Lupta
In zarea-n departata
O umbra se arata
Si parca se iveste
Un print pe cal porneste.
Se zguduie pamintul
Alearga ostenit
Veni l-a asa mindra
Cel face fericit.
El vine cu sperante
Ca ea la asteptat
In timp ce-n alta parte
Cu altii sa luptat.
Iar ea cu ochi haini
Priveste si-i apleaca
Rostind cu glas domol
Ca este maritata..
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: travel2000
Дата публикации: 12 апреля 2016
Просмотры: 2482
Стихи из этой категории
Tu,fii!
Fii speranța din ochii mei
Şi liniştea din suflet.
Fii soluția problemei
Când nu mai am cuget.
Fii căldura din inima mea
Și nu permite tristeții să mă doboare,
Căci ea e rece ca o ploaie de cristale,
Pe care să o simt nu aş mai vrea.
Și când totul pare a fi un pustiu
Fii lumina din gândul meu...
Fericită doar cu tine mă știu
A ta iubire e-un permanent imprimeu...
Parșiv
Ca o petală ofilită
te rupi încet și lent de mine.
Timpul e doar o ispită
în al vieții joc de rime.
Ca o picătura de ploaie
te prelingi adânc pe suflet
Apoi ieși cu nepăsare,
lasandu-mi răni și-un profund urlet.
Ca adierea vântului, îmi bati ușor în față
Tresărând vechi amintiri, din chinuita-mi viață.
De ce nu ai mai așteptat? De ce te-ai dus? Parșiv, râzând...
Eu am rămas goală, cu sufletu-mi plângând.
O secunda de-ai mai fi stat, sa fim din nou, doar eu cu tine
Sa iubim puternic chiar și ce-i mai rău in lume,
Sa simțim caldura unui răsărit de soare,
Sa ne îmbrățișăm cu dor, chiar dacă pământul moare...
Floare de mai (stai)
Tu, frumoasă floare de mai.
Cu-n zâmbet scos ca din rai.
Lasă-ți pletele să curgă,
Pe umerii tăi s-ajungă.
Ochii tăi cei cafenii,
Îmi dau fiori inimii.
Și cu tenul măsliniu,
N-apuc mâine să mai fiu.
Și ai păr ca abanosul,
Oi fi oare norocosul?
Și parfumul tău floral,
Lasă-n mine-un puls vital.
Și te-am prăpădit în vânt
Și căzut-am la pământ.
Tu zburai peste mormânt,
Eu de dor eram flămând!
Ai fost o floare de mai,
Topită-n aburii de ceai.
Și îți simt mirosul tare,
Tu, vis… doar asemănare.
14 Februarie
Stateam in stand citind o carte
Ma simteam ca-n pustietate
Cuvintele purtandu-ma departe:
"Singur, n-ai succes, barbate!"
Citind desprea asta, am zis tare:
"Houston, avem o problema mare!
Atatea femei am pus la incercare
Niciuna nu a putut insasi fi in stare
Sa fie langa mine cand ceva ma doare."
Hocus, pocus, de nicaieri
Imi amintesc asta, de parca ar fi ieri,
In fata mea, ca inceputul unei primaveri
O fata s-a infatisat cu placeri!
Ca sa vezi si sa nu crezi
Privirea blanda a unor ochi verzi
Te face uneori sa te panichezi
Dar in acelasi timp sa te minunezi.
Blonda tunsa scurt si scunda
Am ramas blocat o secunda
Cand am auzit o voce blanda
Mangaindu-ma precum o oda.
Sufletul mi-a inghetat
Cand afara am realizat
Ca ea e ce cautam cu adevarat
Si tocmai astazi s-a aratat.
Timpul trece si inca cum
Tot ma intreb daca-s nebun
Fiindca sunt singur si acum
Poate nu sunt suficient de bun?
Tot cu timpul e problema
Munca multa, vorba nema
Ne uitam ca la cinema
Cand si cum cunoastem tema?
Tot in naufragiul asta stam
In insulele noastre ne bagam
Si cu treaba ne aglomeram
Pana cand ne epuizam.
Tot ce vreau e sa ne imbarcam
Intr-o croaziera ca sa incercam
Sa vedem cum putem sa o dam
Noi doi, undeva, sa ancoram.
