2  

Mereu împreună

Timpul oricum prea repede trecea

Chiar dacă se mai oprea

Noi doi, am fost și vom fi

Găsiți în infinitul ce nu se va sfârși.

 

Tu ești soarele ce mă-ncălzește, 

Luna sub care visez,

Timpul ce se mai oprește

Fără să-mi imaginez. 

 

O mie și una de stele din noapte 

Îmi comunică prin șoapte 

Fiind aprinse pentru a-ți arăta

Calea spre inima mea.

 

Un simplu fenomen am distins:

Înainte de tine... nimic n-avea sens

Dar, acum, fără ca să mai gândesc

Împreună cu tine, simt ca trăiesc.

 

Doar evitând vorba lumii,

Urmându-mi vocea inimii,

Spre tine călătoresc

Ca să-ți spun că TE IUBESC!

20.08.24


Categoria: Poezii de dragoste

Toate poeziile autorului: Ababii Faina poezii.online Mereu împreună

#Interesant

Data postării: 17 octombrie 2024

Adăugat la favorite: 2

Vizualizări: 288

Loghează-te si comentează!

Poezii din aceiaşi categorie

Uneori

Uneori iti mai ascult vocea...din mesajele vocale 

Te sun în zile importante, dar suna ocupat

Nu ti-a păsat că mi-ai tăiat aripile

Ai frânt sufletul meu...și ai plecat.

 

Nu ti-am fost vreo mare iubire

Și nici primul tău cald sărut 

Dar tot ce sunt azi, a vrut de la tine

O îmbrățișare nevinovată de sfârșit...

 

Caci mi-ai fost cel mai frumos zâmbet 

Cu emoții, fiori și fluturi în stomac

Un sentiment atât de pur, de sincer

Știai atat de bine...și totuși... ai uitat!

 

Ti-am amintit în poeme de iubire

Mărturisind tot ce-am simțit 

M-ai diagnosticat cu nebunie...

Posibil.... Trădarea ta... m-a zguduit!

 

 

Mai mult...

NEAMUL MEU

Neamul meu de unde vine?

Din lumină și iubire,

înfrățit  cu alte nații

Cctitorând  cetăți și sate 

Păstorind turme de oi 

Și răbdători la nevoi.

Mai mult...

Sufletul cere...

O îmbrățișare de la tine

Sufletul mereu îmi cere

Nu știe că nu are cine

Tu ești doar dor și o tăcere...

 

Zâmbetul ce m-a fermecat

Ochii ar vrea să îl vadă

Dar ei nu stiu că ai plecat

Și-ai tăi nu vor să îi revadă...

 

Un vin născut din tine

Sufletul mereu îmi cere

Nu știe că nu are cine

Tu ești doar gânduri și durere...

 

Sufletul, ochii și brațele te cer 

Într-o clipă de sublimă plăcere 

Nu știu că ai fost trecător 

Și că te întorci...e o părere 

 

Mai mult...

Tăceri zgomotoase

Ce rece se simte distanța - și eu,

Tot sper că e doar o ceață subțire,

Dar noaptea mi-e plină, și somnul e greu,

Că dorul de tine nu are oprire.

 

Mă plimb printre gânduri ca-ntr-un oraș stins

Cu felinare ce-și caută flacăra-n nori,

Și-n inima mea, unde astăzi ești tu,

E-o liniște goală, fragilă și dor.

 

Ești linia fină dintre „mai e” și „a fost”,

Un cuvânt neterminat pe buze închise,

Și-n tăcerea ta, parcă îmi spui fără rost

Că unele doruri nu mor... doar există.

 

Și poate că mâine vei trece tăcut

Prin colțul de lume ce iubirea ne-o ține,

Dar azi — câtă iarnă în suflet mi-ai pus,

Când tu ești departe, iar eu... fără tine.

Mai mult...

Mă doare ziua fără tine

 

Mă doare ziua fără tine,

Mi-e greu când suntem amândoi,

Și nu știu cum este mai bine,

Și unde-i limita-ntre noi.

 

Mă înalț și prăbușesc deopotrivă,

Te admir și te urăsc cu remușcări,

Plutim pe-o luntre aflată în derivă,

Într-un ocean de nervi și amenințări.

 

Ce trist e-n jur și ce anost,

Ce liniște în acest tumult,

Și muți, eu cred, de am fi fost,

Am fi vorbit un pic mai mult.

 

Îmi cântă zilnic lacrimi pe obraz,

Un cântec trist de îndepărtare,

Şi mușc agonic din extaz,

Pierzându-mă într-o uitare.

 

Mă întorc întotdeauna în prima zi,

Te iert și te așez pe-un piedestal,

Iar restul zilelor de n-ar mai fi,

M-aș izola cu tine într-un spital.

