Категория: Различные стихи
Все стихи автора: Cătălin Teodoreanu
Дата публикации: 14 декабря 2023
Просмотры: 577
Стихи из этой категории
Poem sarcastic
Bună! Sunt eu cea care mereu a încercat
Și n-a contat... ce mult te-am adorat!
Bună! Sunt eu cea care scrie dup-acelasi clișeu
Căci nu mai contează... tăcerea atârna prea greu.
Bună! Sunt eu cea căreia i-ai spus "pleacă!" atât de penal
Fără un schimb de brațe ... fără un vin în pahar...
Bună! Sunt eu cea care in tăcere numele ți-am strigat
N-ai auzit și la asta... unul mai bun ca tine nicicând n-a existat.
Noapte bună! Iti spune cea care ți-a adorat vinul
Dar n-a contat... și i-ai vărsat în suflet pelinul
Cea care te-a sperat ca o minune în viață
Noapte buna!...durerea își cere dreptul la vers sarcastic...contează???
Gerul....
Vântul mă mușcă de față,
Într-un frig infernal mă desfăt,
Sângele în vene-mi îngheață,
Cu bulgări de foc mă îmbăt.
Mi-s oasele gârbove-n coaste,
Și văd cum prăpădul revine,
Înfrunt a gerului oaste,
Și simt o Siberie în mine.
Mi-e frig și sunt rece ca gheața,
În cristale, de mișc, mă voi frânge,
Jăratec aș mânca dimineața,
Și clocot mi-aș turna peste sânge.
Mi-e frig, doar mi-e frig și îs sloi,
Soarele nu-l mai văd nici în vis,
Cu gerul port acum un război,
În care focul este strict interzis.
Ad literam
În trista mea înţelepciune,
Sub aura ce am hulit-o,
Am râs, am plâns, am fost minune,
Minune ce am irosit-o.
Cu-n mers trădat de călcătură,
Cu paşi bolnavi şi mult prea mari,
Scuipând din ochi mister şi ură,
Am spânzurat poeţi şi cărturari.
Cu Dostoevski, Goethe, Eminescu,
Nopţi albe am mâncat pe pâine,
Râdea de noi bătrânul Maiorescu,
Căci nu ştiam de-i azi ori mâine.
Biblioteci am ars zâmbind,
Din cărţi mi-am construit coşciug,
Cu Shakespeare m-am trezit dormind,
Iar cu Giordano am ars pe rug.
Liceu de George Bacovia în portugheză
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele –
Pedanti profesori
Si examene grele...
Si azi ma-nfiori
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele! –
Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare –
Azi nu mai sunt eu
Si mintea ma doare...
Nimic nu mai vreau –
Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare... –
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele –
In lume m-ai dat
In valtorile grele,
Atat de blazat...
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele!
Ensino médio
Ensino médio, - cemitério
Da minha juventude -
Professores pedantes
E exames difíceis...
E hoje você me faz estremecer
Ensino médio, - cemitério
Da minha juventude! –
Ensino médio, - cemitério
Com longos corredores –
Hoje eu não sou mais eu
E minha mente dói...
Eu não quero mais nada -
Ensino médio, - cemitério
Com longos corredores... –
Ensino médio, - cemitério
Da minha juventude -
Você me deu ao mundo
Nas ondas pesadas,
Tão blasé...
Ensino médio, - cemitério
Da minha juventude!
Că acest nume Sfântul Valentin,
Toate florăriile din țara,
Fac din nou profituri iară.
Se cumpăra flori din plin,
Fiindcă îi Sfântul Valentin.
Mulți bărbați cumpăra flori,
Pentru doamne sau surori,
Pentru cei ce numele îl poartă,
Valentin sau Valentina cea frumoasă.
Că acest nume Sfântul Valentin,
Este adoptat de la un popor străin.
Este sărbătorit ca în fiecare an,
Chiar de propriul popor italian.
El Valentin a fost un fecioraş,
Catolic fiind dar foarte drăgălaşi.
Să îndrăgostit demult de o fată,
Și a fost executat atunci îndată.
Și de atunci el Valentin devine Sfânt,
Al tuturor îndrăgostiţilor de pe pământ.
