Destin și soartă!
Cum aș putea să te uit pe tine,
Când inima mi-e plină de iubire,
Să mă apropii, noi știm prea bine,
Ca viitorul ne va aduce dezamăgire
Să stau departe nu e ceea ce simt,
Să vin aproape mult îmi doresc,
Dar știu că ești sub legământ,
Și mă feresc să nu păcătuiesc
Îmi este greu să-ti văd tristețea,
Pe care tu cu greu vrei s-o mimezi,
Și n-aș vrea să te-ajungă bătrànețea,
Până ce chipul drag nu-ți luminezi
Doar tu poți hotărî în astă lume strâmbă,
Cum viața să-ți trăiești fără a regreta,
Și când și cum să cadă a ta umbră,
Cănd soarele va străluci in viața ta
Să ne oprim, prieteni buni să fim,
Iubirea prin prietenie s-o mărturisim,
Unul pe altul nicicând să ne mințim,
Și dragostea adevărată să o găsim
Știm că ne naștem c-un destin,
Și scrisă este a noastră soartă,
Călătoria pe pământ e dar Divin,
Și un păcat mărturisit.. Iisus il iartă!
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Zugun
Дата публикации: 23 января 2023
Добавлено в избранное: 1
Комментарий: 1
Просмотры: 876
Комментарий
Стихи из этой категории
Fluturii amorului !
Printre oase-ndestulate ..
Prin ruinele de ceata ,
Zac paginii mei de fluturi
Nu se vad printre albeata .
Stau paginii mei de fluturi ,
Pling saracii sau duc dorul ,
Nu mai pot fara saruturi ..
Simt distanta si amorul .
Au fost fluturi .. dar ruina
Dragostei inflacarate ,
Au distrus din ei regina
Cicatrici lasing urmate .
Nu ii mai simt , probabil ..
Zac in loc printre morminte
Ingrijiti nu sunt amabil
Au ramas doar oseminte .
Parca-i rupt ceva din mine ..
Pulsul bate-ncetisor ,
E blestem sau dorul vine ?
E al dracului AMOR!
Fii puternica, femeie
Vinul stă rece pe masă din bucătărie,
Și tu,femeie,te rogi ca el din nou să vie.
Nu ești doar o păpușă ce face din lumea lui un paradis,
Pe care astăzi,cu un ultim gând și fără grijă,rapid el te-a ucis.
Părul tău negru ca întunericul noptii visătoare,
Îți mângâie ai tăi umeri mici și albi ca valurile mării,
Și stai atât de rece și umilă,parcă neînvingătoare..
Haide,ia-ți rochia ta roșie și astăzi dă-l uitării.
Nu plange,suspina și omorî speranța,
Tu dai bucăți din tine și el doar discordanța.
Pe care-adesea ți-o făcea cadou ce pe-un buchet de flori,
Iar astăzi,tu,femeie,simți tăcere și fiori.
Ștergeți,te rog,ale tale lacrimi grele și amare,
Ce pe al tău chipul îți zugrăvesc doar vătămare,
Un suflet așa cald și plin de viață,
Nu merită să fie atât de greu și izolat în gheață.
Acum,din fericire,ai scăpat la timp,
Dar viața și iubirea sunt mereu în contratimp.
Așa ca tu învață să ți drămuiești inima si mintea,
Înnoiește-ți astăzi,nu doar îmbrăcămintea.
Copilărie
Par o copilă, uneori,
Cu vise-n păr, cu flori în zori,
Dar port pe umeri, nevăzut,
Un dor adânc, un gând tăcut.
Par o copilă, uneori,
Cu râsul prins în vis și flori,
Dar port pe umeri, zi de zi,
Povara unor amintiri.
Mă bucur încă de ce-i mic,
De vânt, de ploaie, de un chic,
Dar viața-n taină mi-a lăsat
Și lacrimi ce m-au încercat.
