Стихи из этой категории
Sărmană țară !
Nu plânge ,mama mea bătrână ,
Că fii tăi de azi te fură
Își pun vată în urechi ,
Iar ție ,îți pun căluș în gură.
Nici când n-a fost mai crudă soarta
Ca-n anii următori luminii ,
Când alții îți hotărăsc soarta
Și trag de tine ,precum câinii.
Ce vrei să faci la tine acasă
Voie la străini tu ceri
Stăpânii lumii ,căntă hora
În ajutorul cui să speri ?
Mai sper și eu ca tine ,maică
Din cele patru zări ,a țării
Să se înalțe spre lumină
Un Mircea ,un Ștefan ,un Mihai !
Pământul țării e sfânt și scump
Și strigă-n el atâta sânge
Trimite-i Doamne un viteaz ...
Când pentru noi și cerul plânge
De sânge si grai.
Cum măi frate!?
Cum măi soro!?
Să te întreb
Ce faci străine?!
Când vorbim aceasi limbă română
Iubim aceasi țară România
Gândim românește
Iubim si suferim româneste
Cântăm
Chiuim
Dansăm
Radem,glumim si plangem românește
Cum măi frate!?
Cum măi soro!?
Tu, care mi-esti frate si soră
Cum să-mi spui străine!?!
Noi care împărțim Carpatii
Râurile toate,
Pădurile
Lacurile
Poteci si drumuri
Cu praf de daci
Venele Dunării
Trupul si chipul neasmuit
Al Deltei
Gura mării Negre Nesecată
Însăși vocea limbii române
Ea spiritul sacru născut in noi
Odata cu noi
Cu simturi
Cu tot
Cum măi frate!?
Cum măi soro!?
Florin Ristea
03.02.2024
9:15
La steaua (II)
Îmi iubesc........
Îmi iubesc eu limba,
Îmi iubesc poporul,
Îmi iubesc tezaur din greu dobandit!
Îmi iubesc eu ţara,
Îmi iubesc şi neamul
Îi iubesc pe toţi din toata inima.
Dar oare, eu nu ma vor lăsa....
Ştiu ca gandesc prostii,
Dar daca...
Ei se vor duce lasându-mă in urma,
Fara regret...
Şi fara emotii?
NU,NU,NU!
Eu îi voi face sa regrete,
Sa se intoarcă, sa ma ia si pe mine cu ei
În barcă
Cepoi Viorel
Crezul meu
În van se zbate marea
oricât ar fi de-adâncă,
n-o reuși surparea
cât țărmul e de stâncă.
Căci stânca poate să înfrunte
și grozăviile din munte,
iar munții nu s-or nărui
atât cât stânca va trăi.
Și nici pădurea n-o pieri,
căci omul o va ocroti.
Toate ființele din fire
aspiră la nemurire,
căci pentru ele trăiesc Zei,
iar pentru oameni Dumnezei.
Și știu că ființa românească
a-nvins dușmani ca să trăiască.
Ea niciodată n-o pieri,
dacă un monolit va fi!
Tu, Românie dragă!
Nu știu de ce un ochi îmi plânge
Acum în zi de Mare Sărbătoare,
Iar lacrima amară mi se prelinge
Pe chipul suferind care mă doare.
Dar văd că celălalt mă-ndeamnă
Să nu-mi pierd speranța-n oameni,
Că, doar omul poate aduce bucurie
Chiar dacă printre ei există fameni.
Greu pot să spun ce se întâmplă
Și cum în mine se bat două păreri,
Una ce crede că ăsta este viitorul
Și alta, că drumul nu duce nicăieri.
Sunt întrebat ce cred de țara mea
Și ce aș vrea cu ea să se întâmple,
Doar spun că mi-aș dori-o vindecată
Că trupu-i e brăzdat de răni multiple.
Și le mai zic că-s mândru că-s român
Și că trăiesc demult pe-acest meleag,
Și nimeni nu va putea țara să-mi fure
Cât roșu, galben și albastru e-al nostru steag!
La mulți ani, România!
La mulți ani, Români !
