Категория: Напутственные стихи
Все стихи автора: Alina Zamurca
Дата публикации: 26 декабря 2024
Просмотры: 351
Стихи из этой категории
o singura întamplare
O singura intamplare
E de ajuns să mă omoare.
Tu când ai acționat
Oare ai gândit defapt?
Te-ai gândit ca îmi faci rău
Și inima mi-o străpungi?
A meritat oare ea
Tot ce voiam eu deja?
A meritat furtuna de amintiri
Și visuri zdrobite?
Spune-mi, a meritat ea toate astea?
De ce ai ales-o pe ea
Și nu pe mine?
Ce are ea in plus fata de mine?
Când minutele se scurg pe ceas
Ești motivul la care ma gandesc iar
Zilele nu mai sunt senine
Iar stelele parcă
Au început sa nu mai strălucească
De când nu mai esti aici
Cu mine.
Burnt words
The world is closing in on me,
A hope or two, they form a spree.
Cut into every piece of myself,
Poems on every single shelf.
And the words under my skin burn all too well,
For that is what love does to a man.
It leaves him scarred of beauty,
It leaves him halved, devoid of duty.
And when the spark lights all that's spoken,
All the curses left unspoken,
All the norms that were once broken,
All the promises, forever unbroken,
All the marks counted as open,
All of them serve as a token,
For a flame that casts the blemish
For the bond from soul to perish.
A weld not only made for two,
But drawn by the man once new.
Written all in mighty time's stead,
It crushes time itself instead.
A boy now, with shelves so empty
He draws his breath, ashes, plenty.
Burnt. Turnt. It's all as if it weren't.
It's all as if he wasn't. Really, it's reccurent.
Noapte de plecare
E noapte de plecare,
Îmi țin mințile, inima și nervii,
Înceți, liniștiți.
Tot cadu-mi în privire,
Urma ta, pe ușă lăsată.
Încă odată o caut,
Dar nu o găsesc.
Am pierdut-o.
"Noapte de plecare" este o dedicație.
Autor 🖤 Zamurca Alina 🖤🖤
Exista
Eu stiu ca si tu stii dar nu vrei sa stii
Eu stiu ce gandesti si tu o stii
Stii ca nu are durata dar tot te tii
De forta mea interioara
Ca un magnet sustragi
Si ultima mea suflare
Inainte de a ma lasa prada
Chemarii cerului cel mare
As aluneca asa de lin
M-as lasa in bataia vantului
As intinde bratele as inchide ochii
As asculta cum sunetul apare
Cum se simte adierea dulce
A libertatii ce o poti atinge
Si atunci realizezi si-ti dai seama
Ca totul nu a fost in van
Totul nu s-a naruit, nici nu s-a sfarsit
Nu a fost doar un plan ticnit
De a sta cuminte si smerit
Cat timp va fi necesar
Pana gustul cel amar
Dispare si nu a fost in zadar
Acum ma predau, priveste!
Imi dau aripile jos si sar
Nu am nevoie de tine sa ma prinzi
Caci asta ar insemna inchisoare
Iar eu la libertate am chemare
Sa nu tresari cand sar, sa nu clipesti
Sa nu ma prinzi am spus!
Plutesc, ma vezi? nu-ti cer nimic
Iti resping ajutorul!
Arunc corsetul si pot respira
Pentru prima oara
Mai mult de un deceniu
Fara tine in preajma mea
Crezi ca nu voi reusi?
Nu mai e treaba ta a afla
Asa ca sar si ma arunc
Ramuri ma prind si ma lasa
Usor sa cad pe acest pamant
Ating usor nisipul si iarba
Miros frunzele si creanga
Natura ma primeste
Si nu ma izgoneste
Acasa! Esti acasa!
Asta-mi sopeste padurea
Lasa-te pe spate si adulmeca
Ce simti in aer?
Simt?Da! Simt!
Ce?Raspunde usor!
FERICIREA! O pierdusem!
Am crezut ca m-a abandonat
Intr-un colt ca m-a uitat!
Doamne..iar m-am inselat!
Sufletul tu mi l-ai redat!
Eu nu sunt om ci sunt pamant!
Trupul sufletul si vocea
Se contopesc cu spiritul
Ce dainuie in preajma
Naturii vesnic nemuritoare!
Asta sunt eu de fapt...
Nemuritoare!
Așa a fost să fie.
Parcă și timpul stă în loc de când te-am pierdut
Sau poate că eu unul niciodată nu te-am avut
Poate că așa ne-a fost scris de la bun început
S-o luăm amândoi separați un drum necunoscut
Să ne separăm chiar dacă n-am fost niciodată împreună
Să nu putem să ne ținem niciodată unul pe altul de mână
Privirile noastre inocente să nu se întâlnească niciodată
Din iubirea noastră a ajuns ca ură și regrete să se nască
Draga mea
De mult aș vrea să ți spun
O șoaptă la ureche
O șoaptă de iubire
Și fără de pereche
Însă de as putea...
