Tu
O raza trecand prin perdea.
Un latrat de caine.
Imi iau cheile si plec,
Ma voi intoarce maine.
In lumea asta necunoscuta,
Alb negru,fara culoare.
Cu fete pe care nu le-am vazut,
Si voci noi dar poate,
Daca as sta cu tine s-ar schimba,
Si ar prinde culoare.
As da jos perdeaua si as lasa razele sa ma imbratiseze,
Si pasarile sa cuibareasca,
In cutia mea toracica.
Si as bea cafea cu soarele,
Vorbind de luna cu un zambet,
Caci stiu ca va apune.
Si o zi noua ma asteapta.
Deci te rog fi acolo cand voi iesi din mine,
Si ma voi simti in viata.
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Nepoatei mele
Поэма: Preaplin
Academicianul Valeriu Pasat a lansat o nouă carte: „Biserica ortodoxă și puterea sovietică în RSS Moldovenească (1940-1991)”
Поэма: transfigurare 1/10
Поэма: Reculegere după o culegere
Cartea ”Blocaţi în labirint” este lansată ASTĂZI la Soroca
Поэма: Doamna mea cu ochi căprui
Поэма: Aș plânge azi mormântul
Un eveniment de vânzare a cărților secondhand însoțit de gustări și prăjituri de casă