Revedere
Îmbrățișează-mă, sărută-mă și taci
Nu am nevoie de cuvinte,
De vise vreau să mă dezbrac
Când mă ating de pielea ta fierbinte.
Îmbrăţișează-mă, sărută-mă și taci
Să gust din vinu-ți astă noapte
Și-n brațele-mi culcuș să-ti fac
Sub albe cearșafuri dantelate.
Îmbrățișează-mă, sărută-mă și taci
Alină-mi dorul cu-al tău vin
Pe buze să mi se scurgă ncet
Să mă bucur de parfumu-i discret.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Data postării: 31 decembrie 2024
Vizualizări: 282
Poezii din aceiaşi categorie
tu
Tu esti o bucata de suflet
Eu caut o bucata de carne
TU
TU ESTI O BUCATA DE SUFLET
EU CAUT O BUCATA DE CARNE
As saruta ochii ei la infinit ca apoi
Sa spuna ei despre suflet
Pe buzele ei as imprima sarutul meu
Ca sufletul ei sa spuna
Apoi da pe oriunde pe trupul ei va fi sarutul meu
Iar daca raspuns nu voi primi
Despre suflet Insemna ca Tu esti o bucata de carne
Eu caut o bucata de suflet
Parfumul iubirii
Ce parfum oare ni s-ar potrivi
Dacă-n viață mereu am iubi?
Esența lui ne-ar face emotivi,
Și cu dragoste-n glas am vorbi.
Am alege în viață o esență
Dintr-un buchet de anemone.
Culegând a lor inflorescență,
Creem clipe de vis homocrone.
Pășind curioși pe această cale,
Cu iubire-n sentimente am croi
Suflete calde pe note muzicale
Și nu am mai urâ și nici a învrăjbi.
Monolog 💜
Și am iubit .... Cu toată ființa mea .
Cum nimeni n-a iubit vre-o data .
Și am oferit în fiecare zi
Iubirea ,
Care era pură , și
Imaculată.....
Am iubit cum cerul iubește
Luna...
Am acceptat ,cum accepta marea,
Furtuna....
Am îngenuncheat ca
Credinciosul la icoană,
Chiar dacă mă simțeam
Orfană....
Am înfiat dorul,
Si l-am făcut amicul meu ....
Am strîns din dinți
Când mi-a fost greu....
Nu mă mai temeam de apă,
În ea deja m-am înecat....
Uitasem ce este căldura,
Defapt nici n-am aflat....
Acceptand ura
Sufletul mi s-a răcit...
Nu a fost vreodată ,
Măcar un pic iubit.
Lună deja n-o privesc.....
Pare straniu câteodată,
Dar eu nu pot,să iubesc,
Chear de am inima curata ...
Iar când căldura-n piept apare....
Sentimentul de căldură....
Îmi amintesc de el în data,
De sentimentul cel de ura....
Iar când cerul e senin,
Și apare luna plină
Doru apare-n sufletel,
Și în urlete suspină....
Și mie dor ... Și îl urăsc
Nu pot spune ''il iubesc "
Și mă apasă -n sufletel....
Nu-l atinge, 'i de oțel....
Eu pe lume nu trăiesc...
Nu iubesc, nici nu zâmbesc....
Pe lume sunt trecător,
Ca și apa din izvor....
Rece , dar sunt și curata
Dar mă voi usca ....
Odată....
Autor A.Turcanu ....(Monolog) @reper
TOAMNA TARZIE
Află-mă-n rime și clădește-mi cuvânt,
Sădește-mă-n soare, să te curăț de patimi.
Acoperă-mi trupul cu negru pământ,
Risipește-mă-n râul acesta de lacrimi...
Fii umbră, lumină, fii fulger, furtună,
Ridică-mi o stavilă cu propriul tău trup.
Să mă pierd, la final, în lumea asta nebună,
De mine și toate aș vrea să mă rup...
Am ars pătimaș în zadar, cu iubire în glas,
Am căzut iar și iar, ca din nou să mă-înalț.
Pe tine, în urmă-mi, am ales să te las,
Căci doar tu ești pasul pe care-l descalț...
Și fiindcă afară e toamnă, e frig, și-i târziu,
Te uită la dansul de frunze risipite în vânt.
Și-amintește-ți atunci când n-am să mai fiu,
Că-n rime mă afli, clădit în cuvânt...
