Destin și soartă!
Cum aș putea să te uit pe tine,
Când inima mi-e plină de iubire,
Să mă apropii, noi știm prea bine,
Ca viitorul ne va aduce dezamăgire
Să stau departe nu e ceea ce simt,
Să vin aproape mult îmi doresc,
Dar știu că ești sub legământ,
Și mă feresc să nu păcătuiesc
Îmi este greu să-ti văd tristețea,
Pe care tu cu greu vrei s-o mimezi,
Și n-aș vrea să te-ajungă bătrànețea,
Până ce chipul drag nu-ți luminezi
Doar tu poți hotărî în astă lume strâmbă,
Cum viața să-ți trăiești fără a regreta,
Și când și cum să cadă a ta umbră,
Cănd soarele va străluci in viața ta
Să ne oprim, prieteni buni să fim,
Iubirea prin prietenie s-o mărturisim,
Unul pe altul nicicând să ne mințim,
Și dragostea adevărată să o găsim
Știm că ne naștem c-un destin,
Și scrisă este a noastră soartă,
Călătoria pe pământ e dar Divin,
Și un păcat mărturisit.. Iisus il iartă!
Category: Love poems
All author's poems: Zugun
Date of posting: 23 января 2023
Added in favorites: 1
Comments: 1
Views: 868
Comments
Poems in the same category
Punct infinit
Te vad, ma zbori in cele mai înalte ceruri
Când îți respir din aura verzuie
Spini calzi de lumeni ca sa ma învălui
Pana in vecii-n care-o sa ma nărui.
Se crapa zori si tu ești infinit cu mine
Se aduna norii-n flăcări la apus
Tu nu ești niciodată dus
Și niciodată nu-mi aduci suspine.
Ochi in ochi si mâna-n mâna
Pana din noi nimic n-o sa rămână
Lăsam in urma oameni, paradis
Și mergem unde ne e scris.
Mai lasă-mă moarte…
Mai lasă-mă moarte un pic,
Copiii sunt mici, cresc fără tata,
Nu vreau ritualul să-ţi stric,
Mai dă-mi câţiva ani, şi-apoi gata.
Mai lasă-mă moarte să stau,
Mama-i la pat şi-i bolnavă,
Am altceva la schimb să îţi dau,
Ia turma ce paşte-n dumbravă.
Mai lasă-mă moarte un timp,
Vreau cu ai mei să mă împac,
Îţi dau altceva ţie în schimb,
Ia de alături pielea de drac.
Mai lasă-mă moarte o vreme,
Am de păcate sufletul plin,
Îţi dau altceva la schimb, nu te teme,
Ia-mi nefericitul destin.
Epilog
Ce-am scris nu am gândit
Doar sufletu-mi dictează
Citind poate-ai simțit
Cum inima vibrează
Iubirea-i un destin
Voința nu contează
Stropită e cu vin
Găndirea-ți afectează
De-i singură e-un chin
S-o uți încerci degrabă
În doi totu-i sublim
Pe suflete-i podoabă
De a venit primește-o
Să n-o arunci degrabă
De nu pleacă e-aceia
Poftește-o în ogradă
Rămân puține reguli
Când dragostea se-arată
Te arde zi de zi
Când nu e acceptată
Tristețile-s mai multe
Dar cele-ndrăgostite
Înțeap-adânc în suflet
De dor sunt ascuțite
Să-mi fii
N-ai vrea tu, din întâmplare,
Să-mi fi steaua ce răsare?
Să cobori din cer tăcut,
Să-mi alini un dor pierdut?
N-ai vrea tu, în miez de noapte,
Să-mi șoptești cu ale tale șoapte,
Să-mi fi steaua care cade,
Printre vise, să mă prade?
Fii lumina mea curată,
Rază blândă, niciodată
Să nu pierzi strălucitor,
Stea din cerul meu de dor.
N-ai vrea tu, din întâmplare,
Să-mi fi sprijin, alinare?
Să mă-nveți că, pe pământ,
Stelele trăiesc în gând?
It's about love.
In a few years, I'll forget about you. Remember all this like a sweet dream you had yesterday. A few more years will pass, and I will meet love. So unearthly. It will take more. Several years. I'm going to have a son just like you. Don't you know? That love that was once. But it won't be easy if she stays around. Somewhere deep in the boundless ocean. You know, it will take another 10-15. And I haven't forgotten you. How beautiful was it? I remember that glint in your eyes. I remember that laugh I fell in love with. Which is impossible to forget. Oh, you know! I'm remembering now. It is not good for the soul to realize that love did not bring happiness. It will take another 20-30 years for me to have. Noki. And I will tell this story about that. How 1 girl Fell in love with a mysterious guy with an interesting story. With black eyes like Pools of stars-it's beautiful, it's sad. This is Love.
