-n plopul din drum.
Bucuria risipită-n culori
Preia nuanța mată din nori.
Visuri, dorințe-s cuplate
Principii și gânduri curate.
Destinul din nou se amuză
Și nu-ți acordă o scuză.
Ți-e pură și vie credința
În care-ngenunchiezi umilința.
Albastrul superb al speranței
Te-ndepărtează de chinul căinței.
Amintire
E umbra ta iubite și nu te văd.
Și-aș vrea nespus să te revăd.
Să-ți spun cât de iubesc
Că am un dor de tine nebunesc.
Și mereu să ne îmbrățișăm,
Pe alei să ne furișăm,
Duși de un gând sublim
Și împreună veșnic să iubim.
La bătrânețe aș vrea să fim
Aici, tot la fel să ne iubim.
Să admirăm flori de salcâm
Tot aici pe acest tărâm.
Întoarce-te din neant la mine,
Trecutu-ți să nu mai pomine,
Și vei afla că-n veci, tu plecând
Poți vedea ce ai lăsat plângând.
Așteptarea
Aștept de mult să te zăresc
Și ochii dragi să ți-i privesc.
Să pot atinge negru-ți păr
Și buzele-ți dulci ca de măr.
Să-ți aud glasul masculin
Suflarea ta ca vântul lin,
Și ale tale vorbe care sunt
Foșnetul frunzelor în vânt.
Cum soarele radiază
Din zori până în amiază,
Așa sufletu-mi să fie
Plin mereu de bucurie.
Fără tine, a mea viață
Se topește ca un cub de ghiață.
Și fără tine dragul meu
Nu mai pot să fiu doar eu.
Privește-mă și ai să vezi
Ființa, ce nu ai să crezi
Că ți-a păstrat același dor
Ascuns sub fiecare nor.
Aș fi dorit să pot s-ating
Iubirea ce nu pot s-o sting.
Și-aș vrea ca-n anii ce vor trece
Să nu mai plâng că-mi este rece.
Noapte de vară
Întinsă pe patul moale, cu miresme aparte
Prin fereastră priveam către cer departe,
Într-o noapte caldă de vară, la luna plină
Și-n minte aveam cânturi ca de mandolină.
Un freamăt în suflet palpitând a izvorât
Căci în gând de mult timp era zăvorât,
Dând naștere unui sentiment romantic
Și simțuri dezvăluindu-se anacreontic.
Lumina misterioasă a lunii pătrundea
În interiorul camerei prin perdea,
Creând un joc magic profund liniștitor,
Dar în același timp destul de ispititor.
În caleidoscopul ritmului din inimă
Și al sentimentelor ce îl animă,
Încet pleoapele ochilor s-au îngreunat
Și dorințele cu visul s-au împreunat.
#My Angel
Why I want to be so calm
When I read a biblical psalm?
The feeling that an angel
By my side is not a stranger.
His halo guards me and freshen
And directs me from the heaven,
It gives me the strength to hope
Like the flower opening its lobe.
In my dream it appears as a blessing
Intertwines my thought with refreshing,
It lights up my mind and heart
Following them according to a chart.
My being flooded with feelings
He can have with me some dealings,
But I feel ennobled and protected
As if I were to heaven connected.
Mareea gândului
Telefonu-mi sună în noapte
Și-o voce rece se aude-n șoapte.
Te-ntrebi de ce ai mai răspuns
La un gând și un cuvânt ascuns.
Apelul este un abis necunoscut
Și îți dorești să nu fi fost înăscut.
Să îl înlături aprig din agendă
Și-ncet să devină legendă.
Poate dacă apelul ar fi ziua
Și în suflet nu ar mai ploua,
Ai încerca șoapta să o înțelegi
Și cuvintele să le dezlegi.
Să pot aduce prin speranță
Un sentiment de siguranță,
O garanție în aura de adevăr
Și-n inimă să nu mai sufăr.
Frământări interioare
Frumos este gândul
Cu care îmbrățișezi cuvântul.
Vioaie ți-e privirea
Cu care cuprinzi marea.
Caldă și dulce-i vorbirea
Cu care destăinui iubirea.
Inima gingaș tresaltă
La amintiri de altădată.
Freamăt e-n suflet acum
Ca frunza-n plopul din drum.
Bucuria risipită-n culori
Preia nuanța mată din nori.
Visuri, dorințe-s cuplate
Principii și gânduri curate.
Destinul din nou se amuză
Și nu-ți acordă o scuză.
Ți-e pură și vie credința
În care-ngenunchiezi umilința.
Albastrul superb al speranței
Te-ndepărtează de chinul căinței.