Tăticul meu

Familia-i rădăcina tuturor, 

Împrăștie copiilor:

O rază de iubire

Și-o mare fericire.

Unde familia-i unită,

Viața-I întrunită, 

Iar alături de ea,

Domnește pacea mea!

11.03.2020

Azi am trecut pe la părinți,

Că n-am fost de-atâta timp,

Mereu pe ei îi găsim frânți,

De munca grea din câmp

Ajung la poartă, câinele latră,

Străini ne simte, nu ne mai știe,

Mă sui pe gard, arunc o piatră,

Degeaba, nimeni nu văd să vie

Împing și mă strecor în curte,

În scârtâit uràt de balamale,

Simt miros plăcut de turte,

Și-aud un zăngănit de oale

De după ușă se ivește mama,

Având drept sprijin un baston,

Cu mare grijă, își pune năframa,

Iar peste umeri poartă palton

În spate-ncovoiat apare tata,

Pe cap purtând căciulă neagră,

La câine face-un semn să tacă,

Și înspre noi încep să meargă

Înaintăm spre ei cu pas vioi,

Simțind cum dorul ne împinge,

Mâna le-o sărutăm la amândoi,

În timp ce ochiul nostru plânge

Pe banca dinaintea casei stăm,

Sub via care-ncepe să rodească,

Și multe amintiri mai depănăm,

Rugându-ne ca ei să mai trăiască

Când vorbele de duh s-au terminat,

Ne ridicăm pentru-a-intra în casă,

Unde-s bucate multe de gustat,

Și un vin roșu într-un ulcior pe masă

E bucurie multă în casa de la deal,

Când ne-adunăm să stăm la masă,

Și cât de bine e în satul tău natal,

Când ai părinți, ce te doresc acasă

Șederea noastră nu e prea lungă,

Și-n liniște ne spunem noapte bună,

Simțind cum mama vrea să plângă,

O-mbrățișăm și ne rugăm ca Domnul..

să o mai  tină

Aruncă-ți frate ochii peste Prut

Nu blstema că plânsul nostru-i mut,

Și lacrima de pe obraz ne doare

Speranța de unire iarăși moare.

Gând hain m-a tot înstrăinat ,

Dar graiul meu frumos de acasă 

Îl mai păstrez și acum în slovă arsă,

Și-n stema țării cea frumoasă.

În vechi hrisov poate vedea oricine

Că suntem frați măi dragă vecine.

Aruncă-ți frate ochii peste Prut

Te îmbrățișez și te sărut.

Ce locuri dragi, ce amintiri

Mã copleşirã iarã,

Cu-ai lor sãlbatici trandafiri

Şi cu-a lor primãvarã!

Cu oameni buni şi prietenoşi,

Sfidând prejudecata,

Cã şi vecinii de la Groşi

Îl salutau pe tata.

Cu fraţi, surori şi prieteni buni

Ce-mi alungau tristeţea,

Cu meri tomnatici şi cu pruni

De toatã frumuseţea!

Cu zile lungi, cu nopţi de vis

Când se-ncingea vãiuga,

Când ceru-ntreg era deschis

Sã ne primeascã ruga!

Cu grâu şi lapte, din belşug,

Cu var ascuns în apã,

Pe care, boul prins în jug,

Nu poate sã-l priceapã.

Cu nesfârşitele plimbãri

Cu jocul nostru, MOARA,

Şi cu peniţe-n cãlimãri,

La lumânare, seara.

Cu ghiocei vioi, în crâng

Cu somnu-ascuns în gene,

Cu ochi bãtrâni, care mai plâng

Azi, dup-atâta vreme!

Cu vântul ce fãcea prãpãd,

Cu planuri ne-mplinite,

Cu-acelaşi drum, pe care vãd

Acelaşi cârd de vite.

Cu moşi, ce ne-au iubit pe noi,

Copiii de-altãdatã;

Cu cânt de mierlã, în zãvoi,

Cu cretã coloratã.

Cu dascãli şi cu diriginţi

Cu-a lor cãrare oablã,

Când nu eram copii cuminţi,

Ne şi scoteau la tablã...

                  ☆

Prin norii vremii, diafani,

Le vãd acum, pe toate,

Cu peste patruzeci de ani

Dacã privesc în spate.

Prezentul vrea, cu orice preţ

Ca sã te pierzi cu firea!

Dar, la sfârşitu-oricãrei vieţi,

Rãmâne amintirea...

Nu da tu clipa ta de-acum

Pe zece, ce-au sã vinã!

Şi nici al fericirii drum

Pe-o traistã de fãinã!

De timpul tãu, neapãrat

Te-agaţã şi profitã!

Cãci viaţa care ni s-a dat,

Se meritã trãitã!...

Timpul trece și schimbă totul,
Dar în inima mea, am rămas același copil.
Mă întreb dacă voi mai prinde vreodată
Răsăritul cu voi, cu aceleași zâmbete.

Iubitam inimioara 

Ce-o vedeam doar seara.

