N-a fost să fie..!
Te-aștept să ne-ntâlnim din nou
Lângă copacul ce astăzi plânge ,
Că nu ne-a mai văzut de-o vreme
Simțind cum dragostea se frânge.
Și plânsul lui devine o cascadă
Când vede cât sunt de îndurerat ,
Ar vrea să știe care este motivul
Ce s-a-ntâmplat că ne-am certat.
Încerc să-i spun că totu-i bine
Și doar ceva puțin te-a supărat,
Moment când vocea lui se-aude
Ce-mi strigă uit-o...are alt băiat.
Ridic privirea și curios mă uit la el
Și îl întreb răstit ce vrea să spună,
Rămâne mut și-un semn îmi face
Să văd biletul ce pe ram i-a-târnă.
Vreau să citesc dar ...nu mai apuc
Că pomu-mi zice cruntul adevăr,
Precum că fata ieri i-a mărturisit
Că ea iubește pe cineva mai tânăr.
Îndurerat copacului îi mulțumesc
Și-i las pe ram bucata de hârtie,
Și cu tristețe în gând îmi șoptesc
N-a fost..ca ea să fie...a ta sotie!
Стихи из этой категории
Fii buna mea stăpână!
Sunt rătăcit pe drumul vieții
Și singur de când tu ai plecat,
Mă uit în jur să văd lumina
Dar totu-mi pare întunecat
Stau pe cărarea cunoscută
De noi de când eram copii,
Și cred că încă se mai poate
Ca într-o zi la mine să revii
Nu știu dacă doar eu sunt vina
Că ne-am certat pentru nimic,
Când amândoi am rostit vorbe
Și din amic, acum sunt inamic
Sper să-ți revăd chipul frumos
Cu zâmbetul ce îți inundă fața,
Iar eu s-alerg să te îmbrățișez
Sa te sărut, să-ți simt dulceața
Dar toate sunt doar amăgiri
Și ale mele dorinți deșarte,
Uitând că între noi e-un zid
Ce din păcate ne desparte
Eu voi veni aici zile la rând
Să te aștept cu drag în drum,
Iar dacă tu nu vii voi înțelege
Că tot ce-a fost, acum e scrum
Dar poate voi avea puțin noroc
Și ne vom ține strânși de mână,
Să ne șoptim cuvinte de iubire
Și să te rog...fii buna mea stăpână!
Cosmos
Oh, magnific păr bălai
Oh dulcele meu amar, ce te scurgi prin plăcere din extaz, cu un glas și o gură dulce preamăreață din nectar
Grandiosule, cu ochii albaștrii mari și glorioși ce te scalzi în cașmir și catifea
Scaldă-ți și cu grație pur și simplu nobil trupul de al meu cearceaf și fă-ți inima una și cu al inimii meu har
Oh, buze fierbinți de iuțeala gurii mele, șade-ți trupul între dorința arzătoare a unei dragoste ce tocmai s-a aprins în miez de noapte, înflăcărată de al dorului însângerate săgeți
Fă-mă muza gurii tale sfinți și adu-mi făgăduința zilelor ce îmi sunt-n taine fragede, că și pentru ele vor mai exista măcar un mâine
Nu-mi sbulbera visele, te rog nu fă scrum dragul meu amor, căci din el transformându-se-n cenușă tot te va iubi mai mult decât se iubește pe el însăși
Oh, amarul meu plăpând un adio nu-i îndeajuns când și nopțile se vor întoarce până la urmă, tânjind pentru încă un măcar mâine căci amurgul ce le desparte le provoacă un așa asemenea dor
Și m-am săturat să fiu doar o parte minusculă
fără semnificație din viața ta
Și care se află atât de departe de tine căci tu ești cosmos, iar eu doar o stea dintr-o oarecare banală galaxie
Primăvara inimii mele în norvegiană
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulci amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
Våren i mitt hjerte
En hyggelig gutt, George...