Stiu ca esti fata desteapta
Mi-am dat seama de prima data
Ca tu ai minte cat toate dintr-o ceata
Fiind unica si minunata.
Chit ca ai coarne si eu sageata
Suntem directi, nu vrem cearta
Muncim mult, vorbim cateodata
Dar nu conteaza, timpul asteapta.
Ce vreau ca tu sa intelegi
Este ca vreau sa ma alegi
Nu doar sa fim colegi
Ci sa fim iubiti, pe veci!
Poate par impertinent
Si, stiu, da, sunt insistent
Dar cand vad un pur talent
Nu am cum sa fiu absent!
Langa tine as fi un rege
Fiindca regina mea ar fi lege
Nimeni si nimic de aici nu o sa ma lege
Cum au facut-o ochii tai sufletul sa-mi inchege.
Uite, noi doi nu prea ne cunoastem
Dar, usor, usor, cand ne vedem
Vreau sa fim precum un ghem
Impletiti, in brate, sa ne strangem.
Zi de zi, pe galeria din Baneasa
Simt cum ma trazneste sansa
Sa ne vedem cum ne luam revansa
In fata cruzii sorti: nesansa.
Secretos, de felul meu
Sa ma deschid imi e tare greu
Dar acum secretul l-ai aflat
Sunt poetul consacrat!
Tot ce sper cat am "cantat"
Tu sa nu te fi combinat
Iar noi doi sa fim cu ceva legat
Pentru ca destinul ne-a prezentat!
O nouă primăvară pe vechile dureri
O nouă primăvară pe vechile dureri
Se-ntoarce primăvara iar,
Se scutură zăpezi târzii,
Dar sub covorul nou de flori
Rămân aceleași cicatrici.
Un stol de păsări tot mă cheamă,
Îmi spune că-i nou început,
Dar eu știu bine—sub lumină
E tot ce-a fost și ce-a durut.
Cu pași de suflet obosit
Privesc cum soarele-nverzește,
Dar rana veche nu-i uitată,
Ci doar tăcut se primenește.
Și poate-ntr-un târziu april
Când iarăși viața-n noi tresare,
Voi învăța că orice rană
Sub cer renaște… dar nu moare.
A.A.✨
Tu,fii!
Fii speranța din ochii mei
Şi liniştea din suflet.
Fii soluția problemei
Când nu mai am cuget.
Fii căldura din inima mea
Și nu permite tristeții să mă doboare,
Căci ea e rece ca o ploaie de cristale,
Pe care să o simt nu aş mai vrea.
Și când totul pare a fi un pustiu
Fii lumina din gândul meu...
Fericită doar cu tine mă știu
A ta iubire e-un permanent imprimeu...
Parșiv
Ca o petală ofilită
te rupi încet și lent de mine.
Timpul e doar o ispită
în al vieții joc de rime.
Ca o picătura de ploaie
te prelingi adânc pe suflet
Apoi ieși cu nepăsare,
lasandu-mi răni și-un profund urlet.
Ca adierea vântului, îmi bati ușor în față
Tresărând vechi amintiri, din chinuita-mi viață.
De ce nu ai mai așteptat? De ce te-ai dus? Parșiv, râzând...
Eu am rămas goală, cu sufletu-mi plângând.
O secunda de-ai mai fi stat, sa fim din nou, doar eu cu tine
Sa iubim puternic chiar și ce-i mai rău in lume,
Sa simțim caldura unui răsărit de soare,
Sa ne îmbrățișăm cu dor, chiar dacă pământul moare...
Floare de mai (stai)
Tu, frumoasă floare de mai.
Cu-n zâmbet scos ca din rai.
Lasă-ți pletele să curgă,
Pe umerii tăi s-ajungă.
Ochii tăi cei cafenii,
Îmi dau fiori inimii.
Și cu tenul măsliniu,
N-apuc mâine să mai fiu.
Și ai păr ca abanosul,
Oi fi oare norocosul?
Și parfumul tău floral,
Lasă-n mine-un puls vital.
Și te-am prăpădit în vânt
Și căzut-am la pământ.
Tu zburai peste mormânt,
Eu de dor eram flămând!
