Minunea Invierii!
Aseară-m fost să iau lumină,
Din locul sfânt și binecuvântat,
Și-am ascultat slujba în tihnă,
Să înțeleg ce s-a-ntâmplat
Lumina a venit din întuneric,
Adusă din lăcaș la noi de preot,
În jurul nostru totul era feeric,
Și-am încetat de-a face zgomot
În liniște s-au aprins lumânări,
Și-am așteptat rostit cuvântul,
Cu toți am purces la închinări,
Atenți ca flacăra să nu o fure vântul
Slujba sacralității a început,
Cu predica despre moarte-nviere,
Și-apoi văzduhul a fost străbătut,
De milenara axiomă ,,Hristos a Inviat",
iar noi în cor ,,Adevărat a Inviat"
....................................
An de an în biserici ne adunăm,
Și către Domnul rugăciuni înalțăm,
Unii pe alții aici noi ne iertăm,
Dar din păcate ce-am spus
uităm,...și din nimic,
iar ne certăm!
Категория: Пасхальные стихи
Все стихи автора: Zugun
Дата публикации: 16 апреля 2023
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 896
Стихи из этой категории
Veniți de luați lumină
Veniți de luați lumină
Cu sufletul curat,
Creștinii se închină,
Hristos a înviat!
Azi, grâul de neghină
Pe veci s-a separat
Veniți de luați lumină,
Hristos a înviat!
Veniți de luați lumină
Și dați-o mai apoi,
Aprinsă s-o mențină,
La cei ce-s frați cu voi.
La cei ce în grădină
Speranțe și-au plantat!
Veniți de luați lumină,
Hristos a înviat!
Mariile suspină
Jelind pe Domnul Sfânt
Dar dată la o parte
E piatra de mormânt.
- Nu e aici, le spune
Un înger, n-ați aflat?
Duceți o veste-n lume,
Hristos a înviat!
Veniți de luați lumină
Și de vă bucurați
În liniște deplină,
De vestea ce-o aflați:
Azi, viața-n fața morții,
Prin El, a triumfat,
Veniți, de lumină,
Hristos a înviat!
Ghetsimani
- Te rog îndepărtează, de poți, încă puțin
Paharul ăsta, Doamne, întins acum spre noi
Amară-i băutura și plină de venin
Și-n plus, mocnește-a ură și spumegă război.
De când îl știi, pământul nu s-a schimbat prea mult
Au mai căzut imperii, războaie au tot fost
Și-n toată-această zarvă, în tot acest tumult
Se-nhamă "omul liber" la jugul contra cost.
Din umbră păpușarii, scoțând în față "sfinți" ,
Ne spun că rău-i bine și binele e rău
Religiile se-nfruntă-narmate până-n dinți
Oameni ucid alți oameni, clamând numele tău.
Sub steagul toleranței, mărșăluind obscen
Perversitatea, cinic, vrea dreptul la firesc
Iar omenirea pare că pierde-un ultim tren
Spre o iluminare a tot ce-i sufletesc.
Și oameni sunt altfel, nu pot să îți explic
Dar când privesc oglinda se văd ei înșiși zei
Nu-s răi... nu toți desigur... nici buni nu pot să zic,
Prea stau în nepăsare, prea sunt doar pentru ei.
Li s-a indus ideea că nu le ești util
Că pot și fără tine, oricine e viteaz
Până când vine greul, atunci e mai facil
Să-nalțe-o rugăciune să-i scoți din vreun necaz.
Nici eu nu ies din cadru, o recunosc cinstit
Puternic în credință nu sunt cum mi-aș dori
Nu m-am pretins vreodată a fi un erudit
Și nici sanctificabil vreodată nu voi fi,
Dar văd cum omenirea, de-un timp se duce-n jos
Și-n loc de elevare, involuăm fatal
Și mă gândeam o clipă, că Tu, fiind Hristos
Să faci un gest din mână, s-o-nalți spiritual...
- Ce-mi ceri îmi stă-n putere, dar oare e-nțelept
Să-ncerc s-aduc schimbarea la cei ce nu o vor?
Când materialismul e singurul concept
E greu a face pasul spre stadiul următor.
Despre iluminare aveți idei cam vagi
Eu v-aș purta tot drumul, la capăt să vă las
Dar ce învățăminte mai poți, ca om, să tragi
Când ai ajuns acolo, fără să faci un pas?