En introvert gutt, George...
En morsom gutt, George...
En gutt som jeg aldri har møtt før, George,
En gutt som hver oppmerksomhet teller, George,
En gutt som liker dikt, George,
En uttrykksfull og kunstnerisk gutt, George,
En gutt som virkelig vil ta oss en tur på hydrosykkelen, George...
En gutt som virkelig vil at vi skal sitte og fortelle historier på pikniken, George,
En gutt å gå på kino med, spiller, George,
En gutt med enkel, men velvalgt smak, George,
En modig og bestemt gutt, George,
En gutt som liker gamle moteblader, George,
En gutt som ved enhver anledning tar med seg flere blomster, godteri, George,
En gutt hvis dikt tiltrekker meg mer og mer, George,
En gutt som skriver, klipper og skriver om tusen ganger til han uttrykker nøyaktig hva han vil, George,
En gutt som jeg går til naboen som gir spansktimer, George,
En gutt som, hvis jeg faller på etterskudd i læringen, mediterer på meg også, George,
En gutt som hører på omtrent samme type musikk, George.
George, minnene mine om deg, hvordan jeg møtte deg og hvor mye jeg elsket hvordan du skrev, hvordan du spiste pizza, hvordan du lo av vitsene mine (fordi vanligvis bare jeg ler), hvordan du lo av meg noen ganger, hvordan vi pleide å gå nedover smugene, hvordan vi begge syklet motorsykler, på motorveien til solen, over fartsgrensen, med håret i vinden, bekymringsløst, hvordan vi visste hvordan vi skulle få hverandre til å føle oss bra, for å løfte humøret vårt, til vi ha det gøy på puber, gå på fotballkamper, skrik og spytt frø, lek med Nebelung-katten min, gi meg en penn du kjeder deg med, jeg ville fikse den og du ville bli veldig glad. Søte minner, synd at du dro med. Jeg vet ikke hvilket prosjekt i Brasil. Det er ingenting, du var ung, som Otilia fra "Otilia's Enigma" ville sagt, du hadde drømmene dine og du måtte oppfylle dem. Det er så mange andre jenter, men du trengte virkelig det prosjektet. Jeg forstår deg, det gjorde du ikke legg igjen mange dikt til meg, men jeg vil beholde dem, minnet deres vil blomstre mer og mer når jeg leser dem, blar i dem, når jeg nyter det du skriver og hva du ønsket å uttrykke gjennom disse linjene.
Ho'oponopono
Ne spun poveștile, că-n lume,
Sunt patru vorbe mari, anume:
"Îmi pare rău", "îți mulțumesc"
Și "iartă-mă" și "te iubesc".
Aceste vorbe au putere
Să vindece orice durere,
S-aducă liniștea-ntre noi,
Să cheme dragostea-nnapoi,
Să ștearg-o lacrimă zglobie,
S-aducă-n locu-i, bucurie
Și, orice rană s-o aline,
Iar răul, să-l transforme-n bine.
..................................
Aș vrea, să nu mai am din nou
Motiv să spun: "îmi pare rău".
Să nu mai fie necesar
Un "iartă-mă" să rostesc iar.
Aș vrea, mereu să tot găsesc
Motive, doar să-ți mulțumesc,
Că-n orice clipă care vine
Tu, ești alăturea de mine.
Și pentru vremea ce trecu
Să-ți mulțumesc, pentru că tu,
Minune a lui Dumnezeu,
Faci parte din destinul meu.
Și, nu vreau sa te plictisesc
Spunând mereu cât te iubesc
Dar, tot o spun căci, vreau s-o ști.
Am s-o repet în orice zi,
Ca-n orice clipă ce-o să vie,
Să ai în suflet bucurie
Știind că inima cuiva,
Mereu, i-alaturi de a ta.