 

Și leac, și medic permanent să-ți fiu,

Să-ți injectez un sânge dat în clocot,

Să fierb în tine și apoi să știu,

De ce ți-e plânsul numai hohot.

 

Mai mult...

Dedicație

Așa cum firul ierbii răsare verde crud

Și crește mândru și înmulțit din pământ,

Liniștea, sănătatea și bucuria-n simțământ,

Așa și anii mulți în sfera vieții se includ.

 

Pe frunte petale de trandafir îmbobocit

Să îți aducă mireasma dimineților de mai,

Plăcerea nopților de care te entuziasmai

Și suflul arzător al vieții pururi prorocit.

 

Sunetele unui cântec ca romanță,

Cuvintele dulci și ademenitoare,

Să fie toate laolaltă puse în balanță,

Și să creeze momentele strălucitoare.

 

 

 

Mai mult...

Uneori

Uneori iti mai ascult vocea...din mesajele vocale 

Te sun în zile importante, dar suna ocupat

Nu ti-a păsat că mi-ai tăiat aripile

Ai frânt sufletul meu...și ai plecat.

 

Nu ti-am fost vreo mare iubire

Și nici primul tău cald sărut 

Dar tot ce sunt azi, a vrut de la tine

O îmbrățișare nevinovată de sfârșit...

 

Caci mi-ai fost cel mai frumos zâmbet 

Cu emoții, fiori și fluturi în stomac

Un sentiment atât de pur, de sincer

Știai atat de bine...și totuși... ai uitat!

 

Ti-am amintit în poeme de iubire

Mărturisind tot ce-am simțit 

M-ai diagnosticat cu nebunie...

Posibil.... Trădarea ta... m-a zguduit!

 

 

Mai mult...

NEAMUL MEU

Neamul meu de unde vine?

Din lumină și iubire,

înfrățit  cu alte nații

Cctitorând  cetăți și sate 

Păstorind turme de oi 

Și răbdători la nevoi.

Mai mult...

Sufletul cere...

O îmbrățișare de la tine

Sufletul mereu îmi cere

Nu știe că nu are cine

Tu ești doar dor și o tăcere...

 

Zâmbetul ce m-a fermecat

Ochii ar vrea să îl vadă

Dar ei nu stiu că ai plecat

Și-ai tăi nu vor să îi revadă...

 

Un vin născut din tine

Sufletul mereu îmi cere

Nu știe că nu are cine

Tu ești doar gânduri și durere...

 

Sufletul, ochii și brațele te cer 

Într-o clipă de sublimă plăcere 

Nu știu că ai fost trecător 

Și că te întorci...e o părere 

 

Mai mult...

Tăceri zgomotoase

Ce rece se simte distanța - și eu,

Tot sper că e doar o ceață subțire,

Dar noaptea mi-e plină, și somnul e greu,

Că dorul de tine nu are oprire.

 

Mă plimb printre gânduri ca-ntr-un oraș stins

Cu felinare ce-și caută flacăra-n nori,

Și-n inima mea, unde astăzi ești tu,

E-o liniște goală, fragilă și dor.

 

Ești linia fină dintre „mai e” și „a fost”,

Un cuvânt neterminat pe buze închise,

Și-n tăcerea ta, parcă îmi spui fără rost

Că unele doruri nu mor... doar există.

 

Și poate că mâine vei trece tăcut

Prin colțul de lume ce iubirea ne-o ține,

Dar azi — câtă iarnă în suflet mi-ai pus,

Când tu ești departe, iar eu... fără tine.

Mai mult...

Mă doare ziua fără tine

 

Mă doare ziua fără tine,

Mi-e greu când suntem amândoi,

Și nu știu cum este mai bine,

Și unde-i limita-ntre noi.

 

Mă înalț și prăbușesc deopotrivă,

Te admir și te urăsc cu remușcări,

Plutim pe-o luntre aflată în derivă,

Într-un ocean de nervi și amenințări.

 

Ce trist e-n jur și ce anost,

Ce liniște în acest tumult,

Și muți, eu cred, de am fi fost,

Am fi vorbit un pic mai mult.

 

Îmi cântă zilnic lacrimi pe obraz,

Un cântec trist de îndepărtare,

Şi mușc agonic din extaz,

Pierzându-mă într-o uitare.

 

Mă întorc întotdeauna în prima zi,

Te iert și te așez pe-un piedestal,

Iar restul zilelor de n-ar mai fi,

M-aș izola cu tine într-un spital.

 

Și leac, și medic permanent să-ți fiu,

Să-ți injectez un sânge dat în clocot,

Să fierb în tine și apoi să știu,

De ce ți-e plânsul numai hohot.

 

Mai mult...

Dedicație

Așa cum firul ierbii răsare verde crud

Și crește mândru și înmulțit din pământ,

Liniștea, sănătatea și bucuria-n simțământ,

Așa și anii mulți în sfera vieții se includ.

