Sa te mai astept?

Tu esti ROMANul vietii mele

Un gen de biblia sufletului meu ...Rugaciuni de zi si nopti,strigate în tacere.

Din care...

Cred, aș putea, volume sa-ti scriu

Despre tu,despre mine si "noi"

Despre "noi" 

Acei "noi" 

Din inima mea

Din inima ta.

Tu esti ROMANul vietii mele 

Strofă de început a iubiri iluzorii 

Vers de dor secat

 Scancet infundat de dureri efemere  

Ani de căutări, intreband intrebari

Un magnet sufletesc cu trairi nefiresti 

Tu esti,da tu,tu esti ROMANul vietii mele 

Tu... poem de iubire, nascocit din priviri 

Ochi-ti flamanzi de a lumii iubiri 

Unde-ai pus focul, sub pleoape arzand 

Ei, irișii negri insasi, plangeau fumegand,de albastru de verde în vapai de caprui

Tu,da tu,esti ROMANul vietii mele 

O clipă si atât, cat se nasc anii grei...

Pe vecie sa-ti pui rugaciuni printre ei 

Să ardă ROMANul din veacuri 

Din strabuni

Din penite 

Din cerneluri

Din foi 

Din cuvintele noi

De la cei din trecut pâna azi... la cei NOI

Afundati in orgolii,nevorbiti de un veac...si mai bine

Imbracati ...dar si goi

  Un omagiu adus, unora, dintre noi 

Încă in viață dragii de ei 

Muritori ca si noi 

12.12.2023

Ora 21:20.

  1. Când ne-am întâlnit prima dată, eram copii

  În trup, în cuget și-n gândire

  Iar astăzi te numesc ,,mireasă";

  Te port în suflet, în inimă în iubire.

  2. Și nu mă gândeam vreodată c-o străină

  Mult, o să mă facă să zâmbesc,

  Să iubesc cum n-am iubit pe nimeni,

  Să am un motiv pentru care merită să trăiesc.

  3. Căutându-te în orișicine, te-am găsit 

  Frumoasă, cum mi te imaginam,

  Căci cu suspinuri de negrăit

  Zi de zi, noapte de noapte eu te așteptam.

  4. Și-L rugam cu tot dinadinsul pe Dumnezeu 

  Cu orice preț să mi te dăruiască,

  Pentru a te iubi mereu,

  Cu tine, acum și-ne veci să mă unească.

  5. Astăzi am văzut că nu m-am rugat în zadar,

  Datu-mi-s-a semn căci tu îmi ești aleasa.

  Te-am primit astăzi ca și un dar,

  Atât de scump de nici nu te puteam visa.

  6. Astăzi de la tine nu-mi pot lua ochii deloc

  Când te văd în alb îmbrăcată 

  Furându-mi inima de foc

  Și stingând-o cu dragostea-ți toată

  7. Eu vreau să mi te dăruiesc o viață

  Să mă lupt pentru tine cu toată lumea

  Pentru a-mi spune ,,da" la o singură întrebare:

  ,,Vrei să fi soția mea?"

daca nu vorbesti de ea

timpul isi cerne nisipul

...un fel de ceata isi aseaza tabara

in amintirile tale

daca nu vorbesti de ea

vei pasi pagan in vise

uitarea iti va rescrie povestea

Daca nu vorbesti de ea

trandafirii vor sopti cu mireasma lor

A fost odata ca niciodata

...iar tu sfasiat de amurg vei sfarsi

adulmecand confuzii..

orb pe calea orbilor

Daca nu vorbesti de ea

De–ai să mai poți să mai arunci din noi tăcerea

Cu flori de Mai am să mai vin să-ți spun povești

Când o mai fi să ne vedem adu-mi privirea

Întinde-mi mâna s-o sărut pentru că ești

Te mai întreb de-or să mai vină zile calde

Plutind în doi să scuturăm din suflet nori

Pășind desculți să mai călcăm nisip pe plaje

În luna Mai să admirăm un câmp de flori

Mai povestește-mi despre lume, despre tine

Șoptind spre suflet să aducem legământ

Zâmbind cu ochii și cu inima spre mine

Căci sunt pierdut de când te văd numai în gând

Poate nu-ți pasă, dar tu nu ști nepăsare

Doar ai fugit crezând că sufletul e strâmb

Nu are cum căci Dumnezeu i-a dat culoare

El a vibrat atunci când tu ai apărut

Mai dă-mi un semn să mai rezist o primăvară

Să-mi ierți iubirea cu un strop de suflet blând

Ascunde-mi inima să  n-o  ajungă iarnă

De-are să-nghețe o va săruta pământ

Mulțumesc că ești cu mine 

Și că mă iubești ,

Aveam nevoie de tine 

Și ai apărut de nicăieri ,

Îmi pierdusem orice speranță 

Că voi găsi pe cineva ,să mă iubească ,

Așa cum sunt eu, ciudata,

Aveam nevoie de tine, in viața mea ,

Să o faci mai frumoasa ,

Să simt cu adevărat ce e iubirea.

Cad florile-n fâneaţă,

Sub coasă secerate

Şi-mi pare că mă roagă

Să le scutesc de moarte.

Eu ştiu că nu se poate,

Că trebuie să le tai,

Ca să-mplinesc destinul

Fâneţei de pe plai.

Şi-ntruna ridic coasa

Şi-o-mplânt adânc în brazde,

Până-ntâlnesc cicoarea

Cu florile-i albastre.

Şi-atunci parcă-ţi văd ochii!

Şi-o clipă mă opresc...

M-aplec, sărut cicoarea

Şi după o cosesc.