Un cuvânt sau o scrisoare
Scrie-mi
Un cuvant sau o scrisoare
Nu lasa totul sa se piarda
Eu astept, cu nerabdare
Sa te vad si sa fiu iara
Un om fericit
Ce faci tu e pacat, e prostie
Lasi timpul sa ne iroseasca
Sa ne stearga din memorie
Astept sa-mi scrii in aceasta seara
Nu da cu piciorul in ce am putea fi
Nu ma lasa sa ma simt vinovat
Pentru ca n am trait ce am putea trai
Nu vreau sa dispari, dupa cat te am cautat
Ca tine nu voi mai gasi
Si nu mi permit sa fiu singur pentru a mia oara
Sa n am pentru cine ma obosi
Astept sa-mi scrii in aceasta seara
Fii buna mea stăpână!
Sunt rătăcit pe drumul vieții
Și singur de când tu ai plecat,
Mă uit în jur să văd lumina
Dar totu-mi pare întunecat
Stau pe cărarea cunoscută
De noi de când eram copii,
Și cred că încă se mai poate
Ca într-o zi la mine să revii
Nu știu dacă doar eu sunt vina
Că ne-am certat pentru nimic,
Când amândoi am rostit vorbe
Și din amic, acum sunt inamic
Sper să-ți revăd chipul frumos
Cu zâmbetul ce îți inundă fața,
Iar eu s-alerg să te îmbrățișez
Sa te sărut, să-ți simt dulceața
Dar toate sunt doar amăgiri
Și ale mele dorinți deșarte,
Uitând că între noi e-un zid
Ce din păcate ne desparte
Eu voi veni aici zile la rând
Să te aștept cu drag în drum,
Iar dacă tu nu vii voi înțelege
Că tot ce-a fost, acum e scrum
Dar poate voi avea puțin noroc
Și ne vom ține strânși de mână,
Să ne șoptim cuvinte de iubire
Și să te rog...fii buna mea stăpână!
Cosmos
Oh, magnific păr bălai
Oh dulcele meu amar, ce te scurgi prin plăcere din extaz, cu un glas și o gură dulce preamăreață din nectar
Grandiosule, cu ochii albaștrii mari și glorioși ce te scalzi în cașmir și catifea
Scaldă-ți și cu grație pur și simplu nobil trupul de al meu cearceaf și fă-ți inima una și cu al inimii meu har
Oh, buze fierbinți de iuțeala gurii mele, șade-ți trupul între dorința arzătoare a unei dragoste ce tocmai s-a aprins în miez de noapte, înflăcărată de al dorului însângerate săgeți
Fă-mă muza gurii tale sfinți și adu-mi făgăduința zilelor ce îmi sunt-n taine fragede, că și pentru ele vor mai exista măcar un mâine
Nu-mi sbulbera visele, te rog nu fă scrum dragul meu amor, căci din el transformându-se-n cenușă tot te va iubi mai mult decât se iubește pe el însăși
Oh, amarul meu plăpând un adio nu-i îndeajuns când și nopțile se vor întoarce până la urmă, tânjind pentru încă un măcar mâine căci amurgul ce le desparte le provoacă un așa asemenea dor
Și m-am săturat să fiu doar o parte minusculă
fără semnificație din viața ta
Și care se află atât de departe de tine căci tu ești cosmos, iar eu doar o stea dintr-o oarecare banală galaxie
Primăvara inimii mele în norvegiană
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulci amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
Våren i mitt hjerte
En hyggelig gutt, George...
En introvert gutt, George...
En morsom gutt, George...
En gutt som jeg aldri har møtt før, George,
En gutt som hver oppmerksomhet teller, George,
En gutt som liker dikt, George,
En uttrykksfull og kunstnerisk gutt, George,
En gutt som virkelig vil ta oss en tur på hydrosykkelen, George...