O! Dragă, de as putea...
Ti as spune mii de șoapte
Doar tu sa fii a mea.
Sunt singur, în tăcere
Și cerul tot e plin
De nouri de tristețe
Și sufletul mi e plin.
Mi e plina inima,
Iar luna nu o vad
S a dus lumina mea,
S a dus, nu pot sa vad.
Nici sa mănânc nu pot
Și nici ca as mai vrea
Cum pot sa mai trăiesc
Eu fără vocea ta?
o singura întamplare
O singura intamplare
E de ajuns să mă omoare.
Tu când ai acționat
Oare ai gândit defapt?
Te-ai gândit ca îmi faci rău
Și inima mi-o străpungi?
A meritat oare ea
Tot ce voiam eu deja?
A meritat furtuna de amintiri
Și visuri zdrobite?
Spune-mi, a meritat ea toate astea?
De ce ai ales-o pe ea
Și nu pe mine?
Ce are ea in plus fata de mine?
Când minutele se scurg pe ceas
Ești motivul la care ma gandesc iar
Zilele nu mai sunt senine
Iar stelele parcă
Au început sa nu mai strălucească
De când nu mai esti aici
Cu mine.
Burnt words
The world is closing in on me,
A hope or two, they form a spree.
Cut into every piece of myself,
Poems on every single shelf.
And the words under my skin burn all too well,
For that is what love does to a man.
It leaves him scarred of beauty,
It leaves him halved, devoid of duty.
And when the spark lights all that's spoken,
All the curses left unspoken,
All the norms that were once broken,
All the promises, forever unbroken,
All the marks counted as open,
All of them serve as a token,
For a flame that casts the blemish
For the bond from soul to perish.
A weld not only made for two,
But drawn by the man once new.
Written all in mighty time's stead,
It crushes time itself instead.
A boy now, with shelves so empty
He draws his breath, ashes, plenty.
Burnt. Turnt. It's all as if it weren't.
It's all as if he wasn't. Really, it's reccurent.
Noapte de plecare
E noapte de plecare,
Îmi țin mințile, inima și nervii,
Înceți, liniștiți.
Tot cadu-mi în privire,
Urma ta, pe ușă lăsată.
Încă odată o caut,
Dar nu o găsesc.
Am pierdut-o.
"Noapte de plecare" este o dedicație.
Autor 🖤 Zamurca Alina 🖤🖤
Exista
Eu stiu ca si tu stii dar nu vrei sa stii
Eu stiu ce gandesti si tu o stii
Stii ca nu are durata dar tot te tii
De forta mea interioara
Ca un magnet sustragi
Si ultima mea suflare
Inainte de a ma lasa prada
Chemarii cerului cel mare
As aluneca asa de lin
M-as lasa in bataia vantului
As intinde bratele as inchide ochii
As asculta cum sunetul apare
Cum se simte adierea dulce
A libertatii ce o poti atinge
Si atunci realizezi si-ti dai seama
Ca totul nu a fost in van
Totul nu s-a naruit, nici nu s-a sfarsit
Nu a fost doar un plan ticnit
De a sta cuminte si smerit
Cat timp va fi necesar
Pana gustul cel amar
Dispare si nu a fost in zadar
Acum ma predau, priveste!
Imi dau aripile jos si sar
Nu am nevoie de tine sa ma prinzi
Caci asta ar insemna inchisoare
Iar eu la libertate am chemare
Sa nu tresari cand sar, sa nu clipesti
Sa nu ma prinzi am spus!
Plutesc, ma vezi? nu-ti cer nimic
Iti resping ajutorul!
Arunc corsetul si pot respira
Pentru prima oara
Mai mult de un deceniu
Fara tine in preajma mea
Crezi ca nu voi reusi?
Nu mai e treaba ta a afla
Asa ca sar si ma arunc
Ramuri ma prind si ma lasa
Usor sa cad pe acest pamant
Ating usor nisipul si iarba
Miros frunzele si creanga
Natura ma primeste
Si nu ma izgoneste
Acasa! Esti acasa!
Asta-mi sopeste padurea
Lasa-te pe spate si adulmeca
Ce simti in aer?
Simt?Da! Simt!
Ce?Raspunde usor!
FERICIREA! O pierdusem!
Am crezut ca m-a abandonat
Intr-un colt ca m-a uitat!
Doamne..iar m-am inselat!
Sufletul tu mi l-ai redat!
