1  

stihuri diamantine //13

dragostea

răbdătoare plină de bunătate

ajută întărește limpezește

omul

iertând ridicând miluind

milos omniprezent

Dumnezeu 


Категория: Мысли

Все стихи автора: Anișoara Iordache poezii.online stihuri diamantine //13

Дата публикации: 7 июля 2023

Просмотры: 583

Авторизуйтесь и комментируйте!

Стихи из этой категории

Doar liniste

Doresc doar pace
Pentru-al meu suflet zbuciumat,
Sau poate-un pas spre libertate,
Dar e prea stins, prea împăcat.

Caut tăcerea cea profundă
Într-un tumult ce nu dispare,
Sau golul greu ce-n mine-ajunge
Să nu mai pară alinare.

Nici nu știu ce caut
Sau ce vreau de la mine
Îmi doresc un început
În care finalul fericit să domi

Еще ...

Veghe

Duc povara sufletului

Într-o mare fără apă,

Adâncă, seacă

În definitiv: fără apă.

Apasă pe trupul sec

Și cere să fie în cerc,

Puțină apă..

Povara ce-mi inundă sufletul, 

Coboară în mare și aduce, 

Prin ale ei suferințe gri,

O cascadă ce inundă,

Golul cu multă apă

Dus acolo printr-o șoaptă

 

Еще ...

Lipsa Mamei

O scumpă ,minunată mamă

Mi -as fi dorit sa -ti spun mereu

 

Dar tu din viața noastră crudă 

Ai ales drumuri teleleu.

 

Nu te-ai gândit ca-n urma ta 

Lași durere ,lacrimi și suspine 

 

O tu inconștiență mama

Tu te-ai gândit numai la tine.

 

Nu ti -ai simțit copiii bolnavi,

Nu te n ntrebai dacă sunt bine 

 

Când noi stateam pe prispa casei,

ne întrebam "mama mai vine?"

 

Și asa treceau nopți de vara 

Iar eu priveam la stele

 

Eram atent ,le-numărăm,

Puteam să jur cu adevărat 

 Ca tu tu ești una dintre ele.

 

Tu singura ti-ai ales destinul

Ai ales sa nu ne iubești.

 

Acum copiii mici sunt mari 

 E prea târziu sa te căiești.

 

Ai ajuns bătrână acum 

Timpul e neiertător 

 

Tu vii acum si chiar implori

Sa ceri iertare tuturor.

 

O tu inconștiență mamă 

E prea târziu sa mai repari 

 

Trecutul nostru cel amar 

Nu poți topii niște ghețari.

 

Acum sunt bine vindecat 

Eu cu gândul m-am împăcat .

 

O scumpă minunată mamă.

Nu te -a durut ,nu ți- a păsat.

 

Nici în ochii nu nu ne-ai privit 

Ti -aruncat geanta pe umăr. 

 

Intr-un moment tu te-ai oprit.

Dar după iar te-ai răzgândit.

 

Iti spun acum la revedere 

Cu vocea fără de regret 

 

Căci tu în amintirile mele 

Nu ai contur și nici portret.


Serban Ion Georgian

Еще ...

zboruri deasupra zidurilor circulare/3

frica de moarte

e un factor generator de cercuri concentrice-

o piatră aruncată-n 

apele unui fluviu ce coboară-n 

hăul cascadei.

 primul cerc e conturat de ploconeală și tăcere-n

fața minciunii.

din el purcede un altul mai viguros,

hrănit cu sofismele ignoranței,

definind  astfel șantajul.

sămânța lașității a-ncolțit-

 un fel de  reflex condiționat, 

 ce năpădește totul.

 

" dacă vrei să fii liber, trebuie să nu-ți fie frică de moarte!"

a conchis Nicolae Steinhardt.

 

Еще ...

23:23

În haosul din minte

Mai poți gândi ceva?

Mai poți vedea lumina

Ce cândva lumina?

 

Și-n haosul din minte

Ce mai poți auzi?

E liniște în juru-ți?

Sau un dezastru e?

