Poliția e cu noi!
M-am sculat de dimineață
Și-am plecat întins la piață,
Vreau spanac de la băbuțe
Dar spanacu-i...în dubițe!
Intră polițistu-n clasă
Să descopere drogați,
Insă conștiința-l lasă
Că sunt fiii...de bogați!
Sunt copoi comunitar
Și vă fac la toți dosar,
Care vindeți doar verdețuri
Fără a avea pe ele...prețuri!
Стихи из этой категории
Despovărări
zilnic dăm la o parte fapte de viață consumate
cel mai adesea prozaice
de la preparatul cafelei la nu știu ce întâlnire de afaceri
sau dragoste
într-o logică ancenstrală a supraviețuirii
înghițim totul
.
apoi aruncăm resturile
(întotdeauna rămân resturi și vase murdare!)
la coșul de gunoi al memoriei
.
douăzeci și patru de ore pe zi
.
dimineața o mașină a Salubrității ridică gunoaiele zilei
din containerele gândului
aranjate după un cod subliminal al culorilor
galbenul
de exemplu
sugerează locul în care trebuie să arunci gunoiul menajer al ideilor
verdele
pe cel al speranțelor în putrefacție
albastru
indică locul eșecurilor
iar roșul
(cel mai vizibil!)
pe cel al amintirilor
.
ptiu!
se strâmbă sufletul
dând ocol inimii
.
ce urâte mirosuri răzbat dinspre sinistrele crematorii ale mințiii…
Scriu si citesc
Scriu si citesc
Cand la tine ma gandesc
Cum ne tineam de mana
Pe faleza sub cereasca luna
Acum ne-am despartit
Drumuri diferite am ocolit
Scriu si citesc
Noaptea,la tine gandesc
Cum ne cumparam vata pe bat
Si inghetata mai dulce decat marul proaspat
Acum ai ales pe altcineva
Ce sa-ti mai spun? oh...muza mea...
Mai stii cand ne pozam
Si in statia de tramvai ne imbratisam?
Acum story-ul tau e plin de ea
Nu mai sunt eu,muza ta...
Ne eram inspiratie
In orice conversatie
Radeam pe apeluri video
Ochii ni vedeam in vizorul,minimo
Scriu si citesc
Vindecandu-ma ma gandesc
Sa ma aleg pe mine
Nu sa fiu vurnebalia cu ori si cine
Am fost naiva
Nu mai las pe nimeni sa-mi franga a mea inima
Nu ma mai bucura prezenta ta
Ci numai si numai a mea
Scriu si citesc
Cand la MINE ma gandesc
Ducandu-ma la mall
Alegandu-mi un trencoat
Stau pe balcon si ma gandesc
La mine cum ma pregatesc
Pentru liceu
Sa-mi pun sacoul pe umarul greu
Umar greu urmat de munca
Invatand,nu stand ca o leguma
Scriu si citesc
La cine sa ma gandesc?
La mine desigur
Sa ma iubesc pe mine,de asta sa ma asigur!
disensiuni/4
luate-s de vânt,
ca într- un dans de inițiere,
brândușe și frunze....
÷
dincolo de prag,
întotdeauna
vezi
că trădătorul e
lângă tine.
O singura viata
Cred într-o singură viața,
De aceea privesc cerul,și marea,
Lăcrimez in această dimineață,
Tresar ascultând melodia clipei,
Dansez pe ritmul fericirii că sunt
Și al tristeții că nu voi mai fi..
Cred într-o singură viața,
Și o iubesc cu disperare,
Deși uneori obosesc trăind,
Dar e minunat a iubi,
A fi iubit,a simți frumos,
Mi-e frig uneori de temeri ,
Dar îmi deschid aripile și zbor
Deoarece cred într-o singură viața..
E dimineața?Îmi șterg lacrima și zâmbesc:
Trăiesc..,și deja mi-e dor de clipa de azi..
nonchalant
corpul meu
mereu privit ca pe un obiect
un trofeu
de agatat deasupra patului
vine la pachet
cu un suflet
atins de simple gesturi
si vorbe dulci
(uneori aruncate în vant
doar ca sa ma impresioneze
astfel incat sa mi vând trupul
celui doritor)
cand tot ce imi doresc
este doar sa vorbesc
si sa ti ascult
toate suferintele prin care ai trecut
sperand ca si tu
m ai asculta pe mine
atunci cand imi vine randul.
sperand ca vrei sa mi atingi sufletul
sa mi simti inima bătând
zgomotos
pentru ca prea rare sunt momentele
in care sunt considerata
mai mult decat un trup frumos.
sper sa fiu
intr o zi
indeajuns de buna.