En gutt som virkelig vil at vi skal sitte og fortelle historier på pikniken, George,
En gutt å gå på kino med, spiller, George,
En gutt med enkel, men velvalgt smak, George,
En modig og bestemt gutt, George,
En gutt som liker gamle moteblader, George,
En gutt som ved enhver anledning tar med seg flere blomster, godteri, George,
En gutt hvis dikt tiltrekker meg mer og mer, George,
En gutt som skriver, klipper og skriver om tusen ganger til han uttrykker nøyaktig hva han vil, George,
En gutt som jeg går til naboen som gir spansktimer, George,
En gutt som, hvis jeg faller på etterskudd i læringen, mediterer på meg også, George,
En gutt som hører på omtrent samme type musikk, George.
George, minnene mine om deg, hvordan jeg møtte deg og hvor mye jeg elsket hvordan du skrev, hvordan du spiste pizza, hvordan du lo av vitsene mine (fordi vanligvis bare jeg ler), hvordan du lo av meg noen ganger, hvordan vi pleide å gå nedover smugene, hvordan vi begge syklet motorsykler, på motorveien til solen, over fartsgrensen, med håret i vinden, bekymringsløst, hvordan vi visste hvordan vi skulle få hverandre til å føle oss bra, for å løfte humøret vårt, til vi ha det gøy på puber, gå på fotballkamper, skrik og spytt frø, lek med Nebelung-katten min, gi meg en penn du kjeder deg med, jeg ville fikse den og du ville bli veldig glad. Søte minner, synd at du dro med. Jeg vet ikke hvilket prosjekt i Brasil. Det er ingenting, du var ung, som Otilia fra "Otilia's Enigma" ville sagt, du hadde drømmene dine og du måtte oppfylle dem. Det er så mange andre jenter, men du trengte virkelig det prosjektet. Jeg forstår deg, det gjorde du ikke legg igjen mange dikt til meg, men jeg vil beholde dem, minnet deres vil blomstre mer og mer når jeg leser dem, blar i dem, når jeg nyter det du skriver og hva du ønsket å uttrykke gjennom disse linjene.
Ho'oponopono
Ne spun poveștile, că-n lume,
Sunt patru vorbe mari, anume:
"Îmi pare rău", "îți mulțumesc"
Și "iartă-mă" și "te iubesc".
Aceste vorbe au putere
Să vindece orice durere,
S-aducă liniștea-ntre noi,
Să cheme dragostea-nnapoi,
Să ștearg-o lacrimă zglobie,
S-aducă-n locu-i, bucurie
Și, orice rană s-o aline,
Iar răul, să-l transforme-n bine.
..................................
Aș vrea, să nu mai am din nou
Motiv să spun: "îmi pare rău".
Să nu mai fie necesar
Un "iartă-mă" să rostesc iar.
Aș vrea, mereu să tot găsesc
Motive, doar să-ți mulțumesc,
Că-n orice clipă care vine
Tu, ești alăturea de mine.
Și pentru vremea ce trecu
Să-ți mulțumesc, pentru că tu,
Minune a lui Dumnezeu,
Faci parte din destinul meu.
Și, nu vreau sa te plictisesc
Spunând mereu cât te iubesc
Dar, tot o spun căci, vreau s-o ști.
Am s-o repet în orice zi,
Ca-n orice clipă ce-o să vie,
Să ai în suflet bucurie
Știind că inima cuiva,
Mereu, i-alaturi de a ta.
Un cuvânt sau o scrisoare
Scrie-mi
Un cuvant sau o scrisoare
Nu lasa totul sa se piarda
Eu astept, cu nerabdare
Sa te vad si sa fiu iara
Un om fericit
Ce faci tu e pacat, e prostie
Lasi timpul sa ne iroseasca
Sa ne stearga din memorie
Astept sa-mi scrii in aceasta seara
Nu da cu piciorul in ce am putea fi
Nu ma lasa sa ma simt vinovat
Pentru ca n am trait ce am putea trai
Nu vreau sa dispari, dupa cat te am cautat
Ca tine nu voi mai gasi
Si nu mi permit sa fiu singur pentru a mia oara
Sa n am pentru cine ma obosi
Astept sa-mi scrii in aceasta seara
Другие стихотворения автора
E primăvară iar!
