Adunate!

Iarăși am plecat de-acasă,

Cu gândul s-ajung pe baltă,

Cu-o undiță, mincioc și-o plasă,

Și-un boț de brânză-n traistă

Cumpăr ace pe mărime,

Și vreo cinci metri de gută,

Vreau să-ncerc la adâncime,

Și-apoi poate și la plută

Nu mai pierd vremea la piață,

Și-o zbughesc rapid spre lac,

Să m-așez sub salcea creață,

Și din crengi umbrar să-mi fac

Locul îl găsesc cu ușurință,

Și arunc forțos în depărtare,

În gând îmi pun o dorință,

Să prind azi crapul cel mare

Bate vânt de primăvară,

Apa o atinge cu o pală,

Sus pe deal tractorul ară

Iar eu țin undița-n poală

Am uitat că sunt la pește,

Locul e frumos, m-atrage,

Simt că nimic nu-mi lipsește,

Chiar când peștele nu trage

...........................

Seara a venit pe-ascuns,

Și m-a fugărit spre casă,

Nici un pește nu am prins,

Dar a fost o zi frumoasă

..........................

Merg la pește tot mai rar,

Liniștea să-mi regăsesc,

Timpu-mi este adversar,

Să-l întind...nu reușesc!

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

Am acasă un cățel talie mare

Toată ziua vrea scos la plimbare,

Cănd în casă-l bag mârâie tare

Latră și mă prinde de picioare.

Numele e Ghost și-i șmecher

La comenzi cu greu răspunde,

De-i nervos muscă  din ștecher

Când îl cerți, ochii sunt umezi

Când suntem plecați la muncă

Comandant gradat este în casă,

Iar când vrem să-i dăm poruncă

E rebel, n-ascultă și nu-i pasă.

Pe cameră îl urmărim tot timpul

Să constatam cum se descurcă,

Mânâncă, bea și-și freacă trupul

De mobilă, de pat și-apoi se culcă.

De doua ori pe zi e scos afară

Să alergăm și să ne ușurăm,

Altfel, îmi fac nevoile în scară

Și pe vecinii noștri-i bucurăm.

Când de la joacă ne întoarcem

Cu piciorușele negre, murdare,

La duș în cadă ușor ne ducem

Și-atunci să vezi cum apa sare.

Săptămânal plecăm la rude

Unde primim rații bogate,

Și nu mâncăm bucate crude

Le refuzăm dacă-s sărate.

După ce burta îmi plesnește

Sar cât mai sus pe canapele,

 Marce cu mult amar zâmbește

Când vede urmele înfipte-n ele.

Apoi vioi prin dormitor mă plimb

Pe pat, subpat, covor și pe parchet,

Iubesc perna lui Marce și mă-ntind

Și-adun tot ce găsec și fac pachet.

O raită scurtă trag pe la balcon

Să văd aici ce rufe pot s-apuc,

Și dacă ușa e deschisă la salon

Mă culc puțin cu botul pe cultuc.

Dar să nu credeți că nu mi-i greu

Să mă abțin să nu sfâșii ce prind,

Că sunt cățel, nu piesă de muzeu

 Și tare-mi place, când vă surprind.

Mă deplasez mereu cu limuzina

Că doar nu cheltui din chenzină,

Habar nu am ce preț are benzina

Refuz mersul pe jos că am mașină.

Am pedigree de câine, Samoyed

Puțin cam agitat și foarte curios,

Mai niciodată nu ascult să șed

Totuși sunt blând și credincios

De vreți un Pet cuminte să aveți

Și nici vreo pagubă să nu simțiți,

Mai lesne, pofta-n cui v-o puneți

Că noi cățeii, de voi...vom fi  iubiți!

De ce tu crezi că ești mai bun

Decât colegul de lângă tine,

Când cei din jur nu văd nimic

Să fi făcut ceva ce-ți aparține

Mereu repeți că știi ce faci

Și ajutor nu ceri la nimeni,

Greșești dar nu te-oprești

Și vina o arunci pe semeni

Simțim la tine doar mândrie

Pe care o arăți pe unde treci,

Ne spui că tu le știi pe toate

Ne minți și în minciuni te-ntreci

Nu știi ce-nseamnă modestia

Și lauda-i mereu în gura ta,

Te crezi a fi un bun exemplu

Și n-ai ceva vreodat'ați reproșa

Te superi când ți se spune

Că adevărul este doar unul,

Te lauzi numai cu ce fac alții

Și te-npănezi precum păunul

Cu toate-acestea stai pe scaun

Când toți în tine văd o nulitate,

Iar să sperăm într-o schimbare

Există o infimă...probabilitate!

Mergând de dimineață la cosit

M-am întâlnit cu cineva cu coasa,

Am încercat s-o rog să mă ajute

A râs, s-a-ntors și a fugit fricoasa

N-am înțeles ce vrea să spună

C-a mormăit ceva încet  în barbă,

Am urmărit-o coborând la vale

Și-apoi m-am apucat de treabă

Și cum era o zi bună de coasă

Am dat jos brazdă cu brazdă,

Și că veneau norii de ploaie

Fânul l-am adunat grămadă

Spre seara obosit de muncă

Am revenit la casa noastră,

Și de departe am văzut soția

Semne făcând de la fereastră

Îngândurat am deschis poarta

Și mi-am zărit soția-n prag,

Cu ochii plânși, abia șoptind

Că am pierdut pe omul drag

Atunci gândul rapid s-a dus

La întâlnirea stranie pe deal,

Că cea văzută era chiar baba 

Ce căuta să-mi ia ceva vital

..............................

Nimeni nu scapă de-ntâlnirea

Cu cea trimisă de Cineva de Sus,

Ea vine doar când firu-i rupt

Și viața noastră cu sensul...dus!

De mic mi-ai zis să învăț carte

De vreau să fiu, un Om în viață,

Și să nu uit de Sfânta rugăciune

Când ochi deschid, în dimineață. 

Apoi tu pixul mi-ai ținut în mână

Și-n doi am tras linii și bastonașe,

Am adunat, scăzut tot împreună

Și înmulțit și împărțit pe bețigașe. 

