Reunire
Cu răni deschise calc pe spini de gheață,
Iar sângele-mi încheagă în umbra morții,
Din carnea-mi vie cad bulgări de verdeață,
Ce înverzesc în rai un pom din dosul porții.
Și rănile mă dor mereu iubita mea mireasă,
Iar doctorii-au plecat și mă-ngrijește luna,
Vreau în pustiul ei să-mi construiesc o casă,
În care apoi stingheri să stăm pe totdeauna.
Dar simt că ți-a ajuns prin preajmă otrava lumii,
Căci rana-mi sângerează cu ale tale lacrimi,
Și-aș vrea de aici să mă cobor pe raza lunii,
Să intru prin fereastră să-ți oblojesc din patimi.
Deodată simt că Luna stă, și nu se mai învârte,
Iar rana îmi dispare nefiresc în os și carne,
Și-un înger de lumină bătând din aripile scurte,
Sună sfârșitul lumii din trâmbițe și goarne.
Cu rana vindecată cărând pustiu-n spate,
Privesc prin univers cum cade steaua ta,
Și alerg înspre Demiurg cu palmele crăpate,
Să-L rog să te trimită, aici în lumea mea.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Gabriel Trofin
Data postării: 30 mai 2024
Vizualizări: 447
Poezii din aceiaşi categorie
Pardonne-moi ce caprice d'enfant în finlandeză
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Anteeksi tämä lapsellinen mielijohte
Anteeksi, tule takaisin luokseni kuten ennen
Rakastan sinua liikaa enkä voi elää ilman sinua
Anteeksi tämä lapsellinen mielijohte
Anteeksi, tule takaisin luokseni kuten ennen
Rakastan sinua liikaa enkä voi elää ilman sinua
Se oli "rakastan sinua" aika
Me kaksi elimme onnellisina unelmissamme
Se oli "rakastan sinua" aika
Ja sitten halusin lentää siivilläni
Halusin kokea muita rakkauksia
Toiset "rakastan sinua", toiset "aina"
Mutta sinä, rakkaani, näin unta yöllä
Anteeksi tämä lapsellinen mielijohte
Anteeksi, tule takaisin luokseni kuten ennen
Rakastan sinua liikaa enkä voi elää ilman sinua
Se oli halua ja tietää
Kaikki elämässä, ehkä liian nopeasti
Se oli elämän löytämistä
Surunsa, ilonsa ja hulluutensa kanssa
Halusin elää kuin aikaa
Seuraa tuntejani, elä nykyhetkessä
Mitä enemmän elin, sitä enemmän rakastin sinua hellästi
Anteeksi tämä lapsellinen mielijohte
Anteeksi, tule takaisin luokseni kuten ennen
Rakastan sinua liikaa enkä voi elää ilman sinua.
Reformare
Ne-am conectat cu alte simţuri,
Rupându-ne treptat de adevăr,
Dansăm lasciv pe alte ritmuri,
Mergând spre ţintă în răspăr.
Purtăm pe umeri lungi sicrie,
Cu nefilimi de prin geneză,
Călugări lângă noi încep să scrie,
Ecleziaste fără diateză.
Icoane vechi plâng în biserici,
Iar preoţi cântă fără de habar,
I-o luptă mare între clerici,
Asemenea păcatului originar.
Se strâmbă crucile de pe morminte,
La fel şi cele de la gâtul lor,
Scripturile rămân fără cuvinte,
Din ceruri trâmbiţe se-aud în cor.
Pământu’ încet se împământeşte,
Şi pomul vieţii prinde ram,
Din duhuri şi lumini celeste,
Se plămădeşte iar un nou Adam.
Idilă
Soarele râde în ochii-ți turcoaz,
Valu-mi lovește umerii goi,
Stropi te sărută pe gât și obraz.
Marea surâde întruna la noi,
Briza îți joacă în părul sărat,
Mâna întinzi pe nisipul fierbinte,
Marea-ți șoptește cu glas legănat,
Povești de iubire-n puține cuvinte.
Apa ne cheamă spre zări neatinse,
Timpul se pierde în albele spume,
Buzele tale, de sare cuprinse,
Absorb infinitul ca-ntr-o minune.
Vântul îți mângâie părul de aur,
Luna îți toarnă pe umeri parfum,
Scoicile-n păr ți-s frunze de laur,
Iar valu-ți croiește din alge un drum.