Sub pleoapa-mi obosită…
În palmă astăzi îți port fericirea,
Dar mâna-mi tremură subit,
În ochii tăi îmi plânge nemurirea,
Iar în ai mei tu râzi necontenit.
Te scot din crâncene abisuri,
Și te resuscitez mereu,
Trăirile îți sunt neîmplinite visuri,
Iar inima îți bate-n pieptul meu.
Împodobești un pom cu tragedii,
Şi-l altoiești cu grijă an de an,
În fiecare noapte urlă-n el stihii,
Tu cânți sub el un cântec de orfan.
Îți cauți mama printre aștri,
Fugind pe ochii mei albaștri,
Și vrei ca ea să te îngroape,
Sub ale mele obosite pleoape.
Înalț slăviri înspre Demiurg,
Să nu-ți asculte ruga niciodată,
Dar ai plecat aproape de amurg,
Orbindu-mi ochii dintr-odată.
Mi-e somn pe perna-ți părăsită,
Iar lacrimile-mi curg potop,
Şi sap sub pleoapa-mi obosită,
Căci vreau acum să te dezgrop.
Punct infinit
Te vad, ma zbori in cele mai înalte ceruri
Când îți respir din aura verzuie
Spini calzi de lumeni ca sa ma învălui
Pana in vecii-n care-o sa ma nărui.
Se crapa zori si tu ești infinit cu mine
Se aduna norii-n flăcări la apus
Tu nu ești niciodată dus
Și niciodată nu-mi aduci suspine.
Ochi in ochi si mâna-n mâna
Pana din noi nimic n-o sa rămână
Lăsam in urma oameni, paradis
Și mergem unde ne e scris.
Mai lasă-mă moarte…
Mai lasă-mă moarte un pic,
Copiii sunt mici, cresc fără tata,
Nu vreau ritualul să-ţi stric,
Mai dă-mi câţiva ani, şi-apoi gata.
Mai lasă-mă moarte să stau,
Mama-i la pat şi-i bolnavă,
Am altceva la schimb să îţi dau,
Ia turma ce paşte-n dumbravă.
Mai lasă-mă moarte un timp,
Vreau cu ai mei să mă împac,
Îţi dau altceva ţie în schimb,
Ia de alături pielea de drac.
Mai lasă-mă moarte o vreme,
Am de păcate sufletul plin,
Îţi dau altceva la schimb, nu te teme,
Ia-mi nefericitul destin.
Epilog
Ce-am scris nu am gândit
Doar sufletu-mi dictează
Citind poate-ai simțit
Cum inima vibrează
Iubirea-i un destin
Voința nu contează
Stropită e cu vin
Găndirea-ți afectează
De-i singură e-un chin
S-o uți încerci degrabă
În doi totu-i sublim
Pe suflete-i podoabă
De a venit primește-o
Să n-o arunci degrabă
De nu pleacă e-aceia
Poftește-o în ogradă
Rămân puține reguli
Când dragostea se-arată
Te arde zi de zi
Când nu e acceptată
Tristețile-s mai multe
Dar cele-ndrăgostite
Înțeap-adânc în suflet
De dor sunt ascuțite
Să-mi fii
N-ai vrea tu, din întâmplare,
Să-mi fi steaua ce răsare?
Să cobori din cer tăcut,
Să-mi alini un dor pierdut?
N-ai vrea tu, în miez de noapte,
Să-mi șoptești cu ale tale șoapte,
Să-mi fi steaua care cade,
Printre vise, să mă prade?
Fii lumina mea curată,
Rază blândă, niciodată
Să nu pierzi strălucitor,
Stea din cerul meu de dor.
N-ai vrea tu, din întâmplare,
Să-mi fi sprijin, alinare?
Să mă-nveți că, pe pământ,
Stelele trăiesc în gând?
It's about love.
In a few years, I'll forget about you. Remember all this like a sweet dream you had yesterday. A few more years will pass, and I will meet love. So unearthly. It will take more. Several years. I'm going to have a son just like you. Don't you know? That love that was once. But it won't be easy if she stays around. Somewhere deep in the boundless ocean. You know, it will take another 10-15. And I haven't forgotten you. How beautiful was it? I remember that glint in your eyes. I remember that laugh I fell in love with. Which is impossible to forget. Oh, you know! I'm remembering now. It is not good for the soul to realize that love did not bring happiness. It will take another 20-30 years for me to have. Noki. And I will tell this story about that. How 1 girl Fell in love with a mysterious guy with an interesting story. With black eyes like Pools of stars-it's beautiful, it's sad. This is Love.
