Melcul
Grăbit este melcul când nu se grăbește!
Zadarnic zâmbește bietul nimeni văzându-l,
Căci melcul molcolm își zice cântul!
Ce repede trece melcul prin viață,
Și totuși lecția lui te învață,
De vrei să-l privești când pe scenă se află!
Copiii îl prind de-a sa casă ce-și cară,
Melcul se-ntreabă mirat ce se-ntâmplă,
E bine totuși că nu-l omoară,
Și-l scot doar puțin din rolul lent ce-l arată,
Își vede de treabă, nici că-i pasă,
Dar e mâncat în final de o barză!
(5 noiembrie 2022 Horia Stănicel)
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Horia Stănicel
Data postării: 15 septembrie 2023
Vizualizări: 173
Poezii din aceiaşi categorie
Strămoșii
Un nume bun, e-aşa cum ştim,
O mare bogãţie
Ce-atârnã greu şi pentru Timp
Şi pentru Veşnicie!
Strãmoşii noştri ne-au lãsat
Când au plecat din lume,
Un grai plãcut, duios, curat,
O glie şi un nume.
O, voi, strãmoşi ce v-aţi luptat
Târându-vã în coate,
Pe un tãrâm îndepãrtat,
S-avem noi libertate,
Voi sunteţi în inima mea
O amintire vie;
Şi, cel puţin, ţãrâna grea,
Uşoarã sã vã fie!
☆
Îmi stãruieşte-n minte-un gând,
De-o bunã vreme-ncoace
Şi-a scrie despre tine-un rând
Nu vrea sã îmi dea pace.
Ţinând la pieptu-mi, poza ta
Din vremuri depãrtate,
Te-aş zugrãvi, dac-aş putea,
Pentru posteritate.
Te vãd, privind înspre trecut,
- Din ce-mi spusese tata -
Trimis fiind, ba peste Prut,
Ba peste Munţii Tatra.
Noi nu ne-am cunoscut deloc
- Te ştiu din auzite -
Însã jucãm acelaşi joc
În ere diferite.
Ţie nu ţi-a trecut prin gând
Cã vin şi eu pe lume;
Cã-ţi sprijineai capul în mâini
Şi-mi cãutai vreun nume...
Din dosul carului cu boi,
În Mai, când râde vara,
Mi te chemarã în rãzboi,
Sã aperi şi tu, ţara.
Şi, ai plecat. Şi... dus ai fost,
Pentru atâta vreme!
Iar, îndãrãt, n-au vrut cei mari
Vreodatã, sã te cheme.
Dar, într-o zi, ca într-un vis
Citişi, într-o ţidulă,
Că gura morţii s-a închis,
Fiind de-acum sãtulã.
Ah, cât de mult te-ai bucurat
Visând aburul pâinii!
Şi te-ai oprit, intrând în sat,
S-auzi cum latrã câinii...
Îţi spuserã şi cei doi fraţi,
Îţi spuserã hangiii,
Cã te aşteaptã-ngrijoraţi,
Nevasta şi copiii.
Iar eu acum, mai-mai plângând,
Cum pot descrie, oare,
Venirea ta, ce-a pus în rând
O mare sãrbãtoare?
☆
Azi, când aud din nou cântând
Fanfarele şi corul;
De omul care vã vorbesc,
Mã prinde, parcã, dorul.
Printre acei ce au scãpat
De recea morţii ghearã,
O umbrã vãd, intrând în sat,
Într-o ploioasã searã.
Un om, venind dintre cei mulţi
Ce n-aveau sã mai vinã,
Ci au rãmas flãmânzi, desculţi,
În ţara cea strãinã.
Un cetãţean, cu suflet bun,
Cu sorã-sa, Larissa,
L-au ajutat, cu luntrea lor,
Sã treacã râul Tisa.
Un biet pescar, bãtrân şi slab,
Zãri, pe înserate,
Venind spre el vreo câteva
Fãpturi neajutorate.
El luã atunci din peştii sãi
Şi se grãbi sã-i frigã
Iar, mai apoi, puse mujdei
Şi-un boţ de mãmãligã.
Ei au mâncat şi-au prins puteri
Sã meargã mai departe,
Parcã nemaiavând dureri
Şi nici fricã de moarte.
Iar, luntrea lui, din lemn de brad,
Pufoaica lui şi brâul
Le dete unui camarad,
Sã treacã şi el râul.