Și chiar de-ar fi să fie ca mâna să-mi ridic
Și să vă-nalț în spirit așa cum vă doriți,
Ca ființe de lumină născute din nimic
Cadoul ce l-aș face, ați ști să-l prețuiți?
Când ți-e servit pe tavă, nimic nu pare greu
Însă deschide ochii în jur și ai să vezi,
Această lege-a firii va exista mereu:
Ce nu obții cu trudă, nu știi cum să păstrezi.
Aveți înțelepciunea de-a ști să cercetați
Stăpân e fiecare pe propriul lui destin
La orice întrebare, răspunsul îl aflați
Cu cât parcurgeți drumul puțin câte puțin.
De la-nceputuri, răul în lume-a existat
Căci fără el ce-i bine, voi n-ați fi înțeles
Și binele, și răul sunt lecții de-nvățat,
Iar lecțiile-nvățate sunt pași către progres.
Când timpul o să vină veți ști să judecați
Având chiar libertatea de a alege voi
În dragoste și ură de partea cui să stați,
De răspândiți lumină sau împroșcați noroi.
În voi se dă o luptă și ca să biruiți
Credința să vă fie și sabie, și scut
Nu disperați o clipă, căci singuri n-o să fiți
Voi fi și Eu acolo și am să vă ajut.
Pe Via Dolorosa și voi va trebui
Din semne de-ntrebare, o cruce să purtați
Și când veți înțelege că numai a iubi
Este răspuns la toate, atunci veți fi salvați.
Apoi, zicând acestea, Iisus s-a ridicat
Din flori i se întinse covor pe sub măslini
Și sub lumina lunii porni îngândurat
Sărutul să-și primească și ramura de spini.
Copila lui Iair
Sărbători pascale
Natura moartă, ofilită,
Acum este înflorită.
În jurul nostru tot renaște,
Vestind Sărbătorile de Paște.
Clopotele bat anume
Cheamă lumea să se-adune
Este Vinerea cea Mare,
Zi neagră cu plâns și jale.
Iisus a fost crucificat,
Deși mort, a înviat.
Să fim iertați de păcate
Și cu sufletele curate.
Prin posturi și rugăciuni,
Devenim creștini mai buni.
Nu prin mesele bogate
Încărcate de bucate!
Și cu sufletul curat,
Slăvim "Hristos a înviat"!
Hristos a înviat!
Hristos a înviat!
Creştine,
Oriunde-ai fi să-ți fie bine!
Şi de nu ai, ori ai cu cine,
Mereu El te va îndruma de bine.
Trăim, glumim, hulim, păcătuim,
Prin grai şi faptă de-i greşim,
Înalță rugăciune de căință.
În gând, un gând şi o făgăduințā...
Toți mântuiți prin jertfă, de-a Sa îngăduință...
Hristos a înviat !
Hristos a înviat este vestea
minunată ,transmisă din om în om
cu bucurie și voie bună .
Oameni dragi vă salut și eu
Cu urări de bine :Hristos a înviat !
Veniți de luați lumină
Veniți de luați lumină
Cu sufletul curat,
Creștinii se închină,
Hristos a înviat!
Azi, grâul de neghină
Pe veci s-a separat
Veniți de luați lumină,
Hristos a înviat!
Veniți de luați lumină
Și dați-o mai apoi,
Aprinsă s-o mențină,
La cei ce-s frați cu voi.
La cei ce în grădină
Speranțe și-au plantat!
Veniți de luați lumină,
Hristos a înviat!
Mariile suspină
Jelind pe Domnul Sfânt
Dar dată la o parte
E piatra de mormânt.
- Nu e aici, le spune
Un înger, n-ați aflat?
Duceți o veste-n lume,
Hristos a înviat!
Veniți de luați lumină
Și de vă bucurați
În liniște deplină,
De vestea ce-o aflați:
Azi, viața-n fața morții,
Prin El, a triumfat,
Veniți, de lumină,
Hristos a înviat!
Ghetsimani
- Te rog îndepărtează, de poți, încă puțin
Paharul ăsta, Doamne, întins acum spre noi
Amară-i băutura și plină de venin
Și-n plus, mocnește-a ură și spumegă război.
