Plouă în sat!
Stau și-ascult cum cade apa
Din norul ce ziua s-a plimbat,
Și doar pe seară s-a îndurat
Să ude solul foarte însetat.
Demult n-a mai plouat la noi
În satul mic întins sub deal,
Râul Siret aproape că-i secat
De strângi în brațe mal cu mal.
Mă uit poate mai văd pe cineva
Trecând grăbit din deal la vale,
Dar tata-mi spune cu tristețe
Că mulți îs duși în lutul moale.
Mă fac că nu-l aud ce-a zis
Și îl întreb de una ba de alta,
Cu greu scoți vorbă de la el
Și doar repetă că-i vine plata.
Îl iau de braț și ne-ndreptăm
La cimitir unde așteaptă mama,
Cu coada ochiului mă uit spre el
Și-l văd cum își ascunde lacrima.
Vorbim printre picături de ploaie
Toți trei de o umbrelă protejați,
Îi amintim că ne e tare dor de ea
Și să mai stăm la masă așezați.
Mă uit în jur și îi cunosc pe toți
Cam trei sferturi de sat mutat,
La căpătâi e scrisă a-lor adresă
Nume, prenume, an și decedat.
Ne strecurăm ușor pe o portiță
Ce scârțâie urât în urma noastră,
Ajunși acasă povestim de viață
Retrași la o cafea lângă fereastră.
Ploaia se-aude cum bate tabla
Și bălți plutesc prin toată curtea,
Ne pregătim să mergem la culcare
Când peste sat încet coboară noaptea!
Стихи из этой категории
Apa despicată
Dumnezeu de la- nceput,
Multe sfaturi a avut,
Prin prooroci și învățați,
Multe sfaturi el a dat.
A vrut bunul Dumnezeu,
Să ne ferească de rău.
Când poporul sfânt al său,
Din spate fiind atacat,
Apa-n două a despicat.
A trecut poporul său,
Și ia apărat de rău.
Pe dușmani...ia înecat,
Credincioșii au scăpat.
Învățații ei știau...
Și pe Domnul îl rugau..
Să ajute nencetat,
Ei știau cu-adevarat,
De PUTEREA SFÂNTĂ care,
BUNUL DUMNEZEU O ARE.
Cumpăna
Surâse iarna pe la colțuri
Sfioasei primăveri,ce -n prag
Sufla izul ei pe țurțuri,
Muguri presăra -n șirag.
Nervos Gerul dă năvală,
Pretinzând tribut la tron,
Împroșcând din el rafală,
Antrenat de -un Maraton.
Se iscă ceartă în casă,
Împărțiră bolta-n două;
Vremea-i mustră, capricioasă;
Stă să ningă ori să plouă?..
Istoviți de- atâta vrajbă,
Vânau în ei un compromis,
Adresându-si câte -o jalbă;
Conflictu -n grabă l-au închis.
Și aruncară zaru-n aer
Pt hazardul ce va cântări;
Cine va rămâne lider
Când soarele va răsări?...
De ce, analfabeților
De ce, analfabeților,
distrugătorilor, paraziților?
Distrugeți pura noastră
limbă română măiastră.
În meleagurile noastre nu există
Scrierea voastră materialistă
Voi mâncați literele
Până explodează Soarele!
Nu există verbul a vroi
Cu fonetica sunteți tâlhăroi,
Ce splendidă e gramatica,
VOI, o batjocoriti în ea!
Lasă moftu..omule
Plouă ca din găleată,
Nu se mai oprește odată..
Nemulțumiți ne ofticăm;
Starea vremii invocăm.
Visăm soare și frumos,
Nu chipul cerului noros.
Apoi când căldură vine,
Parcă iar nu este bine;
Ne topim de zăpușeală
Și ne ia cu amețeală,
Tânjim umbra unui nuc
Și -un pahar rece cu suc.
Ne rugăm să vină toamnă,
Prețuită ca o doamnă,
Chiar de ne paște nostalgia
Și ne seacă nevralgia.
Firea noastră efemeră,
Similară -n orice sferă,
Nu găsește alinare.
Este -n perpetuă mișcare;
Cerșim reformă cu ardoare,
Stropită cu sudoare.
Și așa va fi și iarna;
Nu ne mai place haina,
Ce ne ferește de frig,
Mușcăm lacom din covrig..
Dar uite vine primăvara,
Tot simțim în noi povara;
Ori că -i albă,ori că -i meargă,
Pe obraz nuanța -i acră..