Simt in mainile mele arse
Sufletul iubiri noastre care
Emite semnale in codul morse
Chiar si acum in ceasul mortii noastre

Cea mai fierbinte dragoste
Are cel mai rece sfarsit,
Cica n-a murit nimeni din iubire..
Oare oi fi eu primul săvârșit?

Simt cum ma adie usor vantu’…
E rece, si timpul, si ceaiul, si eu, si tu
Nu te-am pierdut, m-ai pierdut
Si ma vei cauta in toate si nu voi fi gasit

Daca te intrebi unde sunt
Poti sa ma cauti in trecut
Iar acum rămânem fiecare pe drumul său
Si daca-mi va fi dor, n-am sa-ti scriu

Soarele e gelos pe tine

Caci stralucesti la infinit

Iar cu ale tale miscari suave

Poti simti in jur cum totul incepe sa se clatine

Tu esti armonia din tropote

Ale sunetelor de metal

Mangaierea acelor zgomote

Instalandu-se linistea-n fofote

Tu esti culoarea din note

Ale simfoniilor de liniști

Acompaniata de mangaierile tale

Care pica grav pe portative

Poate ca nu, Poate ca da, poate..poate

Dar nu cred ca exista o alta piesa

Cum sunt de a tale intesitate

Care de cum le auzi,le simti, esti sedat de placere

Precum actiunea unor gloante

Asa ma ataci pe mine

Iar gandurile mi-s uscate

De cand nu-ti mai sunt propietate

Inima mea umblă desculță

Si beata de-a ta placere

Imi spune ca nu renunță,

E depententa de a ta existență

Poate ca da, poate ca nu, poate...poate

Alta lume nu mai e

De sperat, nu mai ai ce

Dar poate ca nu, poate ca da, poate....poate

In venele mele încă simt al tău venin
Pompat nebunesc de a mea inimă
Devenind acum un simplu străin
Lasându-mă fară nici-o sarutare ultimă

Tu poate il numesti un simplu destin
Dar eu o văd precum o amplă crimă
Caci acuma mor cate putin in chin
Si tu doar mă privesti din umbră

Văd in a ta privire senină si blândă
Cum este pierduta in al meu suspin,
Pășești usor peste-a mea inimă
Urandu-i o moarte frumoasă sublim

Dă-mi un semn, dacă chiar esti tu
Sau mintea mea fictiv te proiectează sublim.
Ma regăsesc in arta ta poetică ca un atu
Sau sunt efectele ale al tău puternic venin..

Într-un trecut de demult, doi îndrăgostiți,

Împreună într-o poveste de iubire s-au ivit.

Un băiat și o fată, suflete unite-n dorinți,

Semanand in gradina lor, cate-un dor nemaipomenit.

Au crescut împreună, ca florile din soarele bland,

Cu razele de dragoste îmbrățișându-i tandru, în gând.

În ochii lor strălucea o stea înserată,

Iar drumul lor alături era o cale împărțită.

Înflorind iubirea, au sădit în fiecare colț,

Flori delicate, în culori de rouă și de stele,

Dar destinul crud a întors roata vieții,

De cand ea a decis un alt drum.

Acum drumul lor, cândva plin de flori înflorite,

E gol și pustiu, întristând privirile triste.

Acolo unde iubirea lor creștea și înflora,

Sunt doar petale ofilite, semnul despărțirii amare.

Florile lor, odată vii și pline de culoare,

Astăzi sunt martore ale durerii și-a uitării amare.

Lacrimile despartirii au udat pământul uscat,

Iar florile lor s-au înclinat, obosite și-ntristate.

Petalele căzute, semn al iubirii pierdute,

Sunt acum amintiri, cu tristețe reproduse.

În sufletul băiatului, o durere adâncă zace,

Căci iubirea lor s-a risipit, într-o clipă, în noapte.

Dar chiar și în tăcere, în acest întuneric greu,

Iubirea lor rămâne vie, în amintirea lor mereu.

Drumul lor pustiu, cu flori ofilite în urmă,

E simbolul tristeții, al unei iubiri ce-a pierdut o lupta.

Astfel, în această poezie tristă și plină de nostalgie,

Se adună suferința și amărăciunea din inimie.

Ca-un prea mare mire astept

Cu o floare in piept

Venirea miresei pe care n-o iubesc

Dar sunt condamnat s-accept.

In timp ce privirea spre ea mi-o indrept

Iar eu cu a mea gandire percep

Cum te-apropii cu-n pas nedrept,

Iar inept arunci aiept 

Vesmintele ale o noua poveste.

Draga viata, stiu ca nu-place aceasta veste

“Tot ce-mi este in jur imi zambeste”

Si tu vei apartine unei noi perceptii moderne

Armonia dulce ,cu notele amare sa terminat

Lautarii, au terminat si ei de cantat

Totul este predeterminat

Vad in ochii tai cum totul ti-e ruinat

Dar nu te intrista draga mea viață

Nu transforma in gheață fiecare dimineață

Caci mie nu-mi va fi pedeapsa

“Doar noi doi stim ce altii inca invata”

Am văzut ceruri sfâșiate de tăcere,

Stele căzând ca lacrimi dintr-un vis pierdut,

Umbre prelungi pe cărări neumblate,

Și nori ascunzând furtuni....

Păduri de jar înghețate-n noapte,

Pietre ce plâng povara vremii trecând,

Râuri de argint curgând în umbra adâncă,

Și flori de gheață dansând.....

Am văzut inimi arse, strigând spre stele,

Cu aripi frânte sub greutate de destin,

Și voci mute, cernând ecouri apuse,

În vieți de doruri neștiute.

În abisurile sufletului, fiare înlănțuite,

Răni înflorite pe inimă în timp,

Am văzut demoni înlănțuiți, niciunul mai chinuit ca mine,

Sub povara întunericului, numele-mi purtând...