Am buchisit întreg abecedarul

Și literă cu literă am desenat,

Să știu citi, s-ajung un învățat

Mapă să port și nu sapă în sat. 

Așa mi-a spus bunica mai mereu

Și mult a vrut, om bun eu să devin,

Să nu mă rușinez de unde am plecat

Și să rămân printre străini...creștin. 

Era o simplă bunicuță...făr'de carte

Cu sufletul curat și multă bunătate,

Nu se plângea de boli sau suferință

La Domnul se ruga, să aibă sănătate. 

Asta a fost bunica mea frumoasă

Până-ntr-o zi când lume-a părăsit,

Plecând pe toamnă, înspre Paradis

La ani puțini, cum Cineva a stabilit!

Am ajuns la anii vieții

Când pot spune am de toate,

Și te rog pe Tine Doamne,

Dă-mi mai multă sănătate

Am și casă și nevastă,

Puțini bani puși deoparte,

Mândru sunt de fiu și noră,

Că au studii și știu carte. 

Sigur,  mai am o dorința 

Să  fiu bunic, s-am nepoți, 

Iar de Domnul se îndura

Poate cresc și-un strănepot .

Încă sunt în câmpul muncii,

Mă îndrept spre pensionare,

Ziua o încep cu Tatăl Nostru,

Și nu uit s-aprind o lumânare.

Simt cum timpul trece iute,

Și îmi ia cu el din viață anii,

Doar câțiva am vrut să cumpăr,

Mi s-a spus...păstrează banii!

Se dădu sfoară în țară, de la munte pân' la mare,

Că PSD-ul pleacă... își ia cortul din dotare!

„Nu mai vrem la guvernare, ne e dor de opoziție,

Și-am găsit și un tovarăș cu mai multă... intuiție!”

Grindeanu șade la masă, Simion vine cu goarna:

„Hai să dăm cu moțiunea, să le tremure și carnea!

Pe live in cor sa ii dăm sentinta

Să vadă tot Bolojan cum ne piere... indulgența!”

E un dans mai nefiresc, un tango cu strigături,

Unii-n poze la Bruxelles, alții-n live din bătături.

Trandafirul roșu, mândru, s-a vopsit puțin cu aur,

PNL-ul strigă-n urmă: „Ăsta-i bietul minotaur!”

Bolojan, cu pixu-n mână, face calcule la rece:

„Cine pleacă, cine vine, cine oare mă petrece?

Eu voiam reforme grele, ei vor poze pe TikTok,

S-a mutat guvernarea... direct în bâlci, la iarmaroc!”

Iar poporul stă și cască, uitându-se la ecrane:

„Măi, aceștia se certau, își dădeau doar ghionturi plane!

Acum stau la braț în plen, jură toți pe-o moțiune,

Parcă e un film de groază... cu final de opțiune!”

Se anunță nuntă mare, cu sarmale și cu „live”,

Între stânga cea istorică și dreapta pe „high-five”.

Dacă trece votul mâine, să vedeți voi ce mirare:

Cine-o fi premierul? Un „influencer” la soare?

A

Ilt

Nun

Koron

Builto

Alid o

Sa un fi

Soriol on

Qoe benios

Uilai bi spek aielb

Saat o ri mes elb

Wolk zo swet stu pori daw

Sal kar mesij tar holi waw

Fros the In s-daid out

On ho o lee Gahn yus on mout

Asko tollow jus ka ron makdli just her num

Skolonome de therio de nam estori

Juklam na dirto namewast gurfat ngarsori

Korinto jokolpo tiumnater nitusmakus

Tos dam te ha i difas derilibus

SzukDaPere julkonmao abto tir matodicus

Alakossad eskor terma seu Trompeztio

Con loko suk desio pouelo ot Bellio Colentone Baba

Surpal 9000 er man so theriuodsando

AeunMortisKolor der szuparkolor de infarnmtol der kolip.

Supercalifragilisticexpialidociousmagnificussuperbusmaximus.

Extremusmegasupercalifragilisticexpialidocioussuperbusmaximusincredibilushiperperfectus.

Superbusmegasuspegasussupercalifragilisticexpialidociousmaximusincredibilussuperbushiperperfectussupermaximusinteresantussupermagnificusextremusinteresantussupertareuscuunpicdeinteresantetevaratpesteel.

Celmaiinteresantussuperbusmegasuspegasussupercalifragilisticexpialidociousmaximusincredibilussuperbushiperperfectussupermaximusinteresantussupermagnificusextremusinteresantussupertareuscuunpicdeinteresantetevaratpesteel.

Supermegacelmaiinteresantussuperbusmegasuspegasussupercalifragilisticexpialidociousmaximusincredibilussuperbushiperperfectussupermaximusinteresantussupermagnificusextremusinteresantussupertareuscuunpicdeinteresantetevaratpesteelcucelmaiinteresantussupercalifragilisticexpialidocious.

Alupigusmaximussupermegacelmaiinteresantussuperbusmegasuspegasussupercalifragilisticexpialidociousmaximusincredibilussuperbushiperperfectussupermaximusinteresantussupermagnificusextremusinteresantussupertareuscuunpicdeinteresantetevaratpesteelcucelmaiinteresantussupercalifragilisticexpialidocious.

Alupigusmaximusclashroyalussupermegacelmaiinteresantussuperbusmegasuspegasussupercalifragilisticexpialidociousmaximusincredibilussuperbushiperperfectussupermaximusinteresantussupermagnificusextremusinteresantussupertareuscuunpicdeinteresantetevaratpesteelcucelmaiinteresantussupercalifragilisticexpialidocious.

Să facem o călătorie așa în timp,

Ne alegem perioada, peste 10 ani,

Îi mai adăugăm ani Ceciliei,

Frumoasă întotdeauna, indiferent de vârstă,

Frumusețea izvorăște din interiorul ei,

Și se reflectă prin naturalețea ei, simțul umorului, felul ei de a armoniza culori din game cromatice apropiate, prospețimea ei, mereu miroase a cele mai interesante flori indiene, tot ansamblul trăsăturilor care o descriu,

Frumusețea se păstrează, ba chiar mai mult, odată cu vârsta, Cecilia devine mult mai jovială, mai glumeață, mai tolerantă, mai relaxată, mai jucăușă, are o personalitate mai efervescentă să spunem...