C-un vechi prosop, murdar şi ud,
Cu-oglinda lui concavã,
Cu-atât a mai venit 'napoi
Din vechea Bratislavã...
Cei tineri parcã simt şi ei
Urgia din redutã,
Când mâna ta, de brav oştean
Ţi-o strâng şi te salutã.
☆
Ai chip plãcut, ai ochi frumoşi
Şi ai un rost sub soare;
Ai bani. Dar dacã n-ai strãmoşi,
Rãmâi un oarecare!
Alfabetu-i ceva sfînt.
De cînd lumea-i pe pămînt alfabetu-i ceva sfînt.
Din vechi timpuri inventat si de lume învăţat.
Alfabetul nu e greu atunci cînd înveţi mereu.
Douăzeci şi opt litere are, alfabetul nu e mare.
A-ul vine de la ANA este numele lui mama,
B-ul vine din Bunici care ne-au crescut de mici.
C-ul vine de la Ceaţă e ca România noastră.
D-ul vine din Donat pentru românul sărac.
E-ul de la Elefant nu-i nimic interesant.
F-ul vine din Furat, România am devastat.
G-ul de la Gospodină harnică-i ca o albină,
H-ul de la Hărnicie nu munceşti ai sărăcie.
I-ul de la Indolenţă vine, stă leneşul în suspine,
J-ul vine de la Joi, doar pînă atunci muncim noi.
K-ul e din Kilometru n-am făcut şoşele un metru,
L-ul vine de la LEU să fim regi, noi vrem mereu.
M-ul vine de la Mamă cel mai scump nume înseamnă,
N-ul vine de la Neaţa ,vă spun Bună dimineaţa!
O-ul, e de la Oftat ne place munca la stat.
P-ul e de la Putere nu vrem muncă, vrem avere.
R-ul vine de la Rac nu ne place la arat,
S-ul e de la Solar merg la muncă acuma iar?
Q –chiul vine din Qintal ,acum totu-i digital,
T-ul e de la Tractor hai la muncă pe ogor.
U –ul vine de la Uliu ,la elev îi place chiulul,
V-ul vine din Vecini, mîndrii că sîntem români.
Y igrec-ul de la Yankei sîntem doi fraţi frumuşei.
Z-tul e din Zidărie munca mult i-mi place mie.
Vai, ce chin ce jale aveam, cînd alfabetu învăţam,
Pentru că mi-e de folos l-am învăţ pe de rost.
Şi de aia la toţi vă spun invăţaţi-l că bun.
Uite acum că îl ştiu bine v-am scris astă poezie.
Doamne dă-mi puterea...
Doamne dă-mi te rog puterea...
Din genunchi sămă ridic...
Să mă scutur de durerea...
Care trupul mi-a lovit...
Doamne și te rog îmi spune...
Cumsă iert pe toți acei...
Care au lovit în mine...
Cînd eu îi iubeam pe ei...
Doamne eu te rog ma scapă...
De tristețea asta mare...
Fără milă ea îmi sapă...
Răni în suflet și mă doare...
Doamnelasă soarele din cer...
Sufletul să-mi încălzească...
Frigul a intrat în el...
Gheața vreau să o topească...
Doamne,ia-mi tu inima la tine...
Tare mi-e mila de ea...
Căci degeaba bate înmine...
Dacă no vrea cineva...
Ancăi Maria
Lungă-i viaţa şi frumoasă
Rătăcind prin norii iernii
Să ai grijă de a ta mireasă
În vacarmul gol al lumii
De va fi să+ţi fie frig vreodată
Nu uita să ai cu tine
Haina de la mama ta brodată
Fiinţe-i dragi să-i fie bine
Omului năpăstuit de trecutul dureros
Timpul tău să-i fie hrană
Iar credinţa în Hristos
În cuvânt să-ţi fie caldă
Iar ând viforul ispitelor
Va veni împotriva sorţii
Să priveşti asupra treptelor
Bucurându-ţi iar părinţii.
Amintire
E multă vreme de atunci,
Când alergam pe lunci,
Eram iad, tu erai rai,
Din piei de șarpe mă strigai,
Vânam săruturi între sâni,
Veninul îți curgea pe mâini,
Veneam foc și plecam scrum,
Iar pielea-ți mirosea a fum,
Și zilnic tot mușcam din măr,
Și-apoi râdeam de adevăr,
Azi ne târâm pe lunci târziu,
Iar pielea ne miroase a sicriu.
