Poza!

Ești pentru mine... o candelă aprinsă
Ce nu s-a stins de când te-am întâlnit,
Mi-ai fost și vei rămâne-acum și mâine
Speranța de-a trăi, iubi și visul împlinit.

Ești răsărit de soare, în dimineața vieții
Ce mă trezește cu raza-i caldă de iubire,
Tu ești poveste, adevăr și binecuvântare
Cu tine mi-i ușor și zbor... spre nemurire.

Mi-ai apărut în visul unei nopți de vară
Când mi-ai șoptit că ești... pe-aproape,
Doar ochiul minții să mi-l țin... deschis
Și-atunci privirii, nimic, nu o să-i scape.

Când visului am început ai da crezare
Mult n-a trecut să te-ntâlnesc.. iubire,
Mână să-ți cer, să-mi fii.. a mea aleasă
Și-acum trăim, îndrăgostiți.. în fericire.

Astăzi, îmi ești, soție, prietenă, iubită
Ești tot ce mi-am dorit pe ăst pământ,
Îți mulțumesc, femeie

...binecuvântată
Și zic, te voi iubi, până-s chemat de  Domnul Sfânt!

Aș vrea de tine să m-apropii

Dar sunt timid și port o frică,

Doar inima îmi spune ticăind

Te du, nu vezi că-i...singurică.  

Mână spre piept mi-o-ntind

Să liniștesc bătaia sacadată,

În timp ce mintea-mi spune

Răbdare.. mai bine-așteaptă. 

Nedumerit privesc la drum

Și-mi văd ființa dragă, mie,

Nu stau pe gânduri și încep

Să scriu prin vers..o poezie. 

Penița lasă scrisul pe hârtie

Ușor când muza mă inspiră,

Privesc la ea și mă-ncălzesc

Și fața văd..că îmi transpiră. 

Pun punct la tot ce-am scris

Și îmi așez stiloul în buzunar,

Mă trag nostalgic lângă divan

Și gust din vinul...pus în pahar. 

Demult ea s-a ascuns privirii

Dar sper, mâine s-o întâlnesc,

Să-i pot rosti prin vers..iubirea

Și focul inimii...să-mi potolesc!

Să vă spun ce mi se-ntâmplă,

Și de ce-mi pun degetu-n tâmplă,

Despre ea ce-mi este dragă mie,

Și cum îmi dă emoții a mea Marie

Dimineața mai greu se scoală,

Parcă-i atinsă de vreo boală,

Pe furiș ușor deschide ochii,

Pregătită e de-a face șotii

În fugă mare spre bucătărie,

Să încălzească la cuptor lipie,

În grabă, iute o cafea își face,

Mai diluată, că așa îi place

Cum timpul trece, nu prea așteaptă,

Nici chiar pe ea, fată cu judecată,

Grăbită se-ndreaptă către duș,

Eu o zoresc, ea-mi spune vin acuș

Acum cred c-ați înțeles mai bine,

De unde necazul vine spre mine, 

Ce-nseamnă acuș, rapid și imediat,

Când eu la ușă, demult stau îmbrăcat,

Aud din ușă cum dușul se oprește,

Și-s bucuros că fata se grăbește,

Dar vai, nimic nu este-adevărat,

Că după duș, are ceva de aspirat

Să-i spun ceva tăios, nu îndrăznesc,

Și simt cum nervii îmi plesnesc,

Cobor ușor pe trepte la garaj,

Ducând în màna zilnic un bagaj

Pornesc rapid motorul, cald să fie,

Pentru a mea scumpă, dulce soție,

Consum destul de multă motorină,

Pâna ce intră Marce în mașină

Calc apăsat pedala, accelerez,

Mai am un pic până să delirez,

În trombă la serviciu noi plecăm,

Să prindem condica și să semnăm

Parchez mașina, coboară Marce,

Și mâța-mi sare printre picioare,

Sunt pregătit pisica s-o servesc,

Cu o conservă, că altfel o pățesc

Abia acum eu spre birou pot merge,

Când mâța botul tacticos și-l șterge,

Și Marce mulțumită intră-n laborator,

Iar eu mă mișc c-un șchiopătat ușor

....................................

Seara tot timpul după ora cinci,

Când termin cu mâncarea la pisici,

Marce îmi spune pe un ton domol,

C-ar vrea un picusor și pe la Mall

Degeaba spun, mă doare un picior,

O stiu că nu renunță prea usor,

Așa că la cumpărături grabnic o duc,

Sperând că cina de la șapte, poate apuc

Nu vă mai spun povestea după șapte,

Când eu prin casă vorbesc în șoapte,

Că ea la telefon începe să vorbească,

Și tare greu îi vine să se oprească

Ceea ce eu acum v-am povestit,

De-a lungul vremii pe mine m-a călit,

Și-am înțeles...capul este la mine,

Dar gâtul e la Marce și-l

mișcă....cum îi convine!