Mesaje trimitem în sticle, pe mare,
Umbrele noastre dansează ușor,
Fericiți, construim palate de sare,
Iar peștii ne sunt, supusul popor.
Noaptea ne cântă iubirea-n reflux,
Stelele curg peste țărmul tăcut,
În mare ne pierdem și-n luna de sus,
Ca doi rătăciți într-un dor absolut.
2 тысячи
2 тысячи ночей я вижу один сон
2 тысячи ночей забыть его пытаюсь
2 тысячи ночей в ушах один и тот же звон
2 тысячи ночей здоровым притворяюсь
2 тысячи ночей целую твои руки
2 тысячи ночей в глаза твои смотрю
2 тысячи ночей я слышу сердца стуки
2 тысячи ночей любовь тебе дарю
2 тысячи ночей здоровым притворяюсь
2 тысячи ночей в ушах один и тот же звон
2 тысячи ночей забыть его пытаюсь
2 тысячи ночей в глазах один и тот-же сон
Te aștept
Mi-s ochii deșteptați de vreme,
Nu te aștept, dar vreau să vii,
Să ne-ntâlnim ca prima oară,
Să te rescriu în poezii.
Să-mi aduci un zâmbet cald,
Un semn că timpul n-a trecut,
Să ne iubim în versuri mari,
Așa cum nu am mai făcut.
Să-ți fie glasul vechi și dulce,
Cum l-am purtat în amintiri,
Să-mbrățișăm tăceri de gheață
Și să le-aprindem în iubiri.
Mi-s ochii deșteptați de vreme,
Dar încă știu ce-nseamnă dor,
Te-aștept să-mi fii cuvânt și taină,
Un vers pierdut, regăsitor.
DORUL
Bolta e plină de stele
Si noaptea-i calmă sub ele,
Șoapte fredonez ușor
Și te chem iubit-o ,că mi-e tare dor.
Însoțit de lună doru-mi pribeag
Se așterne chiar la tine în prag
Să-ți păzească în liniște somnul
Și vise frumoase să dea domnul.
Pardonne-moi ce caprice d'enfant în finlandeză
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Anteeksi tämä lapsellinen mielijohte
Anteeksi, tule takaisin luokseni kuten ennen
Rakastan sinua liikaa enkä voi elää ilman sinua
Anteeksi tämä lapsellinen mielijohte
Anteeksi, tule takaisin luokseni kuten ennen
Rakastan sinua liikaa enkä voi elää ilman sinua
Se oli "rakastan sinua" aika
Me kaksi elimme onnellisina unelmissamme
Se oli "rakastan sinua" aika
Ja sitten halusin lentää siivilläni
Halusin kokea muita rakkauksia
Toiset "rakastan sinua", toiset "aina"
Mutta sinä, rakkaani, näin unta yöllä
Anteeksi tämä lapsellinen mielijohte
Anteeksi, tule takaisin luokseni kuten ennen
Rakastan sinua liikaa enkä voi elää ilman sinua
Se oli halua ja tietää
Kaikki elämässä, ehkä liian nopeasti
Se oli elämän löytämistä
Surunsa, ilonsa ja hulluutensa kanssa
Halusin elää kuin aikaa
Seuraa tuntejani, elä nykyhetkessä
Mitä enemmän elin, sitä enemmän rakastin sinua hellästi
Anteeksi tämä lapsellinen mielijohte
Anteeksi, tule takaisin luokseni kuten ennen
Rakastan sinua liikaa enkä voi elää ilman sinua.
Reformare
Ne-am conectat cu alte simţuri,
Rupându-ne treptat de adevăr,
Dansăm lasciv pe alte ritmuri,
Mergând spre ţintă în răspăr.
Purtăm pe umeri lungi sicrie,
Cu nefilimi de prin geneză,
Călugări lângă noi încep să scrie,
Ecleziaste fără diateză.
Icoane vechi plâng în biserici,
Iar preoţi cântă fără de habar,
I-o luptă mare între clerici,
Asemenea păcatului originar.
Se strâmbă crucile de pe morminte,
La fel şi cele de la gâtul lor,
Scripturile rămân fără cuvinte,
Din ceruri trâmbiţe se-aud în cor.
Pământu’ încet se împământeşte,
Şi pomul vieţii prinde ram,
Din duhuri şi lumini celeste,
Se plămădeşte iar un nou Adam.