 

Cândva, în mintea-aceasta

Zâmbete tu pictai

Iubire, fericire

Și totul roz era

 

Și-acum vine întrebarea

Oare ce s-a întâmplat?

Ce mi-a schimbat iar mintea

Din roz în negru, alb

Еще ...

Viata

Ce e viata
Viata e un fir de ata
Ce atarna in vazduh
Scrieti lectia de viata
Si invata sa o asculti
Ce e viata o secunta
Ai clipit si nu mai esti

Еще ...

Doar liniste

Doresc doar pace
Pentru-al meu suflet zbuciumat,
Sau poate-un pas spre libertate,
Dar e prea stins, prea împăcat.

Caut tăcerea cea profundă
Într-un tumult ce nu dispare,
Sau golul greu ce-n mine-ajunge
Să nu mai pară alinare.

Nici nu știu ce caut
Sau ce vreau de la mine
Îmi doresc un început
În care finalul fericit să domi

Еще ...

Veghe

Duc povara sufletului

Într-o mare fără apă,

Adâncă, seacă

În definitiv: fără apă.

Apasă pe trupul sec

Și cere să fie în cerc,

Puțină apă..

Povara ce-mi inundă sufletul, 

Coboară în mare și aduce, 

Prin ale ei suferințe gri,

O cascadă ce inundă,

Golul cu multă apă

Dus acolo printr-o șoaptă

 

Еще ...

Lipsa Mamei

O scumpă ,minunată mamă

Mi -as fi dorit sa -ti spun mereu

 

Dar tu din viața noastră crudă 

Ai ales drumuri teleleu.

 

Nu te-ai gândit ca-n urma ta 

Lași durere ,lacrimi și suspine 

 

O tu inconștiență mama

Tu te-ai gândit numai la tine.

 

Nu ti -ai simțit copiii bolnavi,

Nu te n ntrebai dacă sunt bine 

 

Când noi stateam pe prispa casei,

ne întrebam "mama mai vine?"

 

Și asa treceau nopți de vara 

Iar eu priveam la stele

 

Eram atent ,le-numărăm,

Puteam să jur cu adevărat 

 Ca tu tu ești una dintre ele.

 

Tu singura ti-ai ales destinul

Ai ales sa nu ne iubești.

 

Acum copiii mici sunt mari 

 E prea târziu sa te căiești.

 

Ai ajuns bătrână acum 

Timpul e neiertător 

 

Tu vii acum si chiar implori

Sa ceri iertare tuturor.

 

O tu inconștiență mamă 

E prea târziu sa mai repari 

 

Trecutul nostru cel amar 

Nu poți topii niște ghețari.

 

Acum sunt bine vindecat 

Eu cu gândul m-am împăcat .

 

O scumpă minunată mamă.

Nu te -a durut ,nu ți- a păsat.

 

Nici în ochii nu nu ne-ai privit 

Ti -aruncat geanta pe umăr. 

 

Intr-un moment tu te-ai oprit.

Dar după iar te-ai răzgândit.

 

Iti spun acum la revedere 

Cu vocea fără de regret 

 

Căci tu în amintirile mele 

Nu ai contur și nici portret.


Serban Ion Georgian

Еще ...

zboruri deasupra zidurilor circulare/3

frica de moarte

e un factor generator de cercuri concentrice-

o piatră aruncată-n 

apele unui fluviu ce coboară-n 

hăul cascadei.

 primul cerc e conturat de ploconeală și tăcere-n

fața minciunii.

din el purcede un altul mai viguros,

hrănit cu sofismele ignoranței,

definind  astfel șantajul.

sămânța lașității a-ncolțit-

 un fel de  reflex condiționat, 

 ce năpădește totul.

 

" dacă vrei să fii liber, trebuie să nu-ți fie frică de moarte!"

a conchis Nicolae Steinhardt.

 

Еще ...

23:23

În haosul din minte

Mai poți gândi ceva?

Mai poți vedea lumina

Ce cândva lumina?

 

Și-n haosul din minte

Ce mai poți auzi?

E liniște în juru-ți?

Sau un dezastru e?

