Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Ababii Faina
#Interesant
Data postării: 17 octombrie 2024
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 319
Poezii din aceiaşi categorie
Întrebări
Arde aprins sufletul trist, ca o hârtie
Cade respins alunecând în nebunie
Dorul nestins aduce-n vise amăgire
Dragostea umblă risipindu-se-n pustie
Am întrebat un trecător despre iubire
Și mi-a răspuns: cea care-ți umple amintire
Deschide aripi, te cuprinde bucurie
Numai în doi se va aprinde fericire
Am întrebat și primăvara, poate știe
Cu flori de Mai a-ntins covorul pe câmpie
Către livezi m-ampins cu zumzet de albine
Singur și trist am admirat doar eu cu mine
Cuprins de ploaie-am întrebat și curcubeul
Și-antins culorile în arc pictându-mi cerul
Ajuns în noapte-a mai rămas doar efemerul
Ascuns prin toate s-a retras păstrând misterul
Nelămurit am întrebat în toamnă vântul
Suflând copacii aiurit umple tot câmpul
Acoperind cu frunze veștede pământul
Șuieră fără de răspuns să-ncurce gândul
Și-atunci întreb stelele toate despre una
Cea care sufletul mi-a frânt pornind furtuna
Tăcute-n noapte mă privesc pețindu-mi luna
Nu mi-au răspuns nici ele toate nici ea una
Mi-a mai rămas de întrebat cerul și lumea
Soarele, noaptea și pe voi: unde-i minunea?
De ce iubim când ne aruncă omisiunea
Unde sunt oamenii cei buni, ce-i compasiunea?
Ascuns de timp am să întreb la porți divine
Unde-i lumina când te stinge o iubire
De s-ar putea cândva din nou s-ajung la tine
Degeaba-ntreb, răspunsu-i mort, n-are să-nvie
Merită să-mi scriu iubirea
Merită să-mi scriu iubirea,
Azi în versuri și pe foi?
Ieri îmi căutai privirea
Dar acum îmi ești război
Simt puternic prăbușirea
Sentimentelor puhoi
Vreau să uit și convorbirea
Semnelor dintre noi doi
Merită să-mi scriu iubirea,
Vărsând zilnic lacrimi șiroi?
Știu că-mi vezi pe chip mâhnirea
Spune-mi,ce a fost cu noi?
Vreau să nu mă pierd cu firea
Renunț la vise cu amândoi
Am găsit și definirea
Noi am fost doar un război
17:23
S-a lăsat frigul,
Nu afară, ci aici între noi.
Noi măsurăm altfel timpul,
În lacrimi și nevoi.
Dragostea de tine devine o ploaie grea
Apare suferința,
Te-ai îmbrăcat cu ea.
Nu vreau să-i simt atingerea
Apoi să devină dependență.
Mă doare și știi bine
Durerea mi-e esență.
Pierduți de inimă
Suntem doar praf sub talpa timpului etern
Un mic detaliu în mișcare printre veacuri
Ne-am inventat un cronometru efemer
Uitând că inima de om nu-i ceas cu arcuri
De-are să doară suflet trist atins de dor
Nu te-aștepta să fii cumva băgat în seamă
Te-aruncă-n gol fără să simtă remușcări
De-ai fi pisică sau delfin te-ajută-n grabă
În alb și negru mărginindu-ne culori
Înlocuim iubirea caldă cu o rană
Lăsând s-ajungă biete inimi cerșetori
Frizăm ridicolul montând dragostea-n ramă
Să o privim contemplativ într-un muzeu
Reprezentare conformistă despre dramă
Să nu ne-atingă ne rugăm la Dumnezeu
Pierduți de inimă-necăm inima-n cramă
Oamenii toți sunt egoiști gândind la ei
Chiar și iubirea-i egoistă, nu te-ntreabă
Cu o tăcere închizând-o-ntre dureri
Pierduți de inimă vorbim într-o silabă
În echilibru învățăm cum să trăim
Goliți de suflet aruncăm dragostea oarbă
Iubirea sună-n poezii cuvânt sublim
Pierduți de inimă trăim fără dovadă
Spune-mi
Spune-mi iubita mea
Cum ai vrea să mă usuce,
ani lumină
de vuiete și ploi?