Sub pleoapa-mi obosită…
În palmă astăzi îți port fericirea,
Dar mâna-mi tremură subit,
În ochii tăi îmi plânge nemurirea,
Iar în ai mei tu râzi necontenit.
Te scot din crâncene abisuri,
Și te resuscitez mereu,
Trăirile îți sunt neîmplinite visuri,
Iar inima îți bate-n pieptul meu.
Împodobești un pom cu tragedii,
Şi-l altoiești cu grijă an de an,
În fiecare noapte urlă-n el stihii,
Tu cânți sub el un cântec de orfan.
Îți cauți mama printre aștri,
Fugind pe ochii mei albaștri,
Și vrei ca ea să te îngroape,
Sub ale mele obosite pleoape.
Înalț slăviri înspre Demiurg,
Să nu-ți asculte ruga niciodată,
Dar ai plecat aproape de amurg,
Orbindu-mi ochii dintr-odată.
Mi-e somn pe perna-ți părăsită,
Iar lacrimile-mi curg potop,
Şi sap sub pleoapa-mi obosită,
Căci vreau acum să te dezgrop.
Other poems by the author
Umbra ei!
Din nou gândul îmi fuge către tine
Să-ți zică că te-am visat azi noapte,
Cum te plimbai pe o cărare în livadă
Și de pe crengi gustai cireșe coapte
Eram și eu ascuns în vis după copaci
Și-ți urmăream mișcare cu mișcare,
Iar soarele mărinimos la mine a trimis
Umbra-ți s-ating în semn de împăcare
Și vântul prin păru-ți despletit umbla
Cu adieri ușoare de care tu te bucurai,
Iar eu vrăjit de muza mea mă întrebam
Sunt pământeam sau dincolo, deja în rai?
De sus veneau spre mine duioase triluri
Ce-mi încântau auzul cu-a lor cântare,
Privirea mi-era trimisă spre ea și pomi
Și tot ce se-ntâmpla era o încântare
Și în visarea mea mâna mi-am dus
Să-i mângâi umbra, iubire să-i trimit,
Dar nu știu cum ceva s-a petrecut
Că ea a dispărut și singur m-am trezit!
Lângă ea!
Stau lângă ea de ceva vreme,
Și îmi aduce liniște și pace,
Ne înțelegem și prin semne,
De asta o iubesc, pe Marce
Prin versuri, ne cântăm iubirea,
Și dragostea ce este între noi,
Nu știm să definim ce-i fericirea,
Dar cred că e în casă la noi doi
N-am fost feriți de supărări,
Și vorbe spuse la mânie,
Dar le-am luat ca încercări,
Și n-am purtat vreo dușmănie
Acum când stăm și numărăm,
Anii ce ne-au furat tinerețea,
Am vrea pe voi să vă-ntrebăm?
Poți tânăr să rămâi, cànd vine..bătrânețea!?
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Ieri eram îndrăgostit!
Ieri eram îndrăgostit
Astăzi parcă mi-a trecut,
Și vreau să aflu răspuns
La ceva ce m-a durut.
Eu credeam că ne iubim
Și că este doar a mea,
Dar s-o văd cu-altcineva
N-am crezut că s-ar putea.
Mai acum o săptămână
Eram amândoi de mână,
Ne plimbam pe o potecă
Eu cu-a mea aleasă zână.
Nu știu ce s-a întâmplat
Și s-o văd că se sărută,
Cu prietenul meu bun
Ce-mi spunea că e urâtă.
Oare-acum este frumoasă
Și este de ea îndrăgostit?
Ori doar vrea ca să profite
Știind faptul că-i vestit.
Îi privesc și rămân mut
Când amicul e plesnit,
Și aud cum îi rostește
Ești un mare nesimțit.
Lung mă uit la amândoi
Și nu știu cui da crezare,
În gând îmi pun întrebare
Ce-ai să faci acum..Cezare?
Sigur e destul de greu
Să decid cu cine merg,
Cu ,,iubita" sau ,,amicul"
Ori din listă să mi-i sterg.
Voi care citiți din aste versuri
Și vedeți că rău mă chinui,
Vă întreb cum e mai bine
Să renunț sau să continui?