De când îl știi, pământul nu s-a schimbat prea mult
Au mai căzut imperii, războaie au tot fost
Și-n toată-această zarvă, în tot acest tumult
Se-nhamă "omul liber" la jugul contra cost.
Din umbră păpușarii, scoțând în față "sfinți" ,
Ne spun că rău-i bine și binele e rău
Religiile se-nfruntă-narmate până-n dinți
Oameni ucid alți oameni, clamând numele tău.
Sub steagul toleranței, mărșăluind obscen
Perversitatea, cinic, vrea dreptul la firesc
Iar omenirea pare că pierde-un ultim tren
Spre o iluminare a tot ce-i sufletesc.
Și oameni sunt altfel, nu pot să îți explic
Dar când privesc oglinda se văd ei înșiși zei
Nu-s răi... nu toți desigur... nici buni nu pot să zic,
Prea stau în nepăsare, prea sunt doar pentru ei.
Li s-a indus ideea că nu le ești util
Că pot și fără tine, oricine e viteaz
Până când vine greul, atunci e mai facil
Să-nalțe-o rugăciune să-i scoți din vreun necaz.
Nici eu nu ies din cadru, o recunosc cinstit
Puternic în credință nu sunt cum mi-aș dori
Nu m-am pretins vreodată a fi un erudit
Și nici sanctificabil vreodată nu voi fi,
Dar văd cum omenirea, de-un timp se duce-n jos
Și-n loc de elevare, involuăm fatal
Și mă gândeam o clipă, că Tu, fiind Hristos
Să faci un gest din mână, s-o-nalți spiritual...
- Ce-mi ceri îmi stă-n putere, dar oare e-nțelept
Să-ncerc s-aduc schimbarea la cei ce nu o vor?
Când materialismul e singurul concept
E greu a face pasul spre stadiul următor.
Despre iluminare aveți idei cam vagi
Eu v-aș purta tot drumul, la capăt să vă las
Dar ce învățăminte mai poți, ca om, să tragi
Când ai ajuns acolo, fără să faci un pas?
Și chiar de-ar fi să fie ca mâna să-mi ridic
Și să vă-nalț în spirit așa cum vă doriți,
Ca ființe de lumină născute din nimic
Cadoul ce l-aș face, ați ști să-l prețuiți?
Când ți-e servit pe tavă, nimic nu pare greu
Însă deschide ochii în jur și ai să vezi,
Această lege-a firii va exista mereu:
Ce nu obții cu trudă, nu știi cum să păstrezi.
Aveți înțelepciunea de-a ști să cercetați
Stăpân e fiecare pe propriul lui destin
La orice întrebare, răspunsul îl aflați
Cu cât parcurgeți drumul puțin câte puțin.
De la-nceputuri, răul în lume-a existat
Căci fără el ce-i bine, voi n-ați fi înțeles
Și binele, și răul sunt lecții de-nvățat,
Iar lecțiile-nvățate sunt pași către progres.
Când timpul o să vină veți ști să judecați
Având chiar libertatea de a alege voi
În dragoste și ură de partea cui să stați,
De răspândiți lumină sau împroșcați noroi.
În voi se dă o luptă și ca să biruiți
Credința să vă fie și sabie, și scut
Nu disperați o clipă, căci singuri n-o să fiți
Voi fi și Eu acolo și am să vă ajut.
Pe Via Dolorosa și voi va trebui
Din semne de-ntrebare, o cruce să purtați
Și când veți înțelege că numai a iubi
Este răspuns la toate, atunci veți fi salvați.
Apoi, zicând acestea, Iisus s-a ridicat
Din flori i se întinse covor pe sub măslini
Și sub lumina lunii porni îngândurat
Sărutul să-și primească și ramura de spini.
Copila lui Iair
Sărbători pascale
Natura moartă, ofilită,
Acum este înflorită.
În jurul nostru tot renaște,
Vestind Sărbătorile de Paște.
Clopotele bat anume
Cheamă lumea să se-adune
Este Vinerea cea Mare,
Zi neagră cu plâns și jale.
Iisus a fost crucificat,
Deși mort, a înviat.
Să fim iertați de păcate
Și cu sufletele curate.
Prin posturi și rugăciuni,
Devenim creștini mai buni.
Nu prin mesele bogate
Încărcate de bucate!