La fel de glumeți am putea fi când am relata o întâmplare destul de unică din viața Ceciliei,

La 50 de ani, Cecilia pronunță cuvinte la fel de rapid, de muzical și de corect, cum o făcea pe vremuri,

Totuși, mai sunt și cuvinte sau jocuri de cuvinte care o pun în dificultate, reprezintă o provocare destul de jenantă atunci când se vede nevoită să vorbească în public,

Tot așa putem spune că a pățit și când era la picnic, admiră iarba de un verde smarald,

Toată familia adunată, pe pajiște, alături de vacile care zburdau liniște și molfăiau buruieni, cum mă îndopam în exces, în copilărie, cu gumă din aceea de făcut baloane, cu diametru mare cât luna,

Îmi este practic imposibil să măsor, dar oricum, ieșeau niște baloane destul de măricele,

Cecilia se simte bine, râde, zâmbește, mai mult decât ar fi făcut-o în 50 de ani, îi plac persoanele care au simțul umorului bine dezvoltat, doar că are loc un fenomen straniu, de când a renunțat la dinții ei naturali, în favoarea protezei,

Dentistul i-a recomandat fațetele dentare, dar ea nu, că le pierde ca pe piesele de la jocuri și vrea oricum să se asigure că noua dantură va fi completă și corect făcută, exact ca pentru gura ei, 

Punându-i o substanță cu gust de ciment în gură, dentistul a luat mulajul pentru proteză,

Pește două săptămâni, a fost anunțată să vină să și-o ia și să o folosească cu încredere, că este finisată din toate punctele de vedere,

Cecilia, bucuroasă din cale afară, o ia, face exerciții să se obișnuiască cu ea,

Au trecut cam două săptămâni de când o are, dar Cecilia este o fată adaptabilă, nimic nu o poate face să renunțe la veselia ei, nici chiar faptul că sunt alți dinți,

Era cu prietenii pe pajiște, ce se gândi ea, nimic altceva decât să își exerseze dicția cu noua proteză, rostind calm, cu oarecare precauție, jocuri de cuvinte,

Și zise fata: "She sells seashells by the seashore",

Proteza căzu, se desprinse instantaneu, se putea vedea că ceva nu se întâmplă tocmai firesc, din felul cum i se mișca mandibula,

Proteza ateriză direct în paharul cu vișinată,

Cecilia rămase uimită de ce prostie a avut loc,

Oare ce a făcut dentistul când i-a fixat-o? Se gândea că vrea să fie la pescuit, nu să o ajute pe ea să aibă o dantură mai puțin știrbă, nici cu strungăreața nu a prea ajutat-o, scuzându-se politicos, foarte profesional, spunându-i că de asemenea lucrare dentară se ocupă medicul ortodont, nu dentistul.

Cecilia nu mai știe ce să mai creadă, cum să mai vadă lucrurile pentru a ajunge la un numitor comun cu concluziile ei,

Își imaginează că dentistul doar a păcălit-o, profitând de naivitatea ei, i-a făcut proteza la repezeală, neținând cont de particularitățile gurii ei, de toate detaliile la care ar fi trebuit să se fi uitat, i-a luat banii și a lăsat-o cu o proteză ce lasă de dorit,

Nervoasă, Cecilia nu mai ezită, își deschide repede telefonul (mai are doar 20% baterie, deci trebuie să își reverse frustrările repede și eficient), din lista de contacte îl selectează pe doctorul care i-a făcut acest cadou,

Începe cu polologhiile ei: ,, Bună ziua, (nu știu cât ar mai putea fi de bună) domnule doctor, mă numesc Cecilia, am 50 de ani și am fost la dumneavoastră în urmă cu două săptămâni pentru o proteză, mi-ați luat măsurători, totul a decurs bine la parte de organizare, materialele sunt rezistente, cred că voi putea folosi proteza mulți ani de acum înainte. Singura mea problemă știți care este? Îmi cade din gură de fiecare dată când vreau să vorbesc, nu mă lasă să bolborosesc nici măcar două cuvinte, e groaznic să nu poți vorbi, să nu poți exprima ce ai pe suflet..."

Doctorul:,, Păi, cu mine acum cum vorbiți?"

Cecilia, pe un ton răstit:,, Domnule doctor, vă bateți joc de mine????!!! Am o problemă cu proteza pe care mi-ați creat-o!! Vă rog să vă ocupați în cel mai scurt timp!"

Vine Cecilia la consultații, doctorul se uită, o întreabă pe pacientă mai mult ca și când ar sfătui-o:,,Dar de Corega ați auzit? Știți măcar ce este?

Cecilia: ,, Bineînțeles că știu, este lipiciul pentru proteze."

Doctorul:,, Dacă știți, de ce nu folosiți?"

Cecilia stă și se gândește, face ea și acest compromis și cumpără Corega. După câteva nopți, gingia s-a obișnuit cu produsul, mai mult decât atât, Cecilia recomandă cu căldură Corega, pentru o dantură bine fixată.

Cecilia:,,Este produsul care nu m-a dezamăgit niciodată chiar de la prima aplicare! Corega mi-a schimbat viața!"

Tehdään matka ajassa näin,

Valitsemme ajanjaksomme, yli 10 vuotta,

Lisäämme vuosia Ceciliaan,

Aina kaunis, iästä riippumatta,

Kauneus kumpuaa hänen sisältä,

Ja se heijastuu hänen luonnollisuudessaan, hänen huumorintajussaan, hänen tavassaan harmonisoida värejä läheisiltä kromaattisilta alueilta, hänen raikkauteensa, joka tuoksuu aina mielenkiintoisimmista intialaisista kukista, kaikissa häntä kuvaavissa piirteissä,

Kauneus säilyy, jopa enemmän, iän myötä Ceciliasta tulee paljon iloisempi, hauskempi, suvaitsevaisempi, rennompi, leikkisämpi, hänen persoonallisuutensa on kuohuvampi, sanotaanko...