Despovărări
zilnic dăm la o parte fapte de viață consumate
cel mai adesea prozaice
de la preparatul cafelei la nu știu ce întâlnire de afaceri
sau dragoste
într-o logică ancenstrală a supraviețuirii
înghițim totul
.
apoi aruncăm resturile
(întotdeauna rămân resturi și vase murdare!)
la coșul de gunoi al memoriei
.
douăzeci și patru de ore pe zi
.
dimineața o mașină a Salubrității ridică gunoaiele zilei
din containerele gândului
aranjate după un cod subliminal al culorilor
galbenul
de exemplu
sugerează locul în care trebuie să arunci gunoiul menajer al ideilor
verdele
pe cel al speranțelor în putrefacție
albastru
indică locul eșecurilor
iar roșul
(cel mai vizibil!)
pe cel al amintirilor
.
ptiu!
se strâmbă sufletul
dând ocol inimii
.
ce urâte mirosuri răzbat dinspre sinistrele crematorii ale mințiii…
Scriu si citesc
Scriu si citesc
Cand la tine ma gandesc
Cum ne tineam de mana
Pe faleza sub cereasca luna
Acum ne-am despartit
Drumuri diferite am ocolit
Scriu si citesc
Noaptea,la tine gandesc
Cum ne cumparam vata pe bat
Si inghetata mai dulce decat marul proaspat
Acum ai ales pe altcineva
Ce sa-ti mai spun? oh...muza mea...
Mai stii cand ne pozam
Si in statia de tramvai ne imbratisam?
Acum story-ul tau e plin de ea
Nu mai sunt eu,muza ta...
Ne eram inspiratie
In orice conversatie
Radeam pe apeluri video
Ochii ni vedeam in vizorul,minimo
Scriu si citesc
Vindecandu-ma ma gandesc
Sa ma aleg pe mine
Nu sa fiu vurnebalia cu ori si cine
Am fost naiva
Nu mai las pe nimeni sa-mi franga a mea inima
Nu ma mai bucura prezenta ta
Ci numai si numai a mea
Scriu si citesc
Cand la MINE ma gandesc
Ducandu-ma la mall
Alegandu-mi un trencoat
Stau pe balcon si ma gandesc
La mine cum ma pregatesc
Pentru liceu
Sa-mi pun sacoul pe umarul greu
Umar greu urmat de munca
Invatand,nu stand ca o leguma
Scriu si citesc
La cine sa ma gandesc?
La mine desigur
Sa ma iubesc pe mine,de asta sa ma asigur!
disensiuni/4
luate-s de vânt,
ca într- un dans de inițiere,
brândușe și frunze....
÷
dincolo de prag,
întotdeauna
vezi
că trădătorul e
lângă tine.
O singura viata
Cred într-o singură viața,
De aceea privesc cerul,și marea,
Lăcrimez in această dimineață,
Tresar ascultând melodia clipei,
Dansez pe ritmul fericirii că sunt
Și al tristeții că nu voi mai fi..
Cred într-o singură viața,
Și o iubesc cu disperare,
Deși uneori obosesc trăind,
Dar e minunat a iubi,
A fi iubit,a simți frumos,
Mi-e frig uneori de temeri ,
Dar îmi deschid aripile și zbor
Deoarece cred într-o singură viața..
E dimineața?Îmi șterg lacrima și zâmbesc:
Trăiesc..,și deja mi-e dor de clipa de azi..
nonchalant
corpul meu
mereu privit ca pe un obiect
un trofeu
de agatat deasupra patului
vine la pachet
cu un suflet
atins de simple gesturi
si vorbe dulci
(uneori aruncate în vant
doar ca sa ma impresioneze
astfel incat sa mi vând trupul
celui doritor)
cand tot ce imi doresc
este doar sa vorbesc
si sa ti ascult
toate suferintele prin care ai trecut
sperand ca si tu
m ai asculta pe mine
atunci cand imi vine randul.
sperand ca vrei sa mi atingi sufletul
sa mi simti inima bătând
zgomotos
pentru ca prea rare sunt momentele
in care sunt considerata
mai mult decat un trup frumos.
sper sa fiu
intr o zi
indeajuns de buna.