În fiecare an îndrăgostiţii ei sărbătoresc,
Pe Sfântul Valentin și seara chefuiesc !
Poem sarcastic
Bună! Sunt eu cea care mereu a încercat
Și n-a contat... ce mult te-am adorat!
Bună! Sunt eu cea care scrie dup-acelasi clișeu
Căci nu mai contează... tăcerea atârna prea greu.
Bună! Sunt eu cea căreia i-ai spus "pleacă!" atât de penal
Fără un schimb de brațe ... fără un vin în pahar...
Bună! Sunt eu cea care in tăcere numele ți-am strigat
N-ai auzit și la asta... unul mai bun ca tine nicicând n-a existat.
Noapte bună! Iti spune cea care ți-a adorat vinul
Dar n-a contat... și i-ai vărsat în suflet pelinul
Cea care te-a sperat ca o minune în viață
Noapte buna!...durerea își cere dreptul la vers sarcastic...contează???
Gerul....
Vântul mă mușcă de față,
Într-un frig infernal mă desfăt,
Sângele în vene-mi îngheață,
Cu bulgări de foc mă îmbăt.
Mi-s oasele gârbove-n coaste,
Și văd cum prăpădul revine,
Înfrunt a gerului oaste,
Și simt o Siberie în mine.
Mi-e frig și sunt rece ca gheața,
În cristale, de mișc, mă voi frânge,
Jăratec aș mânca dimineața,
Și clocot mi-aș turna peste sânge.
Mi-e frig, doar mi-e frig și îs sloi,
Soarele nu-l mai văd nici în vis,
Cu gerul port acum un război,
În care focul este strict interzis.
Ad literam
În trista mea înţelepciune,
Sub aura ce am hulit-o,
Am râs, am plâns, am fost minune,
Minune ce am irosit-o.
Cu-n mers trădat de călcătură,
Cu paşi bolnavi şi mult prea mari,
Scuipând din ochi mister şi ură,
Am spânzurat poeţi şi cărturari.
Cu Dostoevski, Goethe, Eminescu,
Nopţi albe am mâncat pe pâine,
Râdea de noi bătrânul Maiorescu,
Căci nu ştiam de-i azi ori mâine.
Biblioteci am ars zâmbind,
Din cărţi mi-am construit coşciug,
Cu Shakespeare m-am trezit dormind,
Iar cu Giordano am ars pe rug.
Liceu de George Bacovia în portugheză
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele –
Pedanti profesori
Si examene grele...
Si azi ma-nfiori
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele! –
Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare –
Azi nu mai sunt eu
Si mintea ma doare...
Nimic nu mai vreau –
Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare... –
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele –
In lume m-ai dat
In valtorile grele,
Atat de blazat...
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele!
Ensino médio
Ensino médio, - cemitério
Da minha juventude -
Professores pedantes
E exames difíceis...
E hoje você me faz estremecer
Ensino médio, - cemitério
Da minha juventude! –
Ensino médio, - cemitério
Com longos corredores –
Hoje eu não sou mais eu
E minha mente dói...
Eu não quero mais nada -
Ensino médio, - cemitério
Com longos corredores... –
Ensino médio, - cemitério
Da minha juventude -
Você me deu ao mundo
Nas ondas pesadas,
Tão blasé...
Ensino médio, - cemitério
Da minha juventude!
Că acest nume Sfântul Valentin,
Toate florăriile din țara,
Fac din nou profituri iară.
Se cumpăra flori din plin,
Fiindcă îi Sfântul Valentin.
Mulți bărbați cumpăra flori,
Pentru doamne sau surori,
Pentru cei ce numele îl poartă,
Valentin sau Valentina cea frumoasă.
Că acest nume Sfântul Valentin,
Este adoptat de la un popor străin.
Este sărbătorit ca în fiecare an,
Chiar de propriul popor italian.
El Valentin a fost un fecioraş,
Catolic fiind dar foarte drăgălaşi.
Să îndrăgostit demult de o fată,
Și a fost executat atunci îndată.
Și de atunci el Valentin devine Sfânt,
Al tuturor îndrăgostiţilor de pe pământ.
În fiecare an îndrăgostiţii ei sărbătoresc,
Pe Sfântul Valentin și seara chefuiesc !