Voisimme olla yhtä hauskoja, kun kerroimme melko ainutlaatuisen tapauksen Cecilian elämässä,

50-vuotiaana Cecilia lausuu sanat yhtä nopeasti, musiikillisesti ja oikein kuin ennen,

On kuitenkin myös sanoja tai sanaleikkejä, jotka hänet vaikeuksiin, ne ovat melko kiusallinen haaste, kun hän huomaa joutuvansa puhumaan julkisesti,

Voimme myös sanoa, että se tapahtui, kun hän oli piknikillä ihaillen smaragdinvihreää ruohoa,

Koko perhe kokoontui niitylle hiljaa röyhkeilevien ja rikkaruohoja möhkälevien lehmien viereen, kuinka lapsena huutelin itseäni ylimääräisellä purukumilla, jolla valmistettiin ilmapalloja, joiden halkaisija oli yhtä suuri kuin kuu,

Minun on käytännössä mahdotonta mitata, mutta joka tapauksessa sieltä oli tulossa melko suuria ilmapalloja,

Cecilia voi hyvin, hän nauraa, hymyilee, enemmän kuin 50 vuoteen, hän pitää ihmisistä, joilla on hyvin kehittynyt huumorintaju, tapahtuu vain outo ilmiö, koska hän luopui luonnollisista hampaistaan proteesi,

Hammaslääkäri suositteli viiluja, mutta hän ei tee, koska hän menettää ne kuin pelinappulat ja haluaa varmistaa, että uudet hampaat ovat täydelliset ja oikein tehty, aivan kuten hänen suunsa.

Hammaslääkäri laittoi sementin makuista ainetta hänen suuhunsa ja otti muotin hammasproteesille,

Kaksi viikkoa myöhemmin häntä kehotettiin hakemaan se ja käyttämään sitä luottavaisin mielin, että se oli kaikin tavoin valmis,

Cecilia, iloinen saadessaan olla poissa tieltä, kestää sen, harjoittelee tottuakseen siihen,

Siitä on noin kaksi viikkoa, mutta Cecilia on sopeutuvainen tyttö, mikään ei saa häntä luopumaan iloisuudestaan, ei edes se, että on muita hampaita.

Hän ajatteli, että hän oli ystäviensä kanssa niityllä, hän ajatteli harjoittaen sanktiota uudella proteesilla, rauhallisesti, varovaisesti sanoen sanaleikkejä,

Ja tyttö sanoi: "Hän myy simpukankuoria meren rannalla",

Proteesi putosi, se irtosi heti, voit nähdä, että jokin ei ollut aivan luonnollista, leuan liikkumisesta,

Proteesi laskeutuu suoraan kirsikkalasiin,

Cecilia oli hämmästynyt siitä, mitä hulluutta oli tapahtunut,

Mitä hammaslääkäri teki korjattuaan sen? Hän luuli haluavansa kalastaa, ei auttaa häntä saamaan vähemmän vinoja hampaita, hän ei myöskään auttanut häntä paljon sorvin kanssa, pyysi anteeksi kohteliaasti, erittäin ammattimaisesti ja kertoi hänelle, että tällainen hammashoito on oikomislääkäri, ei hammaslääkäri. .

Cecilia ei enää tiedä mitä uskoa, miten nähdä asiat päästäkseen yhteiseen nimittäjään johtopäätöksillään,

Hän kuvittelee, että hammaslääkäri vain huijasi häntä, käyttämällä hyväkseen hänen naiiviustaan, teki hänelle proteesin kiireessä, ottamatta huomioon hänen suunsa erityispiirteitä, kaikkia yksityiskohtia, joita hänen olisi pitänyt katsoa, otti häneltä rahat ja jätti hänelle proteesin, joka jättää paljon tehtävää. olla haluttu,

Hermostunut Cecilia ei enää epäröi, hän avaa nopeasti puhelimensa (hänellä on vain 20 % akkua jäljellä, joten hänen on purettava turhautumisensa nopeasti ja tehokkaasti), hän valitsee yhteystietoluettelosta lahjan antaneen lääkärin,

Hän aloittaa anteeksipyynnöllään: ,, Hei, (en tiedä kuinka hyvä se voisi olla) lääkäri, nimeni on Cecilia, olen 50-vuotias ja kävin kaksi viikkoa sitten proteesissa, otit minulle mitat, kaikki sujui organisoinnin suhteen, materiaalit ovat kestäviä, uskon, että voin käyttää proteesia vielä monta vuotta. Ainoa ongelmani, tiedätkö mikä se on? Se putoaa suustani joka kerta, kun haluan puhua, se ei anna minun mumiseta edes kahta sanaa, on kauheaa olla puhumatta, kun ei voi ilmaista mitä mielessäsi on..."

Lääkäri: No, miten sinä nyt puhut minulle?"

Cecilia, ankaralla äänellä:,, Tohtori, vitsailetko????!!! Minulla on ongelma minulle luomasi proteesin kanssa!! Käsittele se mahdollisimman pian!"

Cecilia tulee neuvolaan, lääkäri katsoo, hän kysyy potilaalta enemmän kuin neuvoisi häntä:,,Oletko kuullut Coregasta? Tiedätkö edes mikä se on?

Cecilia: "Tietenkin tiedän, se on hammasproteesin liima."

Lääkäri:,, Jos tiedät, miksi et käytä sitä?"

Cecilia istuu ja ajattelee, hän tekee myös kompromissin ja ostaa Corega. Muutaman yön jälkeen ikenet tottuivat tuotteeseen, lisäksi Cecilia suosittelee lämpimästi Corega, hyvin kiinnittyneisiin hampaisiin.

Cecilia:,,Se on tuote, joka ei ole koskaan pettänytminua edes ensimmäisestä käyttökerrasta lähtien! Corega muutti elämäni!"

Să facem o călătorie așa în timp,

Ne alegem perioada, peste 10 ani,

Îi mai adăugăm ani Ceciliei,

Frumoasă întotdeauna, indiferent de vârstă,

Frumusețea izvorăște din interiorul ei,

Și se reflectă prin naturalețea ei, simțul umorului, felul ei de a armoniza culori din game cromatice apropiate, prospețimea ei, mereu miroase a cele mai interesante flori indiene, tot ansamblul trăsăturilor care o descriu,

Frumusețea se păstrează, ba chiar mai mult, odată cu vârsta, Cecilia devine mult mai jovială, mai glumeață, mai tolerantă, mai relaxată, mai jucăușă, are o personalitate mai efervescentă să spunem...

