Mereu împreună

Eu sa te sarut in vise,

Si sa-ti simt buzele-ti aprinse,

N-ar intelege ce simte inima mea ...

Lumea!

Eu sa ma uit la soare,

Vazindu-te a mea,

M-ar intelege ce simt oare ..?

Lumea...?

Tu sa fii infinitul,

Eu doar secunda...

In care, nu te poate iubi nici cu tot timpul...

Lumea.

AșAș vrea să sar distanţa 

În doi pași până la tine,

Să nu fii doar speranța 

Ce ar sta după cortine.

Aș vrea-n secunda următoare 

Să fim din nou alături,

La fel ca și-n clipa lucitoare

Pășind prin noile niveluri.

Aș vrea să te revăd,

O secundă, ar fi de ajuns,

O secundă să te văd 

Fiind dorul meu dispus.

Aș vrea timpul să-l opresc

Când stau eu langă tine,

Să tot stau și să privesc

Prin peisaje alcaline.

Aș vrea să fiu eu lângă tine,

Astăzi, mâine, întotdeauna,

Privind zorile senine

Lângă inima ta întruna.

Aș vrea să ne iubim mereu,

Eu asta voi și face,

Te voi iubi ca pe-un nucleu

La fel de eficace.

Aș vrea să reușim

Să trecem peste toate, 

Gândul să ni-l însușim

Cu pură demnitate.

Aș vrea de mână să ne ținem

Privind drumul înainte,

Fericiți să ne tot menținem

Prin frumoasele cuvinte.

09.10.24

Sub mângâierea ta tresare carnea de pe os,

Iar inima plângând se dă de ceasul morții,

Sărutul de pe buze devine brusc nervos,

Și alergă-n jos pe coapse hăituind emoții.

Mă biciuie privirea ta ca pe un sclav fugit,

Și-n capul meu dansează trandafiri și stele,

Alerg cu ochiul pe sânu-ți alb și-nmugurit,

Și mă aștern precum un fulg pe a sa piele.

Sunt condamnat în închisoarea ta pe veci,

Îmi ispășesc pedeapsa spânzurat de pleoape,

Ca să te văd sub luna albă cum firavă treci,

Ducându-ți sânii mici din stele să se adape.

De aș putea reda în simfonii ori lungi balade,

Cum cântă carnea crudă și sângele fierbinte,

Ar înflori subit nisipul, deșertul ar da roade,

S-ar despuia pădurea și-ar freamăta cuvinte.

As vrea sa raman, dar trebie sa plec..

Vreau sa fiu un om implinit si fericit..

Simt ca alaturi de tine, toate acestea se transforma-n vis..

Vreau sa iti fie bine, esti sufletul meu pereche

Daca e sa fim .. ne vom alege din toata multimea de oameni

Ne vom regasii.. doar daca e ca tu sa fii

Binele tau si sanatatea ta conteaza pentru mine

Daca e sa nu fim, te veghez mereu iubire..

Meriti totul, insa eu nu pot renunta inca la mine

ALATURI DE TINE .. AZI .. MAINE, PENTRU TOTDEAUNA

Caut totul, dar în acelaşi timp altceva,

Încercând să alung întunericul din întuneric,

Iar spectacolul suferinţei îl ating şi-l pot juca,

Fiindcă sunt prinţul nimicului feeric.

Iubirea mea slabă vede peste tot mari greşeli,

Cuvintele mi se transformă într-o armă ucigaşă,

Ochii înlăcrimaţi imploră divine puteri,

Să distrugă pesimismul care mă apasă.

Sunt o fiinţă de la începutul lumii rămasă,

Plutesc peste o moarte de vis,

Mă înghite noaptea şi nici că îmi pasă,

Căci infinite tragedii în mine s-au închis.

Trăiesc printr-o ironie tragică şi agonică,

Boabe de lacrimi pe obraji încep a se juca,

Şi printr-o iubire viciată, aproape comică,

Caut totul dar în acelaşi timp altceva.

Sub cerul brăzdat de falşi meteoriţi,

Torturat de viziuni, preţuiesc tăcerea,

Aproape de mine fac amor doi îndrăgostiţi,

Vrând parcă să-mi trezească plăcerea.