Omule, trăiește, ți viața,
Lasă moftu și prefața...
Lacrimi, la apusul vieții
Stând pe un scãunel cu trei picioare,
Te întrevãd, la uşa din cerdac,
Gândindu-te la vremea viitoare
Şi la nepoţi: cum sunt şi ce mai fac...
Şi te gândeşti adesea şi la mine...
Sunt lângã tine. Dar... tu nu mã vezi...
N-auzi plãcutul zumzet de albine,
Nici pasãrea ce cântã prin livezi.
Cu gândul obosit de-atâta trudã,
Cu ochii tãi albaştri şi senini,
Tu cercetezi a zãrii hainã udã,
Şi-ţi vezi nepoţii-mpinşi de soarta crudã,
Plecaţi pe multã vreme-ntre strãini.
Atâţia nori trecurã peste tine
Ce ţi-au adus zãpezi şi vânturi reci,
Atâtea temeri, zâmbete, suspine
Şi-atâtea frunze moarte, pe poteci!
Cum simţi cã iarna vieţii tale vine,
Tu nu mai vrei nici faimã şi nici bani;
Ci, doar sã ştii c-ai tãi o duc mai bine:
Cãci ai ajuns la şaptezeci de ani!
Plãtind tribut mişcãrilor greoaie,
Mã uit acum, din nou, la dumneata
Cum, de pe prispã, intri în odaie,
Cu faţa udã, ca-ntr-o zi de ploaie:
De-atâtea lacrimi, câte-au curs pe ea!
Matrice
Răscruce de drum pe liniile
fine ale destinului,
Asternute-n palma conturează
harta visului.
Viata printr-un timp și spațiu
parca pixelat,
Pe expansiunea sinelui părea
a se fi axat.
Daca eram una cu totul sau
totul eram eu?
In memoria matematica sa cred
îmi este greu.
Nenumarate forme de viața și
colonii de vietăți,
Prin dimensiunea a treia se
deosebeau de dietati.
Natura statica și elemente
curioase,
Astre luminate pe
ceruri grandioase.
Peisaje schimbătoare calculate
in solistitii,
Legi de fizica ce fac ordine
printre superstiții.
Eram pe pământ și conturam
cu gândul stele,
S-au aliniat planete sa alunge
vremurile grele.
Trecutul e acum istorie și
viitorul oglindit.
Prezentul este sacru,
totul prin el e făurit.
Mi-am privit din nou in palma,
Geometrie ce o țin in
gând cu rama.
Elementul cheie era particula
lui Dumnezeu,
Stiinta care alina sufletul
oricărui ateu.
Pura coincidenta sau precizie
matematica ?
Intriganta era a jocului
șireata tactica.
Linia orizontului mereu ascunsa
in eter,
Si eu amanta fidela a tot ceea ce
înseamnă mister.
Magia era centrul și dragostea
formula sacra,
Experiment intr-o realitate macra!
Punctele cardinale ma
purtau in fantezie,
Iar viitorul părea sa-mi
facă curtoazie.
Cu busola in palma și universul
in gând,
Ceasul astronomic a pus in
planetele in rând.
Tot ce e menit sa fie și
sa fie inevitabil!
Fie ca orice vis sa devină
ceva palpabil.
Estul e secret și vestul e
in mister,
Restul protejat de al
divinității înger.
Destinul si numerologia aveau
ceva in comun,
Cunoștința te poate face
la orice rău imun.
Apa despicată
Dumnezeu de la- nceput,
Multe sfaturi a avut,
Prin prooroci și învățați,
Multe sfaturi el a dat.
A vrut bunul Dumnezeu,
Să ne ferească de rău.
Când poporul sfânt al său,
Din spate fiind atacat,
Apa-n două a despicat.
A trecut poporul său,
Și ia apărat de rău.
Pe dușmani...ia înecat,
Credincioșii au scăpat.
Învățații ei știau...
Și pe Domnul îl rugau..
Să ajute nencetat,
Ei știau cu-adevarat,
De PUTEREA SFÂNTĂ care,
BUNUL DUMNEZEU O ARE.
Cumpăna
Surâse iarna pe la colțuri
Sfioasei primăveri,ce -n prag
Sufla izul ei pe țurțuri,
Muguri presăra -n șirag.
Nervos Gerul dă năvală,
Pretinzând tribut la tron,
Împroșcând din el rafală,
Antrenat de -un Maraton.