Другие стихотворения автора
Dragostea mea!
Gândul meu zboară spre tine,
Ducând cu el iubirea mea,
Și-ți va aduce de la mine,
Ceea ce simt că-i dragostea
Te rog nu-mi pune etichetă,
Vreau scuza să-mi accepți,
Chiar dacă ea iar se repetă,
Și-ți este greu din nou să ierți
Nu pot veni cum am promis,
Să ne-ntâlnim să discutăm,
Și să vorbim în mod deschis,
Nimic să nu mai amânăm
Distanța dintre noi e mare,
Și uneori devine apăsătoare
Să nu te văd asta mă doare,
Și simt cum dragostea dispare
Sunt neliniștit și am o teamă,
Că ochii nevăzuți se pot uita,
Dar știu că mi-ai furat inima,
Și de la tine n-o pot muta
..................................
Voi încerca să vin în țară,
Unde îmi este dragostea,
Degeaba ai câștig afară,
Dacă trăiești departe..de iubirea ta!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Iluzii!
De unde vii măi Omule așa de istovit și gârbovit,
De parca-i duce-n spate povara lumii de la apus la răsărit.
Păi, bunul meu vecin să știi că-mi duc anii grei ai vieții,
Ce-au fost frumoși în tinerețe, dar triști la vârsta bătrâneții.
Nu înțeleg de ce te plângi, mi-a zis al meu tânăr prieten,
Când văd că ai de toate și chiar te miști destul de sprinten.
Nu m-a lăsat să-i dau răspuns să afle că nu-l plac,
Cu degetul s-a arătat spunându-mi cât este de sărac.
L-am ascultat cum invoca că n-are unde să muncească,
Și cum că doctorul i-a zis de munca grea să se ferească.
Atunci mirat l-am întrebat dac' are pus vreun diagnostic,
Și foarte-ngândurat mi-a explicat că are un deficit acustic.
Pentru moment mi-am spus că poate-și bate joc de mine,
Dar l-am simțit că munca nu-i de el și că părinti-l întreține.
La despărțire am îndrăznit timid să-i dau un sfat prietenesc,
De vrei puțină bunăstare, tovărășie fă cu cei ce munca o iubesc.
Nu cred c-a priceput prea mult din ceea ce i-am spus,
Că spatele mi-a-ntors și a plecat rapid și puțin indispus.
Din tot ce s-a-ntâmplat am încercat să trag concluzii,
Dar din păcate din nou am constatat că viața...e plină de iluzii!
Mulțumesc mamă dragă!
Ce mult am încercat să-ți spun,
Ce ai fi vrut să afli de la mine,
Să știi de ce-am ales alt drum,
Și nu te-am ascultat pe tine
M-ai dus de mic la grădiniță,
Și m-ai convins să învăț carte,
Mi-ai pus în mână toc și peniță,
Și litera am scris-o târziu în noapte
M-ai îndemnat să lupt în viață,
Să nu mă las calcat în picioare,
Trezirea să fie dis de dimineață,
Și lucrului făcut, să-i dau valoare
Te-ai bucurat când am învins,
Și-ai plâns cu mine la necaz,
Spre înainte tu m-ai împins,
Și lacrima mi-ai șters-o pe obraz
.................................
Anii în timp au venit peste noi,
Și ne-au adus bune și rele,
Și zid solid am ridicat noi doi,
Ca stavilă s-avem în clipe grele
..........................
Acum când ai plecat la Cer,
Te plàng și-mi cer iertare,
Și nu-mi rămâne decât să sper,
Să te revăd...în viața viitoare!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
La coasă!
Dis de dimineață am plecat la coasă
Că s-a anunțat la meteo că o să plouă,
Vreau să îmi aduc rapid fânul acasă
Știind că iarba se taie bine când e rouă.
Toată ziua am cosit cu mare spor,
Brazdă după brazdă am răsturnat,
O ciocărlie a triluit frumos în zbor,
Iar eu am ascultat și-am fredonat.
Și ritmul meu a fost precum cânta
Când mai rapid și mai apoi domol,
Duiosul sunet urechea-mi încânta
Și obosit pe seară eram cu lanul gol.