............
Măi..Cezare!
Te rog cu mine stai!
Ești bucuria vieții mele
și floarea lunii mai,
La tine-mi este fericirea
te rog cu mine stai
Te-am întâlnit în zi de toamnă
în grupul de studenți
Dădeam cu toții consultații
L-ai noștri pacienți
Privirea mi-a căzut pe tine
iar tu m-ai evitat,
Apoi m-ai prins de mână
când pacientul a lătrat
Rapid te-am strâns în brațe
simțind cum tremurai,
Și pentru un minut am fost
nu pământean și-n rai
Îmi amintesc cum te-ai scuzat
fiind în brațele mele,
Și cum privind spre animale
mi-ai zis că ai frică de ele
Cu fața foarte îmbujorată
te-ai depărtat de mine,
Și am văzut pe chipul tău
că ți-i puțin rușine
Atunci am îndrăznit să-ți cer
să vii la o plimbare,
Ai dat afirmativ din cap
în semn de aprobare
A doua zi eram doar noi
în parc pe o cărare,
Am stat pe banca de sub tei
și i-am furat o sărutare
Povestea noastră de iubire
aici a început,
Și-n anul cinci de facultate
eu mâna i-am cerut
......................................
Acum după o viață împreună
cu fata mea aleasă,
Sunt fericit și împlinit
că am iubirea-n casă!
Fulgul!
Mi-a bătut un fulg în geam
Ca să-mi spună este iarnă,
I-am deschis și l-am poftit
Poate vrea să stea pe pernă
Trist pe mine m-a privit
Și mi-a șoptit la ureche,
Că nu-i place la căldură
Și doar frigu-i e pereche
Scuze mi-am cerut la el
Și i-am zis să mă aștepte,
Să cobor Om bun să-l fac
Îndrăzneala să-mi accepte
Iute am luat ceva pe mine
Și pe trepte am alunecat,
Am privit în stânga, dreapta
Însă fulgul meu...era plecat!
Oare-am mințit?
Oare-am mințit din nou aseară?
Când întrebat am fost de unde vin,
Nu am putut defel răspunde iară,
Trădat am fost de...mirosul de la vin
M-am strecurat ușor spre dormitor,
Să scap de hainele cu miros de fum,
Și conștient că mă întorc la vorbitor,
Răspuns să-i dau, nu mâine și acum
Ne-am întâlnit și noi în oraș ca băieții,
Am încercat să explic pe ton redus,
Ea doar și-a ridicat în sus pomeții,
Și n-a crezut o iotă, din ceea ce i-am spus
Tot timpul, ne punem întrebări,
Unii la alții fără-a-primi răspunsuri,
Iar viața-i plina de multe provocări,
Și trebuie să faci, din când în cànd retușuri
Ce bine-ar fi să mergi doar înainte,
Să nu aluneci de pe calea dreaptă,
Și totdeauna să-ți aduci aminte,
Să urci pe scara vieții, făra-rata vreo treaptă!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Umbra ei!
Din nou gândul îmi fuge către tine
Să-ți zică că te-am visat azi noapte,
Cum te plimbai pe o cărare în livadă
Și de pe crengi gustai cireșe coapte
Eram și eu ascuns în vis după copaci
Și-ți urmăream mișcare cu mișcare,
Iar soarele mărinimos la mine a trimis
Umbra-ți s-ating în semn de împăcare
Și vântul prin păru-ți despletit umbla
Cu adieri ușoare de care tu te bucurai,
Iar eu vrăjit de muza mea mă întrebam
Sunt pământeam sau dincolo, deja în rai?
De sus veneau spre mine duioase triluri
Ce-mi încântau auzul cu-a lor cântare,
Privirea mi-era trimisă spre ea și pomi
Și tot ce se-ntâmpla era o încântare
Și în visarea mea mâna mi-am dus
Să-i mângâi umbra, iubire să-i trimit,
Dar nu știu cum ceva s-a petrecut
Că ea a dispărut și singur m-am trezit!
Lângă ea!
Stau lângă ea de ceva vreme,
Și îmi aduce liniște și pace,
Ne înțelegem și prin semne,
De asta o iubesc, pe Marce
Prin versuri, ne cântăm iubirea,
Și dragostea ce este între noi,
Nu știm să definim ce-i fericirea,
Dar cred că e în casă la noi doi
N-am fost feriți de supărări,
Și vorbe spuse la mânie,
Dar le-am luat ca încercări,
Și n-am purtat vreo dușmănie
Acum când stăm și numărăm,
Anii ce ne-au furat tinerețea,
Am vrea pe voi să vă-ntrebăm?