Veioză
Făcând curățenie, descoperi o cutie la mansardă,
Comoară a trecutului, ce ai crezut chiar că o să se piardă,
În ea se află piese vintage de colecție,
Ce stârnesc în suflet teme de reflecție:
Un ceas cu pendul în miniatură,
O clapă defectă, ce a făcut parte dintr-o claviatură,
Un ceainic,
De care s-a prins praful într-un mod tainic,
Linguri din argint placat cu aur, luate de la târgurile de vechituri
Și mai multe partituri,
De timp îngălbenite,
De privit oricând binevenite,
Suport de pixuri ce nu mai scriu,
Dar încă păstrabile, după cum descriu,
Printre altele, mai este și o veioză, mai mult un fel de lampă
Din aceea de veghe, din copilărie uitată, dar care acum are o lumină mai amplă.
Este destul de ieșită din tipare,
Nu o spun cu supărare,
Este, de fapt, o lună,
Bineînțeles, mai mare decât o alună,
În mod firesc, ar fi albă,
Dar când pun becuri de diferite nuanțe și intensități, în culoare ea se scaldă,
E uimitor cum aceeași veioză poate fi, când verde, când albastră, când galbenă, când roz, când turcoaz,
În funcție de becul introdus în fiecare caz,
Încăperea are din nou o pată de culoare,
Când o pun să lumineze aproape de pervaz, ne încântă pe toți ca o floare.
Alte poezii ale autorului
Sărbătoarea iubirii noastre
Nu e iubirea stralucitoare sărbătoare?
Și ce ne pasă nouă de lumea-ntunecată care zilnic moare
De neiubire,egoism și ură,
Ori cea care pe Dumnezeu îl gonește și alungă?
Noi doar ținându-ne de mână,
Ne-am declarat iubire veșnică, nemuritoare,
Iubindu-ne clipă de clipă, zilnic
Lună de lună, ani în șir, decenii multe,
Cu Harul Domnului în frunte!
Și ce-i iubirea cea nebună
De-i plimbă pe îndrăgostiți până pe Lună,
Și mai departe în Univers dacă e cazul..
Amorul este cel care singuratatea o alungă,
Tristețea o îndepărtează dar și necazul!
Iubito, nu e iubirea noastră Carnavalul?
Dar nu acela cu samba ori alegoricele care,
Cu dansatoare aproape dezbrăcate,goale și mii de privitori veniți din lumea largă....
Iubirea noastră este sacră sărbătoare,
A ta cu mine,fără gălagiosul public și plin de zarvă colorat spectacol,
Noi doi îmbrățișați sau doar ținându-ne de mână!
(21 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Iartă
Iartă un prost Vasilica
Eu sunt acela despre care vorbesc!
Nu merit iertarea ce-o cer preafrumoaso,
Moartea sufletească-i blestem!
Tu ești femeie din Cer Vasilica
Ești plină de dor și mister,
Eu sunt un prost efemer frumoaso,
Iartă și da-mi un strop din ce-ți cer!
Iartă un prost Vasilica
Eu sunt acela despre care vorbesc
Nu-ți merit nici mâna,
Nici să-ți sărut piciorul,
Ce poate face un înger ca tine Cu mine un nimeni știi bine
Și obraznic cum sunt tot îți cer
Vreau să nu-mi uiți refrenul
Dragostea mea frumoasă din Cer,
Tu Vasilica mă iartă ori uită de vrei,
Eu sunt pe viață poetul,
Ce-ți cântă astăzi trist sonetul
Eu sunt doar o bucată de ceață,
Mă alungă de vrei!
(1 februarie 2024-Vasilica dragostea mea)
Ce-i dragostea
Eu am alunecat înspre tine
Tu nu erai acolo...
Tu ai alunecat înspre mine
Eu nu eram acolo....
Amândoi eram două lacrimi
Ce cădeau din norii jucăuși
Purtând chipul unor îngeri,
Noi doi întrebându-ne din priviri,
Ce-i dragostea dacă nu ploaia sau vântul,
Ce ne mângâie pe obrajii plânși,
Sau poate anotimpurile ce se scurg și ne lasă triști,
Asteptând să aflăm ce-i dragostea...