Iubitam îngerul drăguț 

Fiind, el cel mai călduț.

Iubitam zâmbetul avut 

Pe tine când te-am văzut.

Iubitam visul neîmplinit

Spre mine când a venit.

Iubitam, eu acel prieten

Cel mai dulce fenomen.

Iubitam calda-mbrățișare

Simțind-o cu însemnare. 

La nesfârșit încă iubesc

Și mereu mi-te-amintesc...

Clipa-n care ai plecat,

Pacificul a secat...

20.12.24

Un procent dacă vreodată te va mai revizita!

Un procent dacă vreodată te va mai revizita!

Dacă nu ai prețuit-o fiind tu, atât de rău,

Atunci când nu-și dorea absurditatea ta

Nu mai fi tu un asemeni rătăcit de nătărău.

Două procente au fost ca să te visezi alături!

Da! Asta a fost pe la-nceput d-acest drum,

Dar de ce acum crezi c-ar fi mai multe laturi

Sunt tot aceleași, mai mult văzut-ai tu necum.

Trei procente de credeai c-ai fi c-al ei soare!

Crezi că orice-ai face mereu vei fi așa văzut?

De ce crezi tu asta? Poți fi doar ca o scrisoare...

A cărei importanță cu mult a decăzut...

Patru procente dacă din greșeli absurd de grele

Vei mai reuși tu dragostea să i-o amplifici!

Crezând c-ar trece totul la fel cum trec și orele,

Te pierzi în târzia-ți deșteptare-n care pici...

Cinci, șase, șapte, opt... mai e nevoie ca să număr?

Știi, știi totul bine! Făr' din nou ca să-ți confirm,

Fără c-as mai meditezi, ia și-o du-nspre adevăr,

Cale-n drum i-o luminează pân' la margine de țărm!

Joacă-te ca un copil, dar fii unul matur în spate,

Rău nicicând nu-ți va spune, ia atent și o ascultă,

Ascultă ca un bun prieten sau ca un dornic frate,

Nu o pierde, ține-o lângă tine, ține-o permanentă!

O sută de procente, infinitul ea te va iubi!

Iar pentru a-ți dovedi, în genunchi n-o vei vedea,

Ascultă doar și crede oriunde ș-tot ce-ți va vorbi,

Răspunzând-i înapoi doar tu și cu iubirea!

18.10.24

În fiecare carte dragostea-i ca și un basm,

Un basm frumos, cu fantezii rămase-n vis,

Cu sentimentele trăite-n mare 'ntuziasm 

Ce stau doar după cheia unui lacăt închis.

Momente plăcute poți începe să trăiești,

Clipe imaginare poți începe să percepi,

De fiece dată când un roman îl recitești

Cu un sens ce mai adânc îl tot concepi.

Ori de câte ori auzi o nouă replică-n sondaj

Cum că... dragostea reală-i doar prin cărți...

Doar după acel îndepărtat... tainic pasaj...

Mereu parcă ți-ar rupe inima-n bucăți...

De ce, de ce să fie doar prin cărți,

De ce să nu fie și-n reala vreme,

De ce să nu mai fie ș-prin alte părți,

Să cutremure prin orice culme?

De ce nu credem c-ar fi posibilă voința,

C-ar fi posibil să luptăm cu încredere,

Să mergem înainte mereu tot cu știința 

Că doar fațada-i făcută din acele litere?

15.10.24

Primul meu sentiment,

Așteptat cu rafinament,

A reușit și a-ntâlnit

Un vis împlinit,

În care apărui,

Cu ochi albastrui, 

De care cinstit

M-am îndrăgostit. 

Aproape sau departe

Nimic nu ne desparte,

Devreme sau târziu,

Oricum o să-ți descriu

Cum a prosperat

Dorul disperat 

Iar în noaptea ce frumoasă,

Deloc silențioasă,

Voi aștepta cu nerăbdare,

Clipa de valoare,

Dim senin să mă ivesc,

Pe tine sa te privesc 

Și cu tine să vorbesc.

22.02.24

Să privești în momente din trecut 

Practic nu-i de loc de interesant 

Cunoști din tot ceea ce ai făcut 

C-un rezultat neașteptat.

Orice nu s-ar fi-ntâmplat

La prezent tot ai ajuns

Fără să fi renunțat

Peste tot tu ai pătruns. 

Dar priveste înapoi în viitor

Căci te mai așteaptă-un dor

Ce la fel n-a renunțat 

Fără ca să fi luptat.

Viitorul ce nicicând nu te-ar uita 

Doar pentru că-i supărat 

Încă te va respecta     

Fiind iubit și admirat. 

 28.07.24

Iată o frază-n tablou

Ce mult m-a copleșit:

O carte recitită din nou

Conține același sfârșit!

Captivantă-i amintirea

În subiectul relevant

Însă finalul e-n durerea

Permanent de neschimbat.

În secunda lume a cărții 

Gândești că n-o-s te pierzi,

Dar, în opusa parte a hărții 

Te rătăcești fără-s mai vezi.

03.12.24