Când am băut ultima cafea împreună
Știam că n-o să ne mai vedem
Și am sperat mai bine de o lună,
Că dacă e menit
O să dăm unul de altul încă odata
Oriunde-am fi , chiar și-n deșert.
Când am băut ultima cafea împreună,
Era aproape miezul nopții ceasul
Și când ai alergat în urma mea
Speram că ultima noastră cafea avuse gust si chef de ceartă.
Și ca de dimineață
O bem de împăcare.
De-atunci am scris, am învățat.
Am făcut tot ce-mi place mie
Dar nu m-am reinventat
Pentru c-am fost deja cladită bine
Când noi ne-am cunoscut accidental
Nu îți revine nimic ție
Din toată supărarea mea
Tot ce fac, fac pentru mine
De- o să mă schimb, nu-i vina ta.
Am luat într-adevăr câte ceva cu mine
Lucruri si gesturi pe care de la tine le-am preluat
Tu ai plecat, dar amintirea ta e vie
căci ce a fost frumos și bun
puțin câte puțin cu mine am luat.