Ființa armonioasa
Înaltul cer s-a deschis
Si tu mi-ai apărut in vis
Ca o raza de lumina
Coborând ușor de sus
Venind sa-mi ierți nerăbdarea
Pan' la al soarelui apus
Privirea ta m-a săgetat
Si trupul meu ti s-a supus
O prea dulce zeitate
Vindeca-mi dorul nespus
Lumina ochilor tai
Străvezie și plăpândă
Cu chip suav și trup subțire
Si cu-o voce mult prea blândă
Mi-ai sporit cu glas armonic
Si cu ochii de cleștar
Iti jur iubire pura,fără a-se sfârși
Pana când inima se va ofilii
Cum aș putea?
tu
Tu esti o bucata de suflet
Eu caut o bucata de carne
TU
TU ESTI O BUCATA DE SUFLET
EU CAUT O BUCATA DE CARNE
As saruta ochii ei la infinit ca apoi
Sa spuna ei despre suflet
Pe buzele ei as imprima sarutul meu
Ca sufletul ei sa spuna
Apoi da pe oriunde pe trupul ei va fi sarutul meu
Iar daca raspuns nu voi primi
Despre suflet Insemna ca Tu esti o bucata de carne
Eu caut o bucata de suflet
Parfumul iubirii
Ce parfum oare ni s-ar potrivi
Dacă-n viață mereu am iubi?
Esența lui ne-ar face emotivi,
Și cu dragoste-n glas am vorbi.
Am alege în viață o esență
Dintr-un buchet de anemone.
Culegând a lor inflorescență,
Creem clipe de vis homocrone.
Pășind curioși pe această cale,
Cu iubire-n sentimente am croi
Suflete calde pe note muzicale
Și nu am mai urâ și nici a învrăjbi.
Monolog 💜
Și am iubit .... Cu toată ființa mea .
Cum nimeni n-a iubit vre-o data .
Și am oferit în fiecare zi
Iubirea ,
Care era pură , și
Imaculată.....
Am iubit cum cerul iubește
Luna...
Am acceptat ,cum accepta marea,
Furtuna....
Am îngenuncheat ca
Credinciosul la icoană,
Chiar dacă mă simțeam
Orfană....
Am înfiat dorul,
Si l-am făcut amicul meu ....
Am strîns din dinți
Când mi-a fost greu....
Nu mă mai temeam de apă,
În ea deja m-am înecat....
Uitasem ce este căldura,
Defapt nici n-am aflat....
Acceptand ura
Sufletul mi s-a răcit...
Nu a fost vreodată ,
Măcar un pic iubit.
Lună deja n-o privesc.....
Pare straniu câteodată,
Dar eu nu pot,să iubesc,
Chear de am inima curata ...
Iar când căldura-n piept apare....
Sentimentul de căldură....
Îmi amintesc de el în data,
De sentimentul cel de ura....
Iar când cerul e senin,
Și apare luna plină
Doru apare-n sufletel,
Și în urlete suspină....
Și mie dor ... Și îl urăsc
Nu pot spune ''il iubesc "
Și mă apasă -n sufletel....
Nu-l atinge, 'i de oțel....
Eu pe lume nu trăiesc...
Nu iubesc, nici nu zâmbesc....
Pe lume sunt trecător,
Ca și apa din izvor....
Rece , dar sunt și curata
Dar mă voi usca ....
Odată....
Autor A.Turcanu ....(Monolog) @reper
TOAMNA TARZIE
Află-mă-n rime și clădește-mi cuvânt,
Sădește-mă-n soare, să te curăț de patimi.
Acoperă-mi trupul cu negru pământ,
Risipește-mă-n râul acesta de lacrimi...
Fii umbră, lumină, fii fulger, furtună,
Ridică-mi o stavilă cu propriul tău trup.
Să mă pierd, la final, în lumea asta nebună,
De mine și toate aș vrea să mă rup...
Am ars pătimaș în zadar, cu iubire în glas,
Am căzut iar și iar, ca din nou să mă-înalț.
Pe tine, în urmă-mi, am ales să te las,
Căci doar tu ești pasul pe care-l descalț...
Și fiindcă afară e toamnă, e frig, și-i târziu,
Te uită la dansul de frunze risipite în vânt.
Și-amintește-ți atunci când n-am să mai fiu,
Că-n rime mă afli, clădit în cuvânt...
Ființa armonioasa
Înaltul cer s-a deschis
Si tu mi-ai apărut in vis
Ca o raza de lumina
Coborând ușor de sus
Venind sa-mi ierți nerăbdarea
Pan' la al soarelui apus
Privirea ta m-a săgetat
Si trupul meu ti s-a supus
O prea dulce zeitate
Vindeca-mi dorul nespus
Lumina ochilor tai
Străvezie și plăpândă
Cu chip suav și trup subțire
Si cu-o voce mult prea blândă
Mi-ai sporit cu glas armonic
Si cu ochii de cleștar
Iti jur iubire pura,fără a-se sfârși
Pana când inima se va ofilii
Cum aș putea?