Și cu sufletul curat,
Slăvim "Hristos a înviat"!
Hristos a înviat!
Hristos a înviat!
Creştine,
Oriunde-ai fi să-ți fie bine!
Şi de nu ai, ori ai cu cine,
Mereu El te va îndruma de bine.
Trăim, glumim, hulim, păcătuim,
Prin grai şi faptă de-i greşim,
Înalță rugăciune de căință.
În gând, un gând şi o făgăduințā...
Toți mântuiți prin jertfă, de-a Sa îngăduință...
Hristos a înviat !
Hristos a înviat este vestea
minunată ,transmisă din om în om
cu bucurie și voie bună .
Oameni dragi vă salut și eu
Cu urări de bine :Hristos a înviat !
Другие стихотворения автора
Cartea deschid!
Vorbesc cu Tine Doamne
Când apa o arunc pe față,
Și mulțumiri înalț spre Cer
Când ziua este...dimineață.
Cartea deschid ca să citesc
Un psalm și câteva versete,
Și cu smerenie ruga îmi zic
Împreunand a mele degete.
Tot timpul am ceva să-ți cer
Uitând întâi să mulțumesc,
Pentru ce-am căpătat în viață
Și pentru clipa ce-o trăiesc.
Dar asta-i firea rea a omului
Ce-i mai mereu nemulțumit,
Și-n mod continuu se-ntreabă
De ce talant doar unii au primit.
Să știi Tu Domnul meu Cel Sfânt
Că uneori eu cred că nu m-asculți,
Dar asta e că am pierdut credința
Și păcătoși am devenit prea mulți.
În Tine-mi pun a mea speranță
Să-mi vindec mintea rătăcită,
Să pot să merg pe calea dreaptă
Iar viața să mi-o țin...neprihănită!
Surprins am fost...!
Văd că îmi arăți sentimente
Pe care nu pot să le traduc,
Doar simt cum inima îmi bate
Și-ncet, încet, încep să mă usuc
Nu știu cum să vin mai lângă tine
Că sunt cuprins de-atâtea îndoieli,
Port frică să nu fiu cumva respins
Și-n minte am mulțimi de șuvoieli.
Ne întâlnim în fiecare dimineață
În drumul nostru ce duce undeva,
Ne salutăm fără a rosti vreo vorbă
Și doar privirile parc'-ar spune ceva.
Ieri mi-am propus să-i mărturisesc
Că-mi este dragă și-o vreau a mea,
Azi când ne-am văzut eram ca mut
De unde speach, s-o cuceresc pe ea?
Dar și mâine din nou ne-om întâlni
Și voi avea mai mult curaĵ să-i spun,
Nu doar că m-am îndrăgostit lulea
Și că aș vrea s-avem un viitor comun.
Surprins am fost a doua zi de fată
Când s-a apropiat și mi-a șoptit,
Că și-ar dori să fim prieteni buni
La care vorbe, pe loc eu am muțit.
.....................................
Azi, când amintiri mai depănăm
La o cafea cu scumpa mea soție,
Ne tachinăm și cu umor îi spun
Ce mult curaĵ ai mai avut...Marie!
Cad stropi de apă binecuvântată!
Îmi bat în geam stropii de apă
Ce norul i-a scăpat peste pământ,
Ce-mi spun că azi să stau în casă
Să scriu și să citesc cuvântul sfânt.
Privesc și văd că vremea este rea
Așa că-mi pun fotoliul lângă sobă,
Umplu stiloul cu cerneală albastră
Și-nșirui două strofe pentru probă.
Nu am multe idei în astă dimineață
Și nici vreun subiect de pus pe foaie,
Mă rog la muza mea să mă inspire
Să pot așterne rânduri, despre ploaie.
Șterg tot ce-am mâzgălit pe coală
Și îmi aleg un titlu pentru poezie,
,,Cad stropi de apă binecuvantată "
Și simt cum lunecă penița pe hârtie.
Cad stropi de apă binecuvantată
Peste pământ și-a lui semănătură,
Și se-aude la țăran prin rugăciune
Cum mulțumește pentru picătură.
Demult n-a mai primit ogorul apă
Și mult a suferit cel, ce-l trudește,
Acum toți speră la o recoltă bună
Și poate seceta pământul ocolește.
