1  

Vino la „Distanțe Poetice” - evenimentul care combină perfect poezia și notele muzicale

poezii.online Vino la „Distanțe Poetice” - evenimentul care combină perfect poezia și notele muzicale

Adună-ți prietenii la o seară de poezie și muzică live la terasa cafenelei Propaganda. Împreună cu Ioana Isac și Valeria Stoică vei putea să simți gustul versurilor și pieselor de calitate. Pe 14 iunie, începând cu ora 19:00, tinerele artiste își vor bucura publicul cu creația proprie.

Conform organizatorilor, cuvântul cheie al evenimentului este armonia, iar Valeria și Ioana vor încerca să o transmită pe parcursul întregii seri.

Valeria Stoica este o tânără muzicantă din Republica Moldova, care și-a făcut talentul remarcat datorită simplității pieselor sale. Vocea tinerei face un ansamblu perfect cu chitara și textele originale. Recent, Valeria și-a lansat clipul oficial al noii piese  – „Distanțe”, care deja are aproape 40.000 de vizualizări.

Ioana Isac s-a afirmat în domeniul artei cu ajutorul versurilor sale. Pe blog, Ioana își publică gândurile împletite frumos în poezii. „Te scriu poezie...așa cum te știu” este motto-ul după care se ghidează tânăra când își înșiră versurile pe foaie.

Cât despre „Distanţe Poetice”, Ioana ne-a povestit câteva detalii interesante.

- Cum a luat naştere evenimentul?
Ideea evenimentului nu e una inedită sau inovativă, totul a început încă în 2013, când făceam parte din Clubul Poeților Desculți, care actualmente nu activează. În acea perioada organizam astfel de recitaluri, cu muzică împreună, pentru că arta cuprinde toate formele ei și așa ni se făcuse dor de o conexiune cu publicul. În plus, eu demult urmăresc ce face Valeria și chiar îi mulțumesc că a acceptat această provocare, mai ales că muzica ei rezonează cu versurile mele.

- Ce aşteptări ai de la această seară şi care este feedback-ul dorit?
Așteptările, cum știm bine toți, mai bine să nu le ai, dar evident ne dorim ca o seară din iunie să fie mai specială unde iubitorii de muzică și poezie pot savura un pahar de vin. Feedback-ul deja este online și chiar sperăm că va fi la același nivel și offline! 

- Care, după părerea ta, este impactul artei, în deosebi a poeziei, asupra tinerei generaţii?
Impactul artei e o discuție foarte lungă și personală. Din punctul meu de vedere, poezia vine să creeze o altfel de stare și emoție, să culturalizeze, să exploateze imaginația și spirtul, să te scuture de praful cotidian și să te cheme într-o călătorie a profundului și întrebărilor, mai ales că publicul își dorește o regăsire și o alinare!

Oare de ce noi mereu ne inspirăm din poeme pentru a ne exprima o oarecare trăire? Tocmai din motiv că poezia codifică sensul și decodifică sentimentul. Cert e faptul că nu pot vorbi în numele societății moderne și la sigur nu știu cum ar trebui să fie vreun proces. În realitatea noastră subiectivă totul are două capate și depinde din ce unghi privești și ce ochi ai.

Evenimentul organizat de Ioana și Valeria va avea loc pe 14 iunie, între orele 19:00 și 20:00, iar intrarea este liberă. Pentru mai multe detalii, puteți vizita pagina de facebook a evenimentului.

Preluat de la: Zugo.md


Опубликовано 13 июня 2017

Случайные публикации :)

Break

As the survey becomes silent,
As the truth remains afloat,
I embraced the duty destined for myself,
Of working in my dark mind's delf.
But I still beg,
The other's carriage to bootleg,
Like the small daughter of the sea,
To be struck and rendered null like a flea.
And yet,
I lay plagued by the need of a break,
The final blow, the sadness of the weak,
A sumptuous and endless banquet.

 

"From "Volumul Floare de piatră/Stone Flower""

Еще ...

Este cu mine mereu

Cui să mulțumesc mereu?

Doar bunului Dumnezeu.

El na ajută, ne îndrumă 

Și ne dă o viață bună.

 

Duhul sfânt ma ajutat,

Lângă mine nencetat 

Ma îndrumat, mereu, mereu...

Ca să fie cu Dumnezeu.

 

Dumnezeu cu-a lui putere,

In credință și-ajutor,

Lângă mine în veci este,

Îmi este bun protector.

 

Eu cred , această putere,

Sporește in viitor,

Mă îndrumă simt mereu,

Cum ma-ajuta Dumnezeu.

 

Doamne cât am așteptat,

Acest lucru minunat 

Îți sunt recunoscător,

Pentru marele ajutor.

Еще ...

Fulgul!

Mi-a bătut un fulg în geam

Ca să-mi spună este iarnă,

I-am deschis și l-am poftit

Poate vrea să stea pe pernă

 

Trist pe mine m-a privit

Și mi-a șoptit la ureche,

Că nu-i place la căldură

Și doar frigu-i e pereche 

 

Scuze mi-am cerut la el

Și i-am zis să mă aștepte,

Să cobor Om bun să-l fac

Îndrăzneala să-mi accepte

 

Iute am luat ceva pe mine

Și pe trepte am alunecat,

Am privit în stânga, dreapta

Însă fulgul meu...era plecat!