Eu nu sunt om ci sunt pamant!
Trupul sufletul si vocea
Se contopesc cu spiritul
Ce dainuie in preajma
Naturii vesnic nemuritoare!
Asta sunt eu de fapt...
Nemuritoare!
Așa a fost să fie.
Parcă și timpul stă în loc de când te-am pierdut
Sau poate că eu unul niciodată nu te-am avut
Poate că așa ne-a fost scris de la bun început
S-o luăm amândoi separați un drum necunoscut
Să ne separăm chiar dacă n-am fost niciodată împreună
Să nu putem să ne ținem niciodată unul pe altul de mână
Privirile noastre inocente să nu se întâlnească niciodată
Din iubirea noastră a ajuns ca ură și regrete să se nască
Draga mea
De mult aș vrea să ți spun
O șoaptă la ureche
O șoaptă de iubire
Și fără de pereche
Însă de as putea...
O! Dragă, de as putea...
Ti as spune mii de șoapte
Doar tu sa fii a mea.
Sunt singur, în tăcere
Și cerul tot e plin
De nouri de tristețe
Și sufletul mi e plin.
Mi e plina inima,
Iar luna nu o vad
S a dus lumina mea,
S a dus, nu pot sa vad.
Nici sa mănânc nu pot
Și nici ca as mai vrea
Cum pot sa mai trăiesc
Eu fără vocea ta?
Другие стихотворения автора
Iubire fără limită
Nu pot să număr stelele până la urmă,
doar un lucru pe care-l știu bine,
este iubirea fără limite.
Amorul nu se compară
nici cu floarea,
nici cu cerul albastru.
AMORUL trăiește odată și de mai multe ori
cât noi iubim.
privind amorul în față
deschizi noile părți,
ale lumii tale.
Focul tot întregului tău,
este AMORUL ce arde,mereu în inima ta.
ochii tăi îți vorbesc ca dragostea,
drumul noilor sentimentele
se deschid odată ce simți
IUBIREA.
Autor:Alina Zamurca 🎀
Am compus poezia (08.10.2024)
Rondelul stelelor ce ard
E vremea stelelor ce ard,
Ard pe cer și se sting în mine-
Și au fost de viață, atât de pline,
Azi se sting așa ușor.
Și mă lasă să mor.
Jalea asta-i în orișicine.
E vremea stelelor ce ard-
Ard pe cer și se sting în mine,
Pe sub nopțile de-ntunecime,
Dispar fluturii frumoși,
Și marea zi care vine
Nu așteaptă noaptea deloc...-
E vremea stelelor ce ard.
Poezie fixă rondel
Compusă pe 04.03.2025
Autor Alina Zamurca
Prima poezie
Și iarăși mă întorc la prima mea poezie,
pe care o citesc de mii de ori,
că-mi place,e frumoasă,
bine scrisă, găsesc un alt sens,o nouă temă,
citind-o din nou și iarăși.
Mintea, gândul și cuvintele,
îmi erau altele, pentru că totuși prima poezie.
acum,singur că s-a schimbat ceva în poeziile mele,
au devenit mai altele, le compun puțin în alt mod.
dar totuși,din cele preferate îmi rămâne,
prima mea poezie.
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezia am compus-o pe 18.10.2024
Iconița sub pernuța mea
Pereții albaștri și coridorul lung,
Mă amețesc când îi văd.
Pentru că-mi amintesc ceia ce a fost în trecut,
Cum bunica a vrut să mă ia cu dânsa,
Și lacrima cristalină îmi joacă în ochi,
Când iarăși la acest lucru mă gândesc.
S-a întâmplat asta demult,
Când aveam vreo cinci sau patru anișori,
Eu stăteam în spitalul mamei și copilului,
Și mama lângă mine plângea,
iar eu trist priveam la ea,
Nu înțelegeam ce se petrecea,
M-am făcut galbenă la față, sub ochi eram albastră,
Și atunci eu am întrebat de mămica
-Mămica,eu am să mor?
Ea mi-a zis cu voce blândă,
-Va fi totul bine,Alina!
Mămica s-a speriat,
La medic m-a dus,
Dar într-o minută,
Mămica speranța a pierdut-o,
- încă puțin și eu, plecam după bunica!
Un cunoscut de-al tatei,
Mi-a adus o iconiță,
mămica mi-a pus-o sub pernă,
Și peste o perioadă ,
am scăpat de pereții spitalului.
Eu casa mea dragă am pășit-o cu drag!!
Și sunt fericită că vie am rămas,
Le mulțumesc doctorilor și iconiței,
Pentru că m-au salvat,
Să nu fi ele,nu respiram nici azi!