Privirea mi-o ridic și-s mulțumit
Să văd c-afară ploaia se-ntețește,
Simt în nări aroma dulce de cafea
Și-aud iubita că la masă mă poftește.
În gând se plimbă niște versuri
Și care vor să fie puse-n poezie,
Mi le repet să nu le uit cumva
Și fur sărut de la scumpa...soție!
E frig în inima ta!
E mult prea frig la tine
Și nici n-am unde să m-așez,
Mi-e sufletul plin de tristețe
Și leac nu am să mi-l tratez
Am încercat căldură să-ți aduc
Și inima ta rece s-o dezgheț,
Dar n-am putut la tine să ajung
Că m-ai tratat cu mult dispreț
Sunt lângă tine, atât de-aproape
Pot să te-ating, dar nu-ndrăznesc
Ești lângă mine, dar prea departe
Refuzi să mă auzi când îți vorbesc
Nu știu de unde a venit răceala
Când intre noi era multă iubire,
Sau poate doar m-am înșelat pe mine
Și totul pân'acum a fost doar amăgire
Chiar dacă-mi este greu voi încerca
Să-ți cuceresc din nou cumva inima,
Iar dacă îmi vei spune..s-a terminat
Voi înțelege și-n timp îmi voi usca..lacrima!
Mă cheamă...Ghost!
Am acasă un cățel talie mare
Toată ziua vrea scos la plimbare,
Cănd în casă-l bag mârâie tare
Latră și mă prinde de picioare.
Numele e Ghost și-i șmecher
La comenzi cu greu răspunde,
De-i nervos muscă din ștecher
Când îl cerți, ochii sunt umezi
Când suntem plecați la muncă
Comandant gradat este în casă,
Iar când vrem să-i dăm poruncă
E rebel, n-ascultă și nu-i pasă.
Pe cameră îl urmărim tot timpul
Să constatam cum se descurcă,
Mânâncă, bea și-și freacă trupul
De mobilă, de pat și-apoi se culcă.
De doua ori pe zi e scos afară
Să alergăm și să ne ușurăm,
Altfel, îmi fac nevoile în scară
Și pe vecinii noștri-i bucurăm.
Când de la joacă ne întoarcem
Cu piciorușele negre, murdare,
La duș în cadă ușor ne ducem
Și-atunci să vezi cum apa sare.
Săptămânal plecăm la rude
Unde primim rații bogate,
Și nu mâncăm bucate crude
Le refuzăm dacă-s sărate.
După ce burta îmi plesnește
Sar cât mai sus pe canapele,
Marce cu mult amar zâmbește
Când vede urmele înfipte-n ele.
Apoi vioi prin dormitor mă plimb
Pe pat, subpat, covor și pe parchet,
Iubesc perna lui Marce și mă-ntind
Și-adun tot ce găsec și fac pachet.
O raită scurtă trag pe la balcon
Să văd aici ce rufe pot s-apuc,
Și dacă ușa e deschisă la salon
Mă culc puțin cu botul pe cultuc.
Dar să nu credeți că nu mi-i greu
Să mă abțin să nu sfâșii ce prind,
Că sunt cățel, nu piesă de muzeu
Și tare-mi place, când vă surprind.
Mă deplasez mereu cu limuzina
Că doar nu cheltui din chenzină,
Habar nu am ce preț are benzina
Refuz mersul pe jos că am mașină.
Am pedigree de câine, Samoyed
Puțin cam agitat și foarte curios,
Mai niciodată nu ascult să șed
Totuși sunt blând și credincios
De vreți un Pet cuminte să aveți
Și nici vreo pagubă să nu simțiți,
Mai lesne, pofta-n cui v-o puneți
Că noi cățeii, de voi...vom fi iubiți!
Viața nu e un joc!
Nu e ușor să spui, da te iubesc,
Când gândul tău e la alcineva,
Iar când în joc e inima si nu mintea,
Degeaba-ncerci să simulezi ceva
Să-i zici despre a ta nouă iubire,
Când în minciună lângă ea trăiești,
Îți trebuie curaj și multă asumare,
Când nu la preot și către ea..te spovedești
Nu te ascunde și fi plin de morală,
Când știi că ai călcat totu-n picioare,
Și nici nu te-amăgi că ea nu simte,
Când minți, dar îi trimiți în dar o floare
Mai bine nu întârzia să-i spui,
Că ți-ai aflat dragostea altundeva,
Va înțelege și-n timp te va ierta,
Când inima-i va bate pentru cineva
.............................