Eu am alunecat înspre tine
Tu m-ai prins
Apoi tu cădeai înspre mine
Eu neexistând!
Mă întrebai dacă dragostea are și alt nume,
Numele tău ți-am răspuns....
Te vedeam undeva ca într-un vis, plângând...
Mă intrebai unde se află dragostea;
Ți-am răspuns că stă undeva în gând,
Când la tine când la mine
Când ne îmbrățișează pe-amandoi suspinând;
M-ai întrebat dacă dragostea moare,
Am tăcut pentru un timp
Apoi ți-am răspuns !
Poate că dragostea așteaptă mereu un nou început,
Dragostea este captivă într-un surâs,
Într-o speranță într-un sărut,
Chiar dacă acesta uită să vină...
Dragostea suntem noi,
Tu căzând înspre mine...
Eu căzând înspre tine!
Dragostea este o ființă născută de noi doi,
Sau doar de mine!
(6 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Adio tristețe
E timpul să pleci,pleacă tristețe,
În gazdă să stai unde vrei!
Eu te arunc în stradă,
Ai stat gratuit,rușine să-ți fie,
Ți-ajunge și ție și mie,
Dispari drace,piei!
Bei ,dansezi,cânți fals,nu plătești niciodată,
Îmi lași tristele tale note de plată,
Ești musafirul nepoftit!
Perfidă de fel,minți, promiți, amăgești,
Joci teatru de vrei
Talentul ți-e desavârșit!
Ceri bani arvună apoi te muți pe Lună,
Râzi ca un drac știind că nu te găsesc...
Adio tristețe,te rog să îmi scrii dacă vrei,
Scrisorile toate ți le voi arde,
Lasă-mi plăcerea asta mie,
De te prind te jupoi de vie,
Orice săgeată trimisă ți-o rup pe spinare,
În ochi îți pun sare,ești precum un strigoi!
Adio tristețe, rămâi acolo pe Lună,
Cu duhurile rele prietenele tale!
Mori de sete,stai fără hrană,
Ferecată pe viață ești condamnată...
Taci ca o statuie,ce-ți pasă ție?!
Adio,adio,de trei ori adio,
Blestemată ești pe vecie,
Tristețe nebună, piei!
(14-15 august 2023 H.S. Irepetabila iubire)
Poezie pentru poezia mea
Iubito tu ești poezia mea,
Și-ți scriu o poezie doar cu înțeles de taină pentru tine,
Care să aibă de toate,dramă,comedie,
Deloc hazlie căci tu ești poezia mea cea serioasă,
Nemuritoare și frumoasă,
Fără egal în lumea-ntreagă!
Secretul meu acum e la vedere,
Să-l știe curioșii toți,
Nu-i prima oară când te cer să-mi fii mireasă...
Iubito tu ești poezia mea aleasă,
Poemul ce are rochie albastră
Culoarea cerului și-a mării liniștite
Cu valurile adormite dar care murmură neliniștite,
Vrând să te poarte pe cărarea către casă ,
Tu fiind poemul iubirii infinite,
Cântat armonios de mine...
Iubito tu ești poezia mea,
Și-ți scriu o poezie doar cu înțeles de taină pentru tine, Care să aibă de toate,dramă,comedie,
Deloc hazlie căci tu ești poezia mea cea serioasă, Nemuritoare și frumoasă!
(15 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Îmbrățișare
Cum Luna e gonită și nu-i lăsată să mai strălucească când soarele răsare,
Așa-i tristețea azvârlită cât colo cu a ta suavă dulce îmbrățișare!
Amorul e chemat să ne cuprindă iar cu a le sale cântece neauzite,
Iubito,săruturile noastre sunt nemărginite!
Îți spun acum când noi nu mai suntem așa de tineri,
Nu e cumva apusul soarelui mult mai frumos decât promite răsăritul?
N-avem noi astăzi infinitul cu tainicul său înțeles,
Ce l-am primit iubindu-ne cu ale Cerului arome?
Nu e Hristos cu al Său chip deasupra vieții ce tristă fără El părea doar fără rost?
Pot spune că îmbrățișarea ta este salvarea mea...
Iubito te-am așteptat de când mă știu,
Neștind deloc nici cine sunt și nici care-i menirea mea!
(10 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)