Iarna cu fulgul și frigul ei s-a dus,
Cred că dincolo, pe unde soarele-apus,
Pădurea toată se-mbracă-n haine verzi,
Și-așteaptă să-i vină musafiri pe crengi
Pe cer cocorii zburând se-aud,
Venind din țări aflate mai la sud,
Ei toți își caută locul și cuibul,
Părasit la vreme de cules porumbul
Pe câmp tractoarele ară cu zor,
Răstoarnă brazda, lăsând răzor,
Țăranul pune sămânța în pământ,
La cer privește, ploaia chemând
În aer sute de roiuri de insecte,
Cu mare grijă își caută traiecte,
Știute doar de ele și cu un scop,
Polenizări să facă plantelor, nonstop
E primăvară, începe-o nouă viață,
Și-n jur se-ntind covoare de verdeață,
Din cer cad stropii binecuvântați de ploaie
Și peste tot e zumzet și-o mare...hărmălaie!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Potecă de petale!
Gândul mi-l împletesc cu visul
Și-mi fac potecă mică de petale,
Căzute din florile ce nu-s udate
De cineva la care-mi cer iertare.
Privesc cum vântu-mi bate poarta
Care și zi și noapte este deschisă,
Crezând că poate tu o vei închide
Venind la mine de amintiri...trimisă.
Încerc să scriu vreo două rânduri
Ca mai apoi să le trimit spre tine,
Dar unde să mă plimbe scrisul
Când tu refuzi să auzi de mine.
Așa că șterg tot ce-am gândit
Și numărul știut îl fac pe telefon,
Aștept emoționat să-mi spui...alo
Și trist aud, număr greșit...pardon.
Deschid fereastra și lunii îi vorbesc
Despre a mea grijă ce mă frământă,
O rog în gând să mă ajute s-o găsesc
Pare să înțeleagă dar nu-mi...cuvântă.
Gândul mi-l despletesc de vis
Și merg spre pat pentru culcare,
În timp ce lacrima inundă ochiul
Că te-am pierdut și asta...doare!
Timpul!
Ieri am primit un mesager,
Venit din depărtări uitate,
Nu m-am gândit de loc la el,
Deși sunt om cu ani în spate
Am stat de vorbă mult în doi,
Și amintiri trecute-am depănat,
Eram surprinși cu totul amândoi,
De câți ani în cârcă s-au adunat
Știa și data când m-am născut,
Și foarte multe din viața mea,
Mi-a zis că m-ansoțit de la-nceput,
Stând lângă mine în clipa grea
Ai fost de multe ori părăsit,
Pe drumul încurcat al vieții,
De oameni apropiați păcălit,
Și înapoi n-ai dat găsind soluții
Așa mi-a spus necunoscutul,
Și-apoi încovoiat s-a prezentat,
Numele meu se cheamă,,timpul",
Și-n timp eu pavăză ți-am stat
De ce-ai venit acum spre mine?
Eu curios, surprins l-am întrebat?
Un troc sunt nevoit să fac cu tine,
Mi-a spus ferm, direct și răspicat
Ce îți propun, nu e deloc negociabil,
Că voi lua cu mine de la tine tinerețea,
Și-ți voi lăsa la schimb în mod inevitabil,
Anii ce vin și-ți vor aduce...bătrânețea
Pentru moment am rămas mut,
Și am simțit teribil gustul tristeții,
Nu îmi explic cum vremea a trecut,
Dar Timpul mi-a șoptit,
prietene...e roata și cursul vieții!
Atunci am înțeles pe loc venirea sa,
Și schimbul nevoit l-am acceptat,
Am vrut să-l mai întreb pe timp ceva,
Nu mi-a răspuns, s-antors și a plecat!
