Tu
O raza trecand prin perdea.
Un latrat de caine.
Imi iau cheile si plec,
Ma voi intoarce maine.
In lumea asta necunoscuta,
Alb negru,fara culoare.
Cu fete pe care nu le-am vazut,
Si voci noi dar poate,
Daca as sta cu tine s-ar schimba,
Si ar prinde culoare.
As da jos perdeaua si as lasa razele sa ma imbratiseze,
Si pasarile sa cuibareasca,
In cutia mea toracica.
Si as bea cafea cu soarele,
Vorbind de luna cu un zambet,
Caci stiu ca va apune.
Si o zi noua ma asteapta.
Deci te rog fi acolo cand voi iesi din mine,
Si ma voi simti in viata.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Ochi de ciocolată
Poem: Altă viață
Concurs cu genericul: Casa parinteasca
Poem: Poem
Poem: CELOR PLECAȚI
Academicianul Valeriu Pasat a lansat o nouă carte: „Biserica ortodoxă și puterea sovietică în RSS Moldovenească (1940-1991)”
Poem: Doar amintirea!
Poem: Soartă
Câte cărți din această listă de 130 de romane din literatura română și universală le-ai citit?