 

Cândva, în mintea-aceasta

Zâmbete tu pictai

Iubire, fericire

Și totul roz era

 

Și-acum vine întrebarea

Oare ce s-a întâmplat?

Ce mi-a schimbat iar mintea

Din roz în negru, alb

Еще ...

Viata

Ce e viata
Viata e un fir de ata
Ce atarna in vazduh
Scrieti lectia de viata
Si invata sa o asculti
Ce e viata o secunta
Ai clipit si nu mai esti

Еще ...
prev
next

Другие стихотворения автора

începătură

rotație

robia

împinge barca credinței

spre curaj-

ciucuri din coroana cu diamante i-atârnă pe umeri.

într-un dans de tobe spaniol,

lanțurile se rup,

încurajând libertatea să-i strălucească-n priviri.

 

omul-în cercul destinului,

mulțumit cu urcușurile și alunecarile sale,

prins într-un vârtej de orbire,

devine apatic.

dependent de

substanțe,

circumstanțe si nevoi

înainte de apusul soarelui,

iată-l

îngenuncheat,

adulmecând

robia...

 

 

 

 

 

Еще ...

stihuri diamantine //6

lumină

fremătătoare empatică

deslușind fraternizând vibrând

la suferința celor năpăstuiți-

oscilând viclenind mascând

ademenitoare ambiguă

umbră

Еще ...

disensiuni/9

la fereastră,

un bonsai de pin de pădure

limpezește

a cerului față.

÷

plane rotative de percepție

prind in tentacule

voința.

Еще ...

transfigurare 1/2

cu cât ne depărtăm-

spre stânga,

de centrul creației divine,

valorile umane-și schimbă structura,

modificând genomul,

inversând sensul

forțelor de progres spiritual.

 

un copil.

mi-a spus că numerele negative

nu-s simpatice.

Еще ...

Joc/5

pârguite dorințe

stârnesc isterii

clocite

în războiul minciunilor.

%

scenarii pentru

a prinde pasărea din zbor

și a ucide luciditatea.

 

Еще ...

doar marea/4

doar marea, neînduplecată-n marele ei zbucium,

la porunca Iubitorului de oameni,

domolește

semeția, potolește ura.

punând cu evlavie

la picioarele noastre

epavele  trufiei.

 

 

Еще ...

începătură

rotație

robia

împinge barca credinței

spre curaj-

ciucuri din coroana cu diamante i-atârnă pe umeri.

într-un dans de tobe spaniol,

lanțurile se rup,

încurajând libertatea să-i strălucească-n priviri.

 

omul-în cercul destinului,

mulțumit cu urcușurile și alunecarile sale,

prins într-un vârtej de orbire,

devine apatic.

dependent de

substanțe,

circumstanțe si nevoi

înainte de apusul soarelui,

iată-l

îngenuncheat,

adulmecând

robia...

 

 

 

 

 

Еще ...

stihuri diamantine //6

lumină

fremătătoare empatică

deslușind fraternizând vibrând

la suferința celor năpăstuiți-

oscilând viclenind mascând

ademenitoare ambiguă

umbră

Еще ...

disensiuni/9

la fereastră,

un bonsai de pin de pădure

limpezește

a cerului față.

÷

plane rotative de percepție

prind in tentacule

voința.

Еще ...

transfigurare 1/2

cu cât ne depărtăm-

spre stânga,

de centrul creației divine,

valorile umane-și schimbă structura,

modificând genomul,

inversând sensul

forțelor de progres spiritual.

 

un copil.

mi-a spus că numerele negative

nu-s simpatice.

Еще ...

Joc/5

pârguite dorințe

stârnesc isterii

clocite

în războiul minciunilor.

%

scenarii pentru

a prinde pasărea din zbor

și a ucide luciditatea.

 

Еще ...

doar marea/4

doar marea, neînduplecată-n marele ei zbucium,

la porunca Iubitorului de oameni,

domolește

semeția, potolește ura.

punând cu evlavie

la picioarele noastre

epavele  trufiei.

 

 

Еще ...
prev
next