Cezar, membru Societatea Scriitorilor Români
Sărmană țară !
Nu plânge ,mama mea bătrână ,
Că fii tăi de azi te fură
Își pun vată în urechi ,
Iar ție ,îți pun căluș în gură.
Nici când n-a fost mai crudă soarta
Ca-n anii următori luminii ,
Când alții îți hotărăsc soarta
Și trag de tine ,precum câinii.
Ce vrei să faci la tine acasă
Voie la străini tu ceri
Stăpânii lumii ,căntă hora
În ajutorul cui să speri ?
Mai sper și eu ca tine ,maică
Din cele patru zări ,a țării
Să se înalțe spre lumină
Un Mircea ,un Ștefan ,un Mihai !
Pământul țării e sfânt și scump
Și strigă-n el atâta sânge
Trimite-i Doamne un viteaz ...
Când pentru noi și cerul plânge
De sânge si grai.
Cum măi frate!?
Cum măi soro!?
Să te întreb
Ce faci străine?!
Când vorbim aceasi limbă română
Iubim aceasi țară România
Gândim românește
Iubim si suferim româneste
Cântăm
Chiuim
Dansăm
Radem,glumim si plangem românește
Cum măi frate!?
Cum măi soro!?
Tu, care mi-esti frate si soră
Cum să-mi spui străine!?!
Noi care împărțim Carpatii
Râurile toate,
Pădurile
Lacurile
Poteci si drumuri
Cu praf de daci
Venele Dunării
Trupul si chipul neasmuit
Al Deltei
Gura mării Negre Nesecată
Însăși vocea limbii române
Ea spiritul sacru născut in noi
Odata cu noi
Cu simturi
Cu tot
Cum măi frate!?
Cum măi soro!?
Florin Ristea
03.02.2024
9:15
La steaua (II)
Îmi iubesc........
Îmi iubesc eu limba,
Îmi iubesc poporul,
Îmi iubesc tezaur din greu dobandit!
Îmi iubesc eu ţara,
Îmi iubesc şi neamul
Îi iubesc pe toţi din toata inima.
Dar oare, eu nu ma vor lăsa....
Ştiu ca gandesc prostii,
Dar daca...
Ei se vor duce lasându-mă in urma,
Fara regret...
Şi fara emotii?
NU,NU,NU!
Eu îi voi face sa regrete,
Sa se intoarcă, sa ma ia si pe mine cu ei
În barcă
Cepoi Viorel
Crezul meu
În van se zbate marea
oricât ar fi de-adâncă,
n-o reuși surparea
cât țărmul e de stâncă.
Căci stânca poate să înfrunte
și grozăviile din munte,
iar munții nu s-or nărui
atât cât stânca va trăi.
Și nici pădurea n-o pieri,
căci omul o va ocroti.
Toate ființele din fire
aspiră la nemurire,
căci pentru ele trăiesc Zei,
iar pentru oameni Dumnezei.
Și știu că ființa românească
a-nvins dușmani ca să trăiască.
Ea niciodată n-o pieri,
dacă un monolit va fi!
Tu, Românie dragă!
Nu știu de ce un ochi îmi plânge
Acum în zi de Mare Sărbătoare,
Iar lacrima amară mi se prelinge
Pe chipul suferind care mă doare.
Dar văd că celălalt mă-ndeamnă
Să nu-mi pierd speranța-n oameni,
Că, doar omul poate aduce bucurie
Chiar dacă printre ei există fameni.
Greu pot să spun ce se întâmplă
Și cum în mine se bat două păreri,
Una ce crede că ăsta este viitorul
Și alta, că drumul nu duce nicăieri.
Sunt întrebat ce cred de țara mea
Și ce aș vrea cu ea să se întâmple,
Doar spun că mi-aș dori-o vindecată
Că trupu-i e brăzdat de răni multiple.
Și le mai zic că-s mândru că-s român
Și că trăiesc demult pe-acest meleag,
Și nimeni nu va putea țara să-mi fure
Cât roșu, galben și albastru e-al nostru steag!
La mulți ani, România!