Ai fost o floare de mai,
Topită-n aburii de ceai.
Și îți simt mirosul tare,
Tu, vis… doar asemănare.
14 Februarie
Stateam in stand citind o carte
Ma simteam ca-n pustietate
Cuvintele purtandu-ma departe:
"Singur, n-ai succes, barbate!"
Citind desprea asta, am zis tare:
"Houston, avem o problema mare!
Atatea femei am pus la incercare
Niciuna nu a putut insasi fi in stare
Sa fie langa mine cand ceva ma doare."
Hocus, pocus, de nicaieri
Imi amintesc asta, de parca ar fi ieri,
In fata mea, ca inceputul unei primaveri
O fata s-a infatisat cu placeri!
Ca sa vezi si sa nu crezi
Privirea blanda a unor ochi verzi
Te face uneori sa te panichezi
Dar in acelasi timp sa te minunezi.
Blonda tunsa scurt si scunda
Am ramas blocat o secunda
Cand am auzit o voce blanda
Mangaindu-ma precum o oda.
Sufletul mi-a inghetat
Cand afara am realizat
Ca ea e ce cautam cu adevarat
Si tocmai astazi s-a aratat.
Timpul trece si inca cum
Tot ma intreb daca-s nebun
Fiindca sunt singur si acum
Poate nu sunt suficient de bun?
Tot cu timpul e problema
Munca multa, vorba nema
Ne uitam ca la cinema
Cand si cum cunoastem tema?
Tot in naufragiul asta stam
In insulele noastre ne bagam
Si cu treaba ne aglomeram
Pana cand ne epuizam.
Tot ce vreau e sa ne imbarcam
Intr-o croaziera ca sa incercam
Sa vedem cum putem sa o dam
Noi doi, undeva, sa ancoram.
Stiu ca esti fata desteapta
Mi-am dat seama de prima data
Ca tu ai minte cat toate dintr-o ceata
Fiind unica si minunata.
Chit ca ai coarne si eu sageata
Suntem directi, nu vrem cearta
Muncim mult, vorbim cateodata
Dar nu conteaza, timpul asteapta.
Ce vreau ca tu sa intelegi
Este ca vreau sa ma alegi
Nu doar sa fim colegi
Ci sa fim iubiti, pe veci!
Poate par impertinent
Si, stiu, da, sunt insistent
Dar cand vad un pur talent
Nu am cum sa fiu absent!
Langa tine as fi un rege
Fiindca regina mea ar fi lege
Nimeni si nimic de aici nu o sa ma lege
Cum au facut-o ochii tai sufletul sa-mi inchege.
Uite, noi doi nu prea ne cunoastem
Dar, usor, usor, cand ne vedem
Vreau sa fim precum un ghem
Impletiti, in brate, sa ne strangem.
Zi de zi, pe galeria din Baneasa
Simt cum ma trazneste sansa
Sa ne vedem cum ne luam revansa
In fata cruzii sorti: nesansa.
Secretos, de felul meu
Sa ma deschid imi e tare greu
Dar acum secretul l-ai aflat
Sunt poetul consacrat!
Tot ce sper cat am "cantat"
Tu sa nu te fi combinat
Iar noi doi sa fim cu ceva legat
Pentru ca destinul ne-a prezentat!
O nouă primăvară pe vechile dureri
O nouă primăvară pe vechile dureri
Se-ntoarce primăvara iar,
Se scutură zăpezi târzii,
Dar sub covorul nou de flori
Rămân aceleași cicatrici.
Un stol de păsări tot mă cheamă,
Îmi spune că-i nou început,
Dar eu știu bine—sub lumină
E tot ce-a fost și ce-a durut.
Cu pași de suflet obosit
Privesc cum soarele-nverzește,
Dar rana veche nu-i uitată,
Ci doar tăcut se primenește.
Și poate-ntr-un târziu april
Când iarăși viața-n noi tresare,
Voi învăța că orice rană
Sub cer renaște… dar nu moare.
A.A.✨
Другие стихотворения автора
Dragostea
Avind o veata ,doar cu cosmaruri
Si cu dureri nealinate
Te-am intilnit pe timp de toamna
Fiind dragostea visurilor toate.