Cum ai vrea să mă spele,
deșerturile
stăpâne pe-al meu trup?
Iubit-o, tu doar spune-mi cum
și ia-mă și mă udă
și-apoi,
ia-mă-n al tău sân,
iubit-o...
Mâine
mi se pierde răsuflarea în ecoul nopților
și-mi simt corpul pe podeaua rece
mi-ai zis că mă bandajezi nopțile trecute,
dar în schimb ai numărat stropii,zece
zece clipe ce au trecut fără oprire
în simpla irizare a unor trupuri
prinse într-un viscol de murire
ce ne aruncă pe mai multe câmpuri
mi-ai scufundat gleznele în smoală
și-ai țipat până ai oprit tunetul
mi-ai aruncat sufletul într-o lună goală
doar să ascunzi divinul foșnet
la ce oare te refereai prin versuri ?
pe care tot eu le-am scris pentru tine
cu ale mele tălpi pline de arsuri
și trupul fără simpatine...
Întrebări
Arde aprins sufletul trist, ca o hârtie
Cade respins alunecând în nebunie
Dorul nestins aduce-n vise amăgire
Dragostea umblă risipindu-se-n pustie
Am întrebat un trecător despre iubire
Și mi-a răspuns: cea care-ți umple amintire
Deschide aripi, te cuprinde bucurie
Numai în doi se va aprinde fericire
Am întrebat și primăvara, poate știe
Cu flori de Mai a-ntins covorul pe câmpie
Către livezi m-ampins cu zumzet de albine
Singur și trist am admirat doar eu cu mine
Cuprins de ploaie-am întrebat și curcubeul
Și-antins culorile în arc pictându-mi cerul
Ajuns în noapte-a mai rămas doar efemerul
Ascuns prin toate s-a retras păstrând misterul
Nelămurit am întrebat în toamnă vântul
Suflând copacii aiurit umple tot câmpul
Acoperind cu frunze veștede pământul
Șuieră fără de răspuns să-ncurce gândul
Și-atunci întreb stelele toate despre una
Cea care sufletul mi-a frânt pornind furtuna
Tăcute-n noapte mă privesc pețindu-mi luna
Nu mi-au răspuns nici ele toate nici ea una
Mi-a mai rămas de întrebat cerul și lumea
Soarele, noaptea și pe voi: unde-i minunea?
De ce iubim când ne aruncă omisiunea
Unde sunt oamenii cei buni, ce-i compasiunea?
Ascuns de timp am să întreb la porți divine
Unde-i lumina când te stinge o iubire
De s-ar putea cândva din nou s-ajung la tine
Degeaba-ntreb, răspunsu-i mort, n-are să-nvie
Merită să-mi scriu iubirea
Merită să-mi scriu iubirea,
Azi în versuri și pe foi?
Ieri îmi căutai privirea
Dar acum îmi ești război
Simt puternic prăbușirea
Sentimentelor puhoi
Vreau să uit și convorbirea
Semnelor dintre noi doi
Merită să-mi scriu iubirea,
Vărsând zilnic lacrimi șiroi?
Știu că-mi vezi pe chip mâhnirea
Spune-mi,ce a fost cu noi?
Vreau să nu mă pierd cu firea
Renunț la vise cu amândoi
Am găsit și definirea
Noi am fost doar un război
17:23
S-a lăsat frigul,
Nu afară, ci aici între noi.
Noi măsurăm altfel timpul,
În lacrimi și nevoi.
Dragostea de tine devine o ploaie grea
Apare suferința,
Te-ai îmbrăcat cu ea.
Nu vreau să-i simt atingerea
Apoi să devină dependență.
Mă doare și știi bine
Durerea mi-e esență.