Încerc să râd, să nu mă frâng,
Să cred că-n mine-i foc adânc,
Că orice vânt ar vrea să bată,
Eu tot rămân… mereu întreagă.
Tu iartă-mă
Iartă-mă că te-am iubit
Că ți-am greșit și am rămas,
Căci sunt vinovată de fiecare clipă fără tine
Poate nu a fost niciodată despre noi,
De fapt noi nici n-am existat , doar mi s-a părut
Tu adormi , nu te gândești la mine dar eu adorm, doar dacă mă gândesc la tine
Iartă-mă că nu-ți mai pasă, că-mi imaginez că vei mai fi al meu măcar odată
Iartă-mă că atunci când am căzut am așteptat să mă ridici, crezând că nu pot fără tine
Iartă-mă că te-aș fi iubit prea mult , dar timpul ne-a despărțit, e clar
Iartă-mă că mai mult decât toate aș fi vrut să-mi fi tu acasă, că pentru totdeauna dorul o sa fie acolo.
Iartă-mă că nu mă mai iubești , că nu-ți mai pasă,
Că tot ce-a fost a fost și nu va mai fi vreodată
Noi, n-am fost predestinați să fim da’ n-am văzut
Iartă-mă că nu mai pot să te privesc că am ochii plini de dor și inima mă doare…
Iartă-mă că te-am durut că nu știu cum să-ți spun că n-am să te mai uit,
Iartă-mă că am vrut să te iubesc mai mult decât aș fi crezut că pot, dar n-am știut
Iartă-mă că nu m-am aruncat cu totu și n-am crezut mai mult în iubirea ta, că m-ai învățat să simt dar m-ai și rănit.
Iartă-mă că n-am fost tot ce tu ți-ai fi dorit, că n-am putut să mai rămân măcar un timp…
Iartă-mă căci am lăsat iubirea noastră să se piardă,
Că nu mai văd nimic cunoscut în numele tău
Căci de mult nu mai suntem suflete pereche,
Iartă-mă că n-am putut să te mai țin , că trebuia să fie un “pe curând” dar din păcate-i un ,,adio “
Iartă-mă că orice lucru bun dintre noi nu a fost făcut să dureze,
Că sunt la capătul prăpastiei dar să nu-mi apari în față căci doar prezența ta mă dă pe spate
Iartă-mă că am lăsat tăcerea să își facă loc
Între noi, acolo unde cândva răsună doar iubirea.
Iartă-mă pentru cuvintele nespuse, că nu-mi convenea vreo secundă să te văd supărat
Că iubirea noastră s-a preschimbat în fum, lăsând doar amintirea ta
Iartă-mă că te-aș fi vrut pentru totdeauna și că mi-e greu să accept ca drumurile noastre s-au separat de mult
Că te-am pierdut , că te-am avut și că încă te văd în ochii mei
Iartă-mă că nu mai sunt , că nici n am fost vreodată
A ta si tu al meu, n-am fost a nici unuia nouă doar ni s-a părut.
Dar
Ramii tu stea precum e luna,
nu-ti cer eu aripi ,sa ma ajungi
prefer s-admir splendoarea ta,
sa ma simti rece de aici
sa nu ma cauti-nu voi fi
sa nu te uiti-nu-ti voi privi
si rog sa uiti acea scinteie
ce se-arata doar pentru tine
te dau uitarii-da-ma si tu
imi cer iertare nu voi mai fi
acel EMIL ,ce-ntaina noptii
acel strain linga acel lacu...
colaj//5
lumini orbitoare
oferă strălucire
întinselor deșerturi...
alergând pe tabla de șah,
printre sloganurile
libertății,
nu simțim cum devenim
încet-încet,
ținte...
pentru ambele părți
beligerante.
balanța se-nclină spre
sunetul amăgitor al
întunericului.
pilat sa spală pe mâini;
iar agentul inteligent artificial
ia decizii în numele nostru.
Fluturii amorului !
Printre oase-ndestulate ..