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

Noaptea ne-n-velea cu umbra ei

Venind de după muntele Ceahlău,

Gasindu-ne îmbrățișați pe stâncă

În timp ce eu furam sărutul tău.

De sus de după nor măreața lună

Ne trimitea pe-o rază de lumină,

Îndemnul de-a ne iubi cu pasiune

Până ce dragostea nu se termină.

Cu noi era și vântul cel de toamnă

Dar nu prieten și inamicul nostru,

Care-aducea cu el răceala nopții

Pe care o simțeam destul de aspru.

Dar cui să-i pese de vânt și noapte

Sau de vreun nor mărunt de ploaie,

Când inima bătea cu puls de-o sută

Cuprinsă de cea mai mare vâlvătaie 

Și mai era cu noi dragostea noastră

Pe care o trăiam la poale de munte,

Și care și, acum ne însoțește-n viață

Chiar dacă tâmplele ne sunt...cărunte!

Dis de dimineață am plecat la coasă

Că s-a anunțat la meteo că o să plouă,

Vreau să îmi aduc rapid fânul acasă

Știind  că iarba se taie bine când e rouă.

Toată ziua am cosit cu mare spor,

Brazdă după brazdă am răsturnat,

O ciocărlie a triluit frumos în zbor,

Iar eu am ascultat și-am fredonat.

Și ritmul meu a fost precum cânta

Când mai rapid și mai apoi domol,

Duiosul sunet urechea-mi încânta

Și obosit pe seară eram cu lanul gol.

Dator n-am vrut deloc eu să rămân

Pe cântăreț mărinimos l-am răsplătit,

Cu firimituri împrăștiate pe pământ

Pe care cu iuțeală mare le-a ciugulit.

Ca doi prieteni buni ne-am despărțit

Ea sus spre nori cântând s-a avântat,

Iar eu am adunat în coșul cel sfințit

Ce a  rămas pe jos, de mine presărat.

Uite așa am petrecut o zi la coasă

Acompaniat de càntul ciocârliei,

Pe seară m-am întors voios acasă,

Și cu umor, am povestit totul...soției!

Timp am pierdut să te aștept

Să îmi apari pe drumul vieții,

Sau poate te aflai pe undeva

Dar ochii mei erau în dosul ceții

Mult timp m-am întrebat pe mine

Cu cine-ai vrea să samene aleasa?

Cu-n star ce strălucește pe ecran

Sau cineva care să lumineze casa?

Desigur, răspunsul nu l-am găsit

Pentru că întrebarea era tâmpită,

Abia mult mai târziu eu am aflat

Că fericirea-n doi altfel este croită

Când ochii larg mi i-am deschis

Am început să văd și pe aproape,

Că lângă mine era ce mi-am dorit

Și nu să caut, aiurea prea departe

Da, era colega mea de facultate

Care-aștepta să-mi fure inima,

Și mă-ndemna să-i văd iubirea

Aflată după pleoapă cu lacrima

......................................................

Să povestesc ce a urmat e înțeles

Că ea mi-a devenit și star dar și ispită,

Este soție, mamă și tot ce mi-am dorit

Iar eu vă zic, că viața-mi este...fericită!

Vad o inima prostuta

Care bate cu putere

In cautarea dragostei

Cea din sufletul meu  piere.

Si cum durerea se adanceste

In abisul inimii mele

Pentru tine nu face sens

Prabusirea lumii mele.

Poti avea tot pamantul

Si tot pamant vei avea

Pana cand vei invata

Sa-l pictezi cu inima.

Vino sa alergam prin labirintul impadurit

Vino sa gustam din al sufletului sange zvacnit

Si urmand pasii unor straini 

Ne vom intoarce la origini.

Cat de sus trebuie sa se inalte un vultur

Pentru a-l vedea zburand?

Cat de inalt trebuie sa creasca un pom

Pentru a te vedea razand?

Nu vei mai vedea lupul strigand la luna

Nu vei mai auzi tunetul in furtuna

Si cand lumea se va prabusi

Tu o vei picta in culorile naturii.

E timpul să pleci,pleacă tristețe,

În gazdă să stai unde vrei!