 

Pe frunte petale de trandafir îmbobocit

Să îți aducă mireasma dimineților de mai,

Plăcerea nopților de care te entuziasmai

Și suflul arzător al vieții pururi prorocit.

 

Sunetele unui cântec ca romanță,

Cuvintele dulci și ademenitoare,

Să fie toate laolaltă puse în balanță,

Și să creeze momentele strălucitoare.

 

 

 

Mai mult...
prev
next

Alte poezii ale autorului

Harta Timpului și a Inimii

Dintr-un trecut întunecat

Apare un prezent neașteptat 

Simțind un viitor mai luminat

În timp ce privesc la cerul înstelat.

 

Niciodată nu-i târziu, 

Viața-mi oferă-n fiece zi

Șansa de a mă redescoperi

Și de a fi cine îmi doresc sa fiu.

 

Nu știu una, nu știu alta

Dar, timpul îmi creează harta

Mă-nzestrează cu o mapă

Și un Ghid de altă dată.

 

Straniu totul a schimbat 

Un zâmbet de neuitat

Prin care mi-ai arătat

Sentimentul cel ciudat.

 

În grabă, nu vreau s-o spun...

Dar, ești un hoț destul de bun

Inima, tu mi-ai furat,

Când la mine te-ai uitat.

10.07.24

Mai mult...

Strigătul Inimii

...

 

Să nu-ndrăznești să uiți vreodată 

Că-n orice colț al lumii n-ai fi tu,

Bătaia de la a mea inimă este gradată

Cu infinita iubire, ce mi-o dai doar tu! 

 

Eu mereu voi fi alături de tine, mereu,

Nu contează ce se află-n jurul tău, 

Eu mereu calea-ți voi lumina, mereu,

Chiar dacă te vei afla-ntr-un hău! 

 ...

 ...

Iubindu-te mereu prin dulcile-mi cuvinte-n fapte.

16.10.24

Mai mult...

Perseidele

Am ieșit la o plimbare 

În seara strălucitoare

Perseidele am privit

Și frumos ne-am tot vorbit 

 

O ploaie de meteori

Poți s-o vezi, dar rareori

În noaptea misterelor

Vine și căderea stelelor.

 

E mereu extraordinar 

Să călătorim imaginar 

Privind cerul minunat

Și frumos înstelat

 

Precum Soarele și Luna,

Fiind mereu împreună 

La fel și Eu, alături de Tine

Mă simt deja cu mult mai bine!

13.08.24

Mai mult...

Accentul pe cuvinte

O ploaie îngâmfată,

E mereu îmfumurată. 

O ființă orgolioasă 

E mereu pretențioasă. 

 

Puternicul accent

De cuvânt inocent, 

Mereu impertinent 

Memorat e permanent. 

 

Un sunet minunat

Cu gluma s-a-mpăcat,

La putere a urcat

Dar dur a ofensat. 

 

Frumos a triumfat 

La modul repetat 

Ideea de glumit 

Un factor anumit. 

 

O atenție sporită 

E-n mod clar, una lovită, 

De-ntuneric istovită, 

Poate fi una-ngrădită. 

 

Sus, pe-o orbită, 

Privirea-i țintită,

O voce ascuțită 

S-ar cerea auzită. 

 

Pe cerul nocturn 

Vazut-ai un turn,

Ce stele-nflăcărate 

Pașii să-ți arate.

 

Păsări zburătoare 

Cu aripi și cu motoare, 

Precum stele căzătoare 

Așteptai nerăbdătoare.

 

Accentul pe cuvinte, 

Bine-nfăptuite, 

Cu o mica rugăminte 

Să te reprezinte. 

09.05.24

Mai mult...

Pășind în abis

Poți să oprești ceasul,

Dar timpul, fuge oricum,

Nu-l ajunge nici pasul

Ce-alergă nicicacum...

 

Un an, e atât de mare,

Dar trece ca și-o lună,

Ca săptămâna-n urmare

Apărută-n ziua oportună.

 

Totul fuge-n prezent,

Nimic nu mai rămâne,

Precum fulgeru-n curent,

Totul merge ca pe grâne...

 

Mai mult...

Manuscrisul Toamnei

Apare doar ca umbra-n soare,

Doar atunci când e nevoia.

Victoria-n unica-ți valoare

Ce-n carte se tot reînoia...

 

Toamna arată frumusețea

De-a lăsa și de-a pleca,

De-a uita toată tristețea

Simțul cărei ne apleca.

 

Poate poezia ne creează,

Poate poezia ne distruge,

Dar oricum, totul militează -

Se-ntocmesc căi indifuge. 

 

Arată totul la alegere,

Dar nu-i totul cu folos,

Aș da versu-n înțelegere

Pentru cei mai valoros.

