Deasupra noastră
Revină-ți vântule din amorțeală!
Împrăștie prin boarea ta-n văzduh
A vieții înfățișare ideală,
Sfințită-n ceruri de cel duh!
Adună-i pe cei buni, o lume,
Ce-n calea gândului se-ntrec
Cu litere și cifre-n sume,
Iuțeala minții ce-o petrec.
Să împletești cu ani și ani
A timpului rotire-n infinit,
Ca spiritele, vechii castelani,
Să țină Universul neclintit.
Presară semințele vieții.
Să crească bujorii din apa vie.
Și udă-n roua dimineții
O prea frumoasă "împărăție".
Cu sceptrul ce destinu-l ține
Să-nobilezi pe cei sortiți
Să poarte spiritul în sine,
Și gând de-a nu fi părăsiți.
Стихи из этой категории
Un Zâmbet
Un zambet poate schimba multe
Clipa, ziua, sau chiar viata
De vrei sa ai o zi frumoasa
Zambeste cand te trezesti dimineata
Zambeste celor ce te inconjoara
Zambeste trecatorului grabit
Zambeste copilului ce te priveste
Zambeste soarelui, si florilor, si omului iubit
Si daca te-ntalnesti cu suferinta
Zambeste bland, cu bunatate
Si-o sa constati ca este bine
Si raul a fugit departe….
Iar daca poti, zambeste printre lacrimi
Zambeste si cand sufletul iti plange
Zambeste si nu pierde speranta
Gandestete ca binele mereu invinge
Dar daca unii nu prea inteleg
Ce este zambetul si gandul bun
Cu tine nu-i lua pe cale
Gasesteti un alt drum…..
Life time
Indeed I need more time
Until to hear the chime.
I think that is really true
That the sky is still blue.
I need still see a green forest
To pick flowers for my wrist.
I think that all is very nice
That you may still roll the dice.
I need more joy moments,
All the event enrolments,
And a thrill get to my heart
Like a ladybug at the start.
Destiny shows me the story,
The length of my life and glory.
Thank God I'm still healthy alive
And giving me faith to thrive.
Marginea
Ochii mei obosiți, privesc în jur cu o privire subțire monotonă
Eu, în fiecare zi vreau să plec din lumea plictisitoare în care îmi mor visele plăcute
Și nu sunt gata să mă întorc chiar și pentru cea mai sfântă icoană
Sunt propriul meu idol, care alege fără dubii dorințele demult cerute
În capul meu, se petrece doar o nebunie completă cu balul dracilor ce nu se mai termină
Și foamea de călătorii apare și gândurile mele nu pot fi satisfăcute
Caut doar acele lumi pline pline de libertate și pline de spații a marilor cu apă lină
Pot să creez universuri, printr-un singur gând și să distrug orice adversitați noi apărute
Doar un pix vechi în mâinile mele și câteva foi rupte din vechiul meu caiet
Pot scrie orice fără cuvinte inutile, folosind doar gândul perfect și fără motive rele
Scriu despre toate visele mele, care m-au străpuns așa de tare cu la atins dragostea pe un poet
Scriu despre celelalte lumi, care mi-au captat sufletul cu glasul lor ce seamană cu glasul iubitei mele
Există o lume în care nu mai este frica și minciuni, în care nu există nicio durere unei bune fete
La urma urmei, există puterea dragostei și puterea propriei voințe mele și a tuturor
M-am săturat de pereții aceștia care mă țin în lanțuri cu greutatea de sute de regrete
Și lumea este atât de plină de scene crude și oameni blocați în gândurile lor
La urma urmei, fiecare om este un sclav al lumii pe care o doreste
Dar lumea care este construită în suflettul și mintea omului nu ar trebui să aștepte zorile frumoase
Suntem atât de puternici încât putem crea orice minune pentru care orice om trăiește
Și să gustăm acest fel de mâncare extraordinar uitând de vremurile dureroase.
La un pas...
Sentimentele îi sunt pe cale să explodeze
Conștiința îi este pe cale sa cedeze
Este constant la un pas să clacheze....
Nu și-a dorit de la viață decât puțină fericire
Să aibă șansa să-nțeleagă ce e aia iubire
Acum dezamăgirea i se poate citi-n privire...
Este mereu la un pas să facă ultimul pas
Este mereu la un pas să renunțe la tot ce-a tras
Este mereu la un pas să se lase de focurile iadului ars....
Fiind mereu la un pas acum face ultimul pas
Nu se mai lasă de nimic distras
Nu se uită-n spate să vadă ce a rămas.....
Face ultimul pas de pe drumul vieții
Face primul pas pe cărarea morții.....
Pe cărarea morții păsește poetul neînțeles
Ultimele gânduri și le lasă pe un ultim vers
Sufletul său rămâne călător prin univers.....
