Privirea dimineții
Azi m-am trezit in fața ochilor
Cu a ta privire, dintr-o poza trimisă candva
Intr-o seara de vară, în amurgul zorilor
Când te-am întrebat ce sunt în viata ta...
Răspunsul ti-a fost atât de jucăuș...ghidus,
"Dragostea vieții mele"....
Declarație ce-a îndulcit un apus
Azi doar un vers în poeziile mele.
Stiam că nu-s... dar m-a făcut sa sper
Ca-n urmă va rămâne ceva bun
Și chiar de timpul peste noi va trece
Sa te-a amintesc mereu prin al tău vin...
Tin minte ca ti-am spus cât de frumos poți fi
Și îmi doream să mi te simt in brațe
Și mi-am pus în pahar dulcele tău vin
Și dorul s-a mai potolit, gustând din a ta creație.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Data postării: 31 ianuarie
Vizualizări: 184
Poezii din aceiaşi categorie
Am fost creata de un gand.
Am fost creata de un gand.
Ma plimb pe strazile din cer
Te vad visand cu capu-n palme
Ma apropii si te intreb
Ce vis cauti ,plin de farmec?
Tu m-ai chemat in noptile cu luna
Tu m-ai strigat
In zilele cu soare
Tu m-ai creat din inima plapanda
Tu m-ai adus in viata ta,pe mare.
Tu m-ai chemat prin vantul care zburda
Pe campul plin de flori si de albine
Tu m-ai iubit prin Univers
Atunci cand m-ai ales pe mine.
La poarta inimii am batut
Si am ales sa fiu vazuta
De tine cel ce m-a creat
Dintr-o dragoste pierduta.
Pardonne-moi ce caprice d' enfant în suedeză
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Förlåt mig för detta barnsliga infall
Förlåt mig, kom tillbaka till mig som förut
Jag älskar dig för mycket och jag kan inte leva utan dig
Förlåt mig för detta barnsliga infall
Förlåt mig, kom tillbaka till mig som förut
Jag älskar dig för mycket och jag kan inte leva utan dig
Det var tiden för "Jag älskar dig"
Vi två levde lyckliga i våra drömmar
Det var tiden för "Jag älskar dig"
Och så ville jag flyga med vingarna
Jag ville uppleva andra kärlekar
Andra "jag älskar dig", andra "alltid"
Men det är dig jag drömde om på natten min älskade
Förlåt mig för detta barnsliga infall
Förlåt mig, kom tillbaka till mig som förut
Jag älskar dig för mycket och jag kan inte leva utan dig
Det var att vilja och veta
Allt i livet, för snabbt kanske
Det var att upptäcka livet
Med sina sorger, sina glädjeämnen, sina galenskaper
Jag ville leva som tiden
Spåra mina timmar, leva i nuet
Ju mer jag levde, desto mer älskade jag dig ömt
Förlåt mig för detta barnsliga infall
Förlåt mig, kom tillbaka till mig som förut
Jag älskar dig för mycket och jag kan inte leva utan dig.
Acum sunt bine
1. Acum sunt bine,
Știu ce-i fericire
Fără ca să mai caut iubire
Am eu grijă de mine
2. Eu singură m-am consolat
Sub cerul frumos înstelat
Am greșit atât de mult,
Dându-i inimă în împrumut
3. De azi el va fi un necunoscut,
Iar în suflet o amintire lăsată în trecut
De și te voi vedea din vis în vis,
Oricum voi rămâne de neînvins.
Ecoul îngerilor tăi
Purtată de valurile mării ești,
Dar și plutind în zbor deasupra lor,
Precum e jocul pescarușilor ce-s liberi când sfidează cerul,
Tu gingașă făptură a iubirii
Adusă de ecoul îngerilor ce ne privesc de pe catapeteasmă, strălucești!
Ai apărut bronzată să-mi vestești iubirea,
Căci eu de nu veneai degrabă,
Aș fi murit de dorul tău!
(11 august-24 noiembrie 2023 H.S-Vasilica dragostea mea)
Iubirea poartă sentimente!
