Melcul
Prin tina întovărășită de tufe,
În condens și verdeață, pregetă o rază;
Cobalul, în har pudrat de trufe,
O molfăi cleioase frunze pân’ la miază.
Din capu-i expandat, două fosete
Supurează, în cornițele ridicânde,
Ce-ncovoiat s-apleacă peste calcice fațete,
Îmbrățișate în învârtiri flămânde.
Frunzișul tot s-a apucat să tacă
Sub sensibile-i tentacule amețite,
Apucându-se dânsul beat să zacă
Pe ierburile lăsate sfredelite.
În dimineața îngăimată cu răcoare,
Nimic pofta nu l-a oprit să și-o facă,
Fost-au ochi-i plimbați de-a lungul pe răzoare,
Linși, prelinși pe lujeri de promoroacă.
Стихи из этой категории
Топ 5 | Просмотры
Топ - Архив