Iar inima te-a indragit
Si a plecat pe o alta lume,
Luindu-si zborul printre nori
Si cu a ei viziune.
Insa distanta e prea mare
Si ochii mei tinjesc dupa ai tai,
Si inima se zbate tare
Cerindu-si jumatatea ei.
Prin toamna-n tunecoasa...
E toamna cad frunzele,prea trist nelinistit
De vint sint risipite-n aer,usor purtate-n vint
Si vin dureri plin de vapaie nealinate
Fiind tomana si cu jale in inimile toate.
Oare cind va fi si cald sa nu mai ploaie ,
Durerea, sa nu ma doboare va fi oare?
Fiind suflata de o miscare incetisor
De raiul frunzelor fioare imie dor.
De plinsete rasuna tara si -e ecou
E dor de nepasare ce e dor?
Pleaca pasarile cu ele i-au si amintiri
Durere,lacrimi si suspin in sir...
Dragostea
Avind o veata ,doar cu cosmaruri
Si cu dureri nealinate
Te-am intilnit pe timp de toamna
Fiind dragostea visurilor toate.
Iar inima te-a indragit
Si a plecat pe o alta lume,
Luindu-si zborul printre nori
Si cu a ei viziune.
Insa distanta e prea mare
Si ochii mei tinjesc dupa ai tai,
Si inima se zbate tare
Cerindu-si jumatatea ei.
Prin toamna-n tunecoasa...
E toamna cad frunzele,prea trist nelinistit
De vint sint risipite-n aer,usor purtate-n vint
Si vin dureri plin de vapaie nealinate
Fiind tomana si cu jale in inimile toate.
Oare cind va fi si cald sa nu mai ploaie ,
Durerea, sa nu ma doboare va fi oare?
Fiind suflata de o miscare incetisor
De raiul frunzelor fioare imie dor.
De plinsete rasuna tara si -e ecou
E dor de nepasare ce e dor?
Pleaca pasarile cu ele i-au si amintiri
Durere,lacrimi si suspin in sir...
Dragostea
Avind o veata ,doar cu cosmaruri
Si cu dureri nealinate
Te-am intilnit pe timp de toamna
Fiind dragostea visurilor toate.
Iar inima te-a indragit
Si a plecat pe o alta lume,
Luindu-si zborul printre nori
Si cu a ei viziune.
Insa distanta e prea mare
Si ochii mei tinjesc dupa ai tai,
Si inima se zbate tare
Cerindu-si jumatatea ei.
Prin toamna-n tunecoasa...
E toamna cad frunzele,prea trist nelinistit
De vint sint risipite-n aer,usor purtate-n vint
Si vin dureri plin de vapaie nealinate
Fiind tomana si cu jale in inimile toate.
Oare cind va fi si cald sa nu mai ploaie ,
Durerea, sa nu ma doboare va fi oare?
Fiind suflata de o miscare incetisor
De raiul frunzelor fioare imie dor.
De plinsete rasuna tara si -e ecou
E dor de nepasare ce e dor?
Pleaca pasarile cu ele i-au si amintiri
Durere,lacrimi si suspin in sir...
Dragostea
Avind o veata ,doar cu cosmaruri
Si cu dureri nealinate
Te-am intilnit pe timp de toamna
Fiind dragostea visurilor toate.
Iar inima te-a indragit
Si a plecat pe o alta lume,
Luindu-si zborul printre nori
Si cu a ei viziune.
Insa distanta e prea mare
Si ochii mei tinjesc dupa ai tai,
Si inima se zbate tare
Cerindu-si jumatatea ei.
Prin toamna-n tunecoasa...
E toamna cad frunzele,prea trist nelinistit
De vint sint risipite-n aer,usor purtate-n vint
Si vin dureri plin de vapaie nealinate
Fiind tomana si cu jale in inimile toate.
Oare cind va fi si cald sa nu mai ploaie ,
Durerea, sa nu ma doboare va fi oare?
Fiind suflata de o miscare incetisor
De raiul frunzelor fioare imie dor.
De plinsete rasuna tara si -e ecou
E dor de nepasare ce e dor?
Pleaca pasarile cu ele i-au si amintiri
Durere,lacrimi si suspin in sir...