La fel de glumeți am putea fi când am relata o întâmplare destul de unică din viața Ceciliei,

La 50 de ani, Cecilia pronunță cuvinte la fel de rapid, de muzical și de corect, cum o făcea pe vremuri,

Totuși, mai sunt și cuvinte sau jocuri de cuvinte care o pun în dificultate, reprezintă o provocare destul de jenantă atunci când se vede nevoită să vorbească în public,

Tot așa putem spune că a pățit și când era la picnic, admiră iarba de un verde smarald,

Toată familia adunată, pe pajiște, alături de vacile care zburdau liniște și molfăiau buruieni, cum mă îndopam în exces, în copilărie, cu gumă din aceea de făcut baloane, cu diametru mare cât luna,

Îmi este practic imposibil să măsor, dar oricum, ieșeau niște baloane destul de măricele,

Cecilia se simte bine, râde, zâmbește, mai mult decât ar fi făcut-o în 50 de ani, îi plac persoanele care au simțul umorului bine dezvoltat, doar că are loc un fenomen straniu, de când a renunțat la dinții ei naturali, în favoarea protezei,

Dentistul i-a recomandat fațetele dentare, dar ea nu, că le pierde ca pe piesele de la jocuri și vrea oricum să se asigure că noua dantură va fi completă și corect făcută, exact ca pentru gura ei, 

Punându-i o substanță cu gust de ciment în gură, dentistul a luat mulajul pentru proteză,

Pește două săptămâni, a fost anunțată să vină să și-o ia și să o folosească cu încredere, că este finisată din toate punctele de vedere,

Cecilia, bucuroasă din cale afară, o ia, face exerciții să se obișnuiască cu ea,

Au trecut cam două săptămâni de când o are, dar Cecilia este o fată adaptabilă, nimic nu o poate face să renunțe la veselia ei, nici chiar faptul că sunt alți dinți,

Era cu prietenii pe pajiște, ce se gândi ea, nimic altceva decât să își exerseze dicția cu noua proteză, rostind calm, cu oarecare precauție, jocuri de cuvinte,

Și zise fata: "She sells seashells by the seashore",

Proteza căzu, se desprinse instantaneu, se putea vedea că ceva nu se întâmplă tocmai firesc, din felul cum i se mișca mandibula,

Proteza ateriză direct în paharul cu vișinată,

Cecilia rămase uimită de ce prostie a avut loc,

Oare ce a făcut dentistul când i-a fixat-o? Se gândea că vrea să fie la pescuit, nu să o ajute pe ea să aibă o dantură mai puțin știrbă, nici cu strungăreața nu a prea ajutat-o, scuzându-se politicos, foarte profesional, spunându-i că de asemenea lucrare dentară se ocupă medicul ortodont, nu dentistul.

Cecilia nu mai știe ce să mai creadă, cum să mai vadă lucrurile pentru a ajunge la un numitor comun cu concluziile ei,

Își imaginează că dentistul doar a păcălit-o, profitând de naivitatea ei, i-a făcut proteza la repezeală, neținând cont de particularitățile gurii ei, de toate detaliile la care ar fi trebuit să se fi uitat, i-a luat banii și a lăsat-o cu o proteză ce lasă de dorit,

Nervoasă, Cecilia nu mai ezită, își deschide repede telefonul (mai are doar 20% baterie, deci trebuie să își reverse frustrările repede și eficient), din lista de contacte îl selectează pe doctorul care i-a făcut acest cadou,

Începe cu polologhiile ei: ,, Bună ziua, (nu știu cât ar mai putea fi de bună) domnule doctor, mă numesc Cecilia, am 50 de ani și am fost la dumneavoastră în urmă cu două săptămâni pentru o proteză, mi-ați luat măsurători, totul a decurs bine la parte de organizare, materialele sunt rezistente, cred că voi putea folosi proteza mulți ani de acum înainte. Singura mea problemă știți care este? Îmi cade din gură de fiecare dată când vreau să vorbesc, nu mă lasă să bolborosesc nici măcar două cuvinte, e groaznic să nu poți vorbi, să nu poți exprima ce ai pe suflet..."

Doctorul:,, Păi, cu mine acum cum vorbiți?"

Cecilia, pe un ton răstit:,, Domnule doctor, vă bateți joc de mine????!!! Am o problemă cu proteza pe care mi-ați creat-o!! Vă rog să vă ocupați în cel mai scurt timp!"

Vine Cecilia la consultații, doctorul se uită, o întreabă pe pacientă mai mult ca și când ar sfătui-o:,,Dar de Corega ați auzit? Știți măcar ce este?

Cecilia: ,, Bineînțeles că știu, este lipiciul pentru proteze."

Doctorul:,, Dacă știți, de ce nu folosiți?"

Cecilia stă și se gândește, face ea și acest compromis și cumpără Corega. După câteva nopți, gingia s-a obișnuit cu produsul, mai mult decât atât, Cecilia recomandă cu căldură Corega, pentru o dantură bine fixată.

Cecilia:,,Este produsul care nu m-a dezamăgit niciodată chiar de la prima aplicare! Corega mi-a schimbat viața!"

Við skulum fara í ferðalag í gegnum tímann sem þessa,

Við veljum tímabil okkar, yfir 10 ár,

Við bætum fleiri árum við Ceciliu,

Alltaf fallegt, óháð aldri,

Fegurð sprettur innra með henni,

Og það endurspeglast í eðli hennar, kímnigáfu hennar, leið hennar til að samræma liti úr nánu litasviði, ferskleika hennar, alltaf ilmandi af áhugaverðustu indverskum blómum, öllum einkennum sem lýsa henni,

Fegurðin varðveitist, jafnvel meira, með aldrinum, Cecilia verður miklu glaðværari, fyndnari, umburðarlyndari, afslappaðri, fjörugri, hefur sprækari persónuleika, segjum...