Se iscă ceartă în casă,
Împărțiră bolta-n două;
Vremea-i mustră, capricioasă;
Stă să ningă ori să plouă?..
Istoviți de- atâta vrajbă,
Vânau în ei un compromis,
Adresându-si câte -o jalbă;
Conflictu -n grabă l-au închis.
Și aruncară zaru-n aer
Pt hazardul ce va cântări;
Cine va rămâne lider
Când soarele va răsări?...
De ce, analfabeților
De ce, analfabeților,
distrugătorilor, paraziților?
Distrugeți pura noastră
limbă română măiastră.
În meleagurile noastre nu există
Scrierea voastră materialistă
Voi mâncați literele
Până explodează Soarele!
Nu există verbul a vroi
Cu fonetica sunteți tâlhăroi,
Ce splendidă e gramatica,
VOI, o batjocoriti în ea!
Lasă moftu..omule
Plouă ca din găleată,
Nu se mai oprește odată..
Nemulțumiți ne ofticăm;
Starea vremii invocăm.
Visăm soare și frumos,
Nu chipul cerului noros.
Apoi când căldură vine,
Parcă iar nu este bine;
Ne topim de zăpușeală
Și ne ia cu amețeală,
Tânjim umbra unui nuc
Și -un pahar rece cu suc.
Ne rugăm să vină toamnă,
Prețuită ca o doamnă,
Chiar de ne paște nostalgia
Și ne seacă nevralgia.
Firea noastră efemeră,
Similară -n orice sferă,
Nu găsește alinare.
Este -n perpetuă mișcare;
Cerșim reformă cu ardoare,
Stropită cu sudoare.
Și așa va fi și iarna;
Nu ne mai place haina,
Ce ne ferește de frig,
Mușcăm lacom din covrig..
Dar uite vine primăvara,
Tot simțim în noi povara;
Ori că -i albă,ori că -i meargă,
Pe obraz nuanța -i acră..
Omule, trăiește, ți viața,
Lasă moftu și prefața...
Lacrimi, la apusul vieții
Stând pe un scãunel cu trei picioare,
Te întrevãd, la uşa din cerdac,
Gândindu-te la vremea viitoare
Şi la nepoţi: cum sunt şi ce mai fac...
Şi te gândeşti adesea şi la mine...
Sunt lângã tine. Dar... tu nu mã vezi...
N-auzi plãcutul zumzet de albine,
Nici pasãrea ce cântã prin livezi.
Cu gândul obosit de-atâta trudã,
Cu ochii tãi albaştri şi senini,
Tu cercetezi a zãrii hainã udã,
Şi-ţi vezi nepoţii-mpinşi de soarta crudã,
Plecaţi pe multã vreme-ntre strãini.
Atâţia nori trecurã peste tine
Ce ţi-au adus zãpezi şi vânturi reci,
Atâtea temeri, zâmbete, suspine
Şi-atâtea frunze moarte, pe poteci!
Cum simţi cã iarna vieţii tale vine,
Tu nu mai vrei nici faimã şi nici bani;
Ci, doar sã ştii c-ai tãi o duc mai bine:
Cãci ai ajuns la şaptezeci de ani!
Plãtind tribut mişcãrilor greoaie,
Mã uit acum, din nou, la dumneata
Cum, de pe prispã, intri în odaie,
Cu faţa udã, ca-ntr-o zi de ploaie:
De-atâtea lacrimi, câte-au curs pe ea!
Matrice
Răscruce de drum pe liniile
fine ale destinului,
Asternute-n palma conturează
harta visului.
Viata printr-un timp și spațiu
parca pixelat,
Pe expansiunea sinelui părea
a se fi axat.
Daca eram una cu totul sau
totul eram eu?
In memoria matematica sa cred
îmi este greu.
Nenumarate forme de viața și
colonii de vietăți,
Prin dimensiunea a treia se
deosebeau de dietati.
Natura statica și elemente
curioase,
Astre luminate pe
ceruri grandioase.
Peisaje schimbătoare calculate
in solistitii,
Legi de fizica ce fac ordine
printre superstiții.
Eram pe pământ și conturam
cu gândul stele,
S-au aliniat planete sa alunge
vremurile grele.
Trecutul e acum istorie și
viitorul oglindit.
Prezentul este sacru,
totul prin el e făurit.
