Anotimp
Îmi las sufletul la soare
Vântul să mi-l judece
Și din el să ias-o floare
Pământul să-l vindece.
Ea s-a înmulțit alene
Peste codri și poieni
Prin petalele viclene,
Culese de magicieni.
Toamna, cu pașii tăcerii,
S-a-ntâlnit cu sfântul cer
Și-au negociat străjerii,
Trimițând un mesager.
Cu a sa simplă suflare,
Crivățul zvonește-acum:
Baba Iarna vine-agale,
Nu se-abate de la drum!
Dulce-amar, sublim blestem,
Nu se simte ca-n infern.
Continuăm să tot renaștem
În acest ciclu etern.
Categoria: Poezii despre natura
Toate poeziile autorului: Leticia Bogdan
Data postării: 19 martie 2023
Vizualizări: 647
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Bătrânica hoață în germană
Poem: Noaptea
Descoperiți poezii.online!
Poem: Apăsare
Poem: Gânduri nespuse
Cine suntem și ce limbă vorbim? (VII) Poezia „Testament” de Tudor Arghezi, recitată de Ana Sîrbu
Poem: ,,Ja, einmal ich träumte" în franceză
Poem: Fiul ploii
Reduceri de 30 la sută pentru cărțile Cartier la Salonul de Carte pentru Copii și în Librăriile Cartier