Scrisă pentru voi,
Nascut, Mai "62,
Cezar,
Pe curând!
Simt c-am pierdut-o!
Adie-un vànt călduț de vară
E dimineață, trist sorb o cafea,
Sunt singur pentru-ntâia oară
Mă uit la știri, întins pe canapea
Nu știu pe ce canal mă uit
Și nici ziarul ce-l răsfoiesc,
Apăs făra să vreau pe mut
Și-mi piere cheful să citesc
Privirea-mi fuge la o poză
Unde te văd iubirea mea,
Mă întristez, deschid o doză
Și beau lichidul tot din ea
Am lângă mine telefonul
Și vreau pe tine să te sun,
Fac numărul, apăs butonul
Închid, nimic nu pot să spun
Sar în picioare lângă geam
Mă uit prelung în depărtare,
Văd banca unde ne iubeam
Si am simțit întâia sărutare
Mă-ntorc și pun ceva pe mine
Cobor, vreau să mă plimb puțin,
Fac pași pe-alei și mi-e rușine
Că te-am rănit și-ți sunt străin
Pe banca goală, singur mă așez
Scot telefonul, vreau să-i vorbesc,
Curaj îmi fac, la ea telefonez
Număr blocat, răspuns primesc
Abia acum simt c-am pierdut-o
Și nu știu cum să-mi recâștig iubirea,
Am amânat, mâna nu i-am cerut-o
M-a părăsit și mi-a luat și fericirea
.....................................
Departe de iubirea mea nu am rămas
Am căutat-o, iertarea ei am căpatat,
Spre dragoste am mers noi pas cu pas
Și mai apoi la preot...ne-am cununat!
Floarea fericirii!
Ne-am strecurat prin timp
Și am ajuns în doi până aici,
Iar dacă-n drum am rătăcit
Doar tu iubito poți să-mi zici
Când noi ne-am cunoscut
Erau cu totul alte vremuri,
Și când de tine m-am atins
Ai început ușor să tremuri
Nu spaima ne-a emoționat
Și că eram atât de-aproape,
Puteam să ne privim în ochi
Simțind iubire după pleoape
Apropierea s-a produs în timp
Prin multe tatonări și încercări,
Iar să mă mint, n-am mai putut
Când inima a izbucnit în flăcări
Venise timpul fața să-mi arăt
Și sentimentele ce mă cuprind,
S-arunc pe jos cu a mea mască
Iar de trecut să mă desprind
Timid dar cu speranță-n suflet
I-am spus dorința mea interioară,
Și curajos cum n-am mai fost vreodată
I-am zis să-mi prindă inima ce zboară
Prea mult pe gânduri n-a mai stat
Și pasul l-a făcut rapid spre mine,
Cu patos și iubire ne-am îmbrățișat
Pereche am format ca să ne fie bine
Cu multă hotărâre am pornit în viață
Ca două jumătăți unite într-un întreg,
Acum eu mulțumiri trimit Divinității
Că floarea fericirii mi-a dat..să o culeg!
Scriu despre...!
Scriu poezie pentru mine
Și pentru cei ce mă citesc
Eu n-am pretenții de poet
Și doar fac vers și iscălesc
Scriu ce văd, trăiesc și simt
De oameni, fapte, copilărie,
Despre femeia ce-o iubesc
Cu nume biblic, spus Marie
Scriu despre iubiri adevărate
Și despre despărțiri, minciună,
De-a pune etichete mă feresc
Și limba-ncerc s-o țin în strună
Scriu de viață și despre moarte
De început și-apoi despre apus,
Și uneori îmi este atât de frică
Să nu fiu judecat de ce am spus
Scriu și despre cei ce ne conduc
Pe care periodic îmi pun votul,
Sperând un trai cu bunăstare
Și poate nu director tot nepotul
Voi scrie vers și pune pe hârtie
Și azi și mâine și poate-n viitor,
Numai dacă va vrea și Domnul
Pentru că știu că sunt un muritor!