Við gætum verið jafn fyndin þegar við rifjuðum upp frekar einstakt atvik í lífi Ceciliu,

Á fimmtugsaldri ber Cecilia fram orð eins hratt, tónlistarlega og rétt eins og hún var vanur,

Hins vegar eru líka orð eða orðaleikir sem setja hana í erfiðleika, þau eru frekar vandræðaleg áskorun þegar hún lendir í því að þurfa að tala opinberlega,

Við getum líka sagt að það hafi gerst þegar hann var í lautarferð og dáðist að smaragðgrænu grasinu,

Öll fjölskyldan safnaðist saman, á túninu, við hlið kúnna sem voru hljóðlega að ærslast og maula á illgresi, hvernig ég var vanur að svæfa mig í óhófi, sem barn, með tyggjóið sem notað var til að búa til blöðrur, með jafn stóran þvermál og tungl,

Það er nánast ómögulegt fyrir mig að mæla, en samt komu nokkuð stórar blöðrur út,

Ceciliu líður vel, hún hlær, hún brosir, meira en hún hefði gert í 50 ár, hún hefur gaman af fólki sem hefur vel þróað húmor, aðeins undarlegt fyrirbæri kemur upp, þar sem hún gaf upp náttúrulegar tennur, í þágu gervi,

Tannlæknirinn mælti með spónn, en hún gerir það ekki, því hún týnir þeim eins og leikhlutum og vill tryggja að nýja tannsettið verði heilt og rétt gert, alveg eins og munnurinn hennar,

Með því að setja sementsbragðandi efni í munninn tók tannlæknirinn mótið fyrir gervitönnina,

Tveimur vikum síðar var henni tilkynnt um að koma og sækja það og nota það í fullvissu um að það væri klárt á allan hátt,

Cecilia, fegin að vera úr vegi, tekur því, æfir til að venjast því,

Það eru um tvær vikur síðan hún fékk það, en Cecilia er aðlögunarhæf stelpa, ekkert getur fengið hana til að gefast upp á glaðværðinni, ekki einu sinni það að það eru aðrar tennur,

Hún var með vinum sínum á túninu, hugsaði hún, ekkert nema að æfa orðatiltæki sitt með nýja gerviliðinu sínu, rólega, með nokkurri varkárni, og sagði orðaleiki,

Og stúlkan sagði: "Hún selur skeljar við sjávarströndina",

Gervilið féll, það losnaði samstundis, maður sá að eitthvað var ekki alveg eðlilegt, út frá því hvernig kjálkinn hreyfðist,

Gervilið lendir beint í kirsuberjaglasinu,

Cecilia undraðist hvað heimska hafði átt sér stað,

Hvað gerði tannlæknirinn þegar hann lagaði það? Hann hélt að hann vildi vera að veiða, ekki til að hjálpa henni að vera með minna skakkar tennur, hann hjálpaði henni ekki mikið með rennibekkinn heldur, baðst afsökunar kurteislega, mjög fagmannlega, sagði henni að svona tannlækningar væru að þetta væri tannréttingurinn, ekki tannlæknirinn .

Cecilia veit ekki lengur hverju hún á að trúa, hvernig hún á að sjá hlutina til að ná sameiginlegum nöfnum með niðurstöðum sínum,

Hún ímyndar sér að tannlæknirinn hafi bara blekkt hana, notfært sér barnaleika hennar, búið til gervilið hennar í flýti, virt að vettugi sérkenni munnsins, öll smáatriðin sem hann hefði átt að skoða, tekið peningana hennar og skilið hana eftir með gervi sem skilur mikið eftir. óskast,

Taugaveikluð, Cecilia hikar ekki lengur, hún opnar símann sinn fljótt (hún á bara 20% rafhlöðu eftir, svo hún þarf að fá útrás fyrir gremju sína fljótt og vel), af tengiliðalistanum velur hún lækninn sem gaf henni þessa gjöf,

Hún byrjar á því að biðjast afsökunar: ,, Halló, (ég veit ekki hversu gott það gæti verið) læknir, ég heiti Cecilia, ég er 50 ára og ég heimsótti þig fyrir tveimur vikum í gervi, þú tókst mér mælingar, allt gekk vel skipulagslega séð, efnin eru endingargóð, ég held að ég muni geta notað gervilið í mörg ár fram í tímann. Eina vandamálið mitt, veistu hvað það er? Það dettur út úr munninum á mér í hvert skipti sem ég vil tala, það leyfir mér ekki að mulla einu sinni tvö orð, það er hræðilegt að geta ekki talað, að geta ekki tjáð það sem þér er efst í huga...“

Læknirinn: Jæja, hvernig ertu að tala við mig núna?

Cecilia, í hörðum tón:,, Doktor, ertu að grínast????!!! Ég á í vandræðum með gervilið sem þú bjóst til fyrir mig!! Vinsamlega bregðast við því eins fljótt og auðið er!"

Cecilia kemur í samráðið, læknirinn lítur, hann spyr sjúklinginn meira eins og hann ráðleggi henni:,,Hefurðu heyrt um Corega? Veistu jafnvel hvað það er?

Cecilia: "Auðvitað veit ég það, þetta er gervitennalímið."

Læknir:,, Ef þú veist það, af hverju notarðu það ekki?"

Cecilia situr og hugsar, hún gerir líka þessa málamiðlun og kaupir Corega. Eftir nokkrar nætur var tannholdið farið að venjast vörunni, auk þess mælir Cecilia eindregið með Corega, fyrir vel fastar tennur.

Cecilia:,,Þetta er varan sem hefur aldrei valdið mér vonbrigðum, jafnvel frá fyrstu notkun! Corega breytti lífi mínu!"

A sunat alarma și eu m-am grăbit,

Foarte iute din pat am sărit 

Și m-am îndreptat către telefon,

Să opresc alarma, așa ca prin somn .

Dar visând încă, cu un ochi închis,

M-am așezat jos,pe covor m-am întins 

Și am lăsat visul să meargă mai departe,

Dar cineva m-a călcat pe spate .

