Sfârșit
Un strop de ploaie am sorbit pe gene,
Și am privit cu ochii umezi multă vreme,
Apoi sub paşii mei mărunți și moi,
Au început să se stârnească zilnic ploi.
Pe-un val, eu l-am închis în scoică,
Iar mării i-am luat din cer o doică,
S-o legene ușor cu mâini de fată,
Să nu mai facă valuri niciodată.
Pe-un pui de vânt l-am prins în rai,
Şi l-am închis în tub plăpând de nai,
Să nu mai șuiere turbat pe munte,
Ci pe-ale mele buze îngeresc să cânte.
Apoi, în lacrimile mele m-am sfârșit,
Şi adesea, aici, în criptă am simțit,
Cum vin, și-mi trec peste mormânt,
Şi ploi, și val, și lacrimă, și vânt...
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: Gabriel Trofin
Дата публикации: 28 января
Просмотры: 171
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Maree
Поэма: Ambrozia
Reduceri de 30 la sută pentru cărțile Cartier la Salonul de Carte pentru Copii și în Librăriile Cartier
Поэма: Regrete târzii
Поэма: Melancolie
Au scris eseuri despre istoria si literatura romana si au castigat o excursie peste Prut.
Поэма: O lume-n așteptare
Поэма: Nu ne-am fi așteptat în finlandeză
Se împlinesc 130 de la moartea Luceafărului poeziei româneşti, Mihai Eminescu