Idilă
Soarele râde în ochii-ți turcoaz,
Valu-mi lovește umerii goi,
Stropi te sărută pe gât și obraz.
Marea surâde întruna la noi,
Briza îți joacă în părul sărat,
Mâna întinzi pe nisipul fierbinte,
Marea-ți șoptește cu glas legănat,
Povești de iubire-n puține cuvinte.
Apa ne cheamă spre zări neatinse,
Timpul se pierde în albele spume,
Buzele tale, de sare cuprinse,
Absorb infinitul ca-ntr-o minune.
Vântul îți mângâie părul de aur,
Luna îți toarnă pe umeri parfum,
Scoicile-n păr ți-s frunze de laur,
Iar valu-ți croiește din alge un drum.
Mesaje trimitem în sticle, pe mare,
Umbrele noastre dansează ușor,
Fericiți, construim palate de sare,
Iar peștii ne sunt, supusul popor.
Noaptea ne cântă iubirea-n reflux,
Stelele curg peste țărmul tăcut,
În mare ne pierdem și-n luna de sus,
Ca doi rătăciți într-un dor absolut.
2 тысячи
2 тысячи ночей я вижу один сон
2 тысячи ночей забыть его пытаюсь
2 тысячи ночей в ушах один и тот же звон
2 тысячи ночей здоровым притворяюсь
2 тысячи ночей целую твои руки
2 тысячи ночей в глаза твои смотрю
2 тысячи ночей я слышу сердца стуки
2 тысячи ночей любовь тебе дарю
2 тысячи ночей здоровым притворяюсь
2 тысячи ночей в ушах один и тот же звон
2 тысячи ночей забыть его пытаюсь
2 тысячи ночей в глазах один и тот-же сон
Te aștept
Mi-s ochii deșteptați de vreme,
Nu te aștept, dar vreau să vii,
Să ne-ntâlnim ca prima oară,
Să te rescriu în poezii.
Să-mi aduci un zâmbet cald,
Un semn că timpul n-a trecut,
Să ne iubim în versuri mari,
Așa cum nu am mai făcut.
Să-ți fie glasul vechi și dulce,
Cum l-am purtat în amintiri,
Să-mbrățișăm tăceri de gheață
Și să le-aprindem în iubiri.
Mi-s ochii deșteptați de vreme,
Dar încă știu ce-nseamnă dor,
Te-aștept să-mi fii cuvânt și taină,
Un vers pierdut, regăsitor.
DORUL
Bolta e plină de stele
Si noaptea-i calmă sub ele,
Șoapte fredonez ușor
Și te chem iubit-o ,că mi-e tare dor.
Însoțit de lună doru-mi pribeag
Se așterne chiar la tine în prag
Să-ți păzească în liniște somnul
Și vise frumoase să dea domnul.
Alte poezii ale autorului
Tu, care te numeşti femeie
Tu, care te numeşti femeie,
Cu păru-n vânt şi ochi scânteie,
Cu mersul coregraf şi graţios,
Ce dai nuanţă cuvântului frumos,
Am amuţit la a ta ştire,
Că vrei să schimbi a ta menire,
Să schimbi principii şi idei,
Şi multe lucruri cu temei.
Şi scuipi trecutul fără jenă,
Renunţi la dragostea maternă,
Îţi plâng copiii lângă tine,
Şi-ţi fierbe sângele în vine.
Dar a ta inimă e piatră,
Şi vrei acum o nouă soartă,
Ca lucrul de bărbat să-l faci,
Chiar dacă peste obiceiuri calci.
Doar de putere şi avere-ţi pasă,
Şi uiţi că trebuie să fii frumoasă,
Să pregăteşti copiilor bucate,
Să fii totul peste toate.
De ce refuzi să-ţi zică mamă,
Şi faci din traiul tău o dramă?
De ce schimbi dulcele tău sânge?
Căci sus în cer… fecioara plânge.
Sărmana foaie...
Mă pun la masă iar să scriu,
Sărmana foaie plânge,
Că-mi știe sufletul pustiu,
Și lacrima de sânge.
Condeiul vechi cu drag apuc,
Că-mi știe multe patimi,
În călimară-l introduc,
Și-n loc de tuș sunt lacrimi.
Lumina-n geam e astăzi pală,
Și masa-mi pare că suspină,
Mă uit pierdut la foaia goală,
Și nu știu cine e de vină...