Alte poezii ale autorului
Re(VINO)
Vino! de-ai ști de când eu te aștept
Sunt dependentă de-o ultimă ímbrăţişare
A mea durere crește și parcă nu e drept
Că ne-am găsit și ne-am pierdut
Fără să fim pentru ultima oară.
Vino! Degrabă în brațe să mă strângi
Să mă scapi de toată durerea
Să-ti zâmbesc obscen de timid
Cunună să ne fie un vin și plăcerea.
Cu buzele-mi roșii de cabernet sauvignon
Sa îți cobor în ritm de blues pe piele
Să mi te fac din om, nemuritor
Tu să mă faci, cea mai fericită femeie.
Vino! Să-mi lepăd hainele-n acustic
Să-ți fiu femeie pe ascuns
Să mă poftești c-un dor artistic
Să mă ai...si să nu-ţi fiu de-ajuns!
Vino! Să ne iubim cu lumina stinsă
într-un ultim pahar de vin
Scânteia țigării s-o ținem aprinsă
Pana când zorile se vor ivi.
Vino! Te-aştept în octombrie
De-un an mi-e toamnă să fim
Să simt cum îmi curge prin vene
Picături de viaţă din noul tău vin..
Val de dor
Dorul de tine mi vine în valuri
In dimineața asta par sa ma înece
Imi beau cafeaua fierbinte fără zahăr
Afara-i soare. Dar e atât de rece!
Și-mi închid ochii-n fața lui
Și mi te văd pe tine
Si-i șoptesc ce mult mi-aş dori
Să te trezești în gând cu mine.
Să-mi dai un semn oricât de mic
Dorul de tine sa-mi aline.
Ca-I simt in mine cronic
Cum tot îți aparține.
E-o zi în care dorul ma doboară
Simt ca nu mai pot îndura absența ta
Mi-ar fi de-ajuns sắ-ti aud vocea
Să-mi alunge din ochi suferința.
Și azi trăiesc sa-mi fie dor de tine
Nu simti, nu știi, nu vezi
Cum amintirile adie-n mine
Când doar aș vrea...sa te îmbrățisez.
Mie
Mi-e zâmbetul atât de trist
Și-n suflet am o gaură imensă
Căci un ultim vin ai interzis
Lăsând povestea fără recompensă.
Mi-e încă jale-n suflet
Ca doru-mi nu ai înţeles
Şi inima mi -e urlet
Înaintând pe contrasens
Mi-e arsiță de mine
Că mă beau din oglindă,
Din amintiri cu tine
Ce-n vise mă afundă.
Mi-e greu să te mai scriu
Cuvintele-mi pălesc
Când doar aș vrea să-ti fiu
Să mă îmbrățișezi.
Fără tine, zilele dor...
Totul e trist fără tine...și zilele dor
Se aprind, se sting pe rând, fără glas, în al timpului zbor
Te caut prin vise...gândul abia te mai găsește
Ești doar o umbră, ce abia mai sclipește
Pe străzile reci mă pierd obosită
Purtând amintirea ce nu mă invită
La un toast de final... să mă rup de trecut
...dar cum sa renunț la ce... final n-a avut?...
Lipsa ta mă săgeată în piept
Îmi șoptesc că ce trăiesc nu e drept
De când nu mai ești și lumea e mută
Iar eu doar o păpușă ce zâmbetul imită..
Simt cum mă pierd de dor in poezie
Speranțele vor sa le dedic un vers
Să prindă viață, a ta umbră,
Să prindă glas, culoare...sens.
Dor
Și dup-atâta timp încă simt dor
Nu mă-ntreba de ce..
Știu doar că doare
Când sufletul mi-I taie,
Cu-atâtea semne de-ntrebare..
Nu mă-ntreba de ce nu-mi trece
O fi de la cumplitele tăceri
Ce-ascund un țipăt mut..nebun...
Nu știu...in cuvinte să îl pun.
As vrea sa-I scriu frumos..
"Te-astept, te vreau, te sper"
Să-mi bată-n piept un soare
Dar nu..si totuși îmi e dor..
Și uneori..mă doare..
O secunda
De-ar fi rămas din noi doar o secundă
Să mai traim câte ne-am spus
Să imi alungi durerea c-o-mbratisare mută..
Îmi imaginez..și lacrimi fața îmi inundă.
Să-ți spun cât de mult mi-ai lipsit
Tu...si al taบ pahar de vin.
Ah..cât mi-as dori sa pot privi
Pentru o clipă al ochilor tai senin!
Dar e târziu.. ai tras grabnic cortina
Peste mine și actul ultimei trăiri,
Neștiind că-mi vei rămâne pentru totdeauna
O rană ce nu v-a prinde cicatrici..