 In zadar, căci sunt un iremediabil abandonat,

Iar singurătăţi glaciale mă năpădesc homeric,

Vreau ca de pesimismul demonic să scap,

Încercând să alung întunericul din întuneric.

Sub luna ce s-a ascuns de plictiseală,

Eternităţi de lumini şi umbre mă înghit,

Misterioase chemări mă atrag cu sfială,

 În foc şi smoală sufletu-mi este topit.

Din cauza ideilor mă prăbuşesc,

În vârtejuri demonice încep a mă-nălţa,

Cu un râs negru, tragedii răspândesc,

Iar spectacolul suferinţei îl ating şi-l pot juca.

Graţia lumii temperează a mea tragedie,

Se destramă azurul sub privirile-mi triste,

Un avânt dezinteresat mă aruncă-n agonie,

Încep să mă caut pe a morţilor liste.

Iubirea nu o pot cumpăra, tristeţea gratis este,

Dar eu nu ajung decât acolo unde îi întuneric,

Unde sunt venerat şi îndrăgit ca o poveste,

Fiindcă sunt prinţul nimicului feeric.

Farmecul maladiv al neliniştii îl simt,

Atunci când trecutul ca o tornadă mă năpădeşte,

Încep să plâng, să râd, să distrug şi să mint,

Orice sau pe oricine mă iubeşte,

Căci sentimentele nu le mai stăpânesc,

Mă chinuie în groaznice torturi şi dureri,

Iar când încep din nou să iubesc,

Iubirea mea slabă, vede peste tot greşeli.

Nu mai suport, nu mai vreau să fiu minţit,

Vreau să explodeze mica bucurie din mine,

Să simt pentru o clipă că sunt iubit,

Iar voluptăţile negative să sfârşească ruine.

În zadar căci pasiunea haotică mă aruncă-n decor,

Chipul mi-e trist, nu schiţează nici o grimasă,

Încercând Domnului să implor puţin ajutor,

Cuvintele mi se transformă într-o armă ucigaşă:

- Ce eşti fără iubire… tu, fiinţă ciudată,

Iar dacă n-o vrei la ce mai poţi spera?

Răspunsul e tăcerea din vocea-mi sugrumată,

Şi trist cobor în noapte cu întuneric să mă pot mângâia.

Profunde resemnări îmi umbresc orice gândire,

Mă judec prea aspru, mă închid în dureri,

Iubiri şi nuanţe de viaţă trec fără oprire,

Ochii înlăcrimaţi imploră divine puteri.

Raze de o claritate amară mă orbesc,

O idee simplă, devine dorinţă de viaţă,

Refuz chiar la această idee să mă gândesc,

Căci o pasivitate supremă fiinţa-mi îngheaţă.

Pentru lumea aceasta sunt o calamitate,

Destinul mă chinuie, să mor nu mă lasă,

Visez să vină o zână plină de bunătate,

Să distrugă pesimismul care mă apasă.

Să distrugă pesimismul care mă apasă,

Ochii înlăcrimaţi imploră divine puteri,

Cuvintele mi se transformă într-o armă ucigaşă,

Iubirea mea slabă vede peste tot greşeli,

Fiindcă sunt prinţul nimicului feeric,

Iar spectacolul suferinţei îl ating şi-l pot juca,

Încercând să alung întunericul din întuneric,

Caut totul, dar în acelaşi timp altceva.

Someone will love you,

But someone isn’t me

And that’s not a problem

If she loves you more than me

So, I wish

You can be her perfect man

And she will be the wife you wanted.

I wish I could forget you,

But my heart wants to see your smile

And hear you say:

“I love you”

So, I’m not sure if I can see my life without you

That’s why I want to be your best friend,

The shoulder you cry on

Or the person you laugh with on a rainy day...

Într-o simplă zi de iarnă, 

Totul se răstoarnă, 

Amintirile călătoresc 

Apoi te găsesc .

A vedea-i posibil 

Totu este admisibil

A spera e-un vis

Ce încă nu-i decis!

...

31.01.24

MăMă bucur azi, că nu am renunțat ieri,

Sau orice altă zi, când tot nu reușeam,

Credeam ca visele-s iluzii ce n-ajung nicăieri

Și-n gânduri de cristal, mereu le tot pierdeam.