Cine-a iubit vreodat' în viață,
Cu ușurință poate-nțelege,
Că târgul vieții, nu este piață,
Nu e tocmeală și nici vreo lege
Iubirea poartă sentimente,
Și lasă urme pe unde trece,
Degeaba semnezi documente,
Când inima-ți rămâne rece
Nu e ușor perechea s-o găsești,
Cu care să-mparți bune și rele,
Să simți cum te îndrăgostești,
Iar el sau ea să-ți facă zilele grele
Spui că iubești și asta iți dorești,
Iubirea s-o împarți cu cineva,
Iar viața s-o trăiești ca în povești,
Tu făt frumos, vrăjit de zâna ta
Însă viața este cu dus-întors,
Fără vreo zână sau făt frumos,
Cu multe inimî ce sunt rănite,
Și care-așteaptă să fie iubite!
Ecou
Întoarce-ți privirea la mine o vreme,
Tăcerile noastre prind glas în poeme.
Nu suntem umbre ce trec rătăcind,
Ci doi rătăciți ce se caută-n timp.
De-ai vrea să-mi vorbești, eu ți-aș fi glas,
De-ai vrea să mă simți, m-aș face popas.
Nu-i drumul departe, nu-i visul pierdut,
E scris să fim doi sub același apus.
De-ai face un pas, de-aș face și eu,
Am prinde iubirea în zborul său greu.
Căci stelele ard nu ca să apună,
Ci doar ca să nască lumină mai bună.
Am fost creata de un gand.
Am fost creata de un gand.
Ma plimb pe strazile din cer
Te vad visand cu capu-n palme
Ma apropii si te intreb
Ce vis cauti ,plin de farmec?
Tu m-ai chemat in noptile cu luna
Tu m-ai strigat
In zilele cu soare
Tu m-ai creat din inima plapanda
Tu m-ai adus in viata ta,pe mare.
Tu m-ai chemat prin vantul care zburda
Pe campul plin de flori si de albine
Tu m-ai iubit prin Univers
Atunci cand m-ai ales pe mine.
La poarta inimii am batut
Si am ales sa fiu vazuta
De tine cel ce m-a creat
Dintr-o dragoste pierduta.
Pardonne-moi ce caprice d' enfant în suedeză
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Förlåt mig för detta barnsliga infall
Förlåt mig, kom tillbaka till mig som förut
Jag älskar dig för mycket och jag kan inte leva utan dig
Förlåt mig för detta barnsliga infall
Förlåt mig, kom tillbaka till mig som förut
Jag älskar dig för mycket och jag kan inte leva utan dig
Det var tiden för "Jag älskar dig"
Vi två levde lyckliga i våra drömmar
Det var tiden för "Jag älskar dig"
Och så ville jag flyga med vingarna
Jag ville uppleva andra kärlekar
Andra "jag älskar dig", andra "alltid"
Men det är dig jag drömde om på natten min älskade
Förlåt mig för detta barnsliga infall
Förlåt mig, kom tillbaka till mig som förut
Jag älskar dig för mycket och jag kan inte leva utan dig
Det var att vilja och veta
Allt i livet, för snabbt kanske
Det var att upptäcka livet
Med sina sorger, sina glädjeämnen, sina galenskaper
Jag ville leva som tiden
Spåra mina timmar, leva i nuet
Ju mer jag levde, desto mer älskade jag dig ömt
Förlåt mig för detta barnsliga infall
Förlåt mig, kom tillbaka till mig som förut
Jag älskar dig för mycket och jag kan inte leva utan dig.
Acum sunt bine
1. Acum sunt bine,
Știu ce-i fericire
Fără ca să mai caut iubire
Am eu grijă de mine
2. Eu singură m-am consolat
Sub cerul frumos înstelat
Am greșit atât de mult,
Dându-i inimă în împrumut
3. De azi el va fi un necunoscut,
Iar în suflet o amintire lăsată în trecut
De și te voi vedea din vis în vis,
Oricum voi rămâne de neînvins.