Am strigat odată, foarte speriat,

Dar de jos ,nu m-am ridicat 

Apoi am simțit, că am amorțit,

Și piciorul meu, iată că a trosnit 

Nu știu cine altul,era mai rău ca mine,

Dar pe unde călca,nu vedea prea bine

Apoi când în final m-am ridicat,

De covor m-am împiedicat 

Și vrând să mă ridic eu iar,

Am văzut că e in zadar.

Și mi-am spus în sinea mea,

Dimineața asta,este tare grea.

Hai, să mai încerc din nou,

Dar am dat cu capu-n birou

Și oftând m-am ridicat,

Punându-mă din nou în pat .

Să facem o călătorie așa în timp,

Ne alegem perioada, peste 10 ani,

Îi mai adăugăm ani Ceciliei,

Frumoasă întotdeauna, indiferent de vârstă,

Frumusețea izvorăște din interiorul ei,

Și se reflectă prin naturalețea ei, simțul umorului, felul ei de a armoniza culori din game cromatice apropiate, prospețimea ei, mereu miroase a cele mai interesante flori indiene, tot ansamblul trăsăturilor care o descriu,

Frumusețea se păstrează, ba chiar mai mult, odată cu vârsta, Cecilia devine mult mai jovială, mai glumeață, mai tolerantă, mai relaxată, mai jucăușă, are o personalitate mai efervescentă să spunem...

La fel de glumeți am putea fi când am relata o întâmplare destul de unică din viața Ceciliei,

La 50 de ani, Cecilia pronunță cuvinte la fel de rapid, de muzical și de corect, cum o făcea pe vremuri,

Totuși, mai sunt și cuvinte sau jocuri de cuvinte care o pun în dificultate, reprezintă o provocare destul de jenantă atunci când se vede nevoită să vorbească în public,

Tot așa putem spune că a pățit și când era la picnic, admiră iarba de un verde smarald,

Toată familia adunată, pe pajiște, alături de vacile care zburdau liniște și molfăiau buruieni, cum mă îndopam în exces, în copilărie, cu gumă din aceea de făcut baloane, cu diametru mare cât luna,

Îmi este practic imposibil să măsor, dar oricum, ieșeau niște baloane destul de măricele,

Cecilia se simte bine, râde, zâmbește, mai mult decât ar fi făcut-o în 50 de ani, îi plac persoanele care au simțul umorului bine dezvoltat, doar că are loc un fenomen straniu, de când a renunțat la dinții ei naturali, în favoarea protezei,

Dentistul i-a recomandat fațetele dentare, dar ea nu, că le pierde ca pe piesele de la jocuri și vrea oricum să se asigure că noua dantură va fi completă și corect făcută, exact ca pentru gura ei, 

Punându-i o substanță cu gust de ciment în gură, dentistul a luat mulajul pentru proteză,

Pește două săptămâni, a fost anunțată să vină să și-o ia și să o folosească cu încredere, că este finisată din toate punctele de vedere,

Cecilia, bucuroasă din cale afară, o ia, face exerciții să se obișnuiască cu ea,

Au trecut cam două săptămâni de când o are, dar Cecilia este o fată adaptabilă, nimic nu o poate face să renunțe la veselia ei, nici chiar faptul că sunt alți dinți,

Era cu prietenii pe pajiște, ce se gândi ea, nimic altceva decât să își exerseze dicția cu noua proteză, rostind calm, cu oarecare precauție, jocuri de cuvinte,

Și zise fata: "She sells seashells by the seashore",

Proteza căzu, se desprinse instantaneu, se putea vedea că ceva nu se întâmplă tocmai firesc, din felul cum i se mișca mandibula,

Proteza ateriză direct în paharul cu vișinată,

Cecilia rămase uimită de ce prostie a avut loc,

Oare ce a făcut dentistul când i-a fixat-o? Se gândea că vrea să fie la pescuit, nu să o ajute pe ea să aibă o dantură mai puțin știrbă, nici cu strungăreața nu a prea ajutat-o, scuzându-se politicos, foarte profesional, spunându-i că de asemenea lucrare dentară se ocupă medicul ortodont, nu dentistul.

Cecilia nu mai știe ce să mai creadă, cum să mai vadă lucrurile pentru a ajunge la un numitor comun cu concluziile ei,

Își imaginează că dentistul doar a păcălit-o, profitând de naivitatea ei, i-a făcut proteza la repezeală, neținând cont de particularitățile gurii ei, de toate detaliile la care ar fi trebuit să se fi uitat, i-a luat banii și a lăsat-o cu o proteză ce lasă de dorit,

Nervoasă, Cecilia nu mai ezită, își deschide repede telefonul (mai are doar 20% baterie, deci trebuie să își reverse frustrările repede și eficient), din lista de contacte îl selectează pe doctorul care i-a făcut acest cadou,

Începe cu polologhiile ei: ,, Bună ziua, (nu știu cât ar mai putea fi de bună) domnule doctor, mă numesc Cecilia, am 50 de ani și am fost la dumneavoastră în urmă cu două săptămâni pentru o proteză, mi-ați luat măsurători, totul a decurs bine la parte de organizare, materialele sunt rezistente, cred că voi putea folosi proteza mulți ani de acum înainte. Singura mea problemă știți care este? Îmi cade din gură de fiecare dată când vreau să vorbesc, nu mă lasă să bolborosesc nici măcar două cuvinte, e groaznic să nu poți vorbi, să nu poți exprima ce ai pe suflet..."

Doctorul:,, Păi, cu mine acum cum vorbiți?"

Cecilia, pe un ton răstit:,, Domnule doctor, vă bateți joc de mine????!!! Am o problemă cu proteza pe care mi-ați creat-o!! Vă rog să vă ocupați în cel mai scurt timp!"

Vine Cecilia la consultații, doctorul se uită, o întreabă pe pacientă mai mult ca și când ar sfătui-o:,,Dar de Corega ați auzit? Știți măcar ce este?

Cecilia: ,, Bineînțeles că știu, este lipiciul pentru proteze."

Doctorul:,, Dacă știți, de ce nu folosiți?"

Cecilia stă și se gândește, face ea și acest compromis și cumpără Corega. După câteva nopți, gingia s-a obișnuit cu produsul, mai mult decât atât, Cecilia recomandă cu căldură Corega, pentru o dantură bine fixată.