E greu în viața să mărturisești,
Un adevăr ce are capul spart,
Iar prin minciună când trăiești,
Jocul se-ncheie și sah mat...primesti!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Cartea deschid!
Vorbesc cu Tine Doamne
Când apa o arunc pe față,
Și mulțumiri înalț spre Cer
Când ziua este...dimineață.
Cartea deschid ca să citesc
Un psalm și câteva versete,
Și cu smerenie ruga îmi zic
Împreunand a mele degete.
Tot timpul am ceva să-ți cer
Uitând întâi să mulțumesc,
Pentru ce-am căpătat în viață
Și pentru clipa ce-o trăiesc.
Dar asta-i firea rea a omului
Ce-i mai mereu nemulțumit,
Și-n mod continuu se-ntreabă
De ce talant doar unii au primit.
Să știi Tu Domnul meu Cel Sfânt
Că uneori eu cred că nu m-asculți,
Dar asta e că am pierdut credința
Și păcătoși am devenit prea mulți.
În Tine-mi pun a mea speranță
Să-mi vindec mintea rătăcită,
Să pot să merg pe calea dreaptă
Iar viața să mi-o țin...neprihănită!
Surprins am fost...!
Văd că îmi arăți sentimente
Pe care nu pot să le traduc,
Doar simt cum inima îmi bate
Și-ncet, încet, încep să mă usuc
Nu știu cum să vin mai lângă tine
Că sunt cuprins de-atâtea îndoieli,
Port frică să nu fiu cumva respins
Și-n minte am mulțimi de șuvoieli.
Ne întâlnim în fiecare dimineață
În drumul nostru ce duce undeva,
Ne salutăm fără a rosti vreo vorbă
Și doar privirile parc'-ar spune ceva.
Ieri mi-am propus să-i mărturisesc
Că-mi este dragă și-o vreau a mea,
Azi când ne-am văzut eram ca mut
De unde speach, s-o cuceresc pe ea?
Dar și mâine din nou ne-om întâlni
Și voi avea mai mult curaĵ să-i spun,
Nu doar că m-am îndrăgostit lulea
Și că aș vrea s-avem un viitor comun.
Surprins am fost a doua zi de fată
Când s-a apropiat și mi-a șoptit,
Că și-ar dori să fim prieteni buni
La care vorbe, pe loc eu am muțit.
.....................................
Azi, când amintiri mai depănăm
La o cafea cu scumpa mea soție,
Ne tachinăm și cu umor îi spun
Ce mult curaĵ ai mai avut...Marie!
Cad stropi de apă binecuvântată!
Îmi bat în geam stropii de apă
Ce norul i-a scăpat peste pământ,
Ce-mi spun că azi să stau în casă
Să scriu și să citesc cuvântul sfânt.
Privesc și văd că vremea este rea
Așa că-mi pun fotoliul lângă sobă,
Umplu stiloul cu cerneală albastră
Și-nșirui două strofe pentru probă.
Nu am multe idei în astă dimineață
Și nici vreun subiect de pus pe foaie,
Mă rog la muza mea să mă inspire
Să pot așterne rânduri, despre ploaie.
Șterg tot ce-am mâzgălit pe coală
Și îmi aleg un titlu pentru poezie,
,,Cad stropi de apă binecuvantată "
Și simt cum lunecă penița pe hârtie.
Cad stropi de apă binecuvantată
Peste pământ și-a lui semănătură,
Și se-aude la țăran prin rugăciune
Cum mulțumește pentru picătură.
Demult n-a mai primit ogorul apă
Și mult a suferit cel, ce-l trudește,
Acum toți speră la o recoltă bună
Și poate seceta pământul ocolește.
Privirea mi-o ridic și-s mulțumit
Să văd c-afară ploaia se-ntețește,
Simt în nări aroma dulce de cafea
Și-aud iubita că la masă mă poftește.
În gând se plimbă niște versuri
Și care vor să fie puse-n poezie,
Mi le repet să nu le uit cumva
Și fur sărut de la scumpa...soție!
E frig în inima ta!