Ecoul îngerilor tăi
Purtată de valurile mării ești,
Dar și plutind în zbor deasupra lor,
Precum e jocul pescarușilor ce-s liberi când sfidează cerul,
Tu gingașă făptură a iubirii
Adusă de ecoul îngerilor ce ne privesc de pe catapeteasmă, strălucești!
Ai apărut bronzată să-mi vestești iubirea,
Căci eu de nu veneai degrabă,
Aș fi murit de dorul tău!
(11 august-24 noiembrie 2023 H.S-Vasilica dragostea mea)
Iubirea poartă sentimente!
Cine-a iubit vreodat' în viață,
Cu ușurință poate-nțelege,
Că târgul vieții, nu este piață,
Nu e tocmeală și nici vreo lege
Iubirea poartă sentimente,
Și lasă urme pe unde trece,
Degeaba semnezi documente,
Când inima-ți rămâne rece
Nu e ușor perechea s-o găsești,
Cu care să-mparți bune și rele,
Să simți cum te îndrăgostești,
Iar el sau ea să-ți facă zilele grele
Spui că iubești și asta iți dorești,
Iubirea s-o împarți cu cineva,
Iar viața s-o trăiești ca în povești,
Tu făt frumos, vrăjit de zâna ta
Însă viața este cu dus-întors,
Fără vreo zână sau făt frumos,
Cu multe inimî ce sunt rănite,
Și care-așteaptă să fie iubite!
Ecou
Întoarce-ți privirea la mine o vreme,
Tăcerile noastre prind glas în poeme.
Nu suntem umbre ce trec rătăcind,
Ci doi rătăciți ce se caută-n timp.
De-ai vrea să-mi vorbești, eu ți-aș fi glas,
De-ai vrea să mă simți, m-aș face popas.
Nu-i drumul departe, nu-i visul pierdut,
E scris să fim doi sub același apus.
De-ai face un pas, de-aș face și eu,
Am prinde iubirea în zborul său greu.
Căci stelele ard nu ca să apună,
Ci doar ca să nască lumină mai bună.
Alte poezii ale autorului
Același an...
Un an în care...
Am murit si-am înviat de zeci de ori
Strivită m-am lăsat sub greutatea tăcerii tale
Am dat la spate, am pus deoparte, să nu mai dori
Am adormit ades cu visul, să pot să uit de realitate...
Un an în care...
Am simțit, cum fiecare gând doare
Cum fiecare speranță se naște și se frânge
Cum dorul caută alinare într-o îmbrățișare
Cum dragostea nu dispare... ci doar se ascunde.
Un an în care...
Am căutat să dau un sens
De ce mi-a fost sufletul de tine neînțeles
De ce încă mi-e dor... de ce nu pot să uit
Poate pentru că a fost minunat și uneori asta, e de ajuns...
Femeia unui singur vin
privesc cu noi fotografia
ma uit la ea in orele tarzii,
prezenta ta cu gesturi mici
imi lipseste.de ce nu ești aici?..
de ce tu oare? de ce ma doare?
ca ai ales sa-mi fii străin
si ieri cu vinul, îmi faceai cerul senin?
de-ai ști ca mi-a fost frica
ca ai sa pleci fără o vorba mica,
fara sa-mi lasi amintire
vinul născut din tine..
de -atunci te scriu.. .ca-mi pasă
si scriu...finalul încă ma apasa....
jur! as vrea sa nu imi fie asa,
dar sufletul e contra mea.
mi-ai rămas dorința arzătoare
un gând sublim ..uneori chin
fți scriu căci uneori mi-e alinare
eu..femeia unui singur vin..
N-ar trebui
N-ar trebui să mai simt dor
Dar gândul iar la tine fuge
Povestea chiar de s-a sfârșit
Sufletul nu știe să te uite...
Tăcerea te poartă, deși n-ar trebui,
În nopți în care n-ai ce căuta
Oricât aș vrea să te las în trecut,
Dorul de tine, nu știe a mă uita.
Îți aud numele în șoaptă
Și inima tresare la fel ca-n prima zi,
Fior ce nu vrea să mă părăsească
Ca și când te-aș astepta... să vii...
Ce rost mai are dorul...