Mi-am privit din nou in palma,
Geometrie ce o țin in
gând cu rama.
Elementul cheie era particula
lui Dumnezeu,
Stiinta care alina sufletul
oricărui ateu.
Pura coincidenta sau precizie
matematica ?
Intriganta era a jocului
șireata tactica.
Linia orizontului mereu ascunsa
in eter,
Si eu amanta fidela a tot ceea ce
înseamnă mister.
Magia era centrul și dragostea
formula sacra,
Experiment intr-o realitate macra!
Punctele cardinale ma
purtau in fantezie,
Iar viitorul părea sa-mi
facă curtoazie.
Cu busola in palma și universul
in gând,
Ceasul astronomic a pus in
planetele in rând.
Tot ce e menit sa fie și
sa fie inevitabil!
Fie ca orice vis sa devină
ceva palpabil.
Estul e secret și vestul e
in mister,
Restul protejat de al
divinității înger.
Destinul si numerologia aveau
ceva in comun,
Cunoștința te poate face
la orice rău imun.
Другие стихотворения автора
La tine!
La tine am văzut lumina
Și raza sufletului meu,
Și te-am rugat să vii la mine
Când îmi era destul de greu
La tine se vedea bunătatea
În timp ce eu mult rău făceam,
Și ți-am cerut să-mi dai și mie
Un leac la suferința ce-o aveam
Spre tine m-a condus destinul
Și-am devenit puțin mai bun,
O mână mi-ai întins să prind
Și am pornit pe-același drum
La tine mi-am aflat iubirea
Pe care-n viață o căutam,
Acum tu îmi lumini cărarea
Și-s vindecat de ce boleam
În mine există mulțumire
Și-s fericit că ești soția mea,
Mă simt că-s omul împlinit
Cu tine, unde îmi e și..dragostea!
Iubiți în trenul vieții!
Mereu cu drag îmi amintesc
De-a noastră primă întâlnire,
Era în toamna lui optzeci plus
Și ne-am plăcut dintr-o privire
Eram atât de tineri și naivi
În lumea asta așa nedreaptă,
Studenți admiși la facultate
Fără a intui... ce ne așteaptă
Dar cui să-i pese ce va urma
Când astăzi ești îndrăgostit,
Crezi că ai totul și n-ai nimic
Și doar speranța de-a fi iubit
Ziua atunci era prea lungă
Și seara greu mai cobora,
Până să-mi văd ființa dragă
Minutul era mai mare decât ora
Ne așezam pe bănci sub tei
Si unde îi furam o sărutare,
Eram noi doi și totuși trei
Că luna ne privea din depărtare
Dar, ce-i frumos știm că nu ține
Și anii studenției rapid s-au dus
Iar noi cu diploma de absolvire
Toți, în càmpul muncii am ajuns
.......................................
Acum ne continuăm povestea
Făr' a uita că suntem muritori,
Și care au urcat în trenul vieții
Ca doi iubiți, dar totuși...călători!
Scriu despre...!
Scriu poezie pentru mine
Și pentru cei ce mă citesc
Eu n-am pretenții de poet
Și doar fac vers și iscălesc
Scriu ce văd, trăiesc și simt
De oameni, fapte, copilărie,
Despre femeia ce-o iubesc
Cu nume biblic, spus Marie
Scriu despre iubiri adevărate
Și despre despărțiri, minciună,
De-a pune etichete mă feresc
Și limba-ncerc s-o țin în strună
Scriu de viață și despre moarte
De început și-apoi despre apus,
Și uneori îmi este atât de frică
Să nu fiu judecat de ce am spus
Scriu și despre cei ce ne conduc
Pe care periodic îmi pun votul,
Sperând un trai cu bunăstare
Și poate nu director tot nepotul
Voi scrie vers și pune pe hârtie
Și azi și mâine și poate-n viitor,
Numai dacă va vrea și Domnul
Pentru că știu că sunt un muritor!
Visez la tine!
Visez mereu la tine
Cu ochii larg deschiși,
Îți vorbesc de iubire
Dar tu, nimic nu ziși
Să merg tot înaite
Nu știu de-i bine,
Nici care este calea
Ce duce către tine
Mesaje ți-am trimis
Nu cred că le-ai citit,
Te faci că nu mă știi
Cu toate c-am vorbit
Ceva îmi spune mie
Că ieri tu m-ai mințit,
Că mâine vii la întâlnire
Și astăzi văd că n-ai venit
Pe bancă stau și te aștept
Poate te-arăți de undeva,
La ceas mă uit, este târziu
Și simt că floarea nu o vrea
Mă mint și-mi spun în gând
Că poate s-a-ntâmplat ceva,
Refuz să cred că n-am noroc
Iar fata ar avea pe-altcineva
Abia când am văzut-o pe stradă
Mergând la braț c-un alt bărbat,
Am înțeles că inima-i este furată
Și-am renunțat la tot ce am visat
.................