Eu te arunc în stradă,

Ai stat gratuit,rușine să-ți fie,

Ți-ajunge și ție și mie,

Dispari drace,piei!

Bei ,dansezi,cânți fals,nu plătești niciodată,

Îmi lași tristele tale note de plată,

Ești musafirul nepoftit!

Perfidă de fel,minți, promiți, amăgești,

Joci teatru de vrei

Talentul ți-e desavârșit!

Ceri bani arvună apoi te muți pe Lună,

Râzi ca un drac știind că nu te găsesc...

Adio tristețe,te rog să îmi scrii dacă vrei,

Scrisorile toate ți le voi arde,

Lasă-mi plăcerea asta mie,

De te prind te jupoi de vie,

Orice săgeată trimisă ți-o rup pe spinare,

În ochi îți pun sare,ești precum un strigoi!

Adio tristețe, rămâi acolo pe Lună,

Cu duhurile rele prietenele tale!

Mori de sete,stai fără hrană,

Ferecată pe viață ești condamnată...

Taci ca o statuie,ce-ți pasă ție?!

Adio,adio,de trei ori adio,

Blestemată ești pe vecie,

Tristețe nebună, piei!

(14-15 august 2023 H.S. Irepetabila iubire)

Te urmez ca un orb,

zburând cu încredere ca un corb.

Am fost loial și te-am urmat —

ce-a urmat nu a durat.

M-a durut și te-am purtat,

în continuare conturat,

sperând la finalul arătat…

De ce m-ai acaparat?

Merg prin gropi, separate

de eul demult uitat.

Demn de trait… m-ai înșelat,

în propriul demon m-ai transformat.

Îngeri zboară prin scurgeri,

nu vindecă — te lasă să pieri;

apoi prinzi frustrarea de mai mult...

Vreau să te omor după ce te ascult.

Te-am crezut și m-ai înșelat,

m-ai vindecat și m-ai vândut, pietrificat,

vânând lumea din coșciug;

de plâng, îmi ia pielea de pe rug.

Plângeți curați de urmați pierduți,

motivați de aceleași săgeți.

Numeri, aduni, separi ca un nebun....degeaba......

Nu mai strânge ochii.....descleștează-ți pumnii....nu te mai incorda...recunoaste!!!!

*Nu iese la numărătoare* ....aah aaah 

Speranța care nu moare ...oh ohh  

O caut și nu găsesc ....nu o găsești 

Printre stele ce strălucesc...

Toate se pierd prin povești....prin povești

Refren:

*Milioane de licăriri*  

Printre ale tale amintiri  

Degeaba tu te forțezi  

Speranță tot n-o găsești! ...oh oh oh....n-o s-o găsești...degeaba cercetezi

*Mă afund și mai mult*  

Într-un sac albastru din abis  

Dar speranța nu este  

Lungul drum din poveste  

*Continui să cercetez*  

Și doare, nu vezi?  

Oricât eu îmi doresc  

Speranțe nu mai găsesc  

Refren:

*Milioane de licăriri*  

Printre ale tale amintiri  

Degeaba tu te forțezi  

Speranță tot n-o găsești! ...oh oh oh....n-o s-o găsești...degeaba cercetezi

*Așa că mă las... ușor... ușor*  

Să alunec în sacul abisurilor  

Mă învăluie albastrul... mărilor  

Sau al marei speranțe... a viselor

Refren x2

*Milioane de licăriri*  

Printre ale tale amintiri  

Degeaba tu te forțezi  

Speranță tot n-o găsești! ...oh oh oh....n-o s-o găsești...degeaba cercetezi

Toate se pierd prin povești....prin povești....te rog să nu mai socotești..... 

Mi-era dor și mă rugam neîncetat să te pot uita, 

... Să fii senin, să fii fericit... iubind...

Nu știu ce-a fost în inima și mintea ta,

Dar, ai uitat promisiunea unei îmbrățișări și-a unui vin.

Știu că ți-e sufletul prea greu, 

Și îl îneci tăcut, seara, în pahare, 

Sperând să uiţi ce simţi... ce am simțit si eu

... acum știi și tu... gustul durerii din rănile amare.

Vezi tu... uneori, dorul e chin...

Și fuga-n noapte nu te scapă... 

Eu știu...mi-am cusut sufletul de tine plin,

N-am vrut să nu iubesc cu ființa mea... toată.

Sunt un fir târziu de floare 

Bucuroasă de culoare

Albă, galbenă și creață

Zilei de toamnă îi dau viață...

Toate florile-n grădină

Au pierit stinse de brumă,

Și-i  așa multă tristețe 

Când pământul stă să înghețe.