Ce rost mai au atâtea gânduri... in poezii scrise
Dacă de ochii tăi... nu sunt citite...
La ce folos că-mi ești de-un an doar în vise
Dacă în realitate toate cele... mi-s interzise...
Mi-e sufletul în haos... și nimic nu mai înțeleg
Nimic din ce eram cândva nu se mai leagă,
Te strig de dor in tăcere, încercând să mă dezleg
De durerea nopții ce pare că mă încearcă...
Să nu cedez... mă mint, e tot ce pot să fac
Și scot din pahar vise, iluzii, speranțe
Toate intr-o imensă și profundă tăcere
Să mă mai simt, cum eram, în ale tale brațe...
"Te caut"
Te caut de când mă trezesc
Te caut in timp ce mă îmbrac
De parc-ar fi să te-ntâlnesc
Chiar de știu că nu se va-ntâmpla..
Te caut în fiecare melodie ce o ascult
Pare să îmi vorbească despre tine
O fredonez și uneori o cânt
Poate-o auzi și ai vreun gând spre mine...
Te caut în aerul ce îi respir
Mi-adie ca o mângâiere de la tine
Te caut din noapte până-n zori
Dar ești mult prea departe pentru...mine
Te caut. ...și totuși vreau să mi te uit
Pe tine cel ce zâmbetul mi-ai stins
Fără să ai vreo remușcare
Că te purtam n suflet c-un dor aprins.
Te-aș căuta.. poate ne-om regăsi..
Cumva să ne schimbăm trecutul.
În doi la un pahar de vin
..Ore să ne pară minutul.
Pledoaria sufletului
Încă o dată instanța s-a reunit
In boxa acuzaților... Sufletul ce prea mult a simțit....
În stânga procurorul Aroganță de Tupeu secondat,
Acuzând că-i prea sensibil, prea profund, prea greu de suportat!
Procurorul începe... de ce te-ascunzi, de ce nu te lași citit?
Oamenii n-au timp de tine...ei vor doar scurtături!
Sufletul tace...Tupeul intervine...
De ce ești moale? De ce te lași ranit?...de ce înduri???
In zilele de azi se trăiește cu armură... nu cu aripi!
Sufletul zâmbește... Judecătorul se gândește...
Cere pledoaria finală... Instanța se ridică
Sufletul începe.... discursul și-l rostește...
Mă judecați pentru că simt... Pledez nevinovat!
Dar eu nu pot fi posedat... doar întâlnit...
Nu mă puteți cuceri... doar recunoaște...
Eu nu sunt slab, sunt doar adânc în simțuri infinit!
Nu sunt o sală de-asteptare... sunt un templu
Și nu-mi doresc decât un minim de respect
Iar celor care vor cu tăcerea să mă consume
Le spun clar! Plecați!... nicicând n-am să regret!
Judecătorul oftează ușor lovind masa lejer
Liber!... azvârlind ciocanul, rostește ferm...
Sufletul nu poate fi condamnat!!!
E victima tăcerii crunte cu care l-ați ignorat!
Același an...
Un an în care...
Am murit si-am înviat de zeci de ori
Strivită m-am lăsat sub greutatea tăcerii tale
Am dat la spate, am pus deoparte, să nu mai dori
Am adormit ades cu visul, să pot să uit de realitate...
Un an în care...
Am simțit, cum fiecare gând doare
Cum fiecare speranță se naște și se frânge
Cum dorul caută alinare într-o îmbrățișare
Cum dragostea nu dispare... ci doar se ascunde.
Un an în care...
Am căutat să dau un sens
De ce mi-a fost sufletul de tine neînțeles
De ce încă mi-e dor... de ce nu pot să uit
Poate pentru că a fost minunat și uneori asta, e de ajuns...