E mult prea frig la tine
Și nici n-am unde să m-așez,
Mi-e sufletul plin de tristețe
Și leac nu am să mi-l tratez
Am încercat căldură să-ți aduc
Și inima ta rece s-o dezgheț,
Dar n-am putut la tine să ajung
Că m-ai tratat cu mult dispreț
Sunt lângă tine, atât de-aproape
Pot să te-ating, dar nu-ndrăznesc
Ești lângă mine, dar prea departe
Refuzi să mă auzi când îți vorbesc
Nu știu de unde a venit răceala
Când intre noi era multă iubire,
Sau poate doar m-am înșelat pe mine
Și totul pân'acum a fost doar amăgire
Chiar dacă-mi este greu voi încerca
Să-ți cuceresc din nou cumva inima,
Iar dacă îmi vei spune..s-a terminat
Voi înțelege și-n timp îmi voi usca..lacrima!
Mă cheamă...Ghost!
Am acasă un cățel talie mare
Toată ziua vrea scos la plimbare,
Cănd în casă-l bag mârâie tare
Latră și mă prinde de picioare.
Numele e Ghost și-i șmecher
La comenzi cu greu răspunde,
De-i nervos muscă din ștecher
Când îl cerți, ochii sunt umezi
Când suntem plecați la muncă
Comandant gradat este în casă,
Iar când vrem să-i dăm poruncă
E rebel, n-ascultă și nu-i pasă.
Pe cameră îl urmărim tot timpul
Să constatam cum se descurcă,
Mânâncă, bea și-și freacă trupul
De mobilă, de pat și-apoi se culcă.
De doua ori pe zi e scos afară
Să alergăm și să ne ușurăm,
Altfel, îmi fac nevoile în scară
Și pe vecinii noștri-i bucurăm.
Când de la joacă ne întoarcem
Cu piciorușele negre, murdare,
La duș în cadă ușor ne ducem
Și-atunci să vezi cum apa sare.
Săptămânal plecăm la rude
Unde primim rații bogate,
Și nu mâncăm bucate crude
Le refuzăm dacă-s sărate.
După ce burta îmi plesnește
Sar cât mai sus pe canapele,
Marce cu mult amar zâmbește
Când vede urmele înfipte-n ele.
Apoi vioi prin dormitor mă plimb
Pe pat, subpat, covor și pe parchet,
Iubesc perna lui Marce și mă-ntind
Și-adun tot ce găsec și fac pachet.
O raită scurtă trag pe la balcon
Să văd aici ce rufe pot s-apuc,
Și dacă ușa e deschisă la salon
Mă culc puțin cu botul pe cultuc.
Dar să nu credeți că nu mi-i greu
Să mă abțin să nu sfâșii ce prind,
Că sunt cățel, nu piesă de muzeu
Și tare-mi place, când vă surprind.
Mă deplasez mereu cu limuzina
Că doar nu cheltui din chenzină,
Habar nu am ce preț are benzina
Refuz mersul pe jos că am mașină.
Am pedigree de câine, Samoyed
Puțin cam agitat și foarte curios,
Mai niciodată nu ascult să șed
Totuși sunt blând și credincios
De vreți un Pet cuminte să aveți
Și nici vreo pagubă să nu simțiți,
Mai lesne, pofta-n cui v-o puneți
Că noi cățeii, de voi...vom fi iubiți!
Viața nu e un joc!
Nu e ușor să spui, da te iubesc,
Când gândul tău e la alcineva,
Iar când în joc e inima si nu mintea,
Degeaba-ncerci să simulezi ceva
Să-i zici despre a ta nouă iubire,
Când în minciună lângă ea trăiești,
Îți trebuie curaj și multă asumare,
Când nu la preot și către ea..te spovedești
Nu te ascunde și fi plin de morală,
Când știi că ai călcat totu-n picioare,
Și nici nu te-amăgi că ea nu simte,
Când minți, dar îi trimiți în dar o floare
Mai bine nu întârzia să-i spui,
Că ți-ai aflat dragostea altundeva,
Va înțelege și-n timp te va ierta,
Când inima-i va bate pentru cineva
.............................
E greu în viața să mărturisești,
Un adevăr ce are capul spart,
Iar prin minciună când trăiești,
Jocul se-ncheie și sah mat...primesti!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!