1  

Tăticul meu

Tăticul din coline,

Cu gropi pline,

Mereu spre mine

Cu flori vine.

 

Îmi da el o păpădie

Dacă-i spun o poezie,

Îmi dă el o jucărie

Dacă-i cant o melodie.

 

Mereu m-a protejat,

De tot m-a aparat,

Dar... acum el a plecat,

Totu-n urmă a lăsat.

21.03.2018


Categoria: Casa Părintească

Toate poeziile autorului: Ababii Faina poezii.online Tăticul meu

Data postării: 17 octombrie 2024

Adăugat la favorite: 2

Comentarii: 1

Vizualizări: 165

Loghează-te si comentează!

Comentarii

Inteleg asa o situatie similara. Dorul de parinti nu poate fi uitat niciodata
Comentat pe 17 octombrie 2024

Poezii din aceiaşi categorie

Nicăieri nu-i ca acasă!

 

Azi am trecut pe la părinți,

Că n-am fost de-atâta timp,

Mereu pe ei îi găsim frânți,

De munca grea din câmp

 

Ajung la poartă, câinele latră,

Străini ne simte, nu ne mai știe,

Mă sui pe gard, arunc o piatră,

Degeaba, nimeni nu văd să vie

 

Împing și mă strecor în curte,

În scârtâit uràt de balamale,

Simt miros plăcut de turte,

Și-aud un zăngănit de oale

 

De după ușă se ivește mama,

Având drept sprijin un baston,

Cu mare grijă, își pune năframa,

Iar peste umeri poartă palton

 

În spate-ncovoiat apare tata,

Pe cap purtând căciulă neagră,

La câine face-un semn să tacă,

Și înspre noi încep să meargă

 

Înaintăm spre ei cu pas vioi,

Simțind cum dorul ne împinge,

Mâna le-o sărutăm la amândoi,

În timp ce ochiul nostru plânge

 

Pe banca dinaintea casei stăm,

Sub via care-ncepe să rodească,

Și multe amintiri mai depănăm,

Rugându-ne ca ei să mai trăiască

 

Când vorbele de duh s-au terminat,

Ne ridicăm pentru-a-intra în casă,

Unde-s bucate multe de gustat,

Și un vin roșu într-un ulcior pe masă

 

E bucurie multă în casa de la deal,

Când ne-adunăm să stăm la masă,

Și cât de bine e în satul tău natal,

Când ai părinți, ce te doresc acasă

 

Șederea noastră nu e prea lungă,

Și-n liniște ne spunem noapte bună,

Simțind cum mama vrea să plângă,

O-mbrățișăm și ne rugăm ca Domnul..

să o mai  tină

 

 

 

 

Mai mult...

Departe de cei dragi

Departe de cei dragi

Cad frunzele din grădina mea,

Dar sunt prea departe să le văd cum cad.

Pământul s-a acoperit cu frunze, 

Şi s-a format un covor auriu.

Din nou trece anul,

Dar sunt prea departe,

De bunici,copii,mamă şi tată.

Îmi este dor de ei ,dar sunt eu prea departe

Timpul nu îmi permite să-i văd macăr un pic .

Aş da totul să-mi privesc copii,

Să o văd pe scumpa mea mămică,

Pe voiosul meu tătic.

Macăr că sunt prea departe

Şi frunzele prea devreme se scutură

În inimă  îmi rămân cei dragi, 

Pe care-i port cu grijă 

În sufletul senin de dor.

(Autoarea poeziei date sunt eu :,Zamurca Alina clasa 9 Instituţia Publică Liceul Teotetic Varniţa)

Mai mult...

Βunicul

Bunicul era tot ce aveam mai drag

Era ca un far în întunericul vieții mele

Călăuzindu-mă prin orice furtună

În brațele lui mă simțeam ferit de rele

 

Și acum mi-amintesc chipul de altădată 

Și vocea-i trenurândă, aducându-mi liniștea

Era singurul meu refugiu

Când valul greutăților, mă lovea

 

Era ca aerul de primăvară

În prezența lui simțeam cum inima îmi înflorește

Acum doar focul dorului mă arde

Căci bunicul mă veghează, de acolo de unde este

 

Și nădejdea-mi este numai sus la Dumnezeu 

Să-i dăruiască veșnică odihnă

Să-i răsplătească dragostea ce ne-a dăruit

Însutit și înmiit

Mai mult...

Bunicul meu

Bunicul meu, 

Îmi spune mereu:

Să fii cuminte 

I-a mea rugăminte 

 

E atât de duios

Pe cât și de haios!

Spuneam ca n-are dreptate 

Dar făceam multe păcate...

 

Priveam în ochii lui

Fiind așa căprui

Frumoși ca niște zmei 

Culeși din flori de tei.

 

Înțelepciune multă are,

Dar și ani mulți are,

Iar eu, precum o floare,

Mă uit la mândru' Soare!

22.07.2021

Mai mult...

ROMANTICĂ

Romantică-i toamna târzie

Ornată în tonuri ciudate

Miracol de frunze pictate-n

Aromă de brumă și ceață.

 

Natură bogată cu ochi ruginii

Tresare când vântul se zbate,

Icoană pictată a frunzelor moarte,

Caleașcă de aur cu sori încărcată

Aromă de toamnă cu lacrimi udată.

Mai mult...

Epilog

Timpul trece și schimbă totul,
Dar în inima mea, am rămas același copil.
Mă întreb dacă voi mai prinde vreodată
Răsăritul cu voi, cu aceleași zâmbete.

Mai mult...