Femeia unui singur vin
privesc cu noi fotografia
ma uit la ea in orele tarzii,
prezenta ta cu gesturi mici
imi lipseste.de ce nu ești aici?..
de ce tu oare? de ce ma doare?
ca ai ales sa-mi fii străin
si ieri cu vinul, îmi faceai cerul senin?
de-ai ști ca mi-a fost frica
ca ai sa pleci fără o vorba mica,
fara sa-mi lasi amintire
vinul născut din tine..
de -atunci te scriu.. .ca-mi pasă
si scriu...finalul încă ma apasa....
jur! as vrea sa nu imi fie asa,
dar sufletul e contra mea.
mi-ai rămas dorința arzătoare
un gând sublim ..uneori chin
fți scriu căci uneori mi-e alinare
eu..femeia unui singur vin..
N-ar trebui
N-ar trebui să mai simt dor
Dar gândul iar la tine fuge
Povestea chiar de s-a sfârșit
Sufletul nu știe să te uite...
Tăcerea te poartă, deși n-ar trebui,
În nopți în care n-ai ce căuta
Oricât aș vrea să te las în trecut,
Dorul de tine, nu știe a mă uita.
Îți aud numele în șoaptă
Și inima tresare la fel ca-n prima zi,
Fior ce nu vrea să mă părăsească
Ca și când te-aș astepta... să vii...
Ce rost mai are dorul...
Ce rost mai au atâtea gânduri... in poezii scrise
Dacă de ochii tăi... nu sunt citite...
La ce folos că-mi ești de-un an doar în vise
Dacă în realitate toate cele... mi-s interzise...
Mi-e sufletul în haos... și nimic nu mai înțeleg
Nimic din ce eram cândva nu se mai leagă,
Te strig de dor in tăcere, încercând să mă dezleg
De durerea nopții ce pare că mă încearcă...
Să nu cedez... mă mint, e tot ce pot să fac
Și scot din pahar vise, iluzii, speranțe
Toate intr-o imensă și profundă tăcere
Să mă mai simt, cum eram, în ale tale brațe...
"Te caut"
Te caut de când mă trezesc
Te caut in timp ce mă îmbrac
De parc-ar fi să te-ntâlnesc
Chiar de știu că nu se va-ntâmpla..
Te caut în fiecare melodie ce o ascult
Pare să îmi vorbească despre tine
O fredonez și uneori o cânt
Poate-o auzi și ai vreun gând spre mine...
Te caut în aerul ce îi respir
Mi-adie ca o mângâiere de la tine
Te caut din noapte până-n zori
Dar ești mult prea departe pentru...mine
Te caut. ...și totuși vreau să mi te uit
Pe tine cel ce zâmbetul mi-ai stins
Fără să ai vreo remușcare
Că te purtam n suflet c-un dor aprins.
Te-aș căuta.. poate ne-om regăsi..
Cumva să ne schimbăm trecutul.
În doi la un pahar de vin
..Ore să ne pară minutul.
Pledoaria sufletului
Încă o dată instanța s-a reunit
In boxa acuzaților... Sufletul ce prea mult a simțit....
În stânga procurorul Aroganță de Tupeu secondat,
Acuzând că-i prea sensibil, prea profund, prea greu de suportat!
Procurorul începe... de ce te-ascunzi, de ce nu te lași citit?
Oamenii n-au timp de tine...ei vor doar scurtături!
Sufletul tace...Tupeul intervine...
De ce ești moale? De ce te lași ranit?...de ce înduri???
In zilele de azi se trăiește cu armură... nu cu aripi!
Sufletul zâmbește... Judecătorul se gândește...
Cere pledoaria finală... Instanța se ridică
Sufletul începe.... discursul și-l rostește...
Mă judecați pentru că simt... Pledez nevinovat!
Dar eu nu pot fi posedat... doar întâlnit...
Nu mă puteți cuceri... doar recunoaște...
Eu nu sunt slab, sunt doar adânc în simțuri infinit!
Nu sunt o sală de-asteptare... sunt un templu
Și nu-mi doresc decât un minim de respect
Iar celor care vor cu tăcerea să mă consume
Le spun clar! Plecați!... nicicând n-am să regret!
Judecătorul oftează ușor lovind masa lejer
Liber!... azvârlind ciocanul, rostește ferm...
Sufletul nu poate fi condamnat!!!
E victima tăcerii crunte cu care l-ați ignorat!