Dator n-am vrut deloc eu să rămân
Pe cântăreț mărinimos l-am răsplătit,
Cu firimituri împrăștiate pe pământ
Pe care cu iuțeală mare le-a ciugulit.
Ca doi prieteni buni ne-am despărțit
Ea sus spre nori cântând s-a avântat,
Iar eu am adunat în coșul cel sfințit
Ce a rămas pe jos, de mine presărat.
Uite așa am petrecut o zi la coasă
Acompaniat de càntul ciocârliei,
Pe seară m-am întors voios acasă,
Și cu umor, am povestit totul...soției!
Vremea amintirilor!
Mă simt pe lume omul fericit
Când știu unde îmi este inima,
Ți-am dat-o ție cu împrumut
Și cont am căpătat..din prima
Ești lângă mine de când mă știu
Că-mi este dificil să număr anii,
Și niciodată nu am fost singur
Și-n doi am pus la punct dușmanii
Când viața ne-a trimis și încercări
Noi împreună am găsit răspunsuri,
Nu ne-am lăsat mințiți de oameni
Și înțelepți am trecut peste certuri
Cândva ne-am găsit unul pe altul
Și am făcut perechea potrivită,
Iar Domnul ne-a dăruit urmașul
Și viața a devenit una-mplinită
Acum e vremea amintirilor
Și-a faptelor făcute-n timp,
Și tot mai des ne întrebăm?
Ce-am dat? ca să primim..la schimb?
Omagiu!
Anul l-am încheiat plângând
Că l-am pierdut de tot pe tata,
Chemat fiind la Cer, de Domnul
Și așezat va fi, cum i-a fost fapta.
Acum s-a întâlnit cu mama
Ce-l aștepta de ceva vreme,
Să fie amândoi iară perechea
Și poate uită de-a lui probleme.
Cu toții am știut că își dorea
Să părăsească această lume,
Că a fi singur e destul de greu
Iar durerea ta n-ai cui o spune.
Ducea cu el o mare suferință
A trupului de lut uzat de ani,
În suflet purta mare credință
Venită de la părinții lui țărani.
Nu e ușor să-ți pierzi ambii părinți
Care ți-au dat o viață pe pământ,
Și lacrima să nu-ți inunde ochii
Când trist tu vizitezi..a lor mormânt!
Dragostea mea!
Gândul meu zboară spre tine,
Ducând cu el iubirea mea,
Și-ți va aduce de la mine,
Ceea ce simt că-i dragostea
Te rog nu-mi pune etichetă,
Vreau scuza să-mi accepți,
Chiar dacă ea iar se repetă,
Și-ți este greu din nou să ierți
Nu pot veni cum am promis,
Să ne-ntâlnim să discutăm,
Și să vorbim în mod deschis,
Nimic să nu mai amânăm
Distanța dintre noi e mare,
Și uneori devine apăsătoare
Să nu te văd asta mă doare,
Și simt cum dragostea dispare
Sunt neliniștit și am o teamă,
Că ochii nevăzuți se pot uita,
Dar știu că mi-ai furat inima,
Și de la tine n-o pot muta
..................................
Voi încerca să vin în țară,
Unde îmi este dragostea,
Degeaba ai câștig afară,
Dacă trăiești departe..de iubirea ta!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Iluzii!
De unde vii măi Omule așa de istovit și gârbovit,
De parca-i duce-n spate povara lumii de la apus la răsărit.
Păi, bunul meu vecin să știi că-mi duc anii grei ai vieții,
Ce-au fost frumoși în tinerețe, dar triști la vârsta bătrâneții.
Nu înțeleg de ce te plângi, mi-a zis al meu tânăr prieten,
Când văd că ai de toate și chiar te miști destul de sprinten.
Nu m-a lăsat să-i dau răspuns să afle că nu-l plac,
Cu degetul s-a arătat spunându-mi cât este de sărac.
L-am ascultat cum invoca că n-are unde să muncească,
Și cum că doctorul i-a zis de munca grea să se ferească.
Atunci mirat l-am întrebat dac' are pus vreun diagnostic,
Și foarte-ngândurat mi-a explicat că are un deficit acustic.
Pentru moment mi-am spus că poate-și bate joc de mine,
Dar l-am simțit că munca nu-i de el și că părinti-l întreține.