Dar cine n-a visat odată-n viață
O zână, făt frumos să întâlnească,
Și cât regret s-a adunat în suflet
Când ce-am iubit, n-a vrut să ne iubească!
Mă rog la soare...!
Și astăzi simt că ziua-i minunată
Iar soarele de sus ne încălzește,
Nu ține cont de ești bun sau rău
Cu raza lui pe toți ne nimerește
Răsare și omenirea o lumină
Care în întuneric se găsește,
De mult nu mai trăiește-n pace
Și în război, viața și-o irosește
Mă rog la soare să m-asculte
Ca raza s-o transforme-n scut,
Și pavăză să fie pentru mame
Și Doamne, la copii și nou născut
Dar cine-s eu în astă lume rea
Ca cineva să aibă timp de mine,
Când frică nu au nici de Domnul
Și ura cultivând, ei cred că-i bine
Dar nu voi renunța la rugăciune
Cerând ca TU, să aduci pacea,
Învață-ne să ținem Calea Dreaptă
Fă-ne puternici, să-nvigem moartea!
M-am întālnit cu ea!
Mergând de dimineață la cosit
M-am întâlnit cu cineva cu coasa,
Am încercat s-o rog să mă ajute
A râs, s-a-ntors și a fugit fricoasa
N-am înțeles ce vrea să spună
C-a mormăit ceva încet în barbă,
Am urmărit-o coborând la vale
Și-apoi m-am apucat de treabă
Și cum era o zi bună de coasă
Am dat jos brazdă cu brazdă,
Și că veneau norii de ploaie
Fânul l-am adunat grămadă
Spre seara obosit de muncă
Am revenit la casa noastră,
Și de departe am văzut soția
Semne făcând de la fereastră
Îngândurat am deschis poarta
Și mi-am zărit soția-n prag,
Cu ochii plânși, abia șoptind
Că am pierdut pe omul drag
Atunci gândul rapid s-a dus
La întâlnirea stranie pe deal,
Că cea văzută era chiar baba
Ce căuta să-mi ia ceva vital
..............................
Nimeni nu scapă de-ntâlnirea
Cu cea trimisă de Cineva de Sus,
Ea vine doar când firu-i rupt
Și viața noastră cu sensul...dus!
La tine!
La tine am văzut lumina
Și raza sufletului meu,
Și te-am rugat să vii la mine
Când îmi era destul de greu
La tine se vedea bunătatea
În timp ce eu mult rău făceam,
Și ți-am cerut să-mi dai și mie
Un leac la suferința ce-o aveam
Spre tine m-a condus destinul
Și-am devenit puțin mai bun,
O mână mi-ai întins să prind
Și am pornit pe-același drum
La tine mi-am aflat iubirea
Pe care-n viață o căutam,
Acum tu îmi lumini cărarea
Și-s vindecat de ce boleam
În mine există mulțumire
Și-s fericit că ești soția mea,
Mă simt că-s omul împlinit
Cu tine, unde îmi e și..dragostea!
Iubiți în trenul vieții!
Mereu cu drag îmi amintesc
De-a noastră primă întâlnire,
Era în toamna lui optzeci plus
Și ne-am plăcut dintr-o privire
Eram atât de tineri și naivi
În lumea asta așa nedreaptă,
Studenți admiși la facultate
Fără a intui... ce ne așteaptă
Dar cui să-i pese ce va urma
Când astăzi ești îndrăgostit,
Crezi că ai totul și n-ai nimic
Și doar speranța de-a fi iubit
Ziua atunci era prea lungă
Și seara greu mai cobora,
Până să-mi văd ființa dragă
Minutul era mai mare decât ora
Ne așezam pe bănci sub tei
Si unde îi furam o sărutare,
Eram noi doi și totuși trei
Că luna ne privea din depărtare
Dar, ce-i frumos știm că nu ține
Și anii studenției rapid s-au dus
Iar noi cu diploma de absolvire
Toți, în càmpul muncii am ajuns
.......................................