 

Еще ...

Tristeți îndrăgostite

Se nasc din dor aprins tristeți îndrăgostite

În vise jaru-i stins când zorile-s ivite

Cenușă-i tot ce-ai prins în brațele mâhnite

Cărare s-o întinzi prin zilele gonite

 

În inimă ți-a nins cu ace iscălite

Jumate s-a încins, jumate se resimte

Prin vene ți-a împins tristeți îndrăgostite

Otrava s-a întins, durerile-s cumplite

 

Și sufletu-i atins, urlând nu te aude

De dragoste învins refuză să te-asculte

Iubirea l-a convins, tăcerea îl asmute

Tristețea l-a cuprins, cuvintele stau mute

 

De tine te-ai desprins trăind căderi abrupte

În mâna ce-ai întins găsind ciobite umbre

Cuvintele ce-ai scris pierind făr-a răspunde

Îndrăgostit e trist primind sentințe crude

 

Pășind spre asfințit  cărarea se desparte

În loc de paradis iei drumul către noapte

Scânteile s-au stins curgând din ochi sărate

Sub pleoape filmul trist storcându-ți diamante

Еще ...

Auzite din bătrâni

Pe unii din bãtrâni i-am cunoscut,

Având la ei o îndrãznealã-aparte.

Şi am avut prilejul sã ascult

Istoria nescrisã în vreo carte.

 

De "Aciu Pătru" - aş îndrãzni sã zic:

Cum ne lega o strânsã prietenie!

Chiar dac-ar fi putut bunic sã-mi fie,

El tot mã respecta ca pe-un amic.

 

Spre deosebire de anii de şcoală,

- Unde-nvãţai atâtea lucruri bune -

El mã uimea cu-a sa înţelepciune

Şi cu a sa culturã generalã.

 

Îmi povestea de anii de rãzboi,

Cum au trecut şi ruşii şi germanii;

Sau cum au stat în lagãre, cu anii,

Şi cum trecuse frontul pe la noi.

 

Iar, mai târziu, guvernul instalat,

Cum îi batjocoreau, searã de searã,

Pe preot şi pe oamenii din sat,

Cu inepţii şi vorbe de ocarã.

 

Eram copil. Dar tot îmi amintesc

De câte suferinţi avurã parte:

De fraţi, prin puşcãrii, de geamuri sparte,

Pãmântul lor, fãcut "avut obştesc".

 

Îmi povestea, cu lacrimi pe obraz

Cum îi batjocoreau cei din afarã

Pe când, ai lor, pe-o traistã de secarã,

Îi şi vindeau, pe-o ceapã sau pe-un praz.

 

Îmi zise-odatã unul din bãtrâni

Cu glas şoptit şi tremurat în mâini:

"- Tu nu l-ai ştiut pe Chemca de pe vale,

   Conacul sãu şi grajdurile sale,

   Cu vitele şi turmele de oi

   Şi cum, curând fãcu iobagi din noi;

   Iar oamenii lucrau pe ploi şi-n soare,

   Pe-un snop de grâu şi-o traistã de mâncare.

 

Ogorul sãu întins, gemea de roadã

Şi curtea lui, de oameni de corvoadã.

Trãgând nãdejde cã le va da banii

De ani de zile-l tot lucrau ţãranii;

Un petic pentru ei sã aibã? Baş!...

Li-l şi smulgea pe loc, vreun arendaş;

Pãdurea lui, pânã în Câmpu-Babii

O-avură sub ocârmuire, şvabii..."

 

Avea pãmânt la fel ca alţi baroni

Şi grofii-l pizmuiau, vorbind în şoaptã:

- "Ah, Chemca, nu ştii tu ce te aşteaptã,

   De s-or uni vreo trei amfitrioni!"

 

"- Nu, nu l-am cunoscut. E ceva vreme...

   Însã bunicul meu îmi povestise

   Cã tatãl sãu lucra la el, cu ziua

   Arând pãmântul, reparându-i piua,

   Ducând turma de vite, la pãşune,

   Şi aşteptând mereu, vremuri mai bune...

   Pânã când, într-o zi, se prãpãdise

   Cu tot cu grijuri şi cu tot cu vise!"

 

Acestea chiar s-au petrecut demult...

- Istorii ce îmi place sã le-ascult! -

Grãite de cei mai bãtrâni din sat,

Ce ştiu şi ce şi cum s-a întâmplat.

 

Dreptate-avu-nţeleptul Solomon

Cã tot ce mişcã-n lumea-aceasta mare,

E într-o necurmatã frãmântare

Şi într-un ritm alert şi monoton!

 

Înţelepciunea veche spune-aşa:

"Cum mãturã un val, pe ţãrm, nisipul,

 Aşa piere din amintire, chipul

 Oricãrui om care-a trãit cândva!..."

Еще ...

În încheiere

Să plec a fost o mângâiere,

Un dor ascuns, o înviere.

Am înțeles ce-i de păstrat,

Ce-a fost uitat, ce-a fost iertat.

 

Din rădăcini cresc ramuri noi,

Dar nu uităm ce-i sub noi doi.

Cuvintele rămân tăcute,

Dar faptele sunt celeute.

 

În încheiere spun cu rost:

Tot ce-am pierdut, tot ce-am fost,

M-au învățat să merg spre soare,

Să las în urmă ce mă doare.

Еще ...