 

Stelele-s doar în paradis

Visându-le d-aici, de jos,

Dar viața-i un manuscris -

Fiind cel mai prețios. 

 

Viața-i ca și-o frunză, 

Când mai vine toamna

Te legi de-o pânză

Să nu-ți cazi capcana...

Mai mult...

Harta Timpului și a Inimii

Dintr-un trecut întunecat

Apare un prezent neașteptat 

Simțind un viitor mai luminat

În timp ce privesc la cerul înstelat.

 

Niciodată nu-i târziu, 

Viața-mi oferă-n fiece zi

Șansa de a mă redescoperi

Și de a fi cine îmi doresc sa fiu.

 

Nu știu una, nu știu alta

Dar, timpul îmi creează harta

Mă-nzestrează cu o mapă

Și un Ghid de altă dată.

 

Straniu totul a schimbat 

Un zâmbet de neuitat

Prin care mi-ai arătat

Sentimentul cel ciudat.

 

În grabă, nu vreau s-o spun...

Dar, ești un hoț destul de bun

Inima, tu mi-ai furat,

Când la mine te-ai uitat.

10.07.24

Mai mult...

Strigătul Inimii

...

 

Să nu-ndrăznești să uiți vreodată 

Că-n orice colț al lumii n-ai fi tu,

Bătaia de la a mea inimă este gradată

Cu infinita iubire, ce mi-o dai doar tu! 

 

Eu mereu voi fi alături de tine, mereu,

Nu contează ce se află-n jurul tău, 

Eu mereu calea-ți voi lumina, mereu,

Chiar dacă te vei afla-ntr-un hău! 

 ...

 ...

Iubindu-te mereu prin dulcile-mi cuvinte-n fapte.

16.10.24

Mai mult...

Perseidele

Am ieșit la o plimbare 

În seara strălucitoare

Perseidele am privit

Și frumos ne-am tot vorbit 

 

O ploaie de meteori

Poți s-o vezi, dar rareori

În noaptea misterelor

Vine și căderea stelelor.

 

E mereu extraordinar 

Să călătorim imaginar 

Privind cerul minunat

Și frumos înstelat

 

Precum Soarele și Luna,

Fiind mereu împreună 

La fel și Eu, alături de Tine

Mă simt deja cu mult mai bine!

13.08.24

Mai mult...

Accentul pe cuvinte

O ploaie îngâmfată,

E mereu îmfumurată. 

O ființă orgolioasă 

E mereu pretențioasă. 

 

Puternicul accent

De cuvânt inocent, 

Mereu impertinent 

Memorat e permanent. 

 

Un sunet minunat

Cu gluma s-a-mpăcat,

La putere a urcat

Dar dur a ofensat. 

 

Frumos a triumfat 

La modul repetat 

Ideea de glumit 

Un factor anumit. 

 

O atenție sporită 

E-n mod clar, una lovită, 

De-ntuneric istovită, 

Poate fi una-ngrădită. 

 

Sus, pe-o orbită, 

Privirea-i țintită,

O voce ascuțită 

S-ar cerea auzită. 

 

Pe cerul nocturn 

Vazut-ai un turn,

Ce stele-nflăcărate 

Pașii să-ți arate.

 

Păsări zburătoare 

Cu aripi și cu motoare, 

Precum stele căzătoare 

Așteptai nerăbdătoare.

 

Accentul pe cuvinte, 

Bine-nfăptuite, 

Cu o mica rugăminte 

Să te reprezinte. 

09.05.24

Mai mult...

Pășind în abis

Poți să oprești ceasul,

Dar timpul, fuge oricum,

Nu-l ajunge nici pasul

Ce-alergă nicicacum...

 

Un an, e atât de mare,

Dar trece ca și-o lună,

Ca săptămâna-n urmare

Apărută-n ziua oportună.

 

Totul fuge-n prezent,

Nimic nu mai rămâne,

Precum fulgeru-n curent,

Totul merge ca pe grâne...

 

Mai mult...

Manuscrisul Toamnei

Apare doar ca umbra-n soare,

Doar atunci când e nevoia.

Victoria-n unica-ți valoare

Ce-n carte se tot reînoia...

 

Toamna arată frumusețea

De-a lăsa și de-a pleca,

De-a uita toată tristețea

Simțul cărei ne apleca.

 

Poate poezia ne creează,

Poate poezia ne distruge,

Dar oricum, totul militează -

Se-ntocmesc căi indifuge. 

 

Arată totul la alegere,

Dar nu-i totul cu folos,

Aș da versu-n înțelegere

Pentru cei mai valoros.

 

Stelele-s doar în paradis

Visându-le d-aici, de jos,

Dar viața-i un manuscris -

Fiind cel mai prețios. 

 

Viața-i ca și-o frunză, 

Când mai vine toamna

Te legi de-o pânză

Să nu-ți cazi capcana...

Mai mult...
prev
next