E primăvară iar!
Iarna cu fulgul și frigul ei s-a dus,
Cred că dincolo, pe unde soarele-apus,
Pădurea toată se-mbracă-n haine verzi,
Și-așteaptă să-i vină musafiri pe crengi
Pe cer cocorii zburând se-aud,
Venind din țări aflate mai la sud,
Ei toți își caută locul și cuibul,
Părasit la vreme de cules porumbul
Pe câmp tractoarele ară cu zor,
Răstoarnă brazda, lăsând răzor,
Țăranul pune sămânța în pământ,
La cer privește, ploaia chemând
În aer sute de roiuri de insecte,
Cu mare grijă își caută traiecte,
Știute doar de ele și cu un scop,
Polenizări să facă plantelor, nonstop
E primăvară, începe-o nouă viață,
Și-n jur se-ntind covoare de verdeață,
Din cer cad stropii binecuvântați de ploaie
Și peste tot e zumzet și-o mare...hărmălaie!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Potecă de petale!
Gândul mi-l împletesc cu visul
Și-mi fac potecă mică de petale,
Căzute din florile ce nu-s udate
De cineva la care-mi cer iertare.
Privesc cum vântu-mi bate poarta
Care și zi și noapte este deschisă,
Crezând că poate tu o vei închide
Venind la mine de amintiri...trimisă.
Încerc să scriu vreo două rânduri
Ca mai apoi să le trimit spre tine,
Dar unde să mă plimbe scrisul
Când tu refuzi să auzi de mine.
Așa că șterg tot ce-am gândit
Și numărul știut îl fac pe telefon,
Aștept emoționat să-mi spui...alo
Și trist aud, număr greșit...pardon.
Deschid fereastra și lunii îi vorbesc
Despre a mea grijă ce mă frământă,
O rog în gând să mă ajute s-o găsesc
Pare să înțeleagă dar nu-mi...cuvântă.
Gândul mi-l despletesc de vis
Și merg spre pat pentru culcare,
În timp ce lacrima inundă ochiul
Că te-am pierdut și asta...doare!
Timpul!
Ieri am primit un mesager,
Venit din depărtări uitate,
Nu m-am gândit de loc la el,
Deși sunt om cu ani în spate
Am stat de vorbă mult în doi,
Și amintiri trecute-am depănat,
Eram surprinși cu totul amândoi,
De câți ani în cârcă s-au adunat
Știa și data când m-am născut,
Și foarte multe din viața mea,
Mi-a zis că m-ansoțit de la-nceput,
Stând lângă mine în clipa grea
Ai fost de multe ori părăsit,
Pe drumul încurcat al vieții,
De oameni apropiați păcălit,
Și înapoi n-ai dat găsind soluții
Așa mi-a spus necunoscutul,
Și-apoi încovoiat s-a prezentat,
Numele meu se cheamă,,timpul",
Și-n timp eu pavăză ți-am stat
De ce-ai venit acum spre mine?
Eu curios, surprins l-am întrebat?
Un troc sunt nevoit să fac cu tine,
Mi-a spus ferm, direct și răspicat
Ce îți propun, nu e deloc negociabil,
Că voi lua cu mine de la tine tinerețea,
Și-ți voi lăsa la schimb în mod inevitabil,
Anii ce vin și-ți vor aduce...bătrânețea
Pentru moment am rămas mut,
Și am simțit teribil gustul tristeții,
Nu îmi explic cum vremea a trecut,
Dar Timpul mi-a șoptit,
prietene...e roata și cursul vieții!
Atunci am înțeles pe loc venirea sa,
Și schimbul nevoit l-am acceptat,
Am vrut să-l mai întreb pe timp ceva,
Nu mi-a răspuns, s-antors și a plecat!
Scrisă pentru voi,
Nascut, Mai "62,
Cezar,
Pe curând!