Alte poezii ale autorului

Perseidele

Am ieșit la o plimbare 

În seara strălucitoare

Perseidele am privit

Și frumos ne-am tot vorbit 

 

O ploaie de meteori

Poți s-o vezi, dar rareori

În noaptea misterelor

Vine și căderea stelelor.

 

E mereu extraordinar 

Să călătorim imaginar 

Privind cerul minunat

Și frumos înstelat

 

Precum Soarele și Luna,

Fiind mereu împreună 

La fel și Eu, alături de Tine

Mă simt deja cu mult mai bine!

13.08.24

Mai mult...

Strigătul Inimii

...

 

Să nu-ndrăznești să uiți vreodată 

Că-n orice colț al lumii n-ai fi tu,

Bătaia de la a mea inimă este gradată

Cu infinita iubire, ce mi-o dai doar tu! 

 

Eu mereu voi fi alături de tine, mereu,

Nu contează ce se află-n jurul tău, 

Eu mereu calea-ți voi lumina, mereu,

Chiar dacă te vei afla-ntr-un hău! 

 ...

 ...

Iubindu-te mereu prin dulcile-mi cuvinte-n fapte.

16.10.24

Mai mult...

Nu pleca

Stai! Nu pleca! Nu așa rapid,

Nu din factori ce nu se observă,

Drumu-n viitor e atât de palid,

Nimic prosper nu mai conservă.

 

Am încercat pe toate să le fac,

Dar de la tine doar cuvinte am văzut...

Spui că pot să trec cu tine peste lac,

Dar efectul final tot e cufundarea-n lut.

 

De m-aș întâlni cu vechea eu, din trecut,

Cred că m-aș lua peste picior doar...

Cum am ajuns la așa un conținut,

În care sfârșitul e simțit atât de amar?

 

Te-am iubit prea mult. Mult prea mult.

Scuze c-am făcut așa o netrebnicie,

Scuze că n-am renunțat mai de demult.

Dar care scuze, tot e doar fățărnicie...

 

Drăguț a fost într-un final, totul doar un joc,

E firesc unul să piardă și să plângă fără sens

Iar altul să câștige doar mândria la cojoc...

De ce doar mai eu cred totul în contrasens?

 

Totul e ceva obișnuit, doar toamna a sosit

Farmecul naturii încet încet dispare

Devreme ce acum totu-n jur a ruginit

Iar noi ne pierdem ca frunzele fără de zare...

14.11.24

Mai mult...

De ziua ta...

O nouă zi-n prag a sosit,

Doar, c-un pic mai diferit:

Azi e zi de sărbătoare

Ce să-ti mai urez eu oare?

 

Ah da, stai așa!

Cred c-am auzit ceva...

Mi-a șoptit o rândunea

C-astazi e și ziua ta!

  

Dar, cum sa petreci așa sărbătoare

Fără o felicitare,

Care sa-ti exprime clar,

Prin versuri, literar:

 

Că mereu, ai ceva special,

Acel ceva fiind esențial,

Tot binele din lume

Fiindu-ți rostit în propriul nume.

 

Ca s-ajungi tu mai departe,

Trebuie s-ai sănătate!

Ca sa fii tu fericit,

Treb' sa fii și împlinit!

 

Veselia să-ți apară,

Negativul săți dispară!

Mereu sa fii apreciat,

C-asta, chiar ai meritat!

 

Infinitul de dorințe,

Împlinit doar cu tandrețe,

Să-și găsească împlinirea 

În rând cu toată fericirea!

 

Orice nu s-ar întâmpla 

Nicidecum nu renunța,

Orice-ar fi, vei reuși,

Totul ți se va primi!

 

Timpul merge înainte, fără a se opri

Dar, tot ceva ți-aș mai sopti:

Eu mereu te voi iubi

Și frumos îți voi zâmbi!

 

Totul este important,

Ca să fie realizat!

La mulți ani cu sănătate, 

Pace-n suflet și prosperitate!

11.06.24

Mai mult...

Gol în suflet

Scuzele-s acceptate,

Încrederea-i pierdută.

Vei merge mai departe

Fiind tot mai încrezută!

 

Să nu crezi că-ncă visezi

În oglindă când privești,

Mai presus de cum te vezi

Ești pe Terra cât trăiești.

 

Orice-ar fi - zâmbește,

Atunci restul vor vedea,

Câtă forță dăinuiește

În ceea ce se pierdea...

 

Nu toată lumea spune 

Direct ceea ce simte,

Iar atunci când spune

Nu toată lumea simte...

 

A folosi acea monedă

Care rău te-ar fi tratat

E puterea ce-o posedă

Așteptatul gol ratat.

 

A fi un om mai diferit 

Nu însemnă mai ciudat,

Înseamnă a fi smerit

Aidoma unui soldat...

 

Visul nu e un obstacol,

Folosește-l cu mândrie,

Transformă-l în oracol

Nu doar simplă teorie

21.11.24

 

Mai mult...

Răsăritul iubirii

Primul meu sentiment,

Așteptat cu rafinament,

A reușit și a-ntâlnit

Un vis împlinit,

În care apărui,

Cu ochi albastrui, 

De care cinstit

M-am îndrăgostit. 

Aproape sau departe

Nimic nu ne desparte,

Devreme sau târziu,

Oricum o să-ți descriu

Cum a prosperat

Dorul disperat 

Iar în noaptea ce frumoasă,

Deloc silențioasă,

Voi aștepta cu nerăbdare,

Clipa de valoare,

Dim senin să mă ivesc,

Pe tine sa te privesc 

Și cu tine să vorbesc.

22.02.24

 

Mai mult...