Acum ne continuăm povestea
Făr' a uita că suntem muritori,
Și care au urcat în trenul vieții
Ca doi iubiți, dar totuși...călători!
Scriu despre...!
Scriu poezie pentru mine
Și pentru cei ce mă citesc
Eu n-am pretenții de poet
Și doar fac vers și iscălesc
Scriu ce văd, trăiesc și simt
De oameni, fapte, copilărie,
Despre femeia ce-o iubesc
Cu nume biblic, spus Marie
Scriu despre iubiri adevărate
Și despre despărțiri, minciună,
De-a pune etichete mă feresc
Și limba-ncerc s-o țin în strună
Scriu de viață și despre moarte
De început și-apoi despre apus,
Și uneori îmi este atât de frică
Să nu fiu judecat de ce am spus
Scriu și despre cei ce ne conduc
Pe care periodic îmi pun votul,
Sperând un trai cu bunăstare
Și poate nu director tot nepotul
Voi scrie vers și pune pe hârtie
Și azi și mâine și poate-n viitor,
Numai dacă va vrea și Domnul
Pentru că știu că sunt un muritor!
Visez la tine!
Visez mereu la tine
Cu ochii larg deschiși,
Îți vorbesc de iubire
Dar tu, nimic nu ziși
Să merg tot înaite
Nu știu de-i bine,
Nici care este calea
Ce duce către tine
Mesaje ți-am trimis
Nu cred că le-ai citit,
Te faci că nu mă știi
Cu toate c-am vorbit
Ceva îmi spune mie
Că ieri tu m-ai mințit,
Că mâine vii la întâlnire
Și astăzi văd că n-ai venit
Pe bancă stau și te aștept
Poate te-arăți de undeva,
La ceas mă uit, este târziu
Și simt că floarea nu o vrea
Mă mint și-mi spun în gând
Că poate s-a-ntâmplat ceva,
Refuz să cred că n-am noroc
Iar fata ar avea pe-altcineva
Abia când am văzut-o pe stradă
Mergând la braț c-un alt bărbat,
Am înțeles că inima-i este furată
Și-am renunțat la tot ce am visat
.................
Dar cine n-a visat odată-n viață
O zână, făt frumos să întâlnească,
Și cât regret s-a adunat în suflet
Când ce-am iubit, n-a vrut să ne iubească!
Mă rog la soare...!
Și astăzi simt că ziua-i minunată
Iar soarele de sus ne încălzește,
Nu ține cont de ești bun sau rău
Cu raza lui pe toți ne nimerește
Răsare și omenirea o lumină
Care în întuneric se găsește,
De mult nu mai trăiește-n pace
Și în război, viața și-o irosește
Mă rog la soare să m-asculte
Ca raza s-o transforme-n scut,
Și pavăză să fie pentru mame
Și Doamne, la copii și nou născut
Dar cine-s eu în astă lume rea
Ca cineva să aibă timp de mine,
Când frică nu au nici de Domnul
Și ura cultivând, ei cred că-i bine
Dar nu voi renunța la rugăciune
Cerând ca TU, să aduci pacea,
Învață-ne să ținem Calea Dreaptă
Fă-ne puternici, să-nvigem moartea!
M-am întālnit cu ea!
Mergând de dimineață la cosit
M-am întâlnit cu cineva cu coasa,
Am încercat s-o rog să mă ajute
A râs, s-a-ntors și a fugit fricoasa
N-am înțeles ce vrea să spună
C-a mormăit ceva încet în barbă,
Am urmărit-o coborând la vale
Și-apoi m-am apucat de treabă
Și cum era o zi bună de coasă
Am dat jos brazdă cu brazdă,
Și că veneau norii de ploaie
Fânul l-am adunat grămadă
Spre seara obosit de muncă
Am revenit la casa noastră,
Și de departe am văzut soția
Semne făcând de la fereastră
Îngândurat am deschis poarta
Și mi-am zărit soția-n prag,
Cu ochii plânși, abia șoptind
Că am pierdut pe omul drag
Atunci gândul rapid s-a dus
La întâlnirea stranie pe deal,
Că cea văzută era chiar baba
Ce căuta să-mi ia ceva vital
..............................
Nimeni nu scapă de-ntâlnirea
Cu cea trimisă de Cineva de Sus,
Ea vine doar când firu-i rupt
Și viața noastră cu sensul...dus!