Poliția e cu noi!
M-am sculat de dimineață
Și-am plecat întins la piață,
Vreau spanac de la băbuțe
Dar spanacu-i...în dubițe!
Intră polițistu-n clasă
Să descopere drogați,
Insă conștiința-l lasă
Că sunt fiii...de bogați!
Sunt copoi comunitar
Și vă fac la toți dosar,
Care vindeți doar verdețuri
Fără a avea pe ele...prețuri!
un loc la masă
De câte ori ai încercat să îți spui punctul de vedere și nu ai fost lăsată?
De câte ori ai fost privită cu superficialitate
Și de câte ori ai crezut că nu ești de ajuns?
De mică ai încercat să nu îi oferi prea multă importanță sau să te afecteze
Însă ce înseamnă pentru tine acel loc la masă?
Pentru unele dintre noi arată că am reușit
Iar pentru alte femei semnifică egalitate.
Și trec anii și începi să fii privită așa cum meriți
Însă observi atunci când primești un loc la masă
Că oricât ai încerca să-l repari, problema nu va dispărea
De ce?
Pentru că masa nu a fost niciodată construită pentru noi.
Soluția?
Construiești mese mai bune.
Un Zâmbet
Un zambet poate schimba multe
Clipa, ziua, sau chiar viata
De vrei sa ai o zi frumoasa
Zambeste cand te trezesti dimineata
Zambeste celor ce te inconjoara
Zambeste trecatorului grabit
Zambeste copilului ce te priveste
Zambeste soarelui, si florilor, si omului iubit
Si daca te-ntalnesti cu suferinta
Zambeste bland, cu bunatate
Si-o sa constati ca este bine
Si raul a fugit departe….
Iar daca poti, zambeste printre lacrimi
Zambeste si cand sufletul iti plange
Zambeste si nu pierde speranta
Gandestete ca binele mereu invinge
Dar daca unii nu prea inteleg
Ce este zambetul si gandul bun
Cu tine nu-i lua pe cale
Gasesteti un alt drum…..
Life time
Indeed I need more time
Until to hear the chime.
I think that is really true
That the sky is still blue.
I need still see a green forest
To pick flowers for my wrist.
I think that all is very nice
That you may still roll the dice.
I need more joy moments,
All the event enrolments,
And a thrill get to my heart
Like a ladybug at the start.
Destiny shows me the story,
The length of my life and glory.
Thank God I'm still healthy alive
And giving me faith to thrive.
Marginea
Ochii mei obosiți, privesc în jur cu o privire subțire monotonă
Eu, în fiecare zi vreau să plec din lumea plictisitoare în care îmi mor visele plăcute
Și nu sunt gata să mă întorc chiar și pentru cea mai sfântă icoană
Sunt propriul meu idol, care alege fără dubii dorințele demult cerute
În capul meu, se petrece doar o nebunie completă cu balul dracilor ce nu se mai termină
Și foamea de călătorii apare și gândurile mele nu pot fi satisfăcute
Caut doar acele lumi pline pline de libertate și pline de spații a marilor cu apă lină
Pot să creez universuri, printr-un singur gând și să distrug orice adversitați noi apărute
Doar un pix vechi în mâinile mele și câteva foi rupte din vechiul meu caiet
Pot scrie orice fără cuvinte inutile, folosind doar gândul perfect și fără motive rele
Scriu despre toate visele mele, care m-au străpuns așa de tare cu la atins dragostea pe un poet
Scriu despre celelalte lumi, care mi-au captat sufletul cu glasul lor ce seamană cu glasul iubitei mele
Există o lume în care nu mai este frica și minciuni, în care nu există nicio durere unei bune fete
La urma urmei, există puterea dragostei și puterea propriei voințe mele și a tuturor
M-am săturat de pereții aceștia care mă țin în lanțuri cu greutatea de sute de regrete
Și lumea este atât de plină de scene crude și oameni blocați în gândurile lor
La urma urmei, fiecare om este un sclav al lumii pe care o doreste
Dar lumea care este construită în suflettul și mintea omului nu ar trebui să aștepte zorile frumoase
Suntem atât de puternici încât putem crea orice minune pentru care orice om trăiește
Și să gustăm acest fel de mâncare extraordinar uitând de vremurile dureroase.
La un pas...
Sentimentele îi sunt pe cale să explodeze
Conștiința îi este pe cale sa cedeze
Este constant la un pas să clacheze....
Nu și-a dorit de la viață decât puțină fericire
Să aibă șansa să-nțeleagă ce e aia iubire
Acum dezamăgirea i se poate citi-n privire...
Este mereu la un pas să facă ultimul pas
Este mereu la un pas să renunțe la tot ce-a tras
Este mereu la un pas să se lase de focurile iadului ars....