Simt c-am pierdut-o!
Adie-un vànt călduț de vară
E dimineață, trist sorb o cafea,
Sunt singur pentru-ntâia oară
Mă uit la știri, întins pe canapea
Nu știu pe ce canal mă uit
Și nici ziarul ce-l răsfoiesc,
Apăs făra să vreau pe mut
Și-mi piere cheful să citesc
Privirea-mi fuge la o poză
Unde te văd iubirea mea,
Mă întristez, deschid o doză
Și beau lichidul tot din ea
Am lângă mine telefonul
Și vreau pe tine să te sun,
Fac numărul, apăs butonul
Închid, nimic nu pot să spun
Sar în picioare lângă geam
Mă uit prelung în depărtare,
Văd banca unde ne iubeam
Si am simțit întâia sărutare
Mă-ntorc și pun ceva pe mine
Cobor, vreau să mă plimb puțin,
Fac pași pe-alei și mi-e rușine
Că te-am rănit și-ți sunt străin
Pe banca goală, singur mă așez
Scot telefonul, vreau să-i vorbesc,
Curaj îmi fac, la ea telefonez
Număr blocat, răspuns primesc
Abia acum simt c-am pierdut-o
Și nu știu cum să-mi recâștig iubirea,
Am amânat, mâna nu i-am cerut-o
M-a părăsit și mi-a luat și fericirea
.....................................
Departe de iubirea mea nu am rămas
Am căutat-o, iertarea ei am căpatat,
Spre dragoste am mers noi pas cu pas
Și mai apoi la preot...ne-am cununat!
Floarea fericirii!
Ne-am strecurat prin timp
Și am ajuns în doi până aici,
Iar dacă-n drum am rătăcit
Doar tu iubito poți să-mi zici
Când noi ne-am cunoscut
Erau cu totul alte vremuri,
Și când de tine m-am atins
Ai început ușor să tremuri
Nu spaima ne-a emoționat
Și că eram atât de-aproape,
Puteam să ne privim în ochi
Simțind iubire după pleoape
Apropierea s-a produs în timp
Prin multe tatonări și încercări,
Iar să mă mint, n-am mai putut
Când inima a izbucnit în flăcări
Venise timpul fața să-mi arăt
Și sentimentele ce mă cuprind,
S-arunc pe jos cu a mea mască
Iar de trecut să mă desprind
Timid dar cu speranță-n suflet
I-am spus dorința mea interioară,
Și curajos cum n-am mai fost vreodată
I-am zis să-mi prindă inima ce zboară
Prea mult pe gânduri n-a mai stat
Și pasul l-a făcut rapid spre mine,
Cu patos și iubire ne-am îmbrățișat
Pereche am format ca să ne fie bine
Cu multă hotărâre am pornit în viață
Ca două jumătăți unite într-un întreg,
Acum eu mulțumiri trimit Divinității
Că floarea fericirii mi-a dat..să o culeg!
Scriu despre...!
Scriu poezie pentru mine
Și pentru cei ce mă citesc
Eu n-am pretenții de poet
Și doar fac vers și iscălesc
Scriu ce văd, trăiesc și simt
De oameni, fapte, copilărie,
Despre femeia ce-o iubesc
Cu nume biblic, spus Marie
Scriu despre iubiri adevărate
Și despre despărțiri, minciună,
De-a pune etichete mă feresc
Și limba-ncerc s-o țin în strună
Scriu de viață și despre moarte
De început și-apoi despre apus,
Și uneori îmi este atât de frică
Să nu fiu judecat de ce am spus
Scriu și despre cei ce ne conduc
Pe care periodic îmi pun votul,
Sperând un trai cu bunăstare
Și poate nu director tot nepotul
Voi scrie vers și pune pe hârtie
Și azi și mâine și poate-n viitor,
Numai dacă va vrea și Domnul
Pentru că știu că sunt un muritor!