Poți tânăr să rămâi, cànd vine..bătrânețea!?
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Ieri eram îndrăgostit!
Ieri eram îndrăgostit
Astăzi parcă mi-a trecut,
Și vreau să aflu răspuns
La ceva ce m-a durut.
Eu credeam că ne iubim
Și că este doar a mea,
Dar s-o văd cu-altcineva
N-am crezut că s-ar putea.
Mai acum o săptămână
Eram amândoi de mână,
Ne plimbam pe o potecă
Eu cu-a mea aleasă zână.
Nu știu ce s-a întâmplat
Și s-o văd că se sărută,
Cu prietenul meu bun
Ce-mi spunea că e urâtă.
Oare-acum este frumoasă
Și este de ea îndrăgostit?
Ori doar vrea ca să profite
Știind faptul că-i vestit.
Îi privesc și rămân mut
Când amicul e plesnit,
Și aud cum îi rostește
Ești un mare nesimțit.
Lung mă uit la amândoi
Și nu știu cui da crezare,
În gând îmi pun întrebare
Ce-ai să faci acum..Cezare?
Sigur e destul de greu
Să decid cu cine merg,
Cu ,,iubita" sau ,,amicul"
Ori din listă să mi-i sterg.
Voi care citiți din aste versuri
Și vedeți că rău mă chinui,
Vă întreb cum e mai bine
Să renunț sau să continui?
............
Măi..Cezare!
Te rog cu mine stai!
Ești bucuria vieții mele
și floarea lunii mai,
La tine-mi este fericirea
te rog cu mine stai
Te-am întâlnit în zi de toamnă
în grupul de studenți
Dădeam cu toții consultații
L-ai noștri pacienți
Privirea mi-a căzut pe tine
iar tu m-ai evitat,
Apoi m-ai prins de mână
când pacientul a lătrat
Rapid te-am strâns în brațe
simțind cum tremurai,
Și pentru un minut am fost
nu pământean și-n rai
Îmi amintesc cum te-ai scuzat
fiind în brațele mele,
Și cum privind spre animale
mi-ai zis că ai frică de ele
Cu fața foarte îmbujorată
te-ai depărtat de mine,
Și am văzut pe chipul tău
că ți-i puțin rușine
Atunci am îndrăznit să-ți cer
să vii la o plimbare,
Ai dat afirmativ din cap
în semn de aprobare
A doua zi eram doar noi
în parc pe o cărare,
Am stat pe banca de sub tei
și i-am furat o sărutare
Povestea noastră de iubire
aici a început,
Și-n anul cinci de facultate
eu mâna i-am cerut
......................................
Acum după o viață împreună
cu fata mea aleasă,
Sunt fericit și împlinit
că am iubirea-n casă!
Fulgul!
Mi-a bătut un fulg în geam
Ca să-mi spună este iarnă,
I-am deschis și l-am poftit
Poate vrea să stea pe pernă
Trist pe mine m-a privit
Și mi-a șoptit la ureche,
Că nu-i place la căldură
Și doar frigu-i e pereche
Scuze mi-am cerut la el
Și i-am zis să mă aștepte,
Să cobor Om bun să-l fac
Îndrăzneala să-mi accepte
Iute am luat ceva pe mine
Și pe trepte am alunecat,
Am privit în stânga, dreapta
Însă fulgul meu...era plecat!
Oare-am mințit?
Oare-am mințit din nou aseară?
Când întrebat am fost de unde vin,
Nu am putut defel răspunde iară,
Trădat am fost de...mirosul de la vin
M-am strecurat ușor spre dormitor,
Să scap de hainele cu miros de fum,
Și conștient că mă întorc la vorbitor,
Răspuns să-i dau, nu mâine și acum
Ne-am întâlnit și noi în oraș ca băieții,
Am încercat să explic pe ton redus,
Ea doar și-a ridicat în sus pomeții,
Și n-a crezut o iotă, din ceea ce i-am spus
Tot timpul, ne punem întrebări,
Unii la alții fără-a-primi răspunsuri,
Iar viața-i plina de multe provocări,
Și trebuie să faci, din când în cànd retușuri
Ce bine-ar fi să mergi doar înainte,
Să nu aluneci de pe calea dreaptă,
Și totdeauna să-ți aduci aminte,
Să urci pe scara vieții, făra-rata vreo treaptă!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Mihaela Jitaru