Другие стихотворения автора
Hoţul
Am un secret iubito
Şi acum că ne-am luat,
Am să ţi-l spun şi ţie,
Sunt hoţ şi te-am furat.
Povestea este simplă,
Chiar de la început,
Când ne plimbam pe alee,
Îţi luam câte un sărut.
Iar când şedeam pe banca
De sub bătrânul tei
Şi te-mbăta parfumul,
Îţi luam şi două, trei.
Să nu găseşti sărutul,
Ce tocmai îl furam,
Prevăzător din fire,
La inimă-l puneam.
Îl ascundeam chiar unde
Păstrez amestecate,
Dragi amintiri cu tine
Şi dorurile toate.
Acum că ai aflat,
Să nu declari război,
Săruturile luate,
Ţi le voi da-napoi.
Ce dacă fapta e gravă,
Nevinovat pledez,
Că am o circumstanţă...
Doar ştii cât te iubesc!
Din multitudinea de clipe...
Din multitudinea de clipe pe care le-am trăit,
Una mi-a schimbat viaţa, atunci când te-am zărit
Şi-n timp ce alte clipe discret s-au perindat,
Aceasta de la mine nicicând n-a mai plecat.
Din multitudinea de clipe în care te-am privit,
Una mi-a schimbat viaţa, când m-am îndrăgostit
Şi-n timp ce alte clipe uitate-n noi sfârşesc,
De aceasta-n continuare cu drag îmi amintesc.
Din multitudinea de clipe de tine-ndrăgostit,
Una mi-a schimbat viaţa, atunci când te-am iubit
Şi-n timp ce alte clipe aşa cum vin se duc,
De aceasta întotdeauna aminte îmi aduc.
Din multitudinea de clipe în care te-am iubit,
Una mi-a schimbat viaţa, cum pleci când te-am privit
Şi-n timp ce alte clipe se-ndepărtează-n zbor,
Aceasta-mi aminteşte de tine când... mi-e dor.
Nu stelele...
Nu stelele aprinse
Pe boltă, mă uimesc,
Ci ochii tăi albaştri,
Atunci când mă privesc.
Nu mă uimesc nici Câinii,
Nici cele două Urse,
Ci gura ta cea dulce
Şi ale tale buze.
Nici ale lunii raze,
Din nori când se ivesc,
Ci nopţile cu tine
Alături, mă uimesc.
Amintire
Atât timp cât va mai fi,
Universu'-şi va aminti
De orice floare neînsemnată,
Ce a existat vreodată.
Nu o va uita nicicând
Că a fost pe acest Pământ,
Chiar dacă numai şi-o seară
A-nflorit până să piară.
Cu atât mai mult pe tine
Veşnic te va ţine minte
Iubito, ce-n al meu gând
Ai înflorit ani la rând.
Eu ştiu că seara...
Eu ştiu că seara când se lasă-ncet,
Tu pradă cazi uşor iubirii mele,
Aşa că sub salcâm te aştept,
Acum c-au răsărit şi două stele.
Şi ştiu de mijloc când am să te prind,
Că-n şoaptă îmi vei spune te iubesc,
Aşa că-n braţe te cuprind,
Acum că zeci de stele strălucesc.
Şi ştiu când părul ţi-l desfac,
Că-n ochi mă vei privi tăcută,
Aşa că ţi-l răsfir şi tac,
Acum că stele sunt peste o sută.
Şi dacă te sărut pe buze, ştiu
C-a mea vei fi iubito, de îndată,
Aşa că te sărut cu foc...târziu,
Acum când stele ard pe bolta toată.
La coasă
Cad florile-n fâneaţă,
Sub coasă secerate
Şi-mi pare că mă roagă
Să le scutesc de moarte.
Eu ştiu că nu se poate,
Că trebuie să le tai,
Ca să-mplinesc destinul
Fâneţei de pe plai.
Şi-ntruna ridic coasa
Şi-o-mplânt adânc în brazde,
Până-ntâlnesc cicoarea
Cu florile-i albastre.
Şi-atunci parcă-ţi văd ochii!
Şi-o clipă mă opresc...