La mulți ani, Români !
Cezar, membru Societatea Scriitorilor Români
Другие стихотворения автора
TE-AM ÎNTÂNLIT
Te am întânlit eu
M-ai întânlit tu pe mine ,
Amândoi ne-am întânlit !...
Ce zi să fi fost ,oare?
Și tu nu știi că mi te-ai
Lipit de suflet ,
Ca marca pe-o scrisoare ?
De atunci persoana ta
E mereu cu mine ,
Câteodată îmi și zâmbește
Și mă apucă râsul ...
Râd așa sunt bucuros
Că te-am întânlit ...
Că ma-ai întânlit!...
ȚARĂ FURATĂ
Nu plânge maica mea bătrână
Că fii tăi de azi te fură.
Își pun vată în urechi
Iar ție îți pun căluș în gură.
Ce vrei să faci la tine acasă
Voie la străini tu cei
Stăpânii lumii cântă hora ,
În ajutorul cui să speri?
O-măicuță esti bătrână și săracă
Nepoților ce le mai lași?
Povara țării înstrăinate
Căci tații lor ,sunt lacomi,lași.
Mai sper și eu ca tine ,maică
Din cele patru zării ai țării
Să se înalțe în lumină
Un Mircea ,un Ștefan un Mihai .
Pământul țării îi scump și-i sfănt
Și strgă în atâta sînge
Trimite-i Doamne un viteaz
Căci pentru noi și cerul plânge.
MELANCOLIE DE TOAMNĂ
Î mi pierd pașii pe alei
Gânditor și tremurati,
Sus prin crengi adie vântul
Plâng scaiții scuturați.
Într-un creștet de coroană,
Tânguie un cuib golit...
Astă vară își avea casă
Glas voios de ciripit.
Se înalță în văzduh
Brațe tinere pe ram,
Iscodind spre orizonturi...
Ciine-i despuia de darurii...?
Se aștern încet pe luncă
Picuri mici de ploaie rece
Și-un ecou din stâncă
Glasul toamnei îl petrece.
IUBITA MEA
Iubita mea te-am așteptat
Sperând că-ai să revii
Să vezi cărările pustii
Pe care ne-am jurat odată
O dragoste adevărată.
În serile când ne întânleam
Fremătau frunzele-n ram
Raza lunii strălucea
Iubita mea!...
Te adoram copil cuminte
Furat de calde jurăminte
Dar te-am pierdut în ceața seri,
Și-a ruginit frunza cărării.
O stea din cer s a prăvălit
Iubirea noastră a murit...
DACĂ DESTINUL !
DACĂ DESTINUL
MĂ CHEAMĂ
FĂRĂ SĂ MĂ ÎNTREBE:
-EȘTI GATA ?
POT EU FACE GREVĂ ?...
ȘI LAS CHEMAREA FĂRĂ RĂSPUNS ?.
ȘTIU ,DEJA SOARTA-I HĂRĂZITĂ ,
DE ACOLO ,DE SUS .
SE POATE NEGOCIA CEVA?
CUM ALTFEL , TOATE SE POT?
UN RĂSPUNS ...NIMENI
NU-MI POATE DA !
DOAR ,POT AȘTEPTA...
Ora 3,23 !...
În noaptea de sâmbătă spre duminică ,dormeam profund
în camera mea ; aud o voce imperativă ,destul de vibrantă...
-Tantusa!...
Pur și simplu am sărit din pat,m-am desmeticit ,am aprins
lumina...liniște ...chemarea venise din camera alăturată.Era
vocea clară a nepotului meu Cătălin ,care locuiește în Îns.
Baleare -Palma de Mallorca .E singura persoană care îmi spune
așa :Tantusa ,când a început să vorbească,iar eu am primit
cu drag noul nume ,care are o cu tot altă rezonanță când îl
aud .Recunosc că inima a luat-o la trap ,am mers prin toată
casa ...încă îi auzeam chemarea ...Am ieșit pe terasă ,în jur
liniște profundă ,doar din cer cădea o ploaie liniștită în pică-
turi mici .Sigur că ....caut o explicație ...dar rămân fără răspuns!...