Fiind mereu la un pas acum face ultimul pas
Nu se mai lasă de nimic distras
Nu se uită-n spate să vadă ce a rămas.....
Face ultimul pas de pe drumul vieții
Face primul pas pe cărarea morții.....
Pe cărarea morții păsește poetul neînțeles
Ultimele gânduri și le lasă pe un ultim vers
Sufletul său rămâne călător prin univers.....
Poliția e cu noi!
M-am sculat de dimineață
Și-am plecat întins la piață,
Vreau spanac de la băbuțe
Dar spanacu-i...în dubițe!
Intră polițistu-n clasă
Să descopere drogați,
Insă conștiința-l lasă
Că sunt fiii...de bogați!
Sunt copoi comunitar
Și vă fac la toți dosar,
Care vindeți doar verdețuri
Fără a avea pe ele...prețuri!
un loc la masă
De câte ori ai încercat să îți spui punctul de vedere și nu ai fost lăsată?
De câte ori ai fost privită cu superficialitate
Și de câte ori ai crezut că nu ești de ajuns?
De mică ai încercat să nu îi oferi prea multă importanță sau să te afecteze
Însă ce înseamnă pentru tine acel loc la masă?
Pentru unele dintre noi arată că am reușit
Iar pentru alte femei semnifică egalitate.
Și trec anii și începi să fii privită așa cum meriți
Însă observi atunci când primești un loc la masă
Că oricât ai încerca să-l repari, problema nu va dispărea
De ce?
Pentru că masa nu a fost niciodată construită pentru noi.
Soluția?
Construiești mese mai bune.
Другие стихотворения автора
Predispoziție
Silueta blândă a vieții
Se-apleacă asupra sufletului,
Așa cum roua dimineții
Aduce împrospătarea aerului.
Speranța zorilor vieții însorite
Ce îți așterne tiptil în suflet,
Miresmele dulci și întinerite
Ale dorinței pornite din cuget.
Să nu-nvinuiești iar destinul
Că de-abia azi după atâta chin,
Poți iarăși să privești seninul
Și să nu te simți privită ca manechin.
Dar nu ursita-ți poartă vina,
Că n-ai văzut nici flori, nici stele,
Ci în principiile tale-i rădăcina
Căci ai omis să mai urci crestele.
Les belles femmes
Toutes les femmes sont aimées.
Leur amour sera toujours capricieux.
Meme quand elles sont plus âgés
Leur amour sera toujours délicieux.
Leurs beaux yeux et leurs lèvres,
Le sourire et le mouvement discret,
Ils seront comme le cours des rivières
Et presque toujours un grand secret.
On les compare comme des fleurs
Qui ne s'ouvre qu'à l'amour
Décrire un spectre de couleurs
Et le chant d'un troubadour.
La orizont
Lumina podețului, săgeată către orizont
Împrăștie noanțele cerului asupra ființei.
Ziua se lasă-n amurg la poalele înserării
Și albul norilor îmbracă pelerina înstelată.
Caut pe cer constelația aducătoare de vești,
Transmit telepatic dorința de cunoaștere,
Și aștept ca Universul să își trimită mesagerul
Liniștii, păcii, împăcării și reculegerii.
Anatomia vieții
Fiecare parte a corpului uman
Își accelerează rostul ideal.
Prin organe și simțuri iese la liman,
Luptând să nu intre în areal.
Spre culmi, ne bazăm pe picioare.
Proptim un țel cu puterea din mâini.
Gândim și dobândim minți superioare,
Visând ca ideile bune să prindă rădăcini.
Hrănim creierul cu multă știință,
Auzul cu note muzicale divine,
Văzul cu priveliști de priință,
Mirosul de flori ce-n nări survine.
Râurile ce trec prin vene și artere,
Și circulă prin organism cu un rol,
Sunt hrana inimii încă de la naștere
Și dă creierului înțeleptul control.
Un imens mecanism îl purtăm,
Un ceas cu un timp ce-i efemer,
Și loviți de boli, viața scurtăm
Ridicând ochii și ruga spre cer.
Cum va fi mâine?
Te-ntrebi ce va fi mâine?
Nu poți schimba destine!
Puteri magice nu posezi
Să ai tot în ceea ce crezi.
Aduci prin gând și fapte
Exemplul pur de dreptate.
Încerci prin alese cuvinte
Să sprijini oameni cu minte.
Speri ca tot răul să dispară,
Făcând loc binelui să apară.
Implori cerului binecuvântare
Și acestui "colț de rai" încântare.
Ți-ai dori ca totul să se-ndrepte
Și neamul tău să urce pe trepte,
Să se-nobileze calea aleasă
Cu înțelepciune să fie înțeleasă.
