Viață, viață!
Imaginea în oglindă mi-o privesc,
Ceva îmi spune că îmbătrânesc,
Fața îmi e brăzdată de adânci riduri,
Venite-n ani, așezate-n rânduri
Urc scara și un picior mă doare,
Iute mă-ntreb în gând, de ce oare?
Pun mâna la frunte, simt că asud,
Răspunsul îl știu, dar refuz să-l aud
Mă uit și simt cum vederea-i redusă,
Greu mai disting, înscrisul de pe ușă,
Pe nas ochelarii, mai des mii plantez,
Cănd vreau să citesc sau să semnez
Mă strigă vecinul în mod repetat,
Pentru că am auzul puțin afectat,
Mă fac că ce spune am receptat,
Dar înțeleg, e timpul să port aparat
Rându-l citesc de mai multe ori,
Memoria-mi joacă feste deseori,
Cu scrisul citeț, nu pot să mă laud,
Mâna-i tremurândă, greu mai aplaud
In mod constant fac analize-n privat,
Iar când sunt fonduri, merg și la stat,
Citesc buletinul și știu ce-mi revine,
Tratament, regim și mai puțină pâine
Ce-am scris se întâmplă în viață,
Și fiecare avem de dus o soartă,
La unii norocul din piatră seacă sare,
La alții chiar de-l uzi, nicicând nu răsare!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
