Sfârșit
Un strop de ploaie am sorbit pe gene,
Și am privit cu ochii umezi multă vreme,
Apoi sub paşii mei mărunți și moi,
Au început să se stârnească zilnic ploi.
Pe-un val, eu l-am închis în scoică,
Iar mării i-am luat din cer o doică,
S-o legene ușor cu mâini de fată,
Să nu mai facă valuri niciodată.
Pe-un pui de vânt l-am prins în rai,
Şi l-am închis în tub plăpând de nai,
Să nu mai șuiere turbat pe munte,
Ci pe-ale mele buze îngeresc să cânte.
Apoi, în lacrimile mele m-am sfârșit,
Şi adesea, aici, în criptă am simțit,
Cum vin, și-mi trec peste mormânt,
Şi ploi, și val, și lacrimă, și vânt...
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: Gabriel Trofin
Дата публикации: 28 января
Просмотры: 383
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Vraja mării...
Поэма: nemuritor
Morțile ciudate ale marilor scriitori români. Eminescu, ucis cu o cărămidă în cap
Поэма: A fi
Поэма: Sub sabia mea de fier
Concursuri de lectură, expoziții și ateliere de creație pentru copii și tineri: Salonul Internațional de Carte vine cu un program bogat
Поэма: TRENUL FOAMEI 1947
Поэма: Iluzii în olandeză
Miliarde de cărţi pe rafturi. Acestea sunt cele mai mari 7 biblioteci din lume