Cuvântu-n gură mi se-ntoarce,
Tristețea murmură în șoapte,
În minte sunt împuns cu ace,
Și-n ochii mei se face noapte.
Epigrame XXX
Botez
Am fost la o întrunire de atei,
Şi m-am simțit ușor stresat,
Că într-un poloboc de tei,
Doar vinul era... botezat!
Profesorii azi - nu mai predau corect la școală
și forțează elevii să facă meditații
Uitând de etică și onoare,
Voi ați adus hoția în scoală,
Vă dau un patru la purtare,
Şi meditații gratis la morală.
Lumea azi
Totul s-a schimbat din rădăcină,
Iar prostul are acuma bodyguard,
Și nu mai dă cu oiștea în gard,
Ci cu Ferrari-ul în piscină.
Guvernului
Carul țării s-a oprit,
Rămânând iar în impas,
Căci armăsarii au murit,
Şi-acum trag, boi de pripas.
Dispută
Ca în orice căsnicie,
Există și bătălie...
În lupta dintre eu și ea,
Câștigă soacră-mea.
Practică
Venii stresat de undeva,
Iar a mea soață exersa,
Şi rău mai chinuia pianul,
C-a trebuit să-mi mut timpanul.
Defect profesional
Un miner intră în baie,
Să se spele pe țesuturi,
Dar văzând că e bălaie,
A-nceput s-o ia la șuturi.
Lui Dan Spătaru
Tot a sperat sărmanul Dan,
Ca drumurile să ni se-ntâlnească,
Eu, am ajuns pe un maidan,
Iar el s-a rătăcit cu o Fetească.
Amicului – îmi zice vulturul
Stai pe pace dragă amice,
Căci toţi încearcă să mă muşte,
Dar un proverb latin vă zice,
Vulturul nu prinde muşte.
Ceartă
Ieri în toiul unei conversații,
O gafă mare am făcut,
Că i-am adus aminte soaței,
Anul în care s-a născut.
Ședință de spiritism
Un spirit vechi am invocat,
Să aflu de ce sunt tulburat,
Și, m-am trezit cu soacră-mea,
Deși trăia...!
Unor fete
Când le vezi, privind din curte,
Îți vine aprig să le împungi,
Cu cât fustițele-s mai scurte,
Cu atât privirile-s mai lungi.
Unui poet nepublicat
În fața focului din sobă,
Simțind că viața-i în picaj,
Din volum citea o odă,
Că doar așa să aibă și tiraj.
Evaziune fiscală
La toate nunțile-i ca floarea,
Şi cântă ca privighetoarea,
Dar veni cei de la fisc,
Şi-i de-te una peste plisc.
Evaziune fiscală - 2
La toate nunțile-i ca floarea,
Şi cântă ca privighetoarea,
Dar neplătind pe melodie,
Fiscul o închise în colivie.
Trecere…
Îmi torn puțină noapte în cafea,
Și o răcesc c-un cub de lună,
Țin primăvara-n mâna mea,
Și înverzim pădurile împreună.
Mă spăl cu vara pe picioare,
Din sânul toamnei beau amurg,
Iar mintea-mi zboară migratoare,
Înspre locașul marelui Demiurg.
Pictez pe lacrimi milostenii,
Și altoiesc în scorburi trandafiri,
Fac stăvilare împotriva vremii,
Și-ofer comete pentru musafiri.
Vin îngerii la mine în fiecare seară,
Cu aripile să le curăț de păcate,
În mâna mea având pe primăvară,
I-am transformat în crini și în mușcate.
Îmi torn puțină ziuă-n ceai,
Și-l încălzesc c-un cub de soare,
Pe primăvară astăzi o chemai,
Dar vara o ascunse sub izvoare.
Dacă tu ai dispărea - “Dacă tu ai dispărea”(A.Păunescu)
Dacă tu ai dispărea,
Ca un vis sfârșit deodată,
Te-aș sculpta din umbra mea,
Într-o noapte înstelată.
Ți-aș croi din dor veșmânt,
Pe suspine te-aș aduce,
Să te port până-n mormânt ,
Să-mi fii și pământ, și cruce.
Dacă tu ai dispărea,
M-aș topi în neființă,
Și m-aș face-n cer o stea,
Să te-ndrum spre biruință.
Mai apoi, să poți, să vii,
Ca un zumzet îngeresc,
Lin, pe aripi să mă ții,
Și să-ți spun cât te iubesc.