Prin ruinele de ceata ,
Zac paginii mei de fluturi
Nu se vad printre albeata .
Stau paginii mei de fluturi ,
Pling saracii sau duc dorul ,
Nu mai pot fara saruturi ..
Simt distanta si amorul .
Au fost fluturi .. dar ruina
Dragostei inflacarate ,
Au distrus din ei regina
Cicatrici lasing urmate .
Nu ii mai simt , probabil ..
Zac in loc printre morminte
Ingrijiti nu sunt amabil
Au ramas doar oseminte .
Parca-i rupt ceva din mine ..
Pulsul bate-ncetisor ,
E blestem sau dorul vine ?
E al dracului AMOR!
Fii puternica, femeie
Vinul stă rece pe masă din bucătărie,
Și tu,femeie,te rogi ca el din nou să vie.
Nu ești doar o păpușă ce face din lumea lui un paradis,
Pe care astăzi,cu un ultim gând și fără grijă,rapid el te-a ucis.
Părul tău negru ca întunericul noptii visătoare,
Îți mângâie ai tăi umeri mici și albi ca valurile mării,
Și stai atât de rece și umilă,parcă neînvingătoare..
Haide,ia-ți rochia ta roșie și astăzi dă-l uitării.
Nu plange,suspina și omorî speranța,
Tu dai bucăți din tine și el doar discordanța.
Pe care-adesea ți-o făcea cadou ce pe-un buchet de flori,
Iar astăzi,tu,femeie,simți tăcere și fiori.
Ștergeți,te rog,ale tale lacrimi grele și amare,
Ce pe al tău chipul îți zugrăvesc doar vătămare,
Un suflet așa cald și plin de viață,
Nu merită să fie atât de greu și izolat în gheață.
Acum,din fericire,ai scăpat la timp,
Dar viața și iubirea sunt mereu în contratimp.
Așa ca tu învață să ți drămuiești inima si mintea,
Înnoiește-ți astăzi,nu doar îmbrăcămintea.
Copilărie
Par o copilă, uneori,
Cu vise-n păr, cu flori în zori,
Dar port pe umeri, nevăzut,
Un dor adânc, un gând tăcut.
Par o copilă, uneori,
Cu râsul prins în vis și flori,
Dar port pe umeri, zi de zi,
Povara unor amintiri.
Mă bucur încă de ce-i mic,
De vânt, de ploaie, de un chic,
Dar viața-n taină mi-a lăsat
Și lacrimi ce m-au încercat.
Încerc să râd, să nu mă frâng,
Să cred că-n mine-i foc adânc,
Că orice vânt ar vrea să bată,
Eu tot rămân… mereu întreagă.
Tu iartă-mă
Iartă-mă că te-am iubit
Că ți-am greșit și am rămas,
Căci sunt vinovată de fiecare clipă fără tine
Poate nu a fost niciodată despre noi,
De fapt noi nici n-am existat , doar mi s-a părut
Tu adormi , nu te gândești la mine dar eu adorm, doar dacă mă gândesc la tine
Iartă-mă că nu-ți mai pasă, că-mi imaginez că vei mai fi al meu măcar odată
Iartă-mă că atunci când am căzut am așteptat să mă ridici, crezând că nu pot fără tine
Iartă-mă că te-aș fi iubit prea mult , dar timpul ne-a despărțit, e clar
Iartă-mă că mai mult decât toate aș fi vrut să-mi fi tu acasă, că pentru totdeauna dorul o sa fie acolo.
Iartă-mă că nu mă mai iubești , că nu-ți mai pasă,
Că tot ce-a fost a fost și nu va mai fi vreodată
Noi, n-am fost predestinați să fim da’ n-am văzut
Iartă-mă că nu mai pot să te privesc că am ochii plini de dor și inima mă doare…
Iartă-mă că te-am durut că nu știu cum să-ți spun că n-am să te mai uit,
Iartă-mă că am vrut să te iubesc mai mult decât aș fi crezut că pot, dar n-am știut
Iartă-mă că nu m-am aruncat cu totu și n-am crezut mai mult în iubirea ta, că m-ai învățat să simt dar m-ai și rănit.