Paradoxuri
Nu trebuie să ne deranjeze performanța,
Pentru că noi nu suntem perfecți.
Nu trebuie să ne simțim mereu uimiți,
Pentru că întodeauna ne acuză rațiunea.
Nu trebuie să ne impresioneze durerea,
Pentru că nu suntem destul de puternici.
Nu trebuie să ne influențeze negativul,
Pentru că nu acționăm întodeauna pozitiv.
Nu trebuie să jucăm teatru pe scena vieții,
Pentru că nu ne-am îndeplinit rolul sortit.
Nu trebuie să ne afecteze calea destinului,
Pentru că nu-i înțelegem pe deplin menirea.
Trebuie să iubim mereu tot ce este viu,
Oricât de neajutorați suntem pe lume.
Să împărțim cu aproapele nostru binele,
Să înfruntăm cu ardoare sentimentele răului.
Predispoziție
Silueta blândă a vieții
Se-apleacă asupra sufletului,
Așa cum roua dimineții
Aduce împrospătarea aerului.
Speranța zorilor vieții însorite
Ce îți așterne tiptil în suflet,
Miresmele dulci și întinerite
Ale dorinței pornite din cuget.
Să nu-nvinuiești iar destinul
Că de-abia azi după atâta chin,
Poți iarăși să privești seninul
Și să nu te simți privită ca manechin.
Dar nu ursita-ți poartă vina,
Că n-ai văzut nici flori, nici stele,
Ci în principiile tale-i rădăcina
Căci ai omis să mai urci crestele.
Les belles femmes
Toutes les femmes sont aimées.
Leur amour sera toujours capricieux.
Meme quand elles sont plus âgés
Leur amour sera toujours délicieux.
Leurs beaux yeux et leurs lèvres,
Le sourire et le mouvement discret,
Ils seront comme le cours des rivières
Et presque toujours un grand secret.
On les compare comme des fleurs
Qui ne s'ouvre qu'à l'amour
Décrire un spectre de couleurs
Et le chant d'un troubadour.
La orizont
Lumina podețului, săgeată către orizont
Împrăștie noanțele cerului asupra ființei.
Ziua se lasă-n amurg la poalele înserării
Și albul norilor îmbracă pelerina înstelată.
Caut pe cer constelația aducătoare de vești,
Transmit telepatic dorința de cunoaștere,
Și aștept ca Universul să își trimită mesagerul
Liniștii, păcii, împăcării și reculegerii.
Anatomia vieții
Fiecare parte a corpului uman
Își accelerează rostul ideal.
Prin organe și simțuri iese la liman,
Luptând să nu intre în areal.
Spre culmi, ne bazăm pe picioare.
Proptim un țel cu puterea din mâini.
Gândim și dobândim minți superioare,
Visând ca ideile bune să prindă rădăcini.
Hrănim creierul cu multă știință,
Auzul cu note muzicale divine,
Văzul cu priveliști de priință,
Mirosul de flori ce-n nări survine.
Râurile ce trec prin vene și artere,
Și circulă prin organism cu un rol,
Sunt hrana inimii încă de la naștere
Și dă creierului înțeleptul control.
Un imens mecanism îl purtăm,
Un ceas cu un timp ce-i efemer,
Și loviți de boli, viața scurtăm
Ridicând ochii și ruga spre cer.
Cum va fi mâine?
Te-ntrebi ce va fi mâine?
Nu poți schimba destine!
Puteri magice nu posezi
Să ai tot în ceea ce crezi.
Aduci prin gând și fapte
Exemplul pur de dreptate.
Încerci prin alese cuvinte
Să sprijini oameni cu minte.
Speri ca tot răul să dispară,
Făcând loc binelui să apară.
Implori cerului binecuvântare
Și acestui "colț de rai" încântare.
Ți-ai dori ca totul să se-ndrepte
Și neamul tău să urce pe trepte,
Să se-nobileze calea aleasă
Cu înțelepciune să fie înțeleasă.
Paradoxuri
Nu trebuie să ne deranjeze performanța,
Pentru că noi nu suntem perfecți.
Nu trebuie să ne simțim mereu uimiți,
Pentru că întodeauna ne acuză rațiunea.
Nu trebuie să ne impresioneze durerea,
Pentru că nu suntem destul de puternici.
Nu trebuie să ne influențeze negativul,
Pentru că nu acționăm întodeauna pozitiv.
Nu trebuie să jucăm teatru pe scena vieții,
Pentru că nu ne-am îndeplinit rolul sortit.
Nu trebuie să ne afecteze calea destinului,
Pentru că nu-i înțelegem pe deplin menirea.
Trebuie să iubim mereu tot ce este viu,
Oricât de neajutorați suntem pe lume.
Să împărțim cu aproapele nostru binele,
Să înfruntăm cu ardoare sentimentele răului.