Dacă tu ai dispărea,
Ți-aș zidi icoana vie,
Dintr-un colț uitat de stea,
Dintr-o lacrimă târzie.
Și-ntr-o zi, din visul meu,
Ți-aș întoarce pașii-n lume,
Și-am să-l rog pe Dumnezeu,
Să îți dea același nume.
Dacă tu ai dispărea,
Ți-aș găsi urma în vânt,
Aș culege aroma sa,
Și aș pune-o în pământ,
Să răsară câmp cu flori,
Și izvoare ce suspină,
Să te nască apoi în zori,
Dimineața cea divină.
Dacă tu ai dispărea,
Ți-aș lua clipa trăită,
Și m-aș îngropa în ea,
Ca o șoaptă nerostită.
Și-ntr-o zi, cu cer superb,
De mă vei striga, ca ciută,
M-aș întoarce ca un cerb,
În pădurea ta, pierdută.
Amurg
Și iarăși tainic cerul plânge,
Melancolia norilor fugiți,
Iar raza soarelui se frânge,
În ochiul celor prea grăbiți.
Văzduhul este plin de sânge,
Penumbra se lungește pe asfalt,
Iar pasărea la cuib se strânge,
Și liliecii orbi în peșteră tresalt.
În poala cerului ziua se-ascunde,
Luceafărul e gata să apară,
Iar timpul lacom mestecă secunde,
Și-ncet, încet se face seară.
Tu, care te numeşti femeie
Tu, care te numeşti femeie,
Cu păru-n vânt şi ochi scânteie,
Cu mersul coregraf şi graţios,
Ce dai nuanţă cuvântului frumos,
Am amuţit la a ta ştire,
Că vrei să schimbi a ta menire,
Să schimbi principii şi idei,
Şi multe lucruri cu temei.
Şi scuipi trecutul fără jenă,
Renunţi la dragostea maternă,
Îţi plâng copiii lângă tine,
Şi-ţi fierbe sângele în vine.
Dar a ta inimă e piatră,
Şi vrei acum o nouă soartă,
Ca lucrul de bărbat să-l faci,
Chiar dacă peste obiceiuri calci.
Doar de putere şi avere-ţi pasă,
Şi uiţi că trebuie să fii frumoasă,
Să pregăteşti copiilor bucate,
Să fii totul peste toate.
De ce refuzi să-ţi zică mamă,
Şi faci din traiul tău o dramă?
De ce schimbi dulcele tău sânge?
Căci sus în cer… fecioara plânge.
Sărmana foaie...
Mă pun la masă iar să scriu,
Sărmana foaie plânge,
Că-mi știe sufletul pustiu,
Și lacrima de sânge.
Condeiul vechi cu drag apuc,
Că-mi știe multe patimi,
În călimară-l introduc,
Și-n loc de tuș sunt lacrimi.
Lumina-n geam e astăzi pală,
Și masa-mi pare că suspină,
Mă uit pierdut la foaia goală,
Și nu știu cine e de vină...
Cuvântu-n gură mi se-ntoarce,
Tristețea murmură în șoapte,
În minte sunt împuns cu ace,
Și-n ochii mei se face noapte.
Epigrame XXX
Botez
Am fost la o întrunire de atei,
Şi m-am simțit ușor stresat,
Că într-un poloboc de tei,
Doar vinul era... botezat!
Profesorii azi - nu mai predau corect la școală
și forțează elevii să facă meditații
Uitând de etică și onoare,
Voi ați adus hoția în scoală,
Vă dau un patru la purtare,
Şi meditații gratis la morală.
Lumea azi
Totul s-a schimbat din rădăcină,
Iar prostul are acuma bodyguard,
Și nu mai dă cu oiștea în gard,
Ci cu Ferrari-ul în piscină.
Guvernului
Carul țării s-a oprit,
Rămânând iar în impas,
Căci armăsarii au murit,
Şi-acum trag, boi de pripas.
Dispută
Ca în orice căsnicie,
Există și bătălie...
În lupta dintre eu și ea,
Câștigă soacră-mea.
Practică
Venii stresat de undeva,
Iar a mea soață exersa,
Şi rău mai chinuia pianul,
C-a trebuit să-mi mut timpanul.
Defect profesional
Un miner intră în baie,
Să se spele pe țesuturi,
Dar văzând că e bălaie,
A-nceput s-o ia la șuturi.