Iartă-mă că n-am fost tot ce tu ți-ai fi dorit, că n-am putut să mai rămân măcar un timp…
Iartă-mă căci am lăsat iubirea noastră să se piardă,
Că nu mai văd nimic cunoscut în numele tău
Căci de mult nu mai suntem suflete pereche,
Iartă-mă că n-am putut să te mai țin , că trebuia să fie un “pe curând” dar din păcate-i un ,,adio “
Iartă-mă că orice lucru bun dintre noi nu a fost făcut să dureze,
Că sunt la capătul prăpastiei dar să nu-mi apari în față căci doar prezența ta mă dă pe spate
Iartă-mă că am lăsat tăcerea să își facă loc
Între noi, acolo unde cândva răsună doar iubirea.
Iartă-mă pentru cuvintele nespuse, că nu-mi convenea vreo secundă să te văd supărat
Că iubirea noastră s-a preschimbat în fum, lăsând doar amintirea ta
Iartă-mă că te-aș fi vrut pentru totdeauna și că mi-e greu să accept ca drumurile noastre s-au separat de mult
Că te-am pierdut , că te-am avut și că încă te văd în ochii mei
Iartă-mă că nu mai sunt , că nici n am fost vreodată
A ta si tu al meu, n-am fost a nici unuia nouă doar ni s-a părut.
Dar
Ramii tu stea precum e luna,
nu-ti cer eu aripi ,sa ma ajungi
prefer s-admir splendoarea ta,
sa ma simti rece de aici
sa nu ma cauti-nu voi fi
sa nu te uiti-nu-ti voi privi
si rog sa uiti acea scinteie
ce se-arata doar pentru tine
te dau uitarii-da-ma si tu
imi cer iertare nu voi mai fi
acel EMIL ,ce-ntaina noptii
acel strain linga acel lacu...
colaj//5
lumini orbitoare
oferă strălucire
întinselor deșerturi...
alergând pe tabla de șah,
printre sloganurile
libertății,
nu simțim cum devenim
încet-încet,
ținte...
pentru ambele părți
beligerante.
balanța se-nclină spre
sunetul amăgitor al
întunericului.
pilat sa spală pe mâini;
iar agentul inteligent artificial
ia decizii în numele nostru.
Другие стихотворения автора
Îmi place!
Îmi place mult să citesc poezii
Care prin versul lor ne zic ceva,
O întâmplare sau o povestioară
Trăită de scriitor sau altcineva.
Îmi place să-l ascult pe învățat
Care prin trudă, mult a cumulat,
Fără a cere laudă sau vreun onor
Și doar pedeapsă pentru plagiat.
Îmi place să călătoresc prin țară
Și frumuseți s-adun de peste tot,
Pe care-apoi să le trimit în lume
Scriind pe poze..român..un patriot.
Îmi place să vorbesc și de copilărie
Și de sătucu-n care m-am născut,
De vorba dulce a omului moldav
Ce-ți gâdilă auzul în mod plăcut.
Nu-mi place ce aud de România
Spuse de-acei ce-aruncă cu noroi,
Și care niciodată nu ne-au vizitat
Dar spun minciuni pe niște foi.
Am scris că foarte mult îmi place
Să dăinuiesc pe aste meleaguri,
Și despre care cu drag voi povesti
Mereu, prin ale mele
...modeste versuri!
Frumoasa mea!