Re(VINO)
Vino! de-ai ști de când eu te aștept
Sunt dependentă de-o ultimă ímbrăţişare
A mea durere crește și parcă nu e drept
Că ne-am găsit și ne-am pierdut
Fără să fim pentru ultima oară.
Vino! Degrabă în brațe să mă strângi
Să mă scapi de toată durerea
Să-ti zâmbesc obscen de timid
Cunună să ne fie un vin și plăcerea.
Cu buzele-mi roșii de cabernet sauvignon
Sa îți cobor în ritm de blues pe piele
Să mi te fac din om, nemuritor
Tu să mă faci, cea mai fericită femeie.
Vino! Să-mi lepăd hainele-n acustic
Să-ți fiu femeie pe ascuns
Să mă poftești c-un dor artistic
Să mă ai...si să nu-ţi fiu de-ajuns!
Vino! Să ne iubim cu lumina stinsă
într-un ultim pahar de vin
Scânteia țigării s-o ținem aprinsă
Pana când zorile se vor ivi.
Vino! Te-aştept în octombrie
De-un an mi-e toamnă să fim
Să simt cum îmi curge prin vene
Picături de viaţă din noul tău vin..
Val de dor
Dorul de tine mi vine în valuri
In dimineața asta par sa ma înece
Imi beau cafeaua fierbinte fără zahăr
Afara-i soare. Dar e atât de rece!
Și-mi închid ochii-n fața lui
Și mi te văd pe tine
Si-i șoptesc ce mult mi-aş dori
Să te trezești în gând cu mine.
Să-mi dai un semn oricât de mic
Dorul de tine sa-mi aline.
Ca-I simt in mine cronic
Cum tot îți aparține.
E-o zi în care dorul ma doboară
Simt ca nu mai pot îndura absența ta
Mi-ar fi de-ajuns sắ-ti aud vocea
Să-mi alunge din ochi suferința.
Și azi trăiesc sa-mi fie dor de tine
Nu simti, nu știi, nu vezi
Cum amintirile adie-n mine
Când doar aș vrea...sa te îmbrățisez.
Mie
Mi-e zâmbetul atât de trist
Și-n suflet am o gaură imensă
Căci un ultim vin ai interzis
Lăsând povestea fără recompensă.
Mi-e încă jale-n suflet
Ca doru-mi nu ai înţeles
Şi inima mi -e urlet
Înaintând pe contrasens
Mi-e arsiță de mine
Că mă beau din oglindă,
Din amintiri cu tine
Ce-n vise mă afundă.
Mi-e greu să te mai scriu
Cuvintele-mi pălesc
Când doar aș vrea să-ti fiu
Să mă îmbrățișezi.
Fără tine, zilele dor...
Totul e trist fără tine...și zilele dor
Se aprind, se sting pe rând, fără glas, în al timpului zbor
Te caut prin vise...gândul abia te mai găsește
Ești doar o umbră, ce abia mai sclipește
Pe străzile reci mă pierd obosită
Purtând amintirea ce nu mă invită
La un toast de final... să mă rup de trecut
...dar cum sa renunț la ce... final n-a avut?...
Lipsa ta mă săgeată în piept
Îmi șoptesc că ce trăiesc nu e drept
De când nu mai ești și lumea e mută
Iar eu doar o păpușă ce zâmbetul imită..
Simt cum mă pierd de dor in poezie
Speranțele vor sa le dedic un vers
Să prindă viață, a ta umbră,
Să prindă glas, culoare...sens.
Dor
Și dup-atâta timp încă simt dor
Nu mă-ntreba de ce..
Știu doar că doare
Când sufletul mi-I taie,
Cu-atâtea semne de-ntrebare..
Nu mă-ntreba de ce nu-mi trece
O fi de la cumplitele tăceri
Ce-ascund un țipăt mut..nebun...
Nu știu...in cuvinte să îl pun.
As vrea sa-I scriu frumos..
"Te-astept, te vreau, te sper"
Să-mi bată-n piept un soare
Dar nu..si totuși îmi e dor..
Și uneori..mă doare..
O secunda
De-ar fi rămas din noi doar o secundă
Să mai traim câte ne-am spus
Să imi alungi durerea c-o-mbratisare mută..
Îmi imaginez..și lacrimi fața îmi inundă.
Să-ți spun cât de mult mi-ai lipsit
Tu...si al taบ pahar de vin.
Ah..cât mi-as dori sa pot privi
Pentru o clipă al ochilor tai senin!
Dar e târziu.. ai tras grabnic cortina
Peste mine și actul ultimei trăiri,
Neștiind că-mi vei rămâne pentru totdeauna
O rană ce nu v-a prinde cicatrici..