Lui Dan Spătaru
Tot a sperat sărmanul Dan,
Ca drumurile să ni se-ntâlnească,
Eu, am ajuns pe un maidan,
Iar el s-a rătăcit cu o Fetească.
Amicului – îmi zice vulturul
Stai pe pace dragă amice,
Căci toţi încearcă să mă muşte,
Dar un proverb latin vă zice,
Vulturul nu prinde muşte.
Ceartă
Ieri în toiul unei conversații,
O gafă mare am făcut,
Că i-am adus aminte soaței,
Anul în care s-a născut.
Ședință de spiritism
Un spirit vechi am invocat,
Să aflu de ce sunt tulburat,
Și, m-am trezit cu soacră-mea,
Deși trăia...!
Unor fete
Când le vezi, privind din curte,
Îți vine aprig să le împungi,
Cu cât fustițele-s mai scurte,
Cu atât privirile-s mai lungi.
Unui poet nepublicat
În fața focului din sobă,
Simțind că viața-i în picaj,
Din volum citea o odă,
Că doar așa să aibă și tiraj.
Evaziune fiscală
La toate nunțile-i ca floarea,
Şi cântă ca privighetoarea,
Dar veni cei de la fisc,
Şi-i de-te una peste plisc.
Evaziune fiscală - 2
La toate nunțile-i ca floarea,
Şi cântă ca privighetoarea,
Dar neplătind pe melodie,
Fiscul o închise în colivie.
Trecere…
Îmi torn puțină noapte în cafea,
Și o răcesc c-un cub de lună,
Țin primăvara-n mâna mea,
Și înverzim pădurile împreună.
Mă spăl cu vara pe picioare,
Din sânul toamnei beau amurg,
Iar mintea-mi zboară migratoare,
Înspre locașul marelui Demiurg.
Pictez pe lacrimi milostenii,
Și altoiesc în scorburi trandafiri,
Fac stăvilare împotriva vremii,
Și-ofer comete pentru musafiri.
Vin îngerii la mine în fiecare seară,
Cu aripile să le curăț de păcate,
În mâna mea având pe primăvară,
I-am transformat în crini și în mușcate.
Îmi torn puțină ziuă-n ceai,
Și-l încălzesc c-un cub de soare,
Pe primăvară astăzi o chemai,
Dar vara o ascunse sub izvoare.
Dacă tu ai dispărea - “Dacă tu ai dispărea”(A.Păunescu)
Dacă tu ai dispărea,
Ca un vis sfârșit deodată,
Te-aș sculpta din umbra mea,
Într-o noapte înstelată.
Ți-aș croi din dor veșmânt,
Pe suspine te-aș aduce,
Să te port până-n mormânt ,
Să-mi fii și pământ, și cruce.
Dacă tu ai dispărea,
M-aș topi în neființă,
Și m-aș face-n cer o stea,
Să te-ndrum spre biruință.
Mai apoi, să poți, să vii,
Ca un zumzet îngeresc,
Lin, pe aripi să mă ții,
Și să-ți spun cât te iubesc.
Dacă tu ai dispărea,
Ți-aș zidi icoana vie,
Dintr-un colț uitat de stea,
Dintr-o lacrimă târzie.
Și-ntr-o zi, din visul meu,
Ți-aș întoarce pașii-n lume,
Și-am să-l rog pe Dumnezeu,
Să îți dea același nume.
Dacă tu ai dispărea,
Ți-aș găsi urma în vânt,
Aș culege aroma sa,
Și aș pune-o în pământ,
Să răsară câmp cu flori,
Și izvoare ce suspină,
Să te nască apoi în zori,
Dimineața cea divină.
Dacă tu ai dispărea,
Ți-aș lua clipa trăită,
Și m-aș îngropa în ea,
Ca o șoaptă nerostită.
Și-ntr-o zi, cu cer superb,
De mă vei striga, ca ciută,
M-aș întoarce ca un cerb,
În pădurea ta, pierdută.
Amurg
Și iarăși tainic cerul plânge,
Melancolia norilor fugiți,
Iar raza soarelui se frânge,
În ochiul celor prea grăbiți.
Văzduhul este plin de sânge,
Penumbra se lungește pe asfalt,
Iar pasărea la cuib se strânge,
Și liliecii orbi în peșteră tresalt.
În poala cerului ziua se-ascunde,
Luceafărul e gata să apară,
Iar timpul lacom mestecă secunde,
Și-ncet, încet se face seară.