Tu care zi și clipă lângă mine stai
Și dragoste curată îmi aduci în casă,
Aș vrea să-ți spun prin al meu grai,
Cât sunt de fericit că-mi ești aleasă
Cândva demult te-am întâlnit
Și inima în piept mi-a tresărit,
Nu am putut tic-tacul să-l opresc
Și nici s-ascund cum mă roșesc
Erai frumoasă ca floarea lunii mai
Gingașă, dulce și firavă ca un pai,
Te-am invitat de vrei să ne plimbăm
Și poate două vorbe să schimbăm
Și norocos am fost că tu ai acceptat
Și-n pas ușor pe-alei noi am plecat,
Apoi ne-am pus pe banca de sub tei
Eu pe la mijloc, iar tu pe marginea ei
Te văd și-acum cum te-ai retras
Când ți-am cerut să vii spre mine,
Și-aveai un tremurat ușor în glas
Iar eu eram emoționat la fel ca tine
Cum aș putea să uit în astă viață
Câ mâinile ni s-au atins deodată,
Și am simțit pentru întâia dată
Fiorul dragostei venit de la o fată
Curaj țin minte cum mi-am făcut
Mâna ți-am strâns și ne-a plăcut,
Te-am luat în brațe puțin forțat
Și un sărut șiret eu ți-am furat
Convins fiind că mult nu am greșit
Am îndrăznit să mai repet odată,
Apoi în liniște pe-alei noi am pornit
Cu gândul la o dragoste adevărată
...............................
Și-acum de mână noi ne ținem
Iubirea, dragostea ne însoțește,
Și nu uităm mereu să spunem
Un mulțumesc, Celui ce ne iubește!
Dorule!
Umblă-n sat o vorbă, precum dorul
L-ar fi prins cineva și agățat în cui,
Dar eu cred că e minciună gogonată
Că acolo știu că e, doar pofta omului.
Și-apoi cum să sechestrezi tu dorul
Când acesta fuge precum gândul,
De la tine către tot ce-ți este drag
Și revine încărcat, să-ți umple golul.
Ieri am simțit că-mi plange ochiul
Când am văzut că satu-mi moare,
Și cum se duce și-a mea copilărie
Și totu-i tern și făr' nicio culoare.
Sufletul îmi este plin de tristețe
Să văd atâta răutate-n jurul meu,
Nu știu cui să-mi mai spun dorul
Ce-l știe, doar bunul...Dumnezeu.
Totuși, n-am să-l țin bătut în cuie
Drumu-i voi da să zboare-n lume,
Veste să-mi aducă și-apoi să-l rog
Măi Dorule, de dor...nu mă răpune!
E minunat!
E minunat să fii îndrăgostit,
Și darul fericirii să îl primești,
De la ființa pentru care-ai suferit,
Și ai sperat că într-o zi o întâlnești
În ochii tăi, ea n-are asemănare,
Și nici vreun grad de comparare,
E ca un astru ce pe cer răsare,
Și îți trimite lumină de la soare
Să lupți pentru iubirea ce-ai visat,
E mersul vieții și chiar un sacrificiu,
Iar in final de poti să spui.. a meritat,
Înseamnă ca-i trecut orice supliciu
Cât de frumoasă e dragostea adevărată,
Când întâlnești în viață ființa potrivită,
Cu care să pășești alături pe calea dreaptă,
Și să trăiești iubirea..ce poate fi povestită!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Lângă ea!
Stau lângă ea de ceva vreme,
Și îmi aduce liniște și pace,
Ne înțelegem și prin semne,
De asta o iubesc, pe Marce
Prin versuri, ne cântăm iubirea,
Și dragostea ce este între noi,
Nu știm să definim ce-i fericirea,
Dar cred că e în casă la noi doi
N-am fost feriți de supărări,
Și vorbe spuse la mânie,
Dar le-am luat ca încercări,
Și n-am purtat vreo dușmănie
Acum când stăm și numărăm,
Anii ce ne-au furat tinerețea,
Am vrea pe voi să vă-ntrebăm?
Poți tânăr să rămâi, cànd vine..bătrânețea!?
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Jocuri...periculoase!
Vorbesc cu un amic plecat afară
Și îl întreb cum e printre străini,
Cu glasul trist și plin de apăsare
Îmi zice, e greu să lucri la stăpâni.