Cecilia:,,Este produsul care nu m-a dezamăgit niciodată chiar de la prima aplicare! Corega mi-a schimbat viața!"

Faisons un voyage dans le temps comme celui-ci,

Nous choisissons notre période, sur 10 ans,

Nous ajoutons plus d'années à Cecilia,

Toujours belle, quel que soit l'âge,

La beauté jaillit d'elle,

Et cela se reflète dans son naturel, son sens de l'humour, sa façon d'harmoniser les couleurs issues de gammes chromatiques proches, sa fraîcheur, qui sent toujours les fleurs indiennes les plus intéressantes, tous les traits qui la décrivent,

La beauté se conserve, encore plus, avec l'âge, Cecilia devient beaucoup plus joviale, plus drôle, plus tolérante, plus détendue, plus joueuse, a une personnalité plus effervescente, disons...

On pourrait être tout aussi drôle en racontant un incident assez unique dans la vie de Cecilia,

A 50 ans, Cecilia prononce les mots aussi vite, musicalement et correctement qu'avant,

Cependant, il y a aussi des mots ou des jeux de mots qui la mettent en difficulté, c'est un défi assez embarrassant lorsqu'elle se retrouve à devoir parler en public,

On peut aussi dire que cela s'est produit alors qu'il était au pique-nique, admirant l'herbe vert émeraude,

Toute la famille était réunie, dans le pré, à côté des vaches qui gambadaient tranquillement et grignotaient de l'herbe, comme je m'arrosais à outrance, enfant, avec la gomme utilisée pour fabriquer des ballons, d'un diamètre aussi grand que le lune,

C'est pratiquement impossible pour moi de mesurer, mais de toute façon, il y avait de gros ballons qui sortaient,

Cecilia se sent bien, elle rit, elle sourit, plus qu'elle ne le ferait dans 50 ans, elle aime les gens qui ont un sens de l'humour très développé, seulement un phénomène étrange se produit, depuis qu'elle a abandonné ses dents naturelles, au profit des prothèse,

Le dentiste a recommandé des facettes, mais elle ne le fait pas, car elle les perd comme des pièces de jeu et veut s'assurer que la nouvelle dentition sera complète et correctement réalisée, tout comme sa bouche.

En plaçant une substance au goût de ciment dans sa bouche, le dentiste prit le moule de la prothèse,

Deux semaines plus tard, on lui a demandé de venir le chercher et de l'utiliser avec la certitude qu'il était terminé à tous points de vue,

Cécilia, contente d'être à l'écart, le prend, fait des exercices pour s'y habituer,

Cela fait environ deux semaines qu'elle l'a, mais Cecilia est une fille adaptable, rien ne peut lui faire renoncer à sa gaieté, pas même le fait qu'il y ait d'autres dents,

Elle était avec ses amis dans le pré, pensait-elle, rien que pour pratiquer sa diction avec sa nouvelle prothèse, calmement, avec une certaine prudence, en disant des jeux de mots,

Et la jeune fille dit : "Elle vend des coquillages au bord de la mer",

La prothèse est tombée, elle s'est détachée instantanément, on voyait que quelque chose n'était pas tout à fait naturel, au mouvement de sa mâchoire,

La prothèse se pose directement dans le verre de cerise,

Cécile était étonnée de la folie qui s'était produite,

Qu'a fait le dentiste lorsqu'il l'a réparé ? Il pensait qu'il voulait pêcher, pas pour l'aider à avoir moins de dents tordues, il ne l'a pas beaucoup aidée avec le tour non plus, s'excusant poliment, très professionnellement, en lui disant que de tels travaux dentaires étaient dus à l'orthodontiste, pas au dentiste.

Cécilia ne sait plus quoi croire, comment voir les choses pour arriver à un dénominateur commun avec ses conclusions,

Elle imagine que le dentiste l'a trompée, profitant de sa naïveté, lui a fabriqué sa prothèse à la hâte, sans tenir compte des particularités de sa bouche, de tous les détails qu'il aurait dû regarder, lui a pris son argent et lui a laissé une prothèse qui laisse beaucoup à faire. être désiré,

Nerveuse, Cécilia n'hésite plus, elle ouvre rapidement son téléphone (il ne lui reste plus que 20% de batterie, il lui faut donc évacuer ses frustrations rapidement et efficacement), dans la liste de contacts elle sélectionne le médecin qui lui a offert ce cadeau,

Elle commence par ses excuses : ,, Bonjour, (je ne sais pas à quel point cela pourrait être bon) docteur, je m'appelle Cecilia, j'ai 50 ans et je vous ai rendu visite il y a deux semaines pour une prothèse, vous m'avez pris des mesures, tout s'est bien passé niveau organisation, les matériaux sont durables, je pense que je pourrai utiliser la prothèse pendant de nombreuses années encore. Mon seul problème, tu sais ce que c'est ? Ça me sort de la bouche à chaque fois que je veux parler, ça ne me laisse même pas marmonner deux mots, c'est terrible de ne pas pouvoir parler, de ne pas pouvoir exprimer ce que tu as en tête..."

Le docteur : Eh bien, comment me parles-tu maintenant ?

Cécilia, d'un ton dur :,, Docteur, vous vous moquez de moi ????!!! J'ai un problème avec la prothèse que vous m'avez créée !! S'il vous plaît, traitez-le au plus vite !"

Cécilia vient aux consultations, le médecin regarde, il demande plutôt à la patiente comme pour la conseiller :,,Avez-vous entendu parler de Corega ? Savez-vous au moins ce que c'est ?

Cécilia : "Bien sûr que je sais, c'est la colle pour prothèses dentaires."

Docteur :,, Si vous savez, pourquoi ne l'utilisez-vous pas ? »

Cecilia s'assoit et réfléchit, elle fait aussi ce compromis et achète Corega. Au bout de quelques nuits, les gencives se sont habituées au produit, d'ailleurs Cécilia recommande vivement Corega, pour des dents bien fixées.

Cecilia :,,C'est le produit qui ne m'ajamais déçu même dès la première application ! Corega a changé ma vie !"