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 25.10.2024
Ultimul cântec al haosului
Pe clape negre, albe , surde,
Îi joacă haosul din gând.
Cu palmele ce par s-a prindă,
Un cântec trist, dar fremătând.
Pianul plânge, el surâde,
E un rege slab , nebun.
În mintea lui, sunt mii de umbre,
Dar mâna-i tremură pe drum.
O voce îi spune "Joacă moartea"
Alta- i șoptește "Fii divin"!
Și cu fiecare notă spartă,
Se frânge-un vis,se stinge un chin.
El apasă iar și iar,
Pianu-i plânge,râde, tace,
Sunetul devine clar.
Un suflet, mântuit de moarte.
Poezie compusă pe 27.03.2024
Autor Alina Zamurca
Iubire fără limită
Nu pot să număr stelele până la urmă,
doar un lucru pe care-l știu bine,
este iubirea fără limite.
Amorul nu se compară
nici cu floarea,
nici cu cerul albastru.
AMORUL trăiește odată și de mai multe ori
cât noi iubim.
privind amorul în față
deschizi noile părți,
ale lumii tale.
Focul tot întregului tău,
este AMORUL ce arde,mereu în inima ta.
ochii tăi îți vorbesc ca dragostea,
drumul noilor sentimentele
se deschid odată ce simți
IUBIREA.
Autor:Alina Zamurca 🎀
Am compus poezia (08.10.2024)
Rondelul stelelor ce ard
E vremea stelelor ce ard,
Ard pe cer și se sting în mine-
Și au fost de viață, atât de pline,
Azi se sting așa ușor.
Și mă lasă să mor.
Jalea asta-i în orișicine.
E vremea stelelor ce ard-
Ard pe cer și se sting în mine,
Pe sub nopțile de-ntunecime,
Dispar fluturii frumoși,
Și marea zi care vine
Nu așteaptă noaptea deloc...-
E vremea stelelor ce ard.
Poezie fixă rondel
Compusă pe 04.03.2025
Autor Alina Zamurca
Prima poezie
Și iarăși mă întorc la prima mea poezie,
pe care o citesc de mii de ori,
că-mi place,e frumoasă,
bine scrisă, găsesc un alt sens,o nouă temă,
citind-o din nou și iarăși.
Mintea, gândul și cuvintele,
îmi erau altele, pentru că totuși prima poezie.
acum,singur că s-a schimbat ceva în poeziile mele,
au devenit mai altele, le compun puțin în alt mod.
dar totuși,din cele preferate îmi rămâne,
prima mea poezie.
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezia am compus-o pe 18.10.2024
Iconița sub pernuța mea
Pereții albaștri și coridorul lung,
Mă amețesc când îi văd.
Pentru că-mi amintesc ceia ce a fost în trecut,
Cum bunica a vrut să mă ia cu dânsa,
Și lacrima cristalină îmi joacă în ochi,
Când iarăși la acest lucru mă gândesc.
S-a întâmplat asta demult,
Când aveam vreo cinci sau patru anișori,
Eu stăteam în spitalul mamei și copilului,
Și mama lângă mine plângea,
iar eu trist priveam la ea,
Nu înțelegeam ce se petrecea,
M-am făcut galbenă la față, sub ochi eram albastră,
Și atunci eu am întrebat de mămica
-Mămica,eu am să mor?
Ea mi-a zis cu voce blândă,
-Va fi totul bine,Alina!
Mămica s-a speriat,
La medic m-a dus,
Dar într-o minută,
Mămica speranța a pierdut-o,
- încă puțin și eu, plecam după bunica!
Un cunoscut de-al tatei,
Mi-a adus o iconiță,
mămica mi-a pus-o sub pernă,
Și peste o perioadă ,
am scăpat de pereții spitalului.
Eu casa mea dragă am pășit-o cu drag!!
Și sunt fericită că vie am rămas,
Le mulțumesc doctorilor și iconiței,
Pentru că m-au salvat,
Să nu fi ele,nu respiram nici azi!
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 25.10.2024
Ultimul cântec al haosului
Pe clape negre, albe , surde,
Îi joacă haosul din gând.
Cu palmele ce par s-a prindă,
Un cântec trist, dar fremătând.
Pianul plânge, el surâde,
E un rege slab , nebun.
În mintea lui, sunt mii de umbre,
Dar mâna-i tremură pe drum.
O voce îi spune "Joacă moartea"
Alta- i șoptește "Fii divin"!
Și cu fiecare notă spartă,
Se frânge-un vis,se stinge un chin.
El apasă iar și iar,
Pianu-i plânge,râde, tace,
Sunetul devine clar.
Un suflet, mântuit de moarte.
Poezie compusă pe 27.03.2024
Autor Alina Zamurca