Mereu credeam, că știu doar să greșesc,

Uneori, fiind învăluită-n adevăr, alteori, în mister,

Văzând, că din nou, mă prăbușesc

Renunțam, risipindu-mă-n volatilul eter...

Acceptând totul exact așa cum era,

În umbra timpului, diferit mă regăseam,

Conștiința spectaculoasă-mi regenera 

Și-n liniștea nopții iar mă risipeam.

22.05.24

Pe Pământul însetat,

Mereu cercetat,

Soarele s-a răsfățat,

Strălucind neîncetat.

Timpul s-a păstrat

C-un frig neașteptat

Și-n miez de primăvară 

Gerul te doboară.

Totu-i bine și frumos

De faci totul cu folos,

Fără a fi capricios

Nu vei fi bolnăvicios.

Ascultă de la mine

Și atent reține,

Ai grijă de tine

Ca sa fie totul bine.

11.05.24

Chiar nu știu ce am făcut 

Ca sa arat eu supărată 

Parca nu-s îmfumurată 

Dar asa a fost crezut

Întrebare cam ciudată 

Dar, de ce să mă mai supăr?

Doar asa este fondată 

Încrederea în adevăr.

Supărarea din nimic 

Pe ce-i mai amabil

Într-un zâmbet remarcabil

E opusul astronomic.

Anume cu tine

Asta-i total imposibil

Totu-i accesibil 

Atunci când chiar crezi ca-i bine. 

Nici nu merita sa fac

Supărare pusa-n arc

Pe persoana cea iubită

Ce ma face fericită. 

26.07.24

Scumpă copilărie 

Dragă, argintie,

Mereu cu bucurie

 În cămașa aurie.

Pe dealuri alergând,

Floricele culegând, 

Coronițe împletind 

 Și pe cap purtând...

O copilărie fericită, 

E viață împlinită!

Fără mamă, tată, 

E viață zbuciumată!

Copilăria-i o povață, 

Ce mă-ndrumă-n viață!

Cu bujori în obrăjori,

Cu lacrimi în ochișori. 

Copilăria e ca o floricică 

Ce-nflorăste ca o mămică,

Dulce, dragă și duioasă 

Ca bunica de frumoasă!

Copilăria-i prețioasă, 

De Dumnezeu aleasă!

Cu bomboane, ciocolată, 

Cu o mamă și un tată.

Ce scurtă-i copilăria!

Plecând cu bucuria!

Ce-n suflet o aveam,

Cu drag o purtam...

Copilăria-i lucru de sfânt 

Ce-l găsești doar pe Pământ!

Pe ploaie alergând,

De tristețe plângând...

Totuși florile copilăriei

Sunt amintirile veseliei,

Simțindu-le odinioară,

Ca fiind ultima oară. 

La tăticu alergam,

El în brațe mă lua,

Pe obraji mă săruta -

Ce copilărie dulce aveam!!!

16.10.2019

O nouă zi-n prag a sosit,

Doar, c-un pic mai diferit:

Azi e zi de sărbătoare

Ce să-ti mai urez eu oare?

Ah da, stai așa!

Cred c-am auzit ceva...

Mi-a șoptit o rândunea

C-astazi e și ziua ta!

Dar, cum sa petreci așa sărbătoare

Fără o felicitare,

Care sa-ti exprime clar,

Prin versuri, literar:

Că mereu, ai ceva special,

Acel ceva fiind esențial,

Tot binele din lume

Fiindu-ți rostit în propriul nume.

Ca s-ajungi tu mai departe,

Trebuie s-ai sănătate!

Ca sa fii tu fericit,

Treb' sa fii și împlinit!

Veselia să-ți apară,

Negativul săți dispară!

Mereu sa fii apreciat,

C-asta, chiar ai meritat!

Infinitul de dorințe,

Împlinit doar cu tandrețe,

Să-și găsească împlinirea 

În rând cu toată fericirea!

Orice nu s-ar întâmpla 

Nicidecum nu renunța,

Orice-ar fi, vei reuși,

Totul ți se va primi!

Timpul merge înainte, fără a se opri

Dar, tot ceva ți-aș mai sopti:

Eu mereu te voi iubi

Și frumos îți voi zâmbi!

Totul este important,

Ca să fie realizat!

La mulți ani cu sănătate, 

Pace-n suflet și prosperitate!

11.06.24