TE-AM ÎNTÂNLIT
Te am întânlit eu
M-ai întânlit tu pe mine ,
Amândoi ne-am întânlit !...
Ce zi să fi fost ,oare?
Și tu nu știi că mi te-ai
Lipit de suflet ,
Ca marca pe-o scrisoare ?
De atunci persoana ta
E mereu cu mine ,
Câteodată îmi și zâmbește
Și mă apucă râsul ...
Râd așa sunt bucuros
Că te-am întânlit ...
Că ma-ai întânlit!...
ȚARĂ FURATĂ
Nu plânge maica mea bătrână
Că fii tăi de azi te fură.
Își pun vată în urechi
Iar ție îți pun căluș în gură.
Ce vrei să faci la tine acasă
Voie la străini tu cei
Stăpânii lumii cântă hora ,
În ajutorul cui să speri?
O-măicuță esti bătrână și săracă
Nepoților ce le mai lași?
Povara țării înstrăinate
Căci tații lor ,sunt lacomi,lași.
Mai sper și eu ca tine ,maică
Din cele patru zării ai țării
Să se înalțe în lumină
Un Mircea ,un Ștefan un Mihai .
Pământul țării îi scump și-i sfănt
Și strgă în atâta sînge
Trimite-i Doamne un viteaz
Căci pentru noi și cerul plânge.
MELANCOLIE DE TOAMNĂ
Î mi pierd pașii pe alei
Gânditor și tremurati,
Sus prin crengi adie vântul
Plâng scaiții scuturați.
Într-un creștet de coroană,
Tânguie un cuib golit...
Astă vară își avea casă
Glas voios de ciripit.
Se înalță în văzduh
Brațe tinere pe ram,
Iscodind spre orizonturi...
Ciine-i despuia de darurii...?
Se aștern încet pe luncă
Picuri mici de ploaie rece
Și-un ecou din stâncă
Glasul toamnei îl petrece.
IUBITA MEA
Iubita mea te-am așteptat
Sperând că-ai să revii
Să vezi cărările pustii
Pe care ne-am jurat odată
O dragoste adevărată.
În serile când ne întânleam
Fremătau frunzele-n ram
Raza lunii strălucea
Iubita mea!...
Te adoram copil cuminte
Furat de calde jurăminte
Dar te-am pierdut în ceața seri,
Și-a ruginit frunza cărării.
O stea din cer s a prăvălit
Iubirea noastră a murit...
DACĂ DESTINUL !
DACĂ DESTINUL
MĂ CHEAMĂ
FĂRĂ SĂ MĂ ÎNTREBE:
-EȘTI GATA ?
POT EU FACE GREVĂ ?...
ȘI LAS CHEMAREA FĂRĂ RĂSPUNS ?.
ȘTIU ,DEJA SOARTA-I HĂRĂZITĂ ,
DE ACOLO ,DE SUS .
SE POATE NEGOCIA CEVA?
CUM ALTFEL , TOATE SE POT?
UN RĂSPUNS ...NIMENI
NU-MI POATE DA !
DOAR ,POT AȘTEPTA...
Ora 3,23 !...
În noaptea de sâmbătă spre duminică ,dormeam profund
în camera mea ; aud o voce imperativă ,destul de vibrantă...
-Tantusa!...
Pur și simplu am sărit din pat,m-am desmeticit ,am aprins
lumina...liniște ...chemarea venise din camera alăturată.Era
vocea clară a nepotului meu Cătălin ,care locuiește în Îns.
Baleare -Palma de Mallorca .E singura persoană care îmi spune
așa :Tantusa ,când a început să vorbească,iar eu am primit
cu drag noul nume ,care are o cu tot altă rezonanță când îl
aud .Recunosc că inima a luat-o la trap ,am mers prin toată
casa ...încă îi auzeam chemarea ...Am ieșit pe terasă ,în jur
liniște profundă ,doar din cer cădea o ploaie liniștită în pică-
turi mici .Sigur că ....caut o explicație ...dar rămân fără răspuns!...