Mirat de ce aud de la al meu prieten
Cu îndrăzneală o vorbă mai rostesc,
Și-i spun, de ce nu te întorci în țară?
Zâmbind îmi zice, e mult să povestesc.
Dar dacă totuși vrei să afli adevărul
Și că suntem tovarăși de mici copii,
Ție-ți voi spune că muncesc din greu
Să strâng cât pot să scap de datorii.
Mă uit la el și nu-mi vine a crede
Cum a ajuns să lucre pentru bani,
Când știu c-avea conturi în bancă
Să poți trăi făr'nicio grijă sute de ani.
Apoi a început să-mi povestească
Cum a pierdut la jocuri tot ce-a avut,
Și că soția s-a măritat cu un prieten
Pe care-n tinerețea ei l-a cunoscut.
Cu mult amar și cu regret în suflet
Mi-a spus că a greșit și că plătește,
Dar cel mai greu este de acceptat
Să vezi cum cel iubit, te părăsește.
Ne-am despărțit cu-n-brățișări
Și cu urări de sănătate și noroc,
El, grăbindu-se să prindă avionul
Eu, îngândurat...intrând în bloc!
Îmi place!
Îmi place mult să citesc poezii
Care prin versul lor ne zic ceva,
O întâmplare sau o povestioară
Trăită de scriitor sau altcineva.
Îmi place să-l ascult pe învățat
Care prin trudă, mult a cumulat,
Fără a cere laudă sau vreun onor
Și doar pedeapsă pentru plagiat.
Îmi place să călătoresc prin țară
Și frumuseți s-adun de peste tot,
Pe care-apoi să le trimit în lume
Scriind pe poze..român..un patriot.
Îmi place să vorbesc și de copilărie
Și de sătucu-n care m-am născut,
De vorba dulce a omului moldav
Ce-ți gâdilă auzul în mod plăcut.
Nu-mi place ce aud de România
Spuse de-acei ce-aruncă cu noroi,
Și care niciodată nu ne-au vizitat
Dar spun minciuni pe niște foi.
Am scris că foarte mult îmi place
Să dăinuiesc pe aste meleaguri,
Și despre care cu drag voi povesti
Mereu, prin ale mele
...modeste versuri!
Frumoasa mea!
Tu care zi și clipă lângă mine stai
Și dragoste curată îmi aduci în casă,
Aș vrea să-ți spun prin al meu grai,
Cât sunt de fericit că-mi ești aleasă
Cândva demult te-am întâlnit
Și inima în piept mi-a tresărit,
Nu am putut tic-tacul să-l opresc
Și nici s-ascund cum mă roșesc
Erai frumoasă ca floarea lunii mai
Gingașă, dulce și firavă ca un pai,
Te-am invitat de vrei să ne plimbăm
Și poate două vorbe să schimbăm
Și norocos am fost că tu ai acceptat
Și-n pas ușor pe-alei noi am plecat,
Apoi ne-am pus pe banca de sub tei
Eu pe la mijloc, iar tu pe marginea ei
Te văd și-acum cum te-ai retras
Când ți-am cerut să vii spre mine,
Și-aveai un tremurat ușor în glas
Iar eu eram emoționat la fel ca tine
Cum aș putea să uit în astă viață
Câ mâinile ni s-au atins deodată,
Și am simțit pentru întâia dată
Fiorul dragostei venit de la o fată
Curaj țin minte cum mi-am făcut
Mâna ți-am strâns și ne-a plăcut,
Te-am luat în brațe puțin forțat
Și un sărut șiret eu ți-am furat
Convins fiind că mult nu am greșit
Am îndrăznit să mai repet odată,
Apoi în liniște pe-alei noi am pornit
Cu gândul la o dragoste adevărată
...............................
Și-acum de mână noi ne ținem
Iubirea, dragostea ne însoțește,
Și nu uităm mereu să spunem
Un mulțumesc, Celui ce ne iubește!