La despărțire am îndrăznit timid să-i dau un sfat prietenesc,
De vrei puțină bunăstare, tovărășie fă cu cei ce munca o iubesc.
Nu cred c-a priceput prea mult din ceea ce i-am spus,
Că spatele mi-a-ntors și a plecat rapid și puțin indispus.
Din tot ce s-a-ntâmplat am încercat să trag concluzii,
Dar din păcate din nou am constatat că viața...e plină de iluzii!
Mulțumesc mamă dragă!
Ce mult am încercat să-ți spun,
Ce ai fi vrut să afli de la mine,
Să știi de ce-am ales alt drum,
Și nu te-am ascultat pe tine
M-ai dus de mic la grădiniță,
Și m-ai convins să învăț carte,
Mi-ai pus în mână toc și peniță,
Și litera am scris-o târziu în noapte
M-ai îndemnat să lupt în viață,
Să nu mă las calcat în picioare,
Trezirea să fie dis de dimineață,
Și lucrului făcut, să-i dau valoare
Te-ai bucurat când am învins,
Și-ai plâns cu mine la necaz,
Spre înainte tu m-ai împins,
Și lacrima mi-ai șters-o pe obraz
.................................
Anii în timp au venit peste noi,
Și ne-au adus bune și rele,
Și zid solid am ridicat noi doi,
Ca stavilă s-avem în clipe grele
..........................
Acum când ai plecat la Cer,
Te plàng și-mi cer iertare,
Și nu-mi rămâne decât să sper,
Să te revăd...în viața viitoare!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
La coasă!
Dis de dimineață am plecat la coasă
Că s-a anunțat la meteo că o să plouă,
Vreau să îmi aduc rapid fânul acasă
Știind că iarba se taie bine când e rouă.
Toată ziua am cosit cu mare spor,
Brazdă după brazdă am răsturnat,
O ciocărlie a triluit frumos în zbor,
Iar eu am ascultat și-am fredonat.
Și ritmul meu a fost precum cânta
Când mai rapid și mai apoi domol,
Duiosul sunet urechea-mi încânta
Și obosit pe seară eram cu lanul gol.
Dator n-am vrut deloc eu să rămân
Pe cântăreț mărinimos l-am răsplătit,
Cu firimituri împrăștiate pe pământ
Pe care cu iuțeală mare le-a ciugulit.
Ca doi prieteni buni ne-am despărțit
Ea sus spre nori cântând s-a avântat,
Iar eu am adunat în coșul cel sfințit
Ce a rămas pe jos, de mine presărat.
Uite așa am petrecut o zi la coasă
Acompaniat de càntul ciocârliei,
Pe seară m-am întors voios acasă,
Și cu umor, am povestit totul...soției!
Vremea amintirilor!
Mă simt pe lume omul fericit
Când știu unde îmi este inima,
Ți-am dat-o ție cu împrumut
Și cont am căpătat..din prima
Ești lângă mine de când mă știu
Că-mi este dificil să număr anii,
Și niciodată nu am fost singur
Și-n doi am pus la punct dușmanii
Când viața ne-a trimis și încercări
Noi împreună am găsit răspunsuri,
Nu ne-am lăsat mințiți de oameni
Și înțelepți am trecut peste certuri
Cândva ne-am găsit unul pe altul
Și am făcut perechea potrivită,
Iar Domnul ne-a dăruit urmașul
Și viața a devenit una-mplinită
Acum e vremea amintirilor
Și-a faptelor făcute-n timp,
Și tot mai des ne întrebăm?
Ce-am dat? ca să primim..la schimb?
Omagiu!
Anul l-am încheiat plângând
Că l-am pierdut de tot pe tata,
Chemat fiind la Cer, de Domnul
Și așezat va fi, cum i-a fost fapta.
Acum s-a întâlnit cu mama
Ce-l aștepta de ceva vreme,
Să fie amândoi iară perechea
Și poate uită de-a lui probleme.
Cu toții am știut că își dorea
Să părăsească această lume,
Că a fi singur e destul de greu
Iar durerea ta n-ai cui o spune.
Ducea cu el o mare suferință
A trupului de lut uzat de ani,
În suflet purta mare credință
Venită de la părinții lui țărani.
Nu e ușor să-ți pierzi ambii părinți
Care ți-au dat o viață pe pământ,
Și lacrima să nu-ți inunde ochii
Când trist tu vizitezi..a lor mormânt!