M-aplec, sărut cicoarea
Şi după o cosesc.
Hoţul
Am un secret iubito
Şi acum că ne-am luat,
Am să ţi-l spun şi ţie,
Sunt hoţ şi te-am furat.
Povestea este simplă,
Chiar de la început,
Când ne plimbam pe alee,
Îţi luam câte un sărut.
Iar când şedeam pe banca
De sub bătrânul tei
Şi te-mbăta parfumul,
Îţi luam şi două, trei.
Să nu găseşti sărutul,
Ce tocmai îl furam,
Prevăzător din fire,
La inimă-l puneam.
Îl ascundeam chiar unde
Păstrez amestecate,
Dragi amintiri cu tine
Şi dorurile toate.
Acum că ai aflat,
Să nu declari război,
Săruturile luate,
Ţi le voi da-napoi.
Ce dacă fapta e gravă,
Nevinovat pledez,
Că am o circumstanţă...
Doar ştii cât te iubesc!
Din multitudinea de clipe...
Din multitudinea de clipe pe care le-am trăit,
Una mi-a schimbat viaţa, atunci când te-am zărit
Şi-n timp ce alte clipe discret s-au perindat,
Aceasta de la mine nicicând n-a mai plecat.
Din multitudinea de clipe în care te-am privit,
Una mi-a schimbat viaţa, când m-am îndrăgostit
Şi-n timp ce alte clipe uitate-n noi sfârşesc,
De aceasta-n continuare cu drag îmi amintesc.
Din multitudinea de clipe de tine-ndrăgostit,
Una mi-a schimbat viaţa, atunci când te-am iubit
Şi-n timp ce alte clipe aşa cum vin se duc,
De aceasta întotdeauna aminte îmi aduc.
Din multitudinea de clipe în care te-am iubit,
Una mi-a schimbat viaţa, cum pleci când te-am privit
Şi-n timp ce alte clipe se-ndepărtează-n zbor,
Aceasta-mi aminteşte de tine când... mi-e dor.
Nu stelele...
Nu stelele aprinse
Pe boltă, mă uimesc,
Ci ochii tăi albaştri,
Atunci când mă privesc.
Nu mă uimesc nici Câinii,
Nici cele două Urse,
Ci gura ta cea dulce
Şi ale tale buze.
Nici ale lunii raze,
Din nori când se ivesc,
Ci nopţile cu tine
Alături, mă uimesc.
Amintire
Atât timp cât va mai fi,
Universu'-şi va aminti
De orice floare neînsemnată,
Ce a existat vreodată.
Nu o va uita nicicând
Că a fost pe acest Pământ,
Chiar dacă numai şi-o seară
A-nflorit până să piară.
Cu atât mai mult pe tine
Veşnic te va ţine minte
Iubito, ce-n al meu gând
Ai înflorit ani la rând.
Eu ştiu că seara...
Eu ştiu că seara când se lasă-ncet,
Tu pradă cazi uşor iubirii mele,
Aşa că sub salcâm te aştept,
Acum c-au răsărit şi două stele.
Şi ştiu de mijloc când am să te prind,
Că-n şoaptă îmi vei spune te iubesc,
Aşa că-n braţe te cuprind,
Acum că zeci de stele strălucesc.
Şi ştiu când părul ţi-l desfac,
Că-n ochi mă vei privi tăcută,
Aşa că ţi-l răsfir şi tac,
Acum că stele sunt peste o sută.
Şi dacă te sărut pe buze, ştiu
C-a mea vei fi iubito, de îndată,
Aşa că te sărut cu foc...târziu,
Acum când stele ard pe bolta toată.
La coasă
Cad florile-n fâneaţă,
Sub coasă secerate
Şi-mi pare că mă roagă
Să le scutesc de moarte.
Eu ştiu că nu se poate,
Că trebuie să le tai,
Ca să-mplinesc destinul
Fâneţei de pe plai.
Şi-ntruna ridic coasa
Şi-o-mplânt adânc în brazde,
Până-ntâlnesc cicoarea
Cu florile-i albastre.
Şi-atunci parcă-ţi văd ochii!
Şi-o clipă mă opresc...
M-aplec, sărut cicoarea
Şi după o cosesc.