Dorule!
Umblă-n sat o vorbă, precum dorul
L-ar fi prins cineva și agățat în cui,
Dar eu cred că e minciună gogonată
Că acolo știu că e, doar pofta omului.
Și-apoi cum să sechestrezi tu dorul
Când acesta fuge precum gândul,
De la tine către tot ce-ți este drag
Și revine încărcat, să-ți umple golul.
Ieri am simțit că-mi plange ochiul
Când am văzut că satu-mi moare,
Și cum se duce și-a mea copilărie
Și totu-i tern și făr' nicio culoare.
Sufletul îmi este plin de tristețe
Să văd atâta răutate-n jurul meu,
Nu știu cui să-mi mai spun dorul
Ce-l știe, doar bunul...Dumnezeu.
Totuși, n-am să-l țin bătut în cuie
Drumu-i voi da să zboare-n lume,
Veste să-mi aducă și-apoi să-l rog
Măi Dorule, de dor...nu mă răpune!
E minunat!
E minunat să fii îndrăgostit,
Și darul fericirii să îl primești,
De la ființa pentru care-ai suferit,
Și ai sperat că într-o zi o întâlnești
În ochii tăi, ea n-are asemănare,
Și nici vreun grad de comparare,
E ca un astru ce pe cer răsare,
Și îți trimite lumină de la soare
Să lupți pentru iubirea ce-ai visat,
E mersul vieții și chiar un sacrificiu,
Iar in final de poti să spui.. a meritat,
Înseamnă ca-i trecut orice supliciu
Cât de frumoasă e dragostea adevărată,
Când întâlnești în viață ființa potrivită,
Cu care să pășești alături pe calea dreaptă,
Și să trăiești iubirea..ce poate fi povestită!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Lângă ea!
Stau lângă ea de ceva vreme,
Și îmi aduce liniște și pace,
Ne înțelegem și prin semne,
De asta o iubesc, pe Marce
Prin versuri, ne cântăm iubirea,
Și dragostea ce este între noi,
Nu știm să definim ce-i fericirea,
Dar cred că e în casă la noi doi
N-am fost feriți de supărări,
Și vorbe spuse la mânie,
Dar le-am luat ca încercări,
Și n-am purtat vreo dușmănie
Acum când stăm și numărăm,
Anii ce ne-au furat tinerețea,
Am vrea pe voi să vă-ntrebăm?
Poți tânăr să rămâi, cànd vine..bătrânețea!?
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Jocuri...periculoase!
Vorbesc cu un amic plecat afară
Și îl întreb cum e printre străini,
Cu glasul trist și plin de apăsare
Îmi zice, e greu să lucri la stăpâni.
Mirat de ce aud de la al meu prieten
Cu îndrăzneală o vorbă mai rostesc,
Și-i spun, de ce nu te întorci în țară?
Zâmbind îmi zice, e mult să povestesc.
Dar dacă totuși vrei să afli adevărul
Și că suntem tovarăși de mici copii,
Ție-ți voi spune că muncesc din greu
Să strâng cât pot să scap de datorii.
Mă uit la el și nu-mi vine a crede
Cum a ajuns să lucre pentru bani,
Când știu c-avea conturi în bancă
Să poți trăi făr'nicio grijă sute de ani.
Apoi a început să-mi povestească
Cum a pierdut la jocuri tot ce-a avut,
Și că soția s-a măritat cu un prieten
Pe care-n tinerețea ei l-a cunoscut.
Cu mult amar și cu regret în suflet
Mi-a spus că a greșit și că plătește,
Dar cel mai greu este de acceptat
Să vezi cum cel iubit, te părăsește.
Ne-am despărțit cu-n-brățișări
Și cu urări de sănătate și noroc,
El, grăbindu-se să prindă avionul
Eu, îngândurat...intrând în bloc!
Mihaela Jitaru