Pierduți de inimă
Suntem doar praf sub talpa timpului etern
Un mic detaliu în mișcare printre veacuri
Ne-am inventat un cronometru efemer
Uitând că inima de om nu-i ceas cu arcuri
De-are să doară suflet trist atins de dor
Nu te-aștepta să fii cumva băgat în seamă
Te-aruncă-n gol fără să simtă remușcări
De-ai fi pisică sau delfin te-ajută-n grabă
În alb și negru mărginindu-ne culori
Înlocuim iubirea caldă cu o rană
Lăsând s-ajungă biete inimi cerșetori
Frizăm ridicolul montând dragostea-n ramă
Să o privim contemplativ într-un muzeu
Reprezentare conformistă despre dramă
Să nu ne-atingă ne rugăm la Dumnezeu
Pierduți de inimă-necăm inima-n cramă
Oamenii toți sunt egoiști gândind la ei
Chiar și iubirea-i egoistă, nu te-ntreabă
Cu o tăcere închizând-o-ntre dureri
Pierduți de inimă vorbim într-o silabă
În echilibru învățăm cum să trăim
Goliți de suflet aruncăm dragostea oarbă
Iubirea sună-n poezii cuvânt sublim
Pierduți de inimă trăim fără dovadă
Spune-mi
Spune-mi iubita mea
Cum ai vrea să mă usuce,
ani lumină
de vuiete și ploi?
Cum ai vrea să mă spele,
deșerturile
stăpâne pe-al meu trup?
Iubit-o, tu doar spune-mi cum
și ia-mă și mă udă
și-apoi,
ia-mă-n al tău sân,
iubit-o...
Mâine
mi se pierde răsuflarea în ecoul nopților
și-mi simt corpul pe podeaua rece
mi-ai zis că mă bandajezi nopțile trecute,
dar în schimb ai numărat stropii,zece
zece clipe ce au trecut fără oprire
în simpla irizare a unor trupuri
prinse într-un viscol de murire
ce ne aruncă pe mai multe câmpuri
mi-ai scufundat gleznele în smoală
și-ai țipat până ai oprit tunetul
mi-ai aruncat sufletul într-o lună goală
doar să ascunzi divinul foșnet
la ce oare te refereai prin versuri ?
pe care tot eu le-am scris pentru tine
cu ale mele tălpi pline de arsuri
și trupul fără simpatine...
Alte poezii ale autorului
Bunica
Bunica mea,
Frumoasă precum o stea
Seara cand ma adormea,
Povești îmi citea!
Seara dormeam
Frumos visam,
Cât mă legănam
De tot ce-apucam.
Eram o prințesă
Atat de frumoasă,
Coduceam un regat
Lângă prințul răsfățat!
Cel puțin asta-mi doream
De eram cu visu-n ram
Dar, așa vis a rămas
În cercul la compas...
Bunica mi l-a dat
Cât m-a răsfățat...
20.07.21
Portretul infinit
Numele tău auzit
E un cuvânt deosebit,
Ce mereu ma urmărește
Și de tine-mi amintește.
A ta voce auzită
E mereu cea favorită,
Ca un cântec preferat
Ce-i mereu de admirat.
Ai tai ochi reprezintă
Oglinda-mi favorită,
Frumoși, precum o mare
Ce se vede-n departare.
Brațele tale, mi-au dăruit
Locul cel mai diferit,
Deosebit mă simt
Lângă ele fiind.
Pieptul tău, umerii tăi
Sunt relax în ochii mei
Sunt o pernă de confort
Pe care aș vrea s-o port...
07.09.24
Stelele
Cerul se-ntunecă,
Stelele-alunecă,
Voios strălucind
Pământul luminând.
Cerul înstelat
Cu privirea furat,
Furia alungând
Bucuria aducând.
În fața mea apare-o stea
Și puternic strălucea,
Din vârful casei se vedea,
Cum falnic mă privea!
O stea mai mare
Lângă Luna sclipitoare,
Strălucea tot cu ardoare
Parc-ar fi o confirmare.
11.06.2021
Dimineața
Dimineața a venit
Și soarele a răsărit,
Cu penița desenată
Iarba este-nrourată.
De gânduri m-am agățat
Privind cerul înnorat...
Păsările cântau,
Mereu se tentatu...
La ce sa mai gândesc
Cât norii urmăresc?
Timpul trece-n fulgerul
Ce-l oprește flangerul...
Dar, n-o face mereu,
O secundă-n clișeu,
Apoi pornit din nou rapid
Se pierde ca lumina-n vid...
...
25.07.2021
Arome amestecate-n somnul adormit
Mărul otrăvit, dar gustos a fost,
A reușit și-a trezit, somnul adormit
Manifestându-și al sau dulce rost
Prin sărata-i patimă ce-a tot rănit.
Oriunde nu ar fi, tot nu este aici,
Perfecta vorbă-n care am tot privit
M-ar fi lăsat doar cu prietenul arici
Ce-n orice colț m-a sprijinit.
N-o să-i uit gustul nicicând,
Fiind cel mai special simțit
Oferindu-l timpu-ți sacrificând
În jocu-ncare m-ai hoțit...
Bunicul meu
Bunicul meu,
Îmi spune mereu:
Să fii cuminte
I-a mea rugăminte
E atât de duios
Pe cât și de haios!
Spuneam ca n-are dreptate
Dar făceam multe păcate...
Priveam în ochii lui
Fiind așa căprui
Frumoși ca niște zmei
Culeși din flori de tei.
Înțelepciune multă are,
Dar și ani mulți are,
Iar eu, precum o floare,
Mă uit la mândru' Soare!
22.07.2021
Bunica
Bunica mea,
Frumoasă precum o stea
Seara cand ma adormea,
Povești îmi citea!
Seara dormeam
Frumos visam,
Cât mă legănam
De tot ce-apucam.
Eram o prințesă
Atat de frumoasă,
Coduceam un regat
Lângă prințul răsfățat!
Cel puțin asta-mi doream
De eram cu visu-n ram
Dar, așa vis a rămas
În cercul la compas...
Bunica mi l-a dat
Cât m-a răsfățat...
20.07.21
Portretul infinit
Numele tău auzit
E un cuvânt deosebit,
Ce mereu ma urmărește
Și de tine-mi amintește.
A ta voce auzită
E mereu cea favorită,
Ca un cântec preferat
Ce-i mereu de admirat.
Ai tai ochi reprezintă
Oglinda-mi favorită,
Frumoși, precum o mare
Ce se vede-n departare.
Brațele tale, mi-au dăruit
Locul cel mai diferit,
Deosebit mă simt
Lângă ele fiind.
Pieptul tău, umerii tăi
Sunt relax în ochii mei
Sunt o pernă de confort
Pe care aș vrea s-o port...
07.09.24
Stelele
Cerul se-ntunecă,
Stelele-alunecă,
Voios strălucind
Pământul luminând.
Cerul înstelat
Cu privirea furat,
Furia alungând
Bucuria aducând.
În fața mea apare-o stea
Și puternic strălucea,
Din vârful casei se vedea,
Cum falnic mă privea!
O stea mai mare
Lângă Luna sclipitoare,
Strălucea tot cu ardoare
Parc-ar fi o confirmare.
11.06.2021
Dimineața
Dimineața a venit
Și soarele a răsărit,
Cu penița desenată
Iarba este-nrourată.
De gânduri m-am agățat
Privind cerul înnorat...
Păsările cântau,
Mereu se tentatu...
La ce sa mai gândesc
Cât norii urmăresc?
Timpul trece-n fulgerul
Ce-l oprește flangerul...
Dar, n-o face mereu,
O secundă-n clișeu,
Apoi pornit din nou rapid
Se pierde ca lumina-n vid...
...
25.07.2021
Arome amestecate-n somnul adormit
Mărul otrăvit, dar gustos a fost,
A reușit și-a trezit, somnul adormit
Manifestându-și al sau dulce rost
Prin sărata-i patimă ce-a tot rănit.
Oriunde nu ar fi, tot nu este aici,
Perfecta vorbă-n care am tot privit
M-ar fi lăsat doar cu prietenul arici
Ce-n orice colț m-a sprijinit.
N-o să-i uit gustul nicicând,
Fiind cel mai special simțit
Oferindu-l timpu-ți sacrificând
În jocu-ncare m-ai hoțit...
Bunicul meu
Bunicul meu,
Îmi spune mereu:
Să fii cuminte
I-a mea rugăminte
E atât de duios
Pe cât și de haios!
Spuneam ca n-are dreptate
Dar făceam multe păcate...
Priveam în ochii lui
Fiind așa căprui
Frumoși ca niște zmei
Culeși din flori de tei.
Înțelepciune multă are,
Dar și ani mulți are,
Iar eu, precum